271 matches
-
și Cooperație. Pot fi supuse soldării doar produsele nealimentare a căror desfacere are caracter sezonier. În această categorie se încadrează grupe de produse, cum ar fi, dar fără a se limita la: confecții, inclusiv blănărie, pielărie, produse de marochinărie și galanterie, tricotaje, țesături, încălțăminte, articole sport-turism, cosmetice, aparate de încălzire și climatizare, ventilatoare și alte produse similare. Comercianții au obligația să notifice la primăria în a cărei rază teritorială își desfășoară activitatea perioada în care efectuează vânzările de soldare cu cel
Agenda2005-34-05-general5 () [Corola-journal/Journalistic/284097_a_285426]
-
Parisului? Breton și suprarealiștii îl situau în Place Dauphine, ce ar figura un sex de femeie, triunghi perfect mîngîiat de cele două brațe ale Senei. Istoricii însă îl fixează în cartierul Palais-Royal, spațiu emblematic, vreme de mai multe secole, al galanteriei (și al desfrîului trăit frenetic), acolo unde se consuma, spre exemplu, pe actuala rue du Pélican, legătura (primejdioasă, vorba lui Choderlos de Laclos) dintre Francisc I (secolul al XVI-lea) cu La Belle Ferronnière, soția avocatului Ferron („ferronnière": diademă pe
Alte mistere ale Parisului by Alexandru Călinescu () [Corola-journal/Journalistic/6137_a_7462]
-
în primblări. Și făce și pe boieri de-ș trimite giupânesele cu dânsa. Și după ce vinie de la primblări, trimite giupânesele daruri, canavețe (stofe scumpe), bilacose (mătăsuri), căce (pentru că) i-au făcut cinstea de-au mersu cu dânsa în primblare... Ce galanterie! Mazilit, Dumitrașcu o ia cu el pe Anița la }arigrad și o mărită acolo (nevastă-sa fiind la Poartă) cu o slugă, cu un grec. Cronicarul se indignează: Căutați, frați iubiți cetitori, să vedeți ce ieste omenia și curvia grecească
Starea economiei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9401_a_10726]
-
miș-care strategică: retragerea din teritoriile prea ușor identificabile. Bizar și oarecum simptomatic, nu-mi pot imagina o eventuală dramatizare a unui asemenea roman. Scris cu gândul la scenă și cu ochii la cuvinte, Crime la Elsinore își păstrează prospețimea și galanteriile la suprafața paginii. Fără să leviteze și fără să se scufunde. O carte perfectă în felul ei, dar departe de perfecțiune în felul nostru.
Căderea Elsinore-ului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10096_a_11421]
-
A mai rămas doar un nebun" (Șah), unul consumat de flacăra eroticească: „De cînd te știu ard / Precum rugul implicat,/ Zac de boală ne-nțeleasă" (Prezumție). Ori, acordat la o altă dispoziție, cînd se hîrjonește cu iubita și deopotrivă cu termenii galanteriei. Iată o mixtură ruralist-bulevardieră: „Tu vrei să trecem prin interjecțiile limuzinelor / Cum albinele prin gene albe de tei,/ Să atingem fața caldarîmului / Cu pași de felină / Desăvîrșiți în Țara bătrînului Will. (...) Și totuși cu cît umblăm / prin lume mai mult
„Zbaterile, inclusiv pîlpîirile poemului” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6005_a_7330]
-
în cap. Conveniră totuși, în cele din urmă, la două sute zece lei. „Am eu acuma o nevoie de parale !...” Când, în sfârșit, clienta pleacă, bătrânul Lupu își freacă mâinile, iar domnu’ David ține deasupra cheliei grase pălăria șii sărută cu galanterie mănușa. Vesel, o invită să mai poftească : - Eu știu că domnu’ avocat are clientelă bună și-și mărește casa. Și la așa casă mare trebuie mobilă frumoasă. În gangul de lângă ușa prăvăliei miroase a șobolani. O răsuflare mucedă trage prin
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
ai să vezi. De îndată ce se instalară în avion, arătă în sus. - Uite, zise ea. Deasupra, pe cer, un nor artificial se destramă, își schimbă de mai multe ori culoarea și apoi se iviră strălucind aprins literele care formau inscripția: PARADISUL GALANTERIEI. Cayle spuse: - Phii, am văzut aseară reclama lor. Uitase, dar acum își aminti fâșiile de lumină care se înălțau spre cer în seara trecută, când pleca de la bufetul automat către camera închiriată de el. PARADISUL RECLAMELOR îi informa pe bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
fata se bucură împreună cu el. Asta-l făcea să se simtă puțin cam naiv, dar nu cine știe ce. Acum conta doar faptul că fata se oferise să vină cu el. Se aventură să spună: - Ești tare drăguță că mă ajuți. PARADISUL GALANTERIEI se dovedi a fi încă și mai impresionant decât reclamele sale! Era o clădire care ocupa aproximativ spațiul a trei străzi și era înalt de optzeci de etaje. Așa îi spuse Lucy, care adăugă: - Trecem repede prin raioanele principale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
golesc obrajii de sânge și se clătină pe picioare ca de o slăbiciune. Vocea, devenită între timp familiară, îl readuse la normal: - Revino-ți, îi spuse vocea, și ascultă. Vrei să te întâlnești cu mine mâine-seară pe plaja din "Paradisul Galanteriei"? Uită-te încă o dată la mine, convinge-te și să nu lipsești de la întâlnire. Clark nu avea nevoie să se mai uite, dar ochii lui căutară totuși fața din imagine. Nu mai încăpea nici o îndoială. Fața care îl privea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
-lea. Francezii au depus multă osteneală în a se supune acestui obicei; ei au fost, în consecință, ultimii care s-au obișnuit cu acest mod de exprimare curent folosit la Roma, la Madrid și la Curțile germane. Uzanța odată stabilită, galanteria franceză a extins-o și la ambasadoare; pe vremuri eram considerați poporul cel mai curtenitor care existase vreodată. Atunci când misiunea ambasadorilor ia sfârșit, remiterea scrisorilor de rechemare se face foarte simplu. Era cândva obiceiul ca ambasadorii, în momentul în care
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
profesioniste: știința va pune la dispoziția lor arme sofisticate, mult mai distrugătoare decât cele de odinioară: poate războaiele ar putea deveni, în viitor, din ce în ce mai atroce. A luat sfârșit epoca războaielor "cavalerești" de altădată, epocă în care dușmanii se "asaltau" cu galanterie; a luat sfârșit chiar și epoca războaielor mai recente, care nu tulburau ordinea și ritmul obișnuit ale vieții naționale și care nu lăsau o ură "de moarte" în urma lor. Eram copil în perioada războiului Crimeii, în 1855*; îmi amintesc că
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
oricare altă doamnă din familia regală. Cu toată deferența, se vor vedea doar În treacăt, și cu asta basta. Eu Însumi am căscat gura pe stradă cu liota nesfârșită de curioși, și recunosc că spectacolul a fost o culme a galanteriei și fineței, cu crema Madridului Îmbrăcată de-ți lua ochii; Însă, În același timp, din cauza acelui incognito oficial al vizitatorilor noștri, toată lumea s-a purtat cu o extremă naturalețe, de parcă nu știa despre cine e vorba. Prințul de Wales, Buckingham
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de pe Strada Mare, când le puteai vedea pe doamne trecând În caleștile lor, pe femeile dubioase făcând pe doamnele, sau pe fufele caselor de toleranță din preajmă - una, foarte cunoscută, se găsea chiar peste drum: tot atâtea prilejuri de discuții, galanterii, batjocuri. Asta dura până la rugăciunile de seară, când, din nou cu pălăria În mână, trăncănitorii noștri se Împrăștiau care Încotro până a doua zi de dimineață, fiecare la casa lui și Domnul cu ei cu toți. Am zis ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
care niciodată nu a reușit să-l pătrundă. Fată? Acolo pe dinăuntru îl deranjează faptul, adică, fata. Timpul face să se formeze convingeri cu privire la ceea ce reprezintă femeia. Femeia este pentru el un postulat și astfel, nedemonstrabil; o ființă eminamente vegetativă. Galanteria este dușmanul adevărului, gândește de ce avem nevoie de femeie, în sinea sa, adevărul gol și încă mai mult, gol descărnat, pentru că este oare adevărul un adevăr dacă nu este demonstrabil? Nu există problemă feministă îi spunea acum câțiva ani don
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
avea doi ani la vremea aceea. O fată tare zvăpăiată! Peste o clipă, femeia chicoti și adăugă: Atenție, și Mary era zvăpăiată la vremea ei. O, mă șoca de-a dreptul. Eu eram fricoasă. îmi amintesc cum doi băieți de la galanterie au aranjat să ne dăm întîlnire la monumentul lui Scott într-o sîmbătă. Era prima mea întîlnire, și am ajuns acolo punctuală, la patru ace. La fel ca și băieții. Am așteptat o jumătate de oră și cine trece la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
întîlnească cu altcineva. La urma-urmei, poate că era doar în trecere pe acolo, sau poate că... ― Bună ziua, războinicule! ― Bună ziua, se înclină Rim curtenitor. ― Manierele dumitale ar putea seduce iremediabil o femeie dincolo de zidurile Abației, Rim. Ești un amestec periculos de galanterie și vitejie. ― Periculos, doamnă? ― Hmm, indiferent cât de mult îmi place să îmi spui așa, nu sunt defel doamnă. Nimeni nu îmi spune altfel decât Maria. Frații-savanți mă țin pe lângă dânșii cu condiția să învăț bine catehismele și să îi
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ea în noaptea asta. Nu cunoșteam intențiile asediatorilor noștri, știam doar că voiam s-o protejez pe Sigrid mereu. De altfel, nu voiam s-o neliniștesc avertizând-o despre pericol. Exista vreo altă metodă pentru a rămâne aproape de ea decât galanteria? Am privit-o în ochi. -Sigrid, vreau să dorm cu dumneata. Promit să nu abuzez de situație. -De ce ți-aș acorda o asemenea permisiune? -Pentru că mă aflu sub farmecul dumitale. De îndată ce pleci, chiar și pentru cinci minute, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
braseria-cofetărie Ambasador, am ajuns exact de unde am plecat, am făcut un fel de ocol, îl aude pe taximetrist explicîndu-i, exact cum mi-ați cerut, al naibii de mare orașul ăsta și plin de gropi, adaugă. Pe partea cealaltă, stofe, mătăsuri, țesături, pînzeturi, galanterie, Magazinul Noutăților, cravate, ciorapi, cămăși, Favorit, pălării pentru bărbați și femei, Mioara, tricotaje pentru orice vîrstă, un talmeș balmeș, se gîndește. — Numai așa putea să-ți vină ideea asta trăsnită cu gulerașele, îl aude spunînd pe Părințel. — Ciocul mic, îl
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mă primise În chiloți de baie! M-a chestionat: familie, profesie, literatură. Mereu suna telefonul. Pe una dintre interlocutoare, o actriță despre a cărei frumusețe vorbea cu vizibilă plăcere, a invitat-o pentru prânz la Capșa, celebrul loc pentru vedete. Galanteria seniorială găzduia neastâmpărul lui Rică, fante de obor, dar rafinat de lecturi și urbanitate. Am ieșit Împreună. Ne-am oprit la oficiul poștal de pe strada Nikos Beloiannis (numele comandantului comunist grec din timpul războiului civil, condamnat la moarte și executat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
se uita la sumă. Cine a crescut aici, În timpul Depresiei, nu ignoră asemenea detalii.” Și nu numai cei crescuți În timp de criză, ar fi de adăugat, ci orice american privește cu suspiciune asemenea teatrale acte „europene” de grandomanie și galanterie, venind dintr-o tradiție de curtoazie lipsită de modestie și seriozitate. „Îmi spuneam că totul n-ar fi decât absurdul franco-balcanic. Nu prea puteam lua În serios fasciștii balcanici.” Chick admite, totuși, că a ignorat secretul lui Grielescu. „Evreii au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
spiritul tocmai din cauza costumației. Eu. Asta din respect. Ar fi fost păcat să vă judec silueta după spirit. Ea. Cred că ar fi trebuit să fiți galant, iar nu respectuos. Eu. Vă mulțumesc. Ea. Pentru ce? Eu. Respectul este asexuat. Galanteria este sexy. Ea. În cazul acesta, mă grăbesc să vă încredințez că nu intenționez să pretind de la dumneavoastră să fiți galant. Ar fi și zadarnic. Pentru un bărbat galant femeia miroase a trandafir, iar pentru cei ca dumneavoastră se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Atunci n-aș fi putut regreta atât. A! știu eu de ce ești atât de neîndurătoare cu mine! Ți-ai zis: acest om și-a pus mintea să mă aibă... El n-are avere, n-are timp, nu e plin de galanterie și de duh... n-are nici una din atracțiunile romanticului amant... Să vedem, tinere *, daca astfel se cucerește o femeie...! De aceea te-ai încăpățînat de-a mă respinge... Știu bine că suferi sub aceste tot atât cât mine. A mea
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
de ciudă îl cuprinse, cu toată opunerea rațiunii. Se uită la ceas. Era nouă jumătate. Otilia pierdea într-adevăr nopțile, dar numai la ea acasă. Din oraș nu se întorcea niciodată mai târziu de nouă, și nici Pascalopol, care unea galanteria cu paternitatea, nu o reținea la ore înaintate. Se gândi apoi că Otilia e supărată și s-a urcat în odaie. - Dar domnișoara Otilia? întrebă el, fiind de față și Marina. Moș Costache, înfundat în țigările lui, n-auzi bine
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
doua Sophie.“ La toate sindrofiile, în zori, cherchelit, el nu uită să repete această frază. Și surâsul ei măgulit, fără nici cea mai mică intenție de ironie ! Lăcomia femeiască ce o face să nu se îngrețoșeze nici măcar de o asemenea galanterie desuetă și demagogică ! Sigur însă că la prima discuție în tête-à-tête are să se lepede de amicul Victor și are să izbucnească într-un râs batjocoritor... Până atunci însă : — Ei, și dumneata, nene Victore, cum simplifici ! Diplomatul nostru l-a întrebat pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
că era Înzestrat de la natură cu o sculă ca de cal și pe deasupra mai purta și suspensor. Dar umbla vorba că e pe drojdie și că ar face orice pentru bani. Hai, varsă ce ai! — Dick e mai priceput la galanterii decît tine, domnu’ polițist White. — Ai ceva tare pentru mine sau ai venit la o tacla? — Io-mi țin chestia tare pentru Lana Turner, iar pe tine te Întărîtă ăia de-și bat nevestele. Am mai auzit că te porți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]