247 matches
-
care are o mare bucurie. Să facem și noi la fel. Așa. Înc-o dată. Și-nc-o dată. “Pauuuuuul! Pauuuuul!” Da, sunt aici, ce strigi așa?” “De ce nu răspunzi mă, mutule?” “Eram pe potecă. Cântam, mă jucam cu melcul, cu broscuța, cu gărgărița... Ce departe-am ajuuuns!”... VI.11. ... “Bună dimineața, tovarășă dactilografă” “Bună dimineața...ă,... să trăiți....ă, ă,..., vă rog să mă iertați, tovarășă Alexe, știți...” “Ce să știu? Știu că am intrat pe ușă și, găsindu-te aici, era normal
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
se ridică și trase perdeaua ca să le poată examina farfuriile. Îi plăcea să o vadă pe doamna Vincent mîncînd. Uitîndu-se cu coada ochiului la ea, Jim studie terciul. Boabele făinoase erau albe și umflate, și nu le puteai deosebi de gărgărițele care Împînzeau aceste gunoaie din depozit. În primii ani de lagăr, toată lumea dădea deoparte gărgărițele sau le arunca pe cea mai apropiată fereastră, dar acum Jim le consuma cu socoteală. Adesea erau peste o sută de insecte, așezate pe trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe doamna Vincent mîncînd. Uitîndu-se cu coada ochiului la ea, Jim studie terciul. Boabele făinoase erau albe și umflate, și nu le puteai deosebi de gărgărițele care Împînzeau aceste gunoaie din depozit. În primii ani de lagăr, toată lumea dădea deoparte gărgărițele sau le arunca pe cea mai apropiată fereastră, dar acum Jim le consuma cu socoteală. Adesea erau peste o sută de insecte, așezate pe trei rînduri, În jurul marginii farfuriei lui Jim, deși În ultima vreme chiar și numărul lor era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe cea mai apropiată fereastră, dar acum Jim le consuma cu socoteală. Adesea erau peste o sută de insecte, așezate pe trei rînduri, În jurul marginii farfuriei lui Jim, deși În ultima vreme chiar și numărul lor era În scădere. „Mănîncă gărgărițele“, Îi spusese doctorul Ransome, și el Îl ascultase, deși toți ceilalți le dădeau deoparte. Dar conțineau proteine, un fapt pe care domnul Maxted Îl găsi deprimant cînd Jim i-l spuse. După ce numără cele optzeci și șapte de gărgărițe - Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Mănîncă gărgărițele“, Îi spusese doctorul Ransome, și el Îl ascultase, deși toți ceilalți le dădeau deoparte. Dar conțineau proteine, un fapt pe care domnul Maxted Îl găsi deprimant cînd Jim i-l spuse. După ce numără cele optzeci și șapte de gărgărițe - Jim calculă că numărul lor scădea mai puțin brusc decît rațiile - le amestecă În terciul de grîu pentru hrana animalelor În nordul Chinei, și Înghiți cele șase linguri. DÎndu-și timp să mai răsufle, așteptă ca doamna Vincent să Înceapă cartoful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Vincent nu se Împăcase niciodată cu Lunghua. — O să-ți lipsească lagărul cînd o să se termine războiul, adăugă el. Mă Întreb cum o să te Împaci cu școala În Anglia. S-ar putea să fie puțin cam ciudat, recunoscu Jim, terminînd ultima gărgăriță. Era sensibil În privința hainelor lui zdrențuite și a eforturilor sale hotărîte de a rămîne În viață. Șterse farfuria cu degetul și Își aminti o expresie favorită a lui Basie. — Oricum, domnule Vincent, cel mai bun profesor este universitatea vieții. Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
expresie favorită a lui Basie. — Oricum, domnule Vincent, cel mai bun profesor este universitatea vieții. Doamna Vincent lăsă În jos lingura. — Jim, putem să ne terminăm masa? Am auzit părerile tale despre universitatea vieții. — Așa-i. Dar trebuie să mîncăm gărgărițele, doamnă Vincent. — Știu, Jim. Doctorul Ransome ți-a spus asta. — A zis că avem nevoie de proteine. Doctorul Ransome are dreptate. Ar trebui să mîncăm gărgărițele. Voind să anime discuția, Jim Întrebă: — Doamnă Vincent, credeți În vitamine? Doamna Vincent se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
masa? Am auzit părerile tale despre universitatea vieții. — Așa-i. Dar trebuie să mîncăm gărgărițele, doamnă Vincent. — Știu, Jim. Doctorul Ransome ți-a spus asta. — A zis că avem nevoie de proteine. Doctorul Ransome are dreptate. Ar trebui să mîncăm gărgărițele. Voind să anime discuția, Jim Întrebă: — Doamnă Vincent, credeți În vitamine? Doamna Vincent se uită În farfuria ei. — Un copil tare ciudat, spuse cu o disperare sinceră În glas... Refuzul ei nu-l tulbură pe Jim. Tot ce avea În legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lui. CÎnd Jim se Întoarse la Blocul E aducînd cămășile lui Basie și rația lui de mîncare, se simți Îndreptățit să treacă pe lîngă Demarest și să se așeze la picioarele priciului. Îl urmări pe Basie mîncîndu-și terciul și mutînd gărgărițele Încoace și Încolo, cum mișcă un negustor chinez bilele abacului. Am muncit din greu azi, Jim. Tatăl tău ar fi mîndru de noi. În ce lagăr ziceai că e? — La Soochow. Și mama mea. O să-i cunoști curînd. Jim dorea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
avusese dreptate cînd prezisese că aprovizionarea cu alimente a lagărului Lunghua avea să Înceteze curînd. O dată pe săptămînă, un singur camion sosea de la Shanghai cu cîțiva saci de cartofi stricați și mîncare pentru animale adunată din hambare și plină de gărgărițe și murdărie de șobolani. Prizonierii care stăteau la coadă pentru micile lor rații se luau adesea la bătaie. Iritați de prezența lui Jim care aștepta toată ziua la ușile bucătăriei, un grup de englezi din Blocul E Îl Împinseră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
departe. Îi lăsase pe fiul și pe soțul ei cu un grup de deținuți În centrul terenului de fotbal. Prea epuizată ca să se mai miște, se uită la Jim cu aceeași privire disperată pe care i-o aruncase cînd mîncase gărgărițele. Ploaia de peste noapte spălase și ultimul strop de culoare de pe rochia ei de stambă, dîndu-i paloarea cenușie a muncitorilor chinezi de pe aeroportul Lunghua. Doamna Vincent ar construi o pistă de aterizare stranie, reflectă Jim. — Jamie... Îl strigă pe numele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și făcând clopotele bisericii să sune. Iar lupii urlau prin apropiere. Avea deja În minte o povestioară despre satul ăsta, despre naziști, evrei și partizani, poate că diseară i-o va spune lui Dimi și va primi În schimb o gărgăriță Într-un borcan sau o navă cosmică tăiată dintr-o coajă de portocală. De la etajul doi se auziră acordurile pianului, viorii și violoncelului celor trei femei În vârstă care locuiau acolo și dădeau lecții particulare de muzică. Probabil că țineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
simple: „Mărită-te cu un om bun și adu pe lume copii buni“. Putea să-l Întrebe orice pe Michael că și primea răspunsul: — Ai cumva idee de o poezie de -a lui Victor Hugo unde-i vorba de-o gărgăriță și de un băiat care ar vrea să sărute o fată? — Desigur. La Coccinelle. De fapt, ce se ntâmplă? Un băiat crede că fata dorește să-l sărute, pe când ea nu vrea decât s-o scape de o insectă care
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ei de copil viguros erau demonii ăștia balinezi. Iar În acele nopți, dacă se scula și se ducea la fereastră, vedea adesea mici globuri de lumină hoinărind de-a lungul văii. Tu știi poezia aia a lui Hugo cu o gărgăriță? a Întrebat-o Karl după o vreme. E curios, acum câteva zile m-am trezit cu gândul la poezia asta. E vorba de-un băiat care vrea să sărute o fată, dar nu se hotărăște, am citit-o când nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și simplu? N-o fi vreo aiureală poetică? — Pentru că nu-i sigur. Ea Îi oferă gâtul, iar el Își Închipuie că-l iubește. Dar când se apropie Își dă seama că tot ce vrea ea e s-o scape de gărgărița care i se plimbă pe gât. și că n definitiv nici nu-i pasă de el. — Bietul băiat! Are toată simpatia mea. Nu, nu trebuie să-ți pară rău pentru el, pentru că la sfârșit el Înțelege că-i bine că
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Acum plutește. Norul nu mai e nicăieri. Uită. Totul. Deo dată. Tot ce există nu mai are sens. Cuvintele iartă mă nu au existat niciodată. Ele s-au topit din memoria lui, în mai puțin timp decât îi ia unei gărgărițe să-și des chidă aripile. Apoi e liniște totală și neant. Dar asta nu durează. E doar un moment înșelător. Creierul se trezește imediat din amorțeala blândă a uitării de sine și de tot și creierul devine activ într-o
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
multă vreme după epoca lui Khayyam, dar deja În 1074 exista o sumedenie de cuvinte de laudă aduse orașului: „pietrele sale, zăcămintele de galenă, albinele, iarba de șofran”, „aerul este atât de pur, atât de sănătos, hambarele sale nu știu ce Înseamnă gărgărița, nici un fel de carne nu putrezește acolo”. E adevărat că orașul este situat la o altitudine de o mie cinci sute de metri. Dar Isfahanul găzduiește și șaizeci de caravanseraiuri, două sute de bancheri și zarafi, nesfârșite bazare acoperite. Atelierele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
împătimitele gânduri ale copilăriei. Mamă, vreau un căluț zburător. Mioara avea un balon-cal. Dincolo, Mama se juca între ziduri cu o gărgăriță-balon. Căluțul albastru ocupa o bucată de spațiu unde ar trebui să fie Iisus, dincolo, Iisus se decupa odată cu gărgărița. Și astfel, Fiul era gonit de colo-colo. La radio, se odihnea într-o sonată de Mozart, în celălalt loc plângea divin într-o vioară. Și fiindcă totul aparținea jucăriilor, și Iisus deveni o jucărie. Vigoarea jocurilor se contură în invenții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
amuza reflectat prin Iisus amuzându-se. Mioarele și Mamele erau total debusolate și jocul deveni mai serios decât un joc. Era o încrâncenată răscolire în adâncurile tunelurilor care legau cele două lumi în căutarea răspunsului. Căluțul, cal serios și autonom, gărgărița, cu zbor real. Nu observau că ele nu aveau dubluri. Aceeași gărgăriță era și acolo și aici, cam la fel, în ambele locuri. La fel și Iisus. Dacă erau asemenea Lui, nu cumva nu erau jucării, ci parte a Fiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și jocul deveni mai serios decât un joc. Era o încrâncenată răscolire în adâncurile tunelurilor care legau cele două lumi în căutarea răspunsului. Căluțul, cal serios și autonom, gărgărița, cu zbor real. Nu observau că ele nu aveau dubluri. Aceeași gărgăriță era și acolo și aici, cam la fel, în ambele locuri. La fel și Iisus. Dacă erau asemenea Lui, nu cumva nu erau jucării, ci parte a Fiului? Și atunci ele au fost inventate pentru un joc din care ieșiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
au făcut ce au făcut în același timp, înseamnă că au comunicat telepatic. Acestea le ofereau credința că sunt vii. Și calul țâșni din Universul de Aici și călcă în picioare buburuza de Dincolo. La fel calul de Dincolo, omorî gărgărița de Aici. Mama de Aici ajunse ca un fulger Dincolo și o ucise pe Mamă, în timp ce Aici Mama era ucisă de cea de Dincolo. Mioarele vibrau și Acolo și Aici. Mama devenise Una singură și Aici și Acolo, cu două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dată vocea de pe umăr. S-a oprit, s-a gândit cum să lovească, dacă va fi cazul și după ce a pregătit palma pentru o eventuală intervenție s-a uitat pe umăr și ce să vadă, pe umărul lui era o gărgăriță. -Tu mi-ai glăsuit în cameră și în tindă? -Da, eu. De ce crezi altceva? -Tocmai, nu cred nimic. Sau mai bine zis, nu știu ce să cred. -Odată ce mă vezi, de ce îți mai face atâtea probleme? -Bine, dacă tu zici că
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Nu mi-ai spus cum te cheamă. A grăit Căiță către gâză, care între timp se mutase de pe umăr pe mâna lui. -Gărgărița, cum să mă cheme altfel. Atâta lucru cred că știai. Niciodată nu te-ai jucat cu o gărgăriță? Nu ai pus niciuna pe palma ta ca apoi să-i cânți: ,,-Gărgărițo, gărgărea, încotro e soarta mea?” -Nu am știut de jocul acesta. -Și atunci cum vrei să-ți găsești o prietenă? -Dar eu, încă nu m-am gândit
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
vedem ce trebuie să facem. Pentru asta desfă palma stângă. Așa, vezi, acum o să te ascult cu mare atenție timp în care tu vei zice așa cum te-am învățat mai înainte: ,,-Gărgărițo, gărgărea, încotro e soarta mea?” S-a sucit gărgărița în toate punctele cardinale, s-a foit în palma lui Căiță, s-a înfoiat ca un curcan supărat pe vreun intrus, ca într-un târziu să zică: -Mie frică să-ți spun ce văd. Căiță s-a uitat la ea
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
direcție este soarta ta. -Nu știu cât de departe este acest tărâm, nu știu dacă m-aș descurca, nu știu ce surprize mă așteaptă. -Stai mai întâi să verificăm în ce direcție a lumii trebuie să apuci. De acord? l-a întrebat gărgărița. -De ... acord, i-a răspuns cu întârziere Căiță. -Desfă palmele și închide ochii. -Așa am făcut. Buburuza s-a așezat pe palma mâinii stângi a acestuia, a închis ochii la rându-i, apoi a zis în gându-i: -Ineluș învârtecuș
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]