254 matches
-
dreapta, ba moșierule, nu vezi că nu e, cu panaramele alea care arată la dreapta, dar merg la stânga. USL-ul e baza, au dat înapoi pensiile, salariile, pun taxa pe stâlp, strigă jos Băsescu, ne dau ajutoare de căldură, un galoș, un mic, o bericică, toată ziua la antenă, realitate aflăm și noi ce face moșierul ăla de Băses cu cu fetele lui, exploatatorul, nu îi mai ajunge, a vandut flotă, a luat casă din Mihăileanu, ne bate la cap că
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
furat. În rest, daca nu va băgați mințile în cap, venim așa cum au vrut părinții voștri și facem noi ordine UȘA. Facem că altădată Krasnaia Armeea. MÂRLANUL ROMÂN: Ba, daca dați de o rachie, un mic și o berică, ceva galoși un pic va votez pe voi de dați și cu piranda mea și purandeii săriți de 18 ani. Știu că nu va țineți de cuvânt, tot promiteți, dar măcar îmi iese și mie băutură, că tot timpul mă trec la
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
sară de colo-colo cu mantaua mea în mână; încerca orbește să o agațe în câte un cui de pe care cădea imediat. Pe un raft și pe suportul unei oglinzi, șepcile și căciulile se înghesuiau în rânduri strânse, iar pe podea galoșii și bocancii stăteau unii peste alții, numerotați cu cretă. Tocmai când îmi făceam loc spre mijlocul sălii, un violonist, cu vioara sprijinită de bărbie, mișcă solemn arcușul și, ridicat în vârful picioarelor, cu umerii încordați, începu să cânte (trăgând după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
din cauza copilului. Dacă așa arată ceea ce are omul mai bun - mama -, atunci cum trebuie să arate ceilalți oameni! Strada s-a luminat și e deja dimineață când ajung în curtea noastră. Pe alee fusese presărat nisip galben pe care niște galoși apucaseră să-și lase urma. Grădinița stăpânilor este murdară și neîngrijită. Din cauza zăpezii pe care toți locatarii o aruncaseră acolo, grădinița pare mai înaltă decât curtea, și copacii mai scurți. În această zăpadă stau aruncate în dezordine niște scânduri negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
lipiseră degetele), încep să mă încalț. E greu; șosetele mi-au putrezit, picioarele îmi miros îngrozitor, șnururile sunt rupte, numai noduri. Dezgustat de murdăria și de mirosul propriului trup, mă ridic în picioare, îmi îmbrac paltonul, îmi pun șapca și galoșii, îmi ridic gulerul; apoi mă apropii de masă ca să sting lampa. Simt nevoia să mă așez din cauza unui acces de slăbiciune. Așezându-mă, am senzația că mă lasă inima și că mi-e greață, dar, învingându-mi slăbiciunea, întind mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
care o lasă stâlpul jos al felinarului zboară spre acoperișul înalt. Lângă foc, bate pasul pe loc un om în zăbun care își tot strânge mâinile în jurul corpului și și le desface. Merg repede, cu pași tot mai grăbiți. Sub galoșii mei, ca sub un tren în viteză, zăpada curge ca laptele dintr-o vadră. Pe strada lungă pe care pășesc acum nu se mai simte vântul. Lumina lunii desparte strada în două părți distincte: o parte neagră ca cerneala, cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ca vântul prin sufragerie, dar, în același timp, realizez că stau jos, că-mi ridic încet capul greu de pe masă, smulgându-mă anevoie din somn. Dincolo de fereastră, licărește un răsărit târziu de iarnă. Stau la masă în palton și în galoși, gâtul și picioarele mă dor de frig, chipiul zace pe o farfurie murdară, iar în gât mi se zbate un nod de lacrimi amare, neplânse. 6 Peste o oră urc scările aievea și, dând cu ochii de ușa cunoscută și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
a lui Hegel (1967?), în care Noica m-a prins și pe mine, după ce mă cunoscuse în treacăt, la Wald acasă (în vestibul), unde eu venisem pentru o clipă să iau o carte, iar Noica tocmai își punea cu sfioșenie galoșii, pregătindu-se să plece. S-a bucurat pesemne că vedea "un tânăr adevărat" (nu depășisem 25 de ani, vârsta până la care considera el că antrenamentul cultural poate da roade optime) și peste câteva zile îmi trimitea vorbă prin Sorin, invitîndu-ne
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fantastică demonstrație, care îl prinsese teribil, a faptului că filozofia poate începe de oriunde. Tocmai se pregătea să plece de acasă pentru o asemenea lecție, când soția sa, simțindu-se rău, l-a rugat să nu o lase singură. Punîndu-și galoșii, i-a răspuns: "De la cultura mare și până la lecțiile de engleză pentru ospătari, îndatoririle mele sânt aceleași." Și a plecat. Mie mi-a mărturisit că mă iubea mai mult decât pe fiul său, care trăia în "desăvîrșirea fără săvîrșire" (se
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
măcar v-a spus ceva când v-a pus să-l citiți? Măcar v-a zis să-mi transmiteți vreun răspuns? — Da, desigur. Atunci spuneți, spuneți, la naiba!... Și Ganea își mai izbi o dată de trotuar piciorul drept, încălțat cu galoș. — De îndată ce am citit biletul, mi-a spus că umblați s-o prindeți cu vorba; că vreți s-o compromiteți în așa fel, încât să căpătați de la ea o speranță, pentru ca, sprijinindu-vă pe această speranță, să renunțați fără pierderi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
suspinele ei erau ca niște mici gîfÎieli de durere. Încă plîngea cînd Reggie se Întoarse. O adusese și pe bătrînă. Era Îmbrăcată În cămașă de noapte și capot, dar Își trăsese un palton pe deasupra și-și pusese o pălărie și galoși de cauciuc. Probabil că erau hainele pe care le avea pregătite pentru momentul În care suna Alarma. Răsufla din greu după ce urcase scările, și se vedea că n-avea un dinte În gură. Își scoase batista să-și șteargă fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
-l Întrebați orice. Viitoarea speranță apăru În cele din urmă, tremurînd tot. Spre deosebire de director, acesta era exagerat de palid și, din cîte mi-am putut da seama - purta ochelari -, avea priviri șirete. Îmbrăcat cu niște pantaloni jerpeliți și Încălțat cu galoși, arăta jalnic. Faptul că nu s-a arătat deloc emoționat cînd a fost prezentat de director se datora nu atît calmului, cît expresiei de nedumerire care i se citea permanent pe chip. Se așeză lîngă mine pe canapea, la capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
hîrtie locul Întîlnirii din dimineața aceea, că tot vorbim despre el. Vreau o schiță simplă. TÎnărul consimți din cap, făcu o plecăciune spre director, fără să scoată nici un cuvînt și părăsi Încăperea În tăcere, cu pas ușor, datorită poate și galoșilor lui silențioși. Urma lăsată de greutatea trupului pe canapea se șterse Încet. Gerul Întunecat părea și mai apăsător din cauza geamurilor murdare... o lumină de un roșu-maroniu care nu arunca nici o umbră. Deodată, directorul ținti o pisică de pe scrumieră și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
doar în întrebarea repetată : "Mergem la tata ? Mergem la tata ?". Fetița, sperioasă și sfioasă își ascundea mereu capul îmbrobodit într-o basma albastră în fustele mamei. În afară de băsmăluță, Atanasie își amintea doar de picioarele subțirele ca și pierdute în niște galoși prea largi și de păpușa din cârpă pe care copila o strângea cu putere în mâna liberă. "Iată, ăsta este locul !" Atanasie își face cruce cu limba, rugându-se în gând : "Să nu ne fie de-o măsură ! Dar peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cu o seară În urmă. — Sascha, omule, tu știi tot despre cinematografele din oraș... Amicul meu era slab și șifonat. Te puteai pierde În geaca lui, și când i-am strâns mâna, am simțit-o udă și moale ca un galoș. Tenul sănătos dispăruse, Împreună cu constituția naturală zdravănă. Anton părea stresat, și din prezența sclipitoare a perioadei vieneze nu mai rămăseseră decât urme șterse: batista din buzunarul de la piept, cizmele lustruite cu meticulozitate militară, eternul păr pomădat. Începuse să semene c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu nasul cârn, cu gura mare și buzată, cu fălcile umflate și mustața rasă. - E nostim! cugetai, cercetându-l cu de-amănuntul. Purta o scurtă îmblănită cu guler de Astrahan, pantaloni vărgați și picioarele încălțate cu niște ghete galbene, în galoși noi-nouți. Înțelegeam că vine pentru Laura și luam parte la întâlnirea lor, cu atitudinea binevoitoare a unei rude de aproape. În Dumineca următoare, observai că agentul de mașini de scris nu mă mai învrednicește cu privirea și că nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mărite cu o linie portocalie care ajungea aproape până la nări. Pe lângă cercei, câteva șuvițe de păr cărunt scăpau de sub peruca neagră, care stătea puțin șuie. Fusta scurtă dădea la iveală picioarele ofilite și strâmbe, iar escarpenii prea largi păreau niște galoși. Zilele întregi de somnolență sub o lampă cu ultraviolete o copseseră pe domnișoara Trixie până la o nuanță cafeniu-aurie. Zău că arată bine, spuse domnul Gonzalez. Vocea îi suna fals și zâmbea strâmb. Ați făcut cu ea ceva minunat, doamnă Levy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
gulere de gumilastic, linguri de argint, ecusoane de școli tehnice, monograme ale Împărătesei Aleksandra Fiodorovna, crucea Legiunii de onoare. În toate aceste obiecte imiginația sa Înfierbîntată descoperise pecetea lui Antichrist sub forma triunghiului sau a două triunghiuri dispuse cruciș: pe galoșii produși de fabrica «Triunghiul» din Riga, În monogramele stilizate ale Împărătesei, În crucea Legiunii de onoare“. Domnul Duchelle, instruit În tradiția Iluminismului, Îi va urmări pledoaria cu neîncredere, solicitîndu-i dovezi pozitive: Carta Împărăției lui Antichrist era, fără Îndoială, o mistificare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
apoi va vinde Dicționarul explicativ al limbii ruse de Dalj! (dezlipindu-i ex-libris-ul, două spade Încrucișate cu crucea În mijloc), sabia de paradă, tabachera de argint, un inel-sigiliu, niște mănuși din piele de căprioară, un muștiuc de chihlimbar și, În final, galoșii de cauciuc. Într-o bună zi va veni și rîndul cărților din valiza vișinie. (Într-o teribilă inactivitate, nostalgicii ofițeri albi, din motive de igienă sufletească, vor Înlocui pasiunea pentru politică cu aceea pentru poezie. Opera poeților ruși, prin mijlocirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
diferite boli de plămâni, pentru care tu ai o mare predispoziție. Să nu faci experiențe pe seama sănătății tale. M-am convins că nu e bine. Nu vreau să mă acopăr de ridicol, cum, indubitabil, pățesc unele mame, insistând să porți galoși, deși Îmi aduc aminte că Într-un an, de Crăciun, i-ai purtat constant, fără să-i Închei la nici o cataramă, producând un fel de șuierat straniu, și refuzai să-i Încătărămezi fiindcă nu era la modă. Dar chiar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
facă mai multe eforturi să o afle. Întorcându-se acasă din Asia de Sud-Est, preotul era un simplu turist În Atena, care admira Acropola, când auzise de război și se dusese acolo imediat. Cizmele uriașe de junglă erau la fel de largi ca și galoșii. Părintele Newell asuda În costumul verde de luptă. Părul tuns ca la pușcașii marini, ochii și ei verzi și obrajii un splendid roșu cărnos. Dedesubt, tancurile goneau și fumul ieșea În nori galbeni din pământ. Puține zgomote se iscau. Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
În cer Însă abia dacă dai de niște urme...“. Apoi nici una, nici două, bătrâna o Întrebă: „Există un singur Dumnezeu sau sunt mai mulți? Că nu de alta, dar nu mai știu la cine să mă Închin!“. Șontâcăia, hârșâindu-și galoșii prea largi prin curte; târându-se până la poartă și-ndărăt, Înfigea lumânări aprinse În propriile urme, pe care le marcase mai Înainte semănând din pumni cenușă. Iarna putea fi văzută scăldându-se În copcă, iar vara stătea de multe ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mai ales pentru cei care vin la vin. Asfaltul fiind scump, conform legii compensării, nu s-a pus nici un metru pătrat de piatră pe uliți, desigur din respect pentru ecologia pământului și pentru sprijinirea producătorilor autohtoni de cizme, gumari, șoșoni, galoși... gogoși. Amintirile acestea ale mele le scriu cam alandala, cum îmi vin în minte. Mi-a spus Aurel să scriu. Pentru ce? Așa trebuie. Din slăbiciunile noastre ceilalți, dacă o și doresc, pot deveni mai puternici. Amintirile sunt documente de
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
gulere de gumilastic, linguri de argint, ecusoane de școli tehnice, monograme ale Împărătesei Aleksandra Fiodorovna, crucea Legiunii de onoare. În toate aceste obiecte imiginația sa Înfierbântată descoperise pecetea lui Antichrist sub forma triunghiului sau a două triunghiuri dispuse cruciș: pe galoșii produși de fabrica «Triunghiul» din Riga, În monogramele stilizate ale Împărătesei, În crucea Legiunii de onoare“. Domnul Duchelle, instruit În tradiția Iluminismului, Îi va urmări pledoaria cu neîncredere, solicitându‑i dovezi pozitive: Carta Împărăției lui Antichrist era, fără Îndoială, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
explicativ al limbii ruse de Dalj! (dezlipindu‑i ex‑libris‑ul, două spade Încrucișate cu crucea În mijloc), sabia de paradă, tabachera de argint, un inel‑sigiliu, niște mănuși din piele de căprioară, un muștiuc de chihlimbar și, În final, galoșii de cauciuc. Într‑o bună zi va veni și rândul cărților din valiza vișinie. (Într‑o teribilă inactivitate, nostalgicii ofițeri albi, din motive de igienă sufletească, vor Înlocui pasiunea pentru politică cu aceea pentru poezie. Opera poeților ruși, prin mijlocirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]