376 matches
-
riscul, alpiniștii își încep ascensiunea cu mult înaintea răsăritului soarelui, când temperaturile de îngheț lipesc blocurile de gheață între ele. Deasupra căderii de gheață se află Tabăra I la altitudine. De la Tabăra I, alpiniștii avansează spre Circul de Vest (în galeză Western Cwm) până la baza crestei Lhotse, unde se stabilește Tabăra II sau Tabăra de Bază Avansată la . Circul de Vest este o vale glaciară relativ plată și care urcă ușor, marcată în partea centrală de crevase laterale uriașe, care împiedică
Everest () [Corola-website/Science/296745_a_298074]
-
(, , pronunțat ) este una dintre cele patru țări tradiționale care formează Regatul Unit. Capitala să este Cardiff. Numele "Wales" provine din cuvântul germanic "walh" sau "waelisc", cuvânt ce se referea la popoarele străine romanizate. Numele nativ în limba galeza este "Cymru", dar se preferă varianta modernă "Cymry" (care înseamnă la modul concret "Țara Cymrilor"). Originea cuvântului "Cymry" provine din termenul britonic "combrogi". Numele galez pentru angli, saxoni și iuți era "sais" (singular) și "season" (plural); acesta este numele galez
Țara Galilor () [Corola-website/Science/296826_a_298155]
-
walh" sau "waelisc", cuvânt ce se referea la popoarele străine romanizate. Numele nativ în limba galeza este "Cymru", dar se preferă varianta modernă "Cymry" (care înseamnă la modul concret "Țara Cymrilor"). Originea cuvântului "Cymry" provine din termenul britonic "combrogi". Numele galez pentru angli, saxoni și iuți era "sais" (singular) și "season" (plural); acesta este numele galez modern pentru englezi. Numele în limba română al acestei țări a fost, se pare, construit în mod eronat, printr-o traducere greșită a numelui francez
Țara Galilor () [Corola-website/Science/296826_a_298155]
-
galeza este "Cymru", dar se preferă varianta modernă "Cymry" (care înseamnă la modul concret "Țara Cymrilor"). Originea cuvântului "Cymry" provine din termenul britonic "combrogi". Numele galez pentru angli, saxoni și iuți era "sais" (singular) și "season" (plural); acesta este numele galez modern pentru englezi. Numele în limba română al acestei țări a fost, se pare, construit în mod eronat, printr-o traducere greșită a numelui francez al țării, "Pays de Galles", literal „țară Galles”, prin „țară "galilor"” (în timp ce în franceză, ca
Țara Galilor () [Corola-website/Science/296826_a_298155]
-
țară Galles”, prin „țară "galilor"” (în timp ce în franceză, ca și în majoritatea limbile europene, numele acestei țări este construit cu referire la teritoriul însuși, iar nu la etnia locuitorilor lui). Eroarea vine probabil dintr-o confuzie între termenii „gal” și „galez”, înlesnita de asemănarea fonetica. Numele „Wales”, transpus în limbile neolatine, suferă o transformare prin care W e înlocuit cu G (în același fel în care numele Wilhelm sau William este Guillaume în franceză și Guillermo în spaniolă): "Pays de Galles
Țara Galilor () [Corola-website/Science/296826_a_298155]
-
Galles" în franceză, "Galles" în italiană, "Galeș" în spaniolă și portugheză. Formă corectă în română ar putea fi pur și simplu "Wales" (că în limbile germanice, slave sau în maghiară) sau ar putea urma modelul latin în forme că „Țară Galeza”, „Țară Galezilor”, „Galeș” sau chiar „Galezia” , dar în niciun caz „”. Termenul românesc „galez” vine din francezul "„gallois”" (literal, locuitor al țării Galles, al Wales), care nu înseamnă nici pe departe „gal” (locuitor al Galiei, în franceză, "„gaulois”"), si totusi numele
Țara Galilor () [Corola-website/Science/296826_a_298155]
-
franceză, "Galles" în italiană, "Galeș" în spaniolă și portugheză. Formă corectă în română ar putea fi pur și simplu "Wales" (că în limbile germanice, slave sau în maghiară) sau ar putea urma modelul latin în forme că „Țară Galeza”, „Țară Galezilor”, „Galeș” sau chiar „Galezia” , dar în niciun caz „”. Termenul românesc „galez” vine din francezul "„gallois”" (literal, locuitor al țării Galles, al Wales), care nu înseamnă nici pe departe „gal” (locuitor al Galiei, în franceză, "„gaulois”"), si totusi numele adoptat în
Țara Galilor () [Corola-website/Science/296826_a_298155]
-
în română ar putea fi pur și simplu "Wales" (că în limbile germanice, slave sau în maghiară) sau ar putea urma modelul latin în forme că „Țară Galeza”, „Țară Galezilor”, „Galeș” sau chiar „Galezia” , dar în niciun caz „”. Termenul românesc „galez” vine din francezul "„gallois”" (literal, locuitor al țării Galles, al Wales), care nu înseamnă nici pe departe „gal” (locuitor al Galiei, în franceză, "„gaulois”"), si totusi numele adoptat în română pentru Wales este „Țară Galilor”. Din punct de vedere administrativ
Țara Galilor () [Corola-website/Science/296826_a_298155]
-
încă refuză adoptarea monedei euro, iar euroscepticismul a cunoscut un avânt fără precedent. Reforma politică în Regatul Unit este în plină desfășurare. În 1997 a fost recreat Parlamentul scoțian descentralizat, iar în 1999 s-au înființat Parlamente în Țara Galilor (Adunarea Galeză) și Irlanda de Nord, aceste măsuri având ca obiect descentralizarea sporită a puterii către regiuni. Vicepremierul Nick Clegg a anunțat, în 2012, că liberal democrații din coaliția de guvernare doresc reforma cât mai rapidă a Camerei Lorzilor. Partidul Liberal (precursorul PLD de
Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord () [Corola-website/Science/296825_a_298154]
-
concluzie: "În fiecare an, oricare 100 de miliarde de dolari proveniți din activități ilegale în mod sigur vor ajunge în circuitul legal prin bănci din Marea Britanie". Limba primară de comunicare este engleza. Alte limbi locale folosite sunt limbile celtice: velșă (galeză), irlandeză, gaelică scoțiană; precum și limba cornică, vorbită în Cornwall. Imigranții ultimelor decenii vorbesc cantoneză, limbi indiene (gujarati, bengali, urdu, hindi, punjabi), sau creolă jamaicană. În Regatul Unit se găsesc cei mai mulți vorbitori de limbi indiene din afara subcontinentului indian. În Regatul Unit
Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord () [Corola-website/Science/296825_a_298154]
-
fost un regat independent, Regatul Angliei. În 1707 acesta a fuzionat cu Scoția, dând astfel naștere Regatului Marii Britanii. Pentru unii, Anglia este sinonim cu Marea Britanie sau chiar cu Regatul Unit, lucru care însă este incorect și-i atinge pe scoțieni, galezi și nord-irlandezi. Numele „Anglia” vine de la „Țara anglilor” (în Engleză: "England" pentru "Land of the Angles") referindu-se la angli, trib germanic de vest, care s-a așezat în insulă în secolul V și care provenea din peninsula Iutlanda (azi
Anglia () [Corola-website/Science/296827_a_298156]
-
limbi regionale cu toate că nu au nici un statut oficial, sunt sprijinite de autoritățile regionale, în limitele constituției. Limba bretonă este foarte puternică în regiunea de vest, dar este răspândită și în restul regiunii, este o limbă celtică puternic înrudită cu limba galeză vorbită în Țara Galilor și cu limba cornish, vechea limbă celtică vorbită în Peninsula Cornwall din Marea Britanie. A doua limbă regională este limba gallo, vorbită în partea de est a regiunii, care este o limbă romanică, una dintre limbile "oïl" cu
Bretania () [Corola-website/Science/300169_a_301498]
-
măresc universul ficțional al acestor legende. Puținele informații istorice despre Arthur provin din lucrările lui Nennius și Gildas și din "Annales Cambriae". Arthur cel din legendă s-a dezvoltat inițial prin pseudo-istoriile lui Geoffrey of Monmouth și prin poveștile anonime galeze cunoscute colectiv sub numele de "Mabinogion". Chrétien de Troyes a inițiat tradiția literară a ciclului arthurian, care a devenit una din principalele teme ale literaturii medievale. Scrierile medievale despre Arthur au luat sfârșit cu "Morte D'Arthur" a lui Thomas
Regele Arthur () [Corola-website/Science/301522_a_302851]
-
figură istorică obscură, un conducător romano-briton luptând cu anglo-saxonii invadatori undeva pe la sfârșitul secolului al V-lea sau începutul secolului al VI-lea. "Historia Brittonum" ("Istoria britonilor"), o compilație istorică în limba latină din secolul al IX-lea atribuită clericului galez Nennius, dă o listă de douăsprezece bătălii la care a luat parte Arthur, culminând cu Bătălia de la Mons Badonicus, unde se spune că a omorât singur 960 de oameni. "Annales Cambriae" din secolul al X-lea ("Analele galeze"), datează această
Regele Arthur () [Corola-website/Science/301522_a_302851]
-
atribuită clericului galez Nennius, dă o listă de douăsprezece bătălii la care a luat parte Arthur, culminând cu Bătălia de la Mons Badonicus, unde se spune că a omorât singur 960 de oameni. "Annales Cambriae" din secolul al X-lea ("Analele galeze"), datează această bătălie în anul 516, și menționează de asmenea "Bătălia de la Camlann", în care Arthur și Mordred au fost ambii uciși, datată în 537. Niciun text nu îl numește pe Arthur rege, deși acest lucru nu ar putea avea
Regele Arthur () [Corola-website/Science/301522_a_302851]
-
presupusa evoluție a zeului mării regele Lear, zeii-cal ai Kentului Hengest și Horsa, care au fost istoricizați în perioada relatării lui Bede și care au primit un rol important în cucerirea anglo-saxonă a estului Britaniei, personajul fondator al Caer-fyrddin, Merlin (galeză "Myrddin"), sau semizeul nordic Sigurd sau Siegfried, care a căpătat valoare istorică în "Cântecul nibelungilor" prin asociere cu o bătălie din secolul al V-lea dintre huni și burgunzi. Unii susțin o posibilă etimologie a numelui lui Arthur din galezul
Regele Arthur () [Corola-website/Science/301522_a_302851]
-
galeză "Myrddin"), sau semizeul nordic Sigurd sau Siegfried, care a căpătat valoare istorică în "Cântecul nibelungilor" prin asociere cu o bătălie din secolul al V-lea dintre huni și burgunzi. Unii susțin o posibilă etimologie a numelui lui Arthur din galezul "arth", "urs", și consideră că regele-urs gal este precedentul pentru legendă, deși venerarea lui Artio nu e atestată în Britania. Documentele istorice din acea perioadă sunt puține, așa că un răspuns definitiv pare improbabil. Mai multe locuri au fost identificate ca
Regele Arthur () [Corola-website/Science/301522_a_302851]
-
Aurelianus, Owain Ddantgwyn și Athrwys ap Meurig. Originea numelui Arthur este ea însăși subiect de dispută. Unii consideră că provine din numele de familie latin Artorius, însemnând "plugar" (varianta "Arturius" este cunoscută din inscripții). Alții consideră că ar proveni din galezul "arth" (mai înainte "art"), însemnând "urs", sugerând că "art-ur", "omul-urs", este forma inițială. Numele lui Arthur apare ca Arturus în textele arthuriene timpurii în latinp, niciodată Artorius, deși este posibil ca formele din latina vulgară ale lui Artorius, pronunțate în
Regele Arthur () [Corola-website/Science/301522_a_302851]
-
care i-a condus pe britoni împotriva saxonilor, pe care atât vorbitorii de latină, cât și vorbitorii de britonă l-ar fi asociat conducerii și ferocității de urs. O variantă a teoriei "nom de guerre" este că numele combina cuvintele galez și latin pentru "urs": "art" și "ursus". Numele Arthur și variantele sale au fost folosite ca nume de persoane de cel puțin alți patru conducători care au trăit după datele presupuse ale bătăliilor lui Arthur, sugerând, după Griffin și alții
Regele Arthur () [Corola-website/Science/301522_a_302851]
-
actualul Regat al Marii Britanii și Irlandei de Nord. Țara Galilor a fost inclusă în sistemul juridic englez prin Actele privind Legile din Țara Galilor (the Laws in Wales Acts 1535-1542), Ordonanța anterioară privind Rhuddlan (Statute of Rhuddlan) limitând dar ne-abolind Legea galeză după cucerirea Edwardiană din 1282. În anumite contexte, Anglia și Țara Galilor sunt tratate ca o singură entitate, în principal deoarece au în comun același sistem juridic, pe când Scoția și Irlanda de Nord au fiecare un sistem juridic separat. Irlanda de Nord a fost prima
Organizarea administrativă a Regatului Unit () [Corola-website/Science/301539_a_302868]
-
1252 tatăl său, Henric al III-lea, îi dăduse Irlanda, comitatul de Chester, pământurile regelui din Țara Galilor, insulele anglo-normande și Gasconia. În zadar a încercat Eduard -pe vremea când nu era decât lordul Eduard și comite de Chester- să impună galezilor cutumele engleze; ei se revoltaseră și-l învinseră. Tânărul Eduard ieși ruinat din acel război, dar făcuse cunoștință cu metodele de luptă ale galezilor, cunoscuse valoarea arcașilor lor, înarmați cu arcuri lungi, de o forță și o pătrundere mult mai
Eduard I al Angliei () [Corola-website/Science/298702_a_300031]
-
încercat Eduard -pe vremea când nu era decât lordul Eduard și comite de Chester- să impună galezilor cutumele engleze; ei se revoltaseră și-l învinseră. Tânărul Eduard ieși ruinat din acel război, dar făcuse cunoștință cu metodele de luptă ale galezilor, cunoscuse valoarea arcașilor lor, înarmați cu arcuri lungi, de o forță și o pătrundere mult mai mari decât arcurile obișnuite, și imposibilitatea de a folosi împotriva lor cavaleria feudală, pe care săgețile lor o puneau pe fugă. După ce a devenit
Eduard I al Angliei () [Corola-website/Science/298702_a_300031]
-
lor o puneau pe fugă. După ce a devenit rege, în 1277, a pregătit o expediție în Țara Galilor, pe care a condus-o el însuși. În 1301 regele îi dădu fiului său Eduard, născut în Țara Galilor și crescut de o bonă galeză, titlul de Prinț de Wales, devenit de atunci titulatura fiului cel mai vârstnic al regilor Angliei. Cu toate că din acel moment au fost introduse legile și cutumele engleze, principatul rămase în afara regatului și nu trimitea deputați în parlament. Abia în secolul
Eduard I al Angliei () [Corola-website/Science/298702_a_300031]
-
triburilor germanice pe baza cuvântului celt pentru "vecin". O a III-a sugestie consideră că numele provine direct de la numele hermundurilor. Sugestia că ar proveni din termenul gal pentru "vecin" ia în calcul cuvintele "gair" din irlandeza veche, "ger" din galeză, însemnând "aproape","gearr" din irlandeză, "scurt" (cu sensul de distanță scurtă), dintr-o rădăcină proto-celtă "gerso-s*, înrudită mai departe cu "chereion" din greaca antică, "inferior" și cu englezescul "gash". Rădăcina proto-indo-europeană ar putea fi de forma: "*kar-", "*ker-", "*gar-", "*gher-
Triburi germanice () [Corola-website/Science/299636_a_300965]
-
mai târziu, el a ținut prima conferință de presă la Madrid unde a anunțat că Zinedine Zidane și Paul Clement vor fi asistenții săi. Pe 1 septembrie 2013, mult-așteptatul transfer al lui Gareth Bale la Real, s-a produs. Transferul galezului a stabilit un nou record mondial, prețul căruia s-a ridicat la 100 milioane €. În primul sezon al lui Ancelotti la club, Real Madrid a câștigat Copa del Rey, Bale marcând golul câștigător din finala jucată în compania Barcelonei. Pe
Real Madrid CF () [Corola-website/Science/299666_a_300995]