1,108 matches
-
Mallarmé: le sugerer, voila le rêve. Sugestia, misterul nu sunt, de altfel, punctul forte al versurilor Veronicăi Micle. Biograficul, pe care o lungă tradiție interpretativă l-a marginalizat, în comentarea poeziilor lui Eminescu (și pe bună dreptate), revine aici în galop. „Nu plânge că te dau uitării,/ Și nici nu plânge că te las.../ Sosit-a ceasunstrăinării/ Și ceasul bunului rămas./ Se rupe-un lanț plin de tărie/ Ca firul cel mai subțirel;/ Când soarta vrea așa să fie,/ Zadarnic vrei
Dragostea moare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3654_a_4979]
-
este aceea a timpului ireversibil. În rest sunt numai deosebiri între cele două cărți, dar nu e locul acum să le trec în revistă. Un personaj sau altul din romanul Soranei Gurian, și, în mai multe rânduri, personajul-povestitor, vorbesc despre ,,galopul destinului", despre ,,zilele care nu se mai întorc", despre neputința de a readuna ,,fărâmele trecutului". Sunt formulări care trimit poate prea direct la ceea ce numeam tema substanțială a romanului, aceea a timpului ireversibil, a vieții pieritoare și irepetabile. Formulări poate
Sorana Gurian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14874_a_16199]
-
clatină Pipăind nesigure înțelesul și aerul Speriate că arborii rămași pe țărm Ar putea înțelege greșit. Un cal tânăr N-am reușit niciodată să știu pe ce lume sunt. Încălecam un cal tânăr și fericit ca și mine Și în galop îi simțeam între pulpe Inima zvâcnind. Și inima mea zvâcnea în galop neobosită, Fără să observe că între timp Șeaua mea se sprijinea Doar pe scheletul unui cal Care în viteză se dezmembra risipindu-se Și eu continuam să călăresc
Poezie by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/15472_a_16797]
-
Ar putea înțelege greșit. Un cal tânăr N-am reușit niciodată să știu pe ce lume sunt. Încălecam un cal tânăr și fericit ca și mine Și în galop îi simțeam între pulpe Inima zvâcnind. Și inima mea zvâcnea în galop neobosită, Fără să observe că între timp Șeaua mea se sprijinea Doar pe scheletul unui cal Care în viteză se dezmembra risipindu-se Și eu continuam să călăresc Un cal tânăr de aer Într-un secol care nu mai era
Poezie by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/15472_a_16797]
-
săi domoli. Or, lopătând omătul magistral, Se-ntreabă, dăulat, vecinul meu: De unde-o fi având material, Chiar într-atâta, bunul Dumnezeu!?" Iarnă-i Fulgii mari (că iarăși spun: Cât voinicii lați în spate!), Cad în satul meu străbun, Și-n galop și pe-ndelete. Năvălesc peste Ticfani, Rotofei ca o gutuie, Dar, fiind că-s diafani, De cucui, pericol nu e. Cad pe limbă și pe șal, Parcă-s puși pe năsărâmbe; Cad în pragu-mi pastoral Și pe gardurile strâmbe. Cad buluc
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/15553_a_16878]
-
cu spor, Tu îmi stârnești aleanuri înăscute, Ca un îndemn moșnean: să mă strecor Cu o desagă de mălai spre ciute. Ninsori printre copii; sub pat, ninsori: Voi azvărliți cazonele ghiozdane, Ademenind școlarii silitori Spre tămbălăul speciei umane. Ninsori iscând galop în bidivii Și-n flinta mea chemări către pădure, Să mă dedau la iepuri cenușii, împrăștiind halice într-aiure. Ninsoare agresată, nu arar, De câte-un Crivăț dres cu falconide, Ca-ntr-un tărâm crispat și funerar, Când șișca nopții
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/15553_a_16878]
-
unghiul ritmului generic și al impresiei auditive, viziunea lui Nichita Stănescu îi apare statică, întrucît ,finalurile de versuri întăresc senzația de încremenire prin căderea Ťcîte unulť, geometrică, a animalelor înghețate". Dimpotrivă, viziunea lui Ioan Alexandru ar fi dinamică, asemănătoare unui galop de cai care ,scapă" în spațiul liric, îndreptîndu-se, himeric avîntat, spre lună. Verbul ,a bubui", prezent sub pana ambilor barzi șaizeciști, ar funcționa așijderea ca un reactiv al diferențierii lor: ,caii lui Nichita Stănescu bubuie pe Ťtoba de piatrăť a
Un exemplu de obiectivitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11117_a_12442]
-
pusă în serviciul grupurilor aflate la putere, în slujba conservării și creșterii puterii. Libertatea de gândire și de expresie a fost eliminată de propagandă iar aceasta din urmă era menită subjugării și aservirii opiniei publice scopurilor ideologice ale puterii politice. Galopul ideologic al poneiului roz Scandalul "poneiului roz cu zvastica" poate fi cu ușurință și trebuie plasat în acest context al consecințelor care provin de la privilegiul antimodern de a avea exclusivitate în producerea de bunuri simbolice demne de a fi oficializate
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
și că deja acum sorocul era la 29 de ani. încearcă să te uiți la soare - și-ai să-l vezi ca pe un scut de aramă cu o gaură neagră la mijloc - zise căpitanul Opujić fiului său atingîndu-i în galopul calului cizma cu cizma sa. Tînărul Opujić îl privea îngrozit, dar tatăl ridică liniștit mîna arătînd în depărtare. - Iată Țarigradul! Acolo în Fanar vă așteaptă tatăl Hrisostom cu ducatul meu în sutană. I l-am dăruit lui și bisericii lui
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
numai cu un armăsar de toată frumusețea, dar și cu un dușman de temut. După ce se tocmi la preț cu vânzătorul armăsarului, îl încălecă dintr-un salt, apoi luându-și soția de subțiori o aruncă lângă el și porniră la galop pe ulița satului către casă. - Dragul meu, dacă baba ne aruncă vreo făcătură? - Să fim tari de înger și să nu credem în puterea vrăjitoriilor sale. Maica Domnului îi va spulbera puterile necurate și vom trăi fericiți până la adânci bătrâneți
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
se pierde printre stele. Atunci părintele cu cetele sale îngerești rostește și cu mai multă convingere rugăciuni Împăratului Ceresc și Maicii Sale. Prin negura nopții aleargă arătări în flăcări, când la deal, când la vale. Pe ulița satului trec în galop cai cu coarne spre gârlă și sar în ea. Apoi, din apa murdară, țâșnesc bivoli fioroși ce iau în coarne gardurile de la curtea vrăjitoarei, se transformă în șopârle care sar pe bojdeucă și dispar pe hornul acesteia. Baba, speriată de
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
de admirat va fi la poligonul de Tragere (Jagdwald); în 3 mai, proba de obstacole la arena „Banatul”. Suveranul este primit cu nesfârșite urale (15 minute!) Iată și relatarea din presă: „În scurt timp încep să sosească, dinspre Petöfi-Csárda, în galop ușor participanții la concurs. Rând pe rând sosesc și când ajung în fața Suveranului brusc își strunesc caii și o-presc salutând: Să trăiești Maiestate! La 12,15, Carol merge la gară pentru a se odihni. Chinezul - Banatul La ora 16,50
Agenda2005-36-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284160_a_285489]
-
pe frunzele moarte se zbat peste brume cu dorul de viață. o harfă-i văzduhul și frunzele zburdă, gura de rai în vâltori de potop, trec păsări pe -un cer de leurdă precum caii de vis pe-un câmp în galop. retrage-te, poete, pe-o gură de han bea vin din podgoria viselor noastre, intră-n jocul de mim al bătrânului Pann ca Nichita în orele de deliruri albastre. Referință Bibliografică: POEME DE DRAGOSTE / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN
POEME DE DRAGOSTE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384881_a_386210]
-
din 29 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Nisipul din clepsidră întoarce timpul dar nu schimbă cursul lucrurilor. Doar tu o poți face. Închide ochii și lasă gândul să călătorească pe căile neștiute ale neprevăzutului. Lasă inima să alerge liberă în galop de herghelie sălbatică. Va ajunge acolo unde îi este pregătit locul. Dar nu îi îngrădi drumurile. Va zbura pe aripile dorințelor tale cele mai ascunse. Lasă sufletul să se înalțe pe aripi de vis ... spiritul te va călăuzi spre destinul
CLEPSIDRA de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384433_a_385762]
-
să le mângâie sublimul, însă se mulțumi cu starea de prosternare în fața frumuseții lor divine. Devenise un motiv de contemplație admirarea acestor făpturi. Simțea că, în trecut, coapsele ei strânseseră astfel de trup și simțiseră căldura sufletului lor minunat, în galopul sălbatic pe cărări de munte. Sentimentul plutirii, fuga nebună cu fața scăldată de palmele ploii, contopindu-se cu lacrimile unei iubiri neîmpărtășite... O clipă suspendată în timp și spațiu, rămasă în munți, retrăită la secole distanță... Acum, după experiența unei
MUNTELE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382340_a_383669]
-
direct și fără tâlcuiri! Și dintre toți exilații pe această insulă, acest Ioan, mai credincios decât toți, ce stătea într-o mică grotă și se ruga a primit din ceruri revelația că niște cavaleri din infern vor veni, într-un galop furtunos, înspăimântător să sfârșească lumea romană necredincioasă în Mesia. Aceasta a fost ideea și dorință fierbinte a creștinilor timpurii ce erau aspru persecutați în Imperiul Roman. Ceilalți oameni, din afara acestui imperiu, ce nu își schimbau credințele în acele vremuri nu
APOCALIPTICII CAVALERI POSTDECEMBRIŞTI de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382516_a_383845]
-
minți ale vremii formate la înaltele universități din Samarcand ori Tibet. Mdaa, nici ei nu puteau înțelege adevăratele scopuri. Oftă și porunci să-i fie adus calul. Își îmbrăcă armura de paradă, una ușoară și strălucitoare, apoi încălecă. Nu din galop așa cum o făcea în tinerețe și călcând pe spinările unor oșteni special pregătiți pentru asta. Își aduse aminte iarăși de prietenul lui, șamanul. Îl povățuise într-o vreme să-o lase mai moale cu băutura dar și cu femeile. Eee
MARELE HAN de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383959_a_385288]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > A TOAMNĂ, A IARNĂ Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1989 din 11 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Sub nasturii deschiși pe sânii serii foșnesc copacii murmurând a toamnă, hrănind galopul din copita mării și frunzele ce-au potcovit a iarnă. În ochi de ger și-adapă cerul norii înșeuând colinde-n zbor de fluturi, cristelniță, își sapă-n țarini zorii spălând de patimi umbrele din luturi. O iederă zvâcnește-n
A TOAMNĂ, A IARNĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383583_a_384912]
-
vehement.” Lumânarea: „Cu «gene ostenite» mi se sufla flacăra pentru că el trecea din timpul individual al ceasornicului în timpul universal străjuit de lună. Azi nu mai simt un prag, nu mai fac o trecere spre reverie. Cine să mai contemple în galopul existențial?” Steaua: „Am amintit mereu «stinsul amor». Azi mulți au uitat că iubirea poate avea înălțimea și lumina stelei chiar și în cădere. Balta: „Nu mai sunt înfrumusețată de o «lebădă murindă». Îmi ascult colcăielile șoptite ale celor cu inima
EMINESCU S-A VRUT TROIENIT «CU DRAG DE ADUCERI-AMINTE. AZI MULŢI VOR SǍ AIBǍ AMNEZIE, FIINDCǍ ÎŞI AMINTESC PREA DES DE LUCRURI NECUGETATE! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385319_a_386648]
-
tuturor! În timp ce regele benchetuia pe la recepțiile marilor cancelarii europene, românii stăteau la cozile foamei și umilințelor postbelice. Ex-regele Mihai n-a răbdat de foame precum românii. Toată viața a boierit-o! După lovitura de stat din 1989 a venit în galop să revendice, cu tupeul caracteristic celor fără caracter și împins din spate de „familia regală” în frunte cu „regina”, care n-a fost niciodată regină, cu cei mai buni avocați, tot ce și-a dorit din patrimoniul național. Ba mai
Fostul rege încă mai crede în steaua lui Lenin, „Победа” lui Stalin şi decoraţia lui Putin [Corola-blog/BlogPost/92496_a_93788]
-
regală/ Și nici nu vreau să dau azi socoteală/ Spre a-nlumi nimicul o himeră!// Ecvestre ploi? Fiorul, pururi rece,/ Eternitatea Clipei va întrece/ Această plăsmuire efemeră...’’. Cu trei semne de exclamare și unul de întrebare în numai 14 versuri, sub galopul ploilor ecvestre și, mai ales, când fiorul este pururi rece -, pare normal să fim asediați de ,,oștiri vernale’’, ,,doiniri de jad (n.n. superb!), monumentale!’’ (n.n. hm! asta schimbă macazul), culminând cu ,,gloria regală’’ a trubadurului, îmbrăcat, parcă, în armură din
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
lor, Ca să pasc roua sfântă peste pântecul tău. Azi îmi mestec nutrețul ferit de regrete, Aminitindu-mi de față cu caftan străveziu Peste solduri și umeri, călărind pe-ndelete, Ce-i eram roib discret prin poieni indiscrete Și-mi aștept fără lacrimi galopul târziu. THE GOLDEN STALLION I was grazing my oats on your rounded young slopes, when you hâd me, young stallion, strapping, golden and game - restless, eagerly waiting, keenly fanning your flame - my old loves slowly fading - trite and boring and
POEME DIN CUMPĂNA VIEŢII de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383153_a_384482]
-
ca și când ar fi revăzut scena. Un zâmbet Îi Încolți pe buze, pentru a se preschimba mai apoi Într-un rânjet. — Nu-ți dai seama? Nici măcar cu toată știința dumitale? — Calul nebuniei e greu de urmărit. Mai ales atunci când aleargă la galop, ca În cazul dumitale, murmură Dante plictisit. — Și totuși, nu sunt nebun. Chiar dacă am scris că melancolia m-a atacat cu atâta putere Încât m-a adus la un pas de moarte. Vrei să știi de ce am făcut-o? Cecco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În care apele se ridică peste nivelul pământurilor ieșite la suprafață? — Niciodată, nicăieri. — Știam. Aveam dreptate. Poetul rămăsese singur. Ședea pe o scândură pe de schelă, sub figura impunătoare a femeii care Își aștepta bărbatul iubit. Tropotul cailor lansați În galop spre Apus fusese ultimul zgomot pe care Îl auzise În exteriorul bisericii. Se Întrebă dacă sângele lui Ambrogio și al lui Teofilo avea să atragă cu adevărat bunăvoința divină asupra acelei călătorii. I se părea că e Înconjurat de umbre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În picioare, cutremurat de o intuiție: acei oameni erau cei doi meșteri din Como. Alergă de-a lungul debarcaderului Încercând să ajungă până la dânșii, dar ajunse la colibă taman la vreme spre a-i vedea Întinzând-o tot Înainte la galop. Unul dintre cei doi, un tânăr blond, Îl fixă pentru o clipă cu ochii săi albaștri, În timp ce trecea pe lângă el. Poetul se gândi să Îi urmărească pe cal, Însă Își văzu animalul țeapăn Într-un ungher, prostit, incapabil nici măcar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]