590 matches
-
foarte grav, pipăia ca un cunoscător materialul din care erau făcute niște fuste, ceruse o pereche de șosete cenușii, Împletite grosolan, așa cum văzuse Într-un străvechi sertar al unui dulap șchiop din odaia bunicii sale bune. Deasupra dulapului cu lemnul găurit de cari era așezat la loc de cinste, lângă o icoană care Îl Înfățișa pe Iisus rugându-se pe Muntele Măslinilor, un ștergar cusut de bunica cea bună pe când Încă nu se măritase. Ștergarul Înfățișa un bărbat grăsuliu așezat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cafea. Pusese traista În plasa de bagaje și se apucase să-și Îndese tutun În lulea. Însoțit de un șuier pe care prea puțini și prea târziu Îl auziseră - acoperit fiind de pufăiturile locomotivei - pe prăpăditul de peron, și așa găurit și spart ca vai de el, se prăvălise un obuz. După ce praful Începuse să se așeze și țipetele de spaimă și surpriză să se ostoiască, atât refugiații Înghesuiți În vagoane, cât și oamenii ce se aflau În preajma ruinelor gării băgaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mai mare parte din populația României, adică până cel mai târziu, mâine dimineață. Să dea Dumnezeu, că-i mare și puternic! Cu corabia pe uscat Ce distractive vremuri au mai venit, mai ales după sosirea în portul Cotroceniului, a corăbiei găurite și lejer dihocate în părți componente, vandabile per bucată, acea corabie comandată ferm de mâna Băsescului, zmeul trăscăului, și terminatorul flotei românești. O să mă contraziceți, spunându-mi că de fapt, aceste vremuri, sunt vremuri demne de plâns de milă și
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
se propagă la nivel de țară. Se numește cică PTAP. Nu vă speriați, nu mai suntem în comunism, ca să se înființeze grupe de Pregătire a Tineretului Pentru Apărarea Patriei (PTAP), ci potrivit indicațiilor prețioase ale noului cârmaci, pentru cetățenii acestei găurite corăbii, numite încă România, se va opta de data aceasta, pentru Pregătirea Tineretului Pentru Abandonarea Patriei. Nu-i așa, că marinarul acesta de uscat e tare? A stabilit că este necesară părăsirea corăbiei, care poate să fie lăsată doar pe
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
corectezi dacă greșesc, noi suntem leftere cam tot timpul. —OK. îl invităm și pe Fineas. Carvela? —în nici un caz! Andrew, tipul care lucrează în publicitate, era al meu până când a apărut ea în scenă. Ea și limba aia a ei găurită! Dar o cunoaște pe Madonna. Faptul că-i faci cuiva, o dată în viață, manichiură franțuzească nu înseamnă că și cunoști persoana respectivă. Carvela nu vine, OK? Avem nevoie de niște tipi heterosexuali. Stăm extrem de prost la capitolul ăsta. —Am stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
tu gura aia mare! Și-acum ce dracu’ ai de gând să faci? Pentru început, să divorțez de tine, zise el. — O să obțin ca pensie alimentară toți banii pe care-i ai! — Slabe șanse! N-o să vezi nici două parale găurite! îi spuse Gaskell și mai bău niște votcă. — Mai întâi să te văd pe tine mort! exclamă Sally. Gaskell rânji. — Pe mine mort? Dacă e vorba să moară cineva pe-aici, atunci aia ești tu. Frumoasa țâțoasă e setoasă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
însuși și de ceilalți. Noi măști, noi înlocuitori, noi eroi... Dar eroii nu vom fi noi, nenorociții. Nici vecinii noștri, nenorociții. Se vor inventa noi eroi. Domnul Cușa, să zicem! Un perfect înlocuitor, crede-mă. Fotograful cazanului nostru, ruginit și găurit și puturos. Dar și al fantomelor după care alergi dumneata, puișor! Să nu uităm asta, nimbul ăsta, să nu uităm. Iartă-mă, ești un adolescent în criză, inteligent și sensibil, nu vreau să te indispun. Vino, să-ți arăt opera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
închipui: Tudor! Tudor! Să vezi și să nu crezi, avea dreptate madam Ciupercă, să se sperie. Ne-au sufocat, Tudore, așa vorbea. Ne-au stors, nu mai avem plăcere de nimic, doar greață de gândurile și trupul și sufletul nostru găurit ca un șvaițer, cică așa spunea. Ne ascundem, atât am învățat, ne micșorăm într-atât că nici noi nu ne mai putem găsi, așa vorbea Limbutul. Nu era glumă, vorbea de-adevăratelea, parcă plângea. N-avem găuri de scăpare, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mai așteaptă nimeni... Ai greșit, cuvântul Îți stă pe limbă, dar nu ți-l mai amintești, ai un lapsus și limba Îți e Încleiată, cauți grăbit În buzunarul interior, acolo unde ții portmoneul, e gol, doar o monedă mică, neagră, găurită În mijloc, o monedă miceniană, asiriană, egipteană, o ții În pumnul strâns, o să ți-o ceară În parcaj, atunci când o să treci podul. Nu găsești foile mototolite cu textul conferinței ca să vezi unde ai greșit, dar ce noroc! Domnul e surd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
vorba lui. Am zis că i-l aduc după ce mănânc. Pentru Întâia oară, Moș Iacob al meu nu mi-a făcut voia: m-a trimis după pitac. Era un joc de-al nostru: Îmi dăduse el, la Începuturi, o monedă găurită, de nu știu câți bani și care nu mai „umbla”. Când era de pește - așa fiind jocul - după ce el termina poezia și mă-ntreba dacă am adus pitacul, eu răspundeam că da; i-l dădeam, mâncam; după ce mâncam, Moș Iacob mi-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
un crîng de mesteceni, unde era un trunchi mic, putrezit de cîțiva ani. Împinse bușteanul și găsi sub el cîteva rîme. Nu erau mari. Dar erau roșii și vioaie, așa că le băgĂ Într-o cutie mică de tinichea cu capacul găurit, o cutie În care fusese cîndva tutun Copenhagen. PresărĂ niște pămÎnt peste ele și apoi răsturnă bușteanul la loc. Era al treilea an În care găsea momeală În același loc și avea mereu grijă să Împingă bușteanul Înapoi, exact așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Ilie. Își scoase cămașa însîngerată și ruptă, o agăță de țeava armei cu care se mândrise atâta, ca un steag alb, și o ridică în sus, s-o vadă soldații care erau încă departe. Pușca era grea pentru brațul lui găurit și țeava cu cămașa în vârf se bălăbănea ca bătută de vânt. Stătură așa un răstimp, împrejur liniște mare și nici o mișcare, parcă satul ar fi fost mort. Ușa cârciumii era închisă. Petre bombănea și scrâșnea, așteptând cine știe ce minune. Atunci
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
eu si el, fiecare garanție pentru realitatea celuilalt, să încercăm sa supraviețuim, ca doi pești semitransparenți, cu inima vizibilă în zvâcnirea ei și târând după noi un firișor subțire de excremente. Mi-e groază de gândul că acvariul va rămâne găurit. Pentru Dumnezeu, să fac un efort, deși nu mai îmi simt șira spinării... Ani de zile Ruletistul a ținut îngerul de haină, luptîndu-se să-l dea jos, smucindu-l în toate părțile. A venit însă și seara când l-a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de forme ciudate. Mă plictiseam repede de ele pentru ,că învățasem să refac dreptunghiurile acelea și pe dos, fără să mai țin seama de desene, doar după formele cartonașelor, îmi mai lua și cartonașe pentru cusut, desenate în culori și găurite. Nu aveai decât să treci acul cu ață prin găurelele alea, ață maro, albastră, verde, galbenă sau roșie. Conturam astfel ciobănașul cu oița sa, tractorul, băiatul și fata ținîndu-se de mână, stilizați frumos, fluturele. Mereu ieșeam plângând de la Scufița roșie
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
înșirăm pe masă, ele erau: un inel, un ceas de jucărie, o păpușă cât degetul, în fustiță de voal pembe, un iadeș de găină bătrână, neobișnuit de mare, un creion cu bilă, transparent, dintre primele apărute la noi, o perlă găurită și termometrul meu. Am scris și numele lor pe bilețele și le-am tras din pălărie. Eu am luat inelul, Ester termometrul, Balena iadeșul, Puia creionul cu bilă, Ada ceasul, Carmina perla, Garoafa păpușa. Ne uitam la lucrușoarele astea ca
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
noi din grădină, o purta la ureche, căci își trăsese tot părul pe-o parte, așa încît urechiușa dreaptă și tot gâtul, până la zulufii cefei, îi apăreau goale și pure, ca într-o pictură. I-am înmînat obiectul ei, perla găurită, pe care-o apucă delicat între degetul mare și arătător. Trase apoi din pălăria unchiului meu bilețelul cu locul peste care avea să stăpânească. I-a ieșit strada, poate cel mai anost dintre toate, într-adevăr, părea că acolo nu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu totul altă stare de spirit : erau entuziaști și afectuoși, prezentau proiecte, adrese, intenții, își cultivau prietenii, rudele și relațiile influente... Ce minune salonul Mironescu pentru tânărul Ialomițeanu ! După atâtea solitare plimbări până la Flora sau la Rondul doi, cu pantofii găuriți, cu paltonul prea larg al lui Nenicu și cu franjuri la manșeta pantalonului, privind cu jind elegantele echipaje sau automobile ascunse sub garoafe și trandafiri la bătăile cu flori, să ai deodată acele chipuri admirate la doi pași ! Chiar dacă, bun
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
urcându-se peste răniți, împingându-i, călcându-i, strivindu-i în picioare. M-am înfiorat, imaginându-mi vaietele, urletele, acel mal al infernului plin de oameni deznădăjduiți, unii aruncându-se în apă, alții luptându-se pentru o nenorocită de barcă găurită, alții încercând să plutească agățați de câte o scândură, o ladă, șrapnelele și gloanțele inamice vânându-i și aici, cadavre umflate plutind... Ce distrugere, ce risipă ! Apoi acele nume ce circulă ale unor diverși ofițeri eroi care au încercat să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de disperată supra vie țuire: mormane de cartofi prăjiți, doi cârnați, patru ochiuri, varză murată și, la ocazii, gogoși sau baclavale. Am umblat toată copilăria în pantaloni burlănoși, trenin guri cârpite, fesuri cu ciucur, cămăși roase la gât și teniși găuriți, total in diferent la sfintele cutume ale micii bur ghezii inter belice. Tot așa, n-am fost deprins cu buna cumpătare (care nu e totuna cu sărăcia resemnată), cu chibzuința în toate, cul tul slujirii și al economisirii. Când, în
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ars. „Arminda!“, țipă Țanțoșa și toți patru dădură fuga pe scări În sus. Zăcea Întinsă pe jos, lîngă vasul cu apă și scîndura de călcat Îi căzuse pe picioare. Fierul era alături, pe jos, pe jumătate Învelit Într-o cămașă găurită și arsă. Au crezut că e o simplă amețeală, dar Îndată și-au dat seama că murise. Carlos Își scoase chipiul, Celso Începu să plîngă de frică și Țanțoșa căută cuvintele potrivite, dar nu era momentul și toți trei deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de-a ajuns pe acolo, dar foarte probabil că se Întorcea spre casă și apele Îl abătuseră din drumul său. Întîmplările ulterioare arată că se afla Într-o stare jalnică și avea mare nevoie de ajutor: pînzele erau sfîșiate, vasul găurit, iar rezervele de hrană și apă pe sfîrșite. Într-o noapte, În timpul unei furtuni dezlănțuite În dreptul unuia dintre cele mai periculoase și renumite capuri ale coastei Atlanticului, vasul spaniolului cel chior a fost mînat spre țărm și aproape sfărîmat. Printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
În câteva situri israelite și iudaice din epoca monarhică s-au descoperit casolete de ars mirodenii de diferite tipuri (Zwickel, 1990; Nielsen, 1986) precum suporturi pentru obiecte de cult, cutii mici cubice cu piciorușe, vase de ceramică cu trepied, fin găurite, care păstrează semnele arderii și decolorării din cauza focului. De obicei, aceste obiecte de cult erau utilizate la arderea tămâiei (qețōret) atestată în mai multe texte biblice, atât în cele ale istoriografiei deuteronomiste (1Rg 12,33; 2Rg 17,11) cât și
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
de plumb, zăpada și, câteodată, lupii; atunci, ce e drept, mă bucuram că sunt la adăpost, aveam mici sentimente; dar noaptea, când cerul își desfășura miriadele de stele deasupra noastră, mă simțeam necăjit și mic și murdar, îmi simțeam cămașa găurită și ciorapii idem, îmi pipăiam fruntea murdară de pământ și îmi venea să mor;iar înăuntru mă pândeau ochii lui Dragoș, care luceau descurajant și trist. Am stat așa zile și nopți, nu mai știu câte, până când am simțit din
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
-nțelege. 301Omul la tinerețe ca calul fără frâu. 302Omul la bătrâneță de tot se oțețește, ca vinul din butie când pe sfârșit este. 303Omul mai slab ca o floare și mai tare ca o piatră. 304Omul neînțelegător, ca un vas găurit, în care orice bagi curge pe jos neoprit. 305Omul pe lume se-nțelege ca o umbră de vis. 306Omul precum se vede așa a fi se crede. 307Omul fără nici o patimă, ca un idol de piatră. 308Omul fără nici un dar
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
strânsă. Mirciulică încremenise pe un scaun. Coada încovoiată, rigidă, ridica un semn de întrebare negru. Scarlat se sprijini de marginea aragazului. Își șterse fruntea și oftă. ― Dumnezeule mare! Încep să cred că ne-am avântat în larg cu o barcă găurită. Ionescu râse. Se uita la cratițele agățate în perete. Cărămizii, cu o ștampilă triunghiulară albă: ideal. ― Cel mult echipajul e beat. Totul merge după program. La fix! Chestia cu șoferul nu putea s-o prevadă nimeni. Căruntul clătină din cap
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]