4,792 matches
-
închis sau negrul nopții, ce aducea cu ea teama de necunoscut și nevoia de a sta ascuns, pentru a nu fi devorat de niscaiva animale înfometate. De aceea, după dr. Luscher, albastrul închis este culoarea "liniștii și a pasivității", iar galbenul deschis culoarea "speranței și activității". Roșul, în special tonul mai închis, spre maro, era asociat culorii sângelui și de aceea avea legătură cu vânătoarea și agresiunea. Verdele specific vegetației reprezenta asigurarea hranei, precum și diversele medicamente naturiste. De aceea era asociat
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
reprezintă "elasticitatea voinței" și corespunde persistenței, rezistenței la schimbare, încăpățânării, posesivității și egoismului pozitiv. Este de asemenea asociat cu grija pentru persoana proprie. Roșul este "forța voinței" și corespunde dorinței, arătând excitabilitate, dominare, interese sexuale, agresiune, pasiune controlată și autonomie. Galbenul reprezintă "spontaneitatea" și corespunde originalității, exprimând expectanța, variabilitatea și dorința de expansiune și de a fi activ. Interpretarea culorilor auxiliare Cele patru culori auxiliare sunt violet, maro, negru și gri. Ultimele două nu sunt propriu-zis culori, ci reprezintă mai degrabă
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
liric? a iubirii. De aceea frumuse?ea lui este neobi?nuit?: „ Lacul codrilor albastru Nuferi galbeni Îl Încarc?; Tres?rînd În cercuri albe El cutremur? o barc? ". (Lacul) În lumina feeric? a lunii, oglindă lacului uime?te prin cromatică să: galbenul nuferilor sclipe?te În albastrul intens ?i clar al apei, moleculele de lumin? se preschimb? În „cercuri albe" sau alc?tuiesc „bulg?ri" argintii aruncă?i pe pânză „?esut?" de umbra fin? a norilor: „ Lang? lac, pe care norii Au
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
de ea și mă uit la fruntea ei pe care trei riduri fine se zbat fără încetare. Suflu puțin spre ele. Ridurile se liniștesc și dispar. Sophia e acum pe un câmp cu flori galbene. O dor ochii de atâta galben. Tatăl ei stă în mijlocul câmpului și se uită la ea. Zâmbește larg și își deschide brațele. Sophia râde fericită și fericirea ei se transformă în disperare pură, în timp ce aleargă spre tatăl pierdut și regăsit, și acum Sophia aproape zboară spre
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
șterse de haină și mușcă din el cu poftă. Aproape în fiecare după-amiază mergea în livadă să mai curețe, să mai scoată câte o rădăcină. Și de fiecare dată câte un măr i se rostogolea la picioare, roșu, roșu cu galben, roșu cu verde. Odată se întoarse cu iuțeală și privi peste gard. Era o fetișcană. Hei! Tu-mi arunci mere? Da. De ce? Așa. Avea cam 18 ani, o codană sănătoasă, cu pielea albă, îmbujorată la față, cu ochii jucăuși. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
nimic anume nu-ți atrage atenția. Un tablou de Bonnard este o tapiserie de culori care pulsează, plină de energie, nelăsându-te decât după un timp să "așezi" lucrurile în locul în care aparțin. Alăturări nonconformiste și niciodată întâmplătoare de culori - galben, portocaliu, mov, verde - transformă adesea un spațiu naturalist într-unul aproape abstract. Arta lui Bonnard trebuie văzută în contextul istoriei picturii franceze de gen. O influență majoră, directă sau indirectă prin intermediul lui Cézanne, este cea a lui Pierre Chardin. Ca
Opera târzie a lui Pierre Bonnard by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7184_a_8509]
-
țin la dispoziția oricui, spre a fi fotografiată, eventual. "Subtilă revenire într-o cușcă spartă." - pag. 346 Diesel 060203. A doua: Iar miriștea întinsă până la copilăria mea" - a lui P.G., - nu a lui C. Ț. Ciudată afinitate; ca și obsesia galbenului din lanul bărăgănean, pârjolit de soare. A treia: "Armele dimineața sunt frumoase și marea" (Tot Paul Georgescu, exclama pe hârtie). în continuare, ce scrisesem eu atunci, - să fi fost o dedicație copiată, nu ar fi exclus. Cert este că stă
Cele trei fraze memorabile ale prozatorului Paul Georgescu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8815_a_10140]
-
culoarea în aceeași atmosferă imobilă a orașului nemuritor ca apele oceanului de sub oglinda suprafeței alunecând pe nesimțite de la transparența luminoasă a zilei la albastrul intens al amurgului." Liric: Bănuiam înserarea coborând pe luciul metalic al frunzelor de cireși și pe galbenul cenușiu al marmorelor dintre tufele de oleandru, mărginind aleile Institutului de istoria artei." Cel indecis realizează contrastul: " Atunci mi-am evocat, fără să vreau, fluviul de oameni de pe bulevardul Magheru și chipurile neclare ale unor femei cu mers grăbit, în
Un romancier al exilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8819_a_10144]
-
sunt eu?" constituie o premisă importantă a construcției narative generând și justificând totodată structura fragmentară, cu alură de jurnal intim, a acestui roman care nu de puține ori ne trimite cu gândul la delirul controlat al suprarealiștilor: "Mă simțeam negru-gălbui. Galbenul soarelui intrând prin balcon și fundalul întunecat al sălii. Totul se reduce la ce crezi despre lucruri. Despre pahare se crede că sunt obiecte rezervate evenimentelor, nu le cauți prietenia și te pomenești că nu-ți ajung. Toți avem ceva
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
găsești din cuvinte pe tine și lumea închipuită, să intri în trupul celui pe care-l iubeai. Mai tîrziu a devenit bărbatul mic cu riduri, căruia îi dăruise peisajul din vitrină. Vîrfurile degetelor ei imitau ploaia. Dogoarea se frîngea în galben și maro în jurul hamacului liniștit. Erorile inevitabile pe care trebuia să le comitem se aflau deja departe. Ne eram unul altuia buni, cu membrele desprinse, inima netezită și ușoară, mai întunecată, ospitalieră, masa de piatră. Rîndunelele tremură istovite în crucea
Masa se răcește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8921_a_10246]
-
literatură bună la prețuri cumsecade. În Germania cartea este scumpă. Există însă și o editură , "Reclam", specializată în editarea clasicilor la prețuri accesibile. Da, mi-am cumpărat și eu destule volume din "Reclam", însă edițiile sunt deprimante ca aspect, cu galbenul lor de lămâie, sunt tipărite cu litere mărunte-mărunte, parcă nu te îndeamnă la citit. Dar sunt de acord că n-aveam de ales, îmi trebuia cartea și nu-mi puteam permite orice ediție. Ce v-am descris mai înainte este
Despre literatură și medicină cu conf. dr. Cătălin Vasilescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9998_a_11323]
-
codițe și frunze . 1. Colorează cu albastru norul cel mai mare 2. Colorează cu roz norul cel m ic 3. Colorează cea mai de sus picătură de ploaie cu verde 4. Colorează cea mai de jos picătură de ploaie cu galben 5.Colorează cea mai mică picătură de ploaie cu maro 6. Încercuiește picătura din mijlocul norului cel mare Fișe de formare a abilității de vorbire Unește cu o săgeată cuvintele care sună la fel, dar înseamnă altceva. Urmează exemplul dat
Fişe de lucru din cabinetul de logopedie by Alina Biolan () [Corola-publishinghouse/Administrative/1145_a_2052]
-
și-au pierdut casa. Cu ce era o pasăre mai prejos decât un om? Peste câteva săptămâni din cuibul așezat în vârful copacului se auzeau glasuri firave de puișori. I-am văzut la marginea cuibului cum căscau ciocul dantelat cu galben, primind hrana adusă de părinți. M-am bucurat că nu am atins ouăle și că am dat o șansă puilor să trăiască. MĂRUL ȘI PARA În livadă copacii sunt ca locuitorii unui sat: se cunosc de mult timp, s-au
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
în estul Europei. Mă revăd vorbind cu el, citind un text de Michelet, singur cu dânsul în micu-i salon, în timpul primelor bombardamente rusești (din toamna lui 1941), bombardamente, de altfel, foarte slabe. Un salon micuț, amenajat de dânsul, în care galbenul alterna cu albastru. într-un colț, un mic desen de Ingres; în altul un desen de Picasso. A fost fericit în ziua în care i-am spus că salonul acela, aranjat de el, îmi amintea de apartamentul Donnei Maria, din
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
portret, e de părere că "portretul a fost realizat cu vestă de culoare deschisă", dar nu pare și convins, când scrie, că nu crede "să se fi făcut două versiuni fotografice, cu două veste", din cauza prețului ridicat al fotografiei, un galben. Cu alte cuvinte, eminescologul este gata să creadă că poetul s-ar fi ridicat din fața obiectivului fotografic, ar fi schimbat vesta, s-ar fi reașezat exact în aceeași poziție și fotograful "l-a mai tras o dată în poză!" Victor Crăciun
Vesta lui Eminescu by Victor Macarie () [Corola-journal/Journalistic/8940_a_10265]
-
cel mai mult mi-a plăcut Toamna, cel puțin în primele două treimi ale ei - Toamna dimineților cu soare în crucea cerului, luminos pe cel mai albastru cer, cu văzduhuri agreste, iar pe la începutul lui Noiembrie cu magnificele cromatici în galben, roșu, mov pe coastele urcătoare ale măgurilor, în peticele de pădure ale șesului. Iar în curți, straturile de regina nopții, clătinate de zbuciumul vânturilor de seară, slobozeau cel mai tare miros de floare a grădinilor - și cel mai iubit. Domneau
Înaltele Toamne by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9092_a_10417]
-
în care sînt convocate mai toate formele primare și derivatele lor legitime. Pe fonduri în general negre sau gri, perfect neutre și ușor exasperante - în ultimă instanță, o ipostază geometrică a neantului -, înfloresc orbitor tonurile crude ale cîte unui roșu, galben citron sau albastru. Cursul introductiv în limbajul plastic ar fi tentat să ne avertizeze că ne găsim la lecția despre contraste - de cantitate, de complementaritate ș.a.m.d. -, la cea despre compoziție și culoare ori chiar la aceea despre linia
Despre Arta concretă (o rememorare) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9366_a_10691]
-
mai frumoasă când/ desfăceai cu dinții un pachet de biscuiți/ era mai frumoasă o zi așteptând/ să vină soarele.// Era mai frumos un prunc/ decât o cămașă de forță/ Erau pretutindeni năvoade/ învinețite de atâta tăcere..." și Roșu cu mult galben: "Veghea înfiorătoarei insomnii/ se mistuie spre dimineață, în larma/ din jurul porumbelului asaltat.// Tresar dimensiuni între odihnă și mișcare./ O mână ar vrea să scrie, cealaltă întârzie/ sedentară, sprijinită de îndoielnic alb.// Un picior alintă epiderma covorului zburător.// Primăvară./ Verde întinat
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8198_a_9523]
-
există. Anxietatea, durerea existențială, taina destinului, mereu coborâtoare înspre un pesimism de nelecuit, induc un tragism autentic, intuiția unei neîmpliniri a vieții, convertită într-o rostire simplă, dar bogată în sugestii. Crima, abisurile oceanice, lacul, negrul, singurătatea, muntele, dar și galbenul ori înghețatul alb al munților sunt doar câteva dintre imaginile și motivele ce coagulează un univers al ne-spusului, al oscilației lăuntrice, unde stăpân e un "soare ascuns", mai puternic decât acela manifestat (ca în poemul Egal). Foarte multe din
Pelerinul neliniștit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8210_a_9535]
-
dascălul și așa cum se obișnuia și În casa părinților săi din „satul cu rușânia”. Maria trăgea „brâie” pe pereții care miroseau a var proaspăt și se pregătea să scuture lăicerile mai vechi ori mai noi, pichirile grena și cele cu galben și negru, să prindă perdelele proaspăt spălate și călcate, să ștergă geamurile, ușile pentru ca abia la urmă să „lichiascî pi gios”. Casa era mică iar „salonul” ocupa și el aproape o jumătate de odaie și, cu toate acestea, mai era
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
am poftă de ceva consistent. În așteptarea mâncării, vizităm colecția de papagali. La marginea terasei se află un șir de cuști. În fiecare cușcă, câte doi, trei papagali. Marea lor majoritate sunt galbeni și albaștri. Un fel de invazie de galben și de albastru. Kati râde și-mi spune în engleză: "Lipsește roșul". Râd, mă simt tot mai bine cu femeia aceasta. O simt ca pe o soră mai mare, deși are cu cel puțin cincisprezece ani mai puțin ca mine
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
enoriașii veneau să-și elibereze sufletele de cohorta păcatelor făptuite. 13 O statuie veritabilă Vom visa un vis ferice, Îngâna-ne-vor c-un cânt Singuratece izvoare, Blânda batere de vânt. M. Eminescu În dimineața aceea cu cerul de un galben imperfect, vocea dirigintelui vibra fără autoritate peste multe dintre capetele noastre, În Încercarea de a ne organiza corespunzător În careu, pe platoul mare din fața școlii. Așteptam discursul de rahat al domnului director, care, ca În fiecare Început de an școlar
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Trecură câteva clipe lungi. Voiam să mă ridic de pe bancă și să plec. Un amestec de greață și de spaimă se zbăteau În mine fără oprire. Parcul se mai populase Între timp, deși căldura era Încă o prezență incomodă. Sunteți galben la față! constată pe un ton enervant interlocutorul meu. V-am avertizat mai Înainte nu te poți juca cu unele cuvinte! Nu doar noi suntem cei care avem dreptul asupra lor... Au și ele dreptul lor asupra noastră, a mai
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
așezat la loc fața normală, pe alocuri suferindă, de proaspăt concediat. În adâncu-mi nebănuit se spărgeau, furioase, mari talazuri. În drum spre garsonieră, spre bârlogul meu de burlac absolut, am Întâlnit un cortegiu funerar. Mortul avea un chip nemaivăzut de galben. Atât de galben, Încât am crezut că e o păpușă de ceară modelată stângaci. Aproape că râdeam imaginându-l expus Într-o vitrină, cu surâsul său strâmb, Întipărit pe buze. Un damf de miros dulceag, de cadavru În descompunere, mi-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fața normală, pe alocuri suferindă, de proaspăt concediat. În adâncu-mi nebănuit se spărgeau, furioase, mari talazuri. În drum spre garsonieră, spre bârlogul meu de burlac absolut, am Întâlnit un cortegiu funerar. Mortul avea un chip nemaivăzut de galben. Atât de galben, Încât am crezut că e o păpușă de ceară modelată stângaci. Aproape că râdeam imaginându-l expus Într-o vitrină, cu surâsul său strâmb, Întipărit pe buze. Un damf de miros dulceag, de cadavru În descompunere, mi-a inundat nările
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]