221 matches
-
probabil în anul 32 d.Hr., prietenul lui Nero și soțul Poppaeei Sabina, a fost trimis în anul 58 de Nero în Lusitania ca guvernator și a petrecut acolo zece ani. În anul 68 a sprijinit revolta militară în care Galba a fost aclamat împărat. A trecut de partea lui Galba, în speranța că acesta îl va adopta și îl va face moștenitorul său. Paegnari: categorie discutabilă din lumea spectacolelor cu gladiatori; par să fie un fel de bufoni, specializați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
soțul Poppaeei Sabina, a fost trimis în anul 58 de Nero în Lusitania ca guvernator și a petrecut acolo zece ani. În anul 68 a sprijinit revolta militară în care Galba a fost aclamat împărat. A trecut de partea lui Galba, în speranța că acesta îl va adopta și îl va face moștenitorul său. Paegnari: categorie discutabilă din lumea spectacolelor cu gladiatori; par să fie un fel de bufoni, specializați în parodii ale luptelor de gladiatori. Paenula: mantie de lână cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
devină motiv pentru negarea masacrului legiunii tebane. Din istoria din Romei aflăm că dacă execuțiile în masă nu au fost frecvente, nu au fost nici neobișnuite. Astfel, Cassius Dio (155-229) evocă masacrul celor 7.000 de pretorieni de pe vremea împăratului Galba (68-69), despre care Tacitus (55-117) spunea că toți l-ar fi considerat demn să fie împărat, dacă nu ar fi ajuns vreodată. Deși cei mai mulți istorici preferă tăcerea lui Eusebiu (265-340) drept opinie contra masacrului petrecut, cu certitudine istoricul cezareean nu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ucidă“, ar fi râs dușmanii. Se plimba înainte și înapoi, de la masă la ușă. Își aminti chipurile și povestea vieții tribunilor care comandau cele opt legiuni de pe Rhenus. Dintr-odată revăzu, de parcă ar fi intrat în cameră, chipul lui Servius Galba; fu întâia clipă de ușurare în orele acelea spasmodice. Luă o hotărâre fulgerătoare. Să pună mâna pe trădători, să-i zdrobească înainte ca aceștia să facă vreo mișcare, să pună legiunile sub comanda lui Galba. Între timp, Callistus, neliniștit, cerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în cameră, chipul lui Servius Galba; fu întâia clipă de ușurare în orele acelea spasmodice. Luă o hotărâre fulgerătoare. Să pună mâna pe trădători, să-i zdrobească înainte ca aceștia să facă vreo mișcare, să pună legiunile sub comanda lui Galba. Între timp, Callistus, neliniștit, cerea să fie primit. Instinctul îi spunea să-l refuze. Se gândi însă, cu o încredere oarbă, la tribunul militar Domitius Corbulo, fratele Miloniei, și îl chemă în taină pe Palatinus, în toiul nopții. Fură de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sau soldați nu reacționase; rămăseseră nemișcați, în rânduri perfect aliniate. Tribunii și centurionii îl priveau în ochi, așteptând alte ordine. El încredință comanda legiunilor tribunului aceluia la vreo cincizeci de ani, cu purtări nesofisticate și directe, care se numea Servius Galba și pe care mintea lui îl evocase în toiul nopții. Soarele, vântul și oboseala săpaseră riduri adânci pe chipul lui Galba, așa cum ni-l transmit portretele. Sub părul tuns foarte scurt, capul lui era rotund - semn al unei tenacități extraordinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
încredință comanda legiunilor tribunului aceluia la vreo cincizeci de ani, cu purtări nesofisticate și directe, care se numea Servius Galba și pe care mintea lui îl evocase în toiul nopții. Soarele, vântul și oboseala săpaseră riduri adânci pe chipul lui Galba, așa cum ni-l transmit portretele. Sub părul tuns foarte scurt, capul lui era rotund - semn al unei tenacități extraordinare. Împăratul observă că era de-ajuns glasul lui Galba, primul său ordin, pentru ca toți soldații din garnizoană să încremenească, fără ezitare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
toiul nopții. Soarele, vântul și oboseala săpaseră riduri adânci pe chipul lui Galba, așa cum ni-l transmit portretele. Sub părul tuns foarte scurt, capul lui era rotund - semn al unei tenacități extraordinare. Împăratul observă că era de-ajuns glasul lui Galba, primul său ordin, pentru ca toți soldații din garnizoană să încremenească, fără ezitare. Neprevăzătorul și naivul Lepidus abia dacă avusese timp să se dezmeticească. După un proces rapid, care a durat atât cât să li se arate acuzaților cele două scrisori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
roman. Tânărului Împărat, teribila lege concepută de Augustus îi apăru înțeleaptă și prețioasă. — Nici unuia dintre acești trădători nu i se va îngădui să se sinucidă, porunci el, pentru că nici unul dintre ei nu a luptat vreodată pentru Roma. Îi spuse lui Galba, care stătea alături de el, tăcut: — Pe de altă parte, nici unul dintre lașii ăștia n-a cerut-o. În semn de dispreț, porunci ca execuția să fie efectuată de germanii săi. Soldații germani îi aduseră pe cei șapte, unul câte unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Augustus și Tiberius, atotputernica emoție de o clipă. Musculi, mașini de asediu Seara, Împăratul mâncă în praetorium. Nu era deloc obosit după călătorie; își dădu seama că, în legătură cu cele întâmplate, simțea doar ușurare, fără să fie tulburat. În dreapta lui, Servius Galba, noul comandant al frontului de pe Rhenus, ridică încet cupa de vin. — Tatăl tău ar fi procedat ca tine, îi spuse scurt. Însă probabil că tu ești un cavaler mai bun decât el. Numai tu puteai să străbați o asemenea distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
însoțeau schimbarea gărzii în acele vigiliae nocturne, o comandă pe care tuba o transmitea în imensul castru, o alta transmisă de lituus -, regăsea o lume familiară și era sigur că avea să doarmă. — E bine că te afli aici, spuse Galba. Asta e partea slabă a imperiului. Tu ai adus pacea la granița de pe Euphrates. La granița asta însă nu va fi niciodată pace. Dacă într-o zi, peste patru sute de ani, dușmani ale căror nume noi nici măcar nu ni le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
al marelui Vegetius, Epitome de re militari, unde, printre altele, se dădeau sfaturi dure cu privire la înăbușirea revoltelor și combaterea neglijenței soldaților de felul celor pe care Gaetulicus îi lăsase de izbeliște. Cu excepția celor din legiunea mea, răspunse fără să surâdă Galba, celebru pentru mâna sa de fier. De ceilalți voi începe să mă ocup mâine dimineață. Centurionii și decurionii vor aplica regulamentul ca la carte. Și pedepsele... Vom ordona o serie de manevre. Ăsta e cel mai bun exercițiu: să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Agrippina, ca mama sa, istoricii aveau să-i spună Agrippina Minor. Era ambițioasă și cinică; cu primul ei soț avusese un copil pe care nu-l dorise și nu-l iubise. Micuțul avea să ajungă împărat - se numea Nero. Seara, Galba îi spuse Împăratului: — Speculatores mă sfătuiesc să-i supraveghez pe britani; unitățile lor se mișcă. Britannia era o insulă sălbatică și, asemenea Germaniei, nu avea să ajungă niciodată pe deplin sub controlul roman. Legiunilor - „aceștia sunt oameni de uscat, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
classis de la Misenum“ - nu le plăcea să părăsească provinciile sigure din civilitas pentru insula aceea necunoscută din Marea de Miazănoapte, străbătută de vânturi înghețate, în adâncul căreia se aflau nenumărați monștri. — Și totuși, va trebui să le ducem acolo, spuse Galba cu calmul absolut al strategului. Împăratul răspunse: — N-aș vrea să trimit oamenii în marea aceea. A făcut-o tata odată, și a fost tragic. Nu spuse că ideea de a-și lega numele de un război îl revoltase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aveau să-i impresioneze pe senatori. Însă durerea altuia nu provoacă decât teama că acela se va răzbuna sau enervare pentru că trebuie să intervii.“ Greșelile acelea erau ca valurile mării: nu știai unde aveau să ducă. După complotul din Gallia, Galba spusese că „proștii se distrug singuri“. Dar, pe când el râdea, supraviețuitorii îi înlocuiseră în liniște pe cei căzuți. Era mitul hidrei: capetele răsăreau la loc, mai rapid decât sabia care le tăia. Senatul era corpul moale, sperios și letargic al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Pompeius, de Marcus Antonius, oamenii lor înarmați pe străzile Romei... Nerăbdător, Marcus Vanicius își prezentă cu nerușinare candidatura la conducerea imperiului. Populares erau speriați și debusolați; cu toate acestea, după ce se consultară între ei, găsiră un candidat nobil: Servius Sulpicius Galba, care în acele zile se afla la Roma. Cu câteva luni înainte, când se întâlnise cu Împăratul pe malul fluviului Rhenus, nimeni n-ar fi putut să citească într-un horoscopus ceresc sau să audă de la oracolul vreunui templu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
n-ar fi putut să citească într-un horoscopus ceresc sau să audă de la oracolul vreunui templu că Împăratul urma să fie ucis curând și că senatorii, ca să atragă legiunile de partea lor, aveau să-i ofere puterea lui Servius Galba. Galba însă refuză să preia puterea într-un chip atât de laș. „Roma nu poate fi stăpânită cu ajutorul unui asasinat“, răspunse el. Era deranjant de onest și de direct pentru vremurile ce aveau să vină. Senatorii urmau să-i ofere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ar fi putut să citească într-un horoscopus ceresc sau să audă de la oracolul vreunui templu că Împăratul urma să fie ucis curând și că senatorii, ca să atragă legiunile de partea lor, aveau să-i ofere puterea lui Servius Galba. Galba însă refuză să preia puterea într-un chip atât de laș. „Roma nu poate fi stăpânită cu ajutorul unui asasinat“, răspunse el. Era deranjant de onest și de direct pentru vremurile ce aveau să vină. Senatorii urmau să-i ofere puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sale în Spania și în Galia. Îi rămîne cu toate acestea să întărească relațiile dintre Galia și Italia controlînd regiunile alpestre, locuite de o mulțime de popoare independente. În 57 î.I.C., o tentativă a unui emisar al lui Cezar, Galba, a eșuat. După ce i-a învins pe salașii din valea orașului Aoste, victorie celebrată prin arcul de la Aoste, Augustus intreprinde cucerirea tuturor Alpilor din 16 pînă în 14 î.I.C. Succesul campaniilor sale este concretizat prin construirea trofeului din La
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
și Idumeea pînă la sfîrșitul anului 67, încercuind total Ierusalimul dar opresc campania de cucerire a orașului pentru că încep tulburările la Roma după sinuciderea lui Nero la 9 iunie 68. Într-un an se pe-rindă pe tronul imperiului roman, generalii Galba, Otho și Vitelius iar în decembrie 69 Vespasian devine împărat. La cucerirea Ierusalimului au participat legiunile V, X, XV și Xll venită din Si-ria care a fost înfrîntă în Galileea în anul 66 de către răsculați și dorea să-și spele
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
și mallarmeizarea printr-o gramatică dificilă și un limbaj care e un delir neologistic, aceasta e poezia lui Simion Stolnicu, căruia nu-i lipsește vocația, vizibilă în versuri-oracol: Pătrate negre, pătrate albe, Cuprinse-n conul unui lampadar; Surâdea infloreșcență de galbe Reginei albe, reginei negre, Șahului de smoală, șahului de var... și în proza fatală, veac XX, din Autoportret: Sunt copilul negrelor claviaturi Melodios preum e cinteza din păduri, Pentru a schimba lesne fugarii de vis Ai diligenței spre nenoroc deschis
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
umană” de Gianbattista della Porta (1541-1615Ă care apare în 1596 la Napoli. Corelația între caracterul omului și al animalelor e intens subliniată și susținută cu desene convingătoare. Figuri proeminente ale romanilor sculptați sunt reproduse alături de imagini ale animalelor. Servius Sulpicius Galba are figura și caracterul unui vultur, iar Socrate, ale unui cerb. Sunt prezentate desene expresive de om-leu, de om-bou, om-câine. Ulterior, în corelație cu aspectul și caracterul animalelor, de fisionomie s-au ocupat Rubens, Leonardo da Vinci, dar mai ales
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
i-a ținut captivi în mod eficient pe Domițian și Quintus Petillius Cerialis, guvernatorul Ostiei, care erau fratele mai mic, respectiv cumnatul lui Vespasian. Domnia lui Nero s-a încheiat doar cu revolta Gărzii Pretoriene, care fusese mituită în numele lui Galba. Garda Pretoriană, o figurativă „sabie a lui Damocles”, era adesea percepută ca fiind de loialitate dubioasă. Urmând exemplul acesteia, legiunile de la granițe au participat din ce în ce mai mult la războaie civile. Principalul inamic în vest era reprezentat de triburile germanice din spatele râurilor
Imperiul Roman de Apus () [Corola-website/Science/302542_a_303871]
-
și Simon Petru, probabil în 67, urmat de Papa Lin, într-o perioadă de încercare și de mari pericole. Nero s-a stins în anul 68, cerând unui sclav să-l înjunghie și, chiar în acel an, urmează alte decese : Galba este decapitat în For, Otho se sinucide, Vitellius este linșat de romani. În 69, odată cu venirea la putere a lui Vespasian, revine ordinea și pacea la Roma. Dar atunci a izbucnit în Palestina revolta iudaică împotriva Romei; această revoltă se
Papa Linus () [Corola-website/Science/302569_a_303898]
-
sau, pe scurt, "Germania" (că 98 d.Hr.). "Historiae" (publicată probabil între 104 și 109 d.Hr.) este prima dintre operele majore de istorie ale lui Tacit și tratează istoria română începând cu anul 69 d.Hr., (anul morții împăratului Galba, succesorul lui Nero), până la uciderea împăratului Domițian, în anul 96 d.Hr. Din cele 14 cărți, s-au păstrat doar primele patru și părți din cartea a cincea. În "Annales", cu titlul originar "Ab Excessu Divi Auguști" ("De la moartea divinului
Tacit () [Corola-website/Science/302611_a_303940]