15,415 matches
-
îi făcuse prăjitura preferată pentru ziua lui Ionuț, Maria nu răspunse mai mult decât un „Nu!” scurt, făcând ca nedumerirea acesteia să fie mai mare. Să ajungă la Prundul Bârgăului nu era deloc ușor. Mai întâi trebuiră să ajungă în gară la Cluj, de unde luară un personal spre Bistrița. Întreg drumul l-au făcut în tăcere, nevorbindu-și unul cu altul.Se comportau ca doi străini ce din întâmplare s-au nimerit alături. Pleoapele grele, obosite de noaptea nedormită au rezistat
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 by http://confluente.ro/Destin_titlu_provizoriu_vol_helene_pflitsch_1392977447.html [Corola-blog/BlogPost/362658_a_363987]
-
în inimă și în vis.../ Însă eu voi fi doar pana ce ți-a scris!”( p. 9). Un textul liric de rezistență mi se pare „Blestemat în uitare”, care uzitează un topos foarte popular, dar cu o mare încărcătură emoțională, „gara”. Sufletul poetului este o gară din care nu mai pleacă niciun tren, decât cel al uitării: „Singur,/ uitat de iubire,/ blestemat în uitare,/ te priveam/ îndepărtându-te dincolo de orizont,/ și sufletul meu rămânea doar o gară/ din care nu mai
ALEX DANIEL: „LUMEA NEBUNILOR” de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 by http://confluente.ro/domnita_neaga_1451383225.html [Corola-blog/BlogPost/370951_a_372280]
-
Însă eu voi fi doar pana ce ți-a scris!”( p. 9). Un textul liric de rezistență mi se pare „Blestemat în uitare”, care uzitează un topos foarte popular, dar cu o mare încărcătură emoțională, „gara”. Sufletul poetului este o gară din care nu mai pleacă niciun tren, decât cel al uitării: „Singur,/ uitat de iubire,/ blestemat în uitare,/ te priveam/ îndepărtându-te dincolo de orizont,/ și sufletul meu rămânea doar o gară/ din care nu mai pleca niciun tren...” ( p. 42
ALEX DANIEL: „LUMEA NEBUNILOR” de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 by http://confluente.ro/domnita_neaga_1451383225.html [Corola-blog/BlogPost/370951_a_372280]
-
o mare încărcătură emoțională, „gara”. Sufletul poetului este o gară din care nu mai pleacă niciun tren, decât cel al uitării: „Singur,/ uitat de iubire,/ blestemat în uitare,/ te priveam/ îndepărtându-te dincolo de orizont,/ și sufletul meu rămânea doar o gară/ din care nu mai pleca niciun tren...” ( p. 42) Jocul cu limbajul și desolemnizarea acestuia, valorificarea prozaismului, cuprinderea diversității realului, refuzul unui stil înalt, ermetic și impersonal, precum și practicarea unei poetici a concretului și a banalului, sunt câteva dintre punctele
ALEX DANIEL: „LUMEA NEBUNILOR” de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 by http://confluente.ro/domnita_neaga_1451383225.html [Corola-blog/BlogPost/370951_a_372280]
-
bani, fără ajutor de la nimeni. Cum îi strecurau colegii bani în buzunarul hainei din cuier fără să simtă, să nu fie umilit, să-și cumpere un covrig sau o Eugenia... L-am revăzut la vreun an de zile. Era în gară, în Buzău. Eu veneam din București. L-am văzut pe fereastră. L-am intrebat ce face. Mi-a spus că nu a prins bilet și așteaptă alt tren. Am vorbit cu nasul și l-am invitat să urce, am împărțit
DESTIN de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 by http://confluente.ro/Destin_0_1_2.html [Corola-blog/BlogPost/360887_a_362216]
-
Autorului e primăvară, iarăși primăvară! mă gâdilă un mugurel de ger. bocancii grei o să-i arunc afară și iarna o închid în frigider. e primăvară, iarăși primăvară! încep să mă trezesc din insomnii. o să te-aștept, la primul tren, în gară, să-ți car bagajul plin cu simfonii. vezi să nu uiți bătrâna ta vioară; dac-ai să vii e singurul motiv, că fără tine nu e primăvară și adu-mi cheia de la portativ. în armonii de cântec și lumină, iar
E PRIMĂVARĂ, IARĂŞI PRIMĂVARĂ!... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 798 din 08 martie 2013 by http://confluente.ro/E_primavara_iarasi_prima_george_safir_1362728258.html [Corola-blog/BlogPost/360039_a_361368]
-
Stihuri > Momente > DE-O MAI VENI VREO PRIMĂVARĂ Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 426 din 01 martie 2012 Toate Articolele Autorului De-o mai veni vreo primăvară, Voi alerga ca un nebun; Ultimul tren să-l prind în gară Și la adio eu să-ți spun. De gerul iernii chinuită Te-ai ghemuit într-un ungher Și ca pe-o haină zdrențuită M-ai aruncat în colb, stingher. Nici când ploua nu-ți era bine, Ninsoarea-i albă-n
DE-O MAI VENI VREO PRIMĂVARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 by http://confluente.ro/De_o_mai_veni_vreo_primavara_george_safir_1330591154.html [Corola-blog/BlogPost/365246_a_366575]
-
și văd departe Cum ochii tăi mă urmăresc; Sunt trist că trenul ne desparte Și-i prea târziu să mă căiesc. De-o mai veni vreo primăvară, Cum au venit de-atâtea ori, Te-oi aștepta, a câta oară? În gară c-un buchet de flori... Referință Bibliografică: De-o mai veni vreo primăvară / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 426, Anul II, 01 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
DE-O MAI VENI VREO PRIMĂVARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 by http://confluente.ro/De_o_mai_veni_vreo_primavara_george_safir_1330591154.html [Corola-blog/BlogPost/365246_a_366575]
-
Ce faci, nu cobori? Visezi cu ochii deschiși, se pare, a pătruns vocea suspicioasă a lui Emil, atingându-i neplăcut urechile. Păi, să știi că dacă nu ar trebui să-mi iau lucrurile, te-aș ruga să mă duci la gară ori... într-o stație de taxi, a murmurat ea, cu voce pierdută, fără să-și ridice privirea. - Adică, ce vrei să spui, prințesă? Nu te-am satisfăcut? - A, da! Trebuia să înțeleg de foarte mult timp că pentru tine doar
INIMĂ RĂNITĂ (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Inima_ranita_2_.html [Corola-blog/BlogPost/356740_a_358069]
-
Eram în permisie din armată într-o frumoasă seară de sfârșit de primăvară îmbrăcat în uniformă militară. Am luat un autobuz, apoi metroul și am ajuns în gară Obor pentru că la acea oră nu mai aveam tren din gară de nord spre Tulcea, iar trenul pleca la ora douăzeci și trei, era oră optsprezece așa că îmi mai rămâneau câteva ore bune până la plecarea trenului. M-am hotărât să
LA RASCRUCE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1217 din 01 mai 2014 by http://confluente.ro/Eugen_oniscu_1398922612.html [Corola-blog/BlogPost/350657_a_351986]
-
Eram în permisie din armată într-o frumoasă seară de sfârșit de primăvară îmbrăcat în uniformă militară. Am luat un autobuz, apoi metroul și am ajuns în gară Obor pentru că la acea oră nu mai aveam tren din gară de nord spre Tulcea, iar trenul pleca la ora douăzeci și trei, era oră optsprezece așa că îmi mai rămâneau câteva ore bune până la plecarea trenului. M-am hotărât să mă plimb prin zonă gării încercând să mă relaxez puțin de
LA RASCRUCE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1217 din 01 mai 2014 by http://confluente.ro/Eugen_oniscu_1398922612.html [Corola-blog/BlogPost/350657_a_351986]
-
oră nu mai aveam tren din gară de nord spre Tulcea, iar trenul pleca la ora douăzeci și trei, era oră optsprezece așa că îmi mai rămâneau câteva ore bune până la plecarea trenului. M-am hotărât să mă plimb prin zonă gării încercând să mă relaxez puțin de tot acel stres al vieții de soldat. Mergeam încet, gânditor printre trecătorii de pe strada privind acel tablou format din oameni, mașini, clădiri și toată acea forfota a vietii de pe atunci din București. După un
LA RASCRUCE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1217 din 01 mai 2014 by http://confluente.ro/Eugen_oniscu_1398922612.html [Corola-blog/BlogPost/350657_a_351986]
-
cumva aranja am scăpa de gură lumii. Am mai discutat ceva timp cu Victor apoi ne-am despărțit, el mi-a urât armata ușoară iar eu i-am urât că lucrurile să-i meargă bine în viață. Indreptandu-ma spre gară mă gândeam la Victor, la dramă lui, la alegerea pe care trebuia să o facă îmi puneam întrebarea: ,, Oare va avea el valoarea necesară de a se însura și a salva acele două vieți? Dar de fapt ar salva trei
LA RASCRUCE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1217 din 01 mai 2014 by http://confluente.ro/Eugen_oniscu_1398922612.html [Corola-blog/BlogPost/350657_a_351986]
-
necesară de a se însura și a salva acele două vieți? Dar de fapt ar salva trei vieți și a sa proprie. Până la urmă dacă nu se însoară cine știe ce tragedie se mai poate întâmpla cu acea față?” Ajuns pe peronul gării eram puțin trist pentru că nu îi vorbisem mai mult îmi veneau în minte idei mai valoroase ca acelea pe care i le spusesem și îmi părea rău că nu i le mai puteam împărtășii. M-am urcat în tren meditând
LA RASCRUCE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1217 din 01 mai 2014 by http://confluente.ro/Eugen_oniscu_1398922612.html [Corola-blog/BlogPost/350657_a_351986]
-
am urcat în tren meditând așezat la geamul unui vagon priveam pasagerii ce urcau în tren, după un timp se auzi șuieratul trenului apoi acel zgomot specific momentului când trenul se pune în mișcare și în sfârșit trenul porni din gară. Între timp se întunecase ieșiseră stelele ce străluceau pe cerul de primăvară, iar eu priveam orașul luminat de electricitate de care mă îndepărtăm, gândindu-mă câte vieți de oameni se desfășoară în București oare câte din ele sunt fericite sau
LA RASCRUCE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1217 din 01 mai 2014 by http://confluente.ro/Eugen_oniscu_1398922612.html [Corola-blog/BlogPost/350657_a_351986]
-
în exod, Se moare cu bacii plecați de la stână, Se moare cu maica-n basmaua cu nod, Se moare-n cătune, se moare la țară, Se moare-n orașe, se moare la stat, Se moare-n privat, se moare în gară, Se moare-n tamvai, se moare pe blat, Se moare cu țâncii lepădați în avort, Se moare cu frica de cerșit pe la porți, Se moare cu blugii cârpiți și în șort, Se moare pe credit pentru crucea la morți, Se
SE MOARE CU ŢARA – POEM MANIFEST de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1020 din 16 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Se_moare_cu_tara_poem_man_romeo_tarhon_1381911709.html [Corola-blog/BlogPost/352455_a_353784]
-
fețele de in brodate cu cocoși de munte. Atunci, i se părea că aerul se umple de mirosul busuiocului uscat, pe care îl găseai în fiecare colțișor de dulap din casă și îi venea să o ia la fugă spre gară, să ia primul tren către casă. Gândul că lăsase în urmă viața simplă pentru a-și schimba viitorul, o trezea întotdeauna. Tot el era cel care o făcea să înghită și murdăriile pe care i le făcea gazda. Dacă la
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1452315944.html [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
a fost „pus în disponibilitate” adică dat afară. Pe timpul acela nu există indemnizație de șomaj sau vreo asistență socială. Ai mei au lichidat gospodăria și ne-am mutat la Chișnău. la Visterniceni, unde tata găsise un post de hamal în gară. Când am plecat din Bardăr am luat-o numai pe Fifița cu noi. Gazdă unde ne-am aciuat nu ne-a dat voie să avem câine și a trebuit să o dea pe Fifița la un țăran, care a băgat
ULTIMA MEA IUBITĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 by http://confluente.ro/Ovidiu_creanga_ultima_mea_i_ovidiu_creanga_1360846685.html [Corola-blog/BlogPost/351889_a_353218]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > NOSTALGII Autor: Luminița Cristina Petcu Publicat în: Ediția nr. 814 din 24 martie 2013 Toate Articolele Autorului Odată cu iarna abandonasem pe Cronos în Atlantida unei gări de provincie în rest nimic nou aceleași zîmbete de împrumut într-o viață fără contur doar umbre un fel de alchimie ontologică plutind din viitorul trecut un schelet ermetic îmbătrînit de ape în jurul căutării de sine am tresărit am plîns
NOSTALGII de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 814 din 24 martie 2013 by http://confluente.ro/Nostalgii_luminita_cristina_petcu_1364165787.html [Corola-blog/BlogPost/345382_a_346711]
-
stăpân pe culmea unui deal. Închide prăvălia din Lipscani; S-o vinzi sau de pomană să o dai. Am un stejar de două mii de ani Și o căruță veche cu doi cai. Te aștept, doamnă, ca pe-un ideal, În gara părăsită, un poet; Ia primul tren și vino în Ardeal, Grăbește-te și cumpără-ți bilet! Te aștept să vii la mine, doamnă, Să-ți pregătesc în tihnă un buchet? Cât mai e, acum , un pic de toamnă, Să bem
TE-AŞTEPT SĂ VII LA MINE ÎN ARDEAL de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Te_astept_sa_vii_la_mine_in_ardeal_.html [Corola-blog/BlogPost/346474_a_347803]
-
ei, câștigători ai concursului „Pariu pe prietenie”. Am făcut poze, am cântat, am povestit...am pus țara la cale, dar, cu siguranță, nimeni nu s-a simțit „singur”. La 21,30 am plecat, cu mașina, cu d-nul Țiplea, la gară. Când m-am așezat în patul cald, al vagonului de dormit, cu care urma să vin acasă, la Timișoara, mi-am zis, la sfârșitul rugăciunii: “Doamne, îți mulțumesc pentru această zi, în care am trăit emoții și bucurii...cât într-
O VIAŢĂ, ÎNTR-O ZI! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 331 din 27 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/O_viata_intr_o_zi_.html [Corola-blog/BlogPost/355190_a_356519]
-
muncă în locul dumneavoastră și, una peste alta, aveți de stat la noi numai un șase luni ca să iasă socoteala cu lucrările științifice. - Băă, da’ acilea-i o problemă! Că io nu făcui dăcât vro cinci clase că aveam treburi în gară cu surorile mele mai mari așa că cum dreacu’ facem!? - Vaii, domnooo, da’ ce noi nu știm cum stă treaba! Păi, uite aici! Aveți una bucată diplomă de absolvent liceu, apoi una de absolvent facultate, la mecanică, adică pe profil, un
OPERA ŞTIINŢIFICĂ A LUI LINGUREL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1472570167.html [Corola-blog/BlogPost/375414_a_376743]
-
fie oameni zdraveni, să gândească fiecare pas pe care îl fac și fiecare gest, să fie buni unii cu alții și să ne revedem cu bine și la spectacole, și pe stradă, și în avioane, și în aeroporturi, și în gări și să încercăm să zâmbim unuia altuia pentru că am înțeles și am citit cu cât zâmbești și râzi mai mult îți prelungești viața. Un interviu realizat de AGERPRES http://www.youtube.com/watch?v=Bkl4Zy003lM&feature=relmfu Pagina realizata de
A DEVENIT O TRADIŢIE CA, DE ZIUA LUI, HRUŞCĂ SĂ COLINDE ROMÂNII (INTERVIU) de MIHAI MARIN în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Stefan_hrusca_a_devenit_o_traditi_mihai_marin_1353878790.html [Corola-blog/BlogPost/351110_a_352439]
-
tălpi și e greu ca o bucată de lut oasele chircite unul într-altul reazemă carnea puțină și ea doar jumătate de trup îmi ține umbra în fiecare zi îmi spun că trebuie să plec știu în mine există o gară cu peronul pe partea stângă biletul doar dus se cumpără în a șaptea zi când Dumnezeu deschide albumul cu fotografii privește și lasă un semn totul pare să fie perfect cotrobăi prin sertare și încep să împachetez șervețelele cu dedicații
PERONUL DE PE PARTEA STÂNGĂ de TEODOR DUME în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 by http://confluente.ro/teodor_dume_1439558962.html [Corola-blog/BlogPost/373241_a_374570]
-
scape paharul din mână. Ceru o oră timp de gândire, interval în care se consultă cu soția sa, și cei doi căzură de comun acord să accepte oferta. Și iată că peste o lună, micul întreprinzător era așteptat în frumoasa gară a unui mare oraș din țara respectivă, de către un bărbat ce era îmbrăcat ca un surugiu, care îl conduse cu trăsura până la o imensă clădire cu mai multe etaje. După ce coborî fu condus până la etajul 2 și apoi fu introdus
PORTARUL de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1925 din 08 aprilie 2016 by http://confluente.ro/florin_t_roman_1460145552.html [Corola-blog/BlogPost/381094_a_382423]