2,005 matches
-
însemna mai mult decat indicarea dificult)ților întâmpinate în orice domeniu, de a ne înscrie pe f)gasul intelectual care promite s) ne conduc) c)tre un anumit progres. Dac) nu inducția e calea de a ne înscrie pe f)gasul corect, atunci care e aceea? Saltul de la lege la teorie, de la schițarea ipotezelor la dezvoltarea explicațiilor cu privire la ele, nu poate fi f)cut luând informația drept prob), si c)utând și mai mult). Saltul nu poate fi f)cut continuând
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
1988) și Mole Hunt: The Secret Search for Traitors that Shattered the CIA (Random House, New York, 1992). Titlurile în sine sugerează o schimbare de percepție. Cea mai recentă carte a sa, Cassidy’s Run: The Secret Spy War over Nerve Gas (Random House, New York, 2000), se axează tot pe un caz de spionaj, o operațiune cu un agent dublu care este posibil să fi avut urmări grave, neașteptate. 6. Aceasta explică numărul mare al exemplelor privind al Doilea Război Mondial și
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
Slept: The Untold Story of Pearl Harbour (McGraw-Hill, New York, 1981), pp. 248-252. 39. Pentru detalii despre agentul american dublu cu activitatea cea mai îndelungată din timpul Războiului Rece, vezi David Wise, Cassidy’s Run: The Secret Spy War over Nerve Gas (Random House, New York, 2000), povestea unui sergent major din armata americană, Joseph Cassidy, care a fost „fluturat” prin fața serviciilor secrete sovietice și care a lucrat ca agent dublu peste 20 ani. Potrivit lui Wise, în urma acestei activități au fost demascați doisprezece
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
n-ai fi îndrăznit niciodată să te ocupi personal de asta! Fără să bage în seamă jignirea, Balamber răspunse răbdător. — Nu era sarcina mea și, oricum am încercat să te ajut, nu poți să negi asta. Ea răspunse cu un gas plin de ranchiună: — Crezi că sunt proastă? Nici nu îndrăznesc să mă gândesc care mi-ar fi fost soarta dacă nu te-ar fi lovit trăsnetul. Scutură din cap, privindu-l cu dispreț, apoi adăugă șuierând printre dinți. — Eu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
copacilor și frunzișul des al tufișurilor ieșeau ca niște mici străfulgerări din întuneric pentru a fi apoi iarăși repede înghițite de el. în spatele său, simțea cum, din clipă în clipă, pașii tânărului serv se fac tot mai nesiguri, iar ecoul gasurilor ce veneau din clădirea centrală devine tot mai slab. De departe, din spate, o voce bărbătească o striga: „Domina! Domina!“ Nu se întoarse. N-ar fi putut să o facă, fiindcă... văzuse! Văzuse în iarbă două picioare goale - picioare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
le spuse. Această construcție e, practic, imposibil de cucerit. Se vor duce curând de aici. Imposibil de cucerit, zici? izbucni Mafurrus, făcându-și loc prin mulțime. Dar cum o să-i hrănești pe toți oamenii ăștia? Privind în jur, adăugă cu gas tunător: — Or să ne asedieze. O să murim de foame, v-o spun. în ochii Hippolitei luci o flacără: — L-ai auzit pe Camentius, nu? Oricum, amintește-ți că de tine ne putem lipsi oricând. Mafurrus, jignit și tot mai înspăimântat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
În căutarea unor semne referitoare la infidelitatea soției sale Mathilda, căreia el, În semn de alint, Îi spunea Lilith? Cu ce era el mai breaz decât omul Braic, tovarășul de pensiune al lui Oliver?! „Byrond. DEODORANTE PER UOMO. Deo no gas. Fresco e sensule...” - tunica era de culoare neagră, având desenată la mijlocul pieptului o galaxie. Va să zică Paul Încercase să se dreagă și cu această băutură. Nu era de mirare că spiritul lui o luase razna, umblând, cum se spune, prin alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de la Smith’s Electrical Maintenance, 1965. — Frank Smith a fost un om foarte cumsecade... Începe bunicul. Nu ! Arunc felicitarea, cu aer hotărât, pe jos. Asta merge la gunoi. Și nu ai nevoie nici de asta de la... Deschid următoarea felicitare. Southwestern Gas Supplies. Și n-ai ce face nici cu douăzeci de numere vechi din Punch. Le așez pe toate Într-o grămadă. Și astea ce sunt ? Iau din nou cutia și scot un plic cu poze. E vreo fotografie aici pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
În persoană! Care arată ca un contabil bonom, cu o burtică rotunjoară sub costumul gri, spelb de blond și cu părul creț. Unde-i sunt antrenamentele și orele de sală? Se vede că nu mai face teren! Un contabil la GAS din satul lui, așa ar arăta dacă i-ai scoate costumul first-class de la APACA și atât ajungea dacă nu cădea, la Înrolare, chiar În zona fierbinte, cu legionarii din munți. Să fie un avertisment aluzia la dușmanii lui din Institut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de necontestat se oglindesc În mod convingător de atmosfera din familia acestui dușman al regimului, strecurat Într-un post de documentarist În Institutul nostru de unde Înveninează tinerii cercetători cu aluzii fine Împotriva regimului În special Împotriva socializării agriculturii, spunîndu-le că GAS-urile și GAC-urile sînt focare de boli pentru animalele domestice și locuri de furt, proprietatea nimănui, minimalizînd și depreciind personalități contemporane de specialitate, de care În particular Își bate joc. Toate acestea nu sînt Întîmplătoare deoarece CRISTIAN DOBROTĂ provine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
abia acum se deschid perspectivele... Ieșind de-a-ndăratelea, locotenentul Matei are impresia că, În ochii căprui, verzi-gălbui În lumină, ai colonelului, a sclipit ceva șiret. Dar nu, când s-a uitat mai bine, era același chip bonom, patern, de contabil de GAS pe care Îl știe din copilărie. Capitolul 29 Vizitatorul nocturn —...Bieții de ei mă așteptau cu masa pusă În antreul care fusese camera fiicei lor. Cum ea se căsătorise și stătea cu socrii, transformaseră antreul În birou-sufragerie-living. Considerau asta drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
folosi cuvinte atât de dificile. Shizu folosise cea mai politicoasă formă a verbului „a mânca“. Dacă folosești cuvinte simple și cu pauză între ele, o să te înțeleagă. Sfatul lui Takamori se adresa tuturor. — Gaston, de-acum încolo o să-ți spunem Gas. Gaston e prea greu. — Bine, înțeleg. — Gas, ce-ai mâncat la „Bujorul“? — Sukeyaki. — Nu sukeyaki. Se spune sukiyaki. Mă-chan stătea de câtva timp într-un colț al camerei și nu-și mai lua ochii de la Gaston. Tomoe încerca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cea mai politicoasă formă a verbului „a mânca“. Dacă folosești cuvinte simple și cu pauză între ele, o să te înțeleagă. Sfatul lui Takamori se adresa tuturor. — Gaston, de-acum încolo o să-ți spunem Gas. Gaston e prea greu. — Bine, înțeleg. — Gas, ce-ai mâncat la „Bujorul“? — Sukeyaki. — Nu sukeyaki. Se spune sukiyaki. Mă-chan stătea de câtva timp într-un colț al camerei și nu-și mai lua ochii de la Gaston. Tomoe încerca să-i facă semne să nu se mai uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
dispărea înăuntru. Totul a fost devorat în felul acesta: sashimi, spanacul... Prin felul lui de a mânca nu se deosebea cu nimic de hipopotamul pe care-l văzuse într-un film de Disney. Tomoe a făcut asociația fără să vrea. — Gas, ești rudă cu Napoleon, nu? l-a întrebat Takamori în cele din urmă. — Da. Gaston se trăgea din copilul lui Napoleon cu renuminta Maria Walewska. „Poate că spune adevărul“, gândi Tomoe, privindu-i chipul de cal. „Bagă-n gură mâncarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Gaston punea la cale o mârșăvie? Se uită la el pe furiș. Terminase de mâncat și privea absent pe fereastră. — Gaston, de ce nu mai mănânci? N-a răspuns. — Gaston. Se întoarse spre Tomoe și zâmbi trist. — Ce s-a întâmplat, Gas? l-a întrebat îngrijorat Takamori, punând jos sticla de whisky din care tocmai își turnase în pahar. — Câine-san, răspunse Gaston arătând spre farfuria lui, vrea să mănânce. — Câine-san? Tomoe a înțeles imediat ce voia Gaston, amintindu-și-l în chimonoul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Pentru mine nu mai valorează nimic.“ — De ce-a venit în Japonia? — L-am întrebat și eu, dar nu mi-a răspuns limpede. Rămâne o enigmă deocamdată. A doua zi dimineață Takamori și Tomoe se pregăteau să plece la lucru. — Gas, ce-ai de gând să faci azi? Vrei să te plimbi prin Tokyo? Gaston a mers cu ei până la stația Kyodo. Avea o hartă a orașului Tokyo în mână, pe care Takamori îi însemnase cu grijă ce locuri avea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
a propus să-i arate Tokyo, duminică noaptea. — Unde-l duci? În Ginza? întrebă Tomoe. — Nu, nu-n Ginza. Am să-i arăt adevăratul Tokyo, pe care nici tu nu-l știi, Tomoe, răspunse Takamori râzând. — Mergem numai noi, bărbații, Gas. Dar amintindu-și de bani, Takamori s-a răzgândit și a invitat-o și pe Tomoe. — Dacă mă gândesc mai bine, Tomoe, ar putea fi și pentru tine o lecție. Și-a dat silința să facă invitația să sune cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
i-a șoptit ceva la ureche, pe un ton familiar. Tomoe s-a întors și l-a văzut, dar nu și-a dat seama ce era cu el. De îndată ce l-a zărit, Takamori a încercat să-l avertizeze pe Gaston: — Gas! Gas! — Așteptați-mă puțin, răspunse Gaston. Râdea și vorbea cu tânărul îmbrăcat în jacheta din piele. — Domnul acesta vrea să-mi arate niște fotografii frumoase despre Japonia. — Lasă-l în pace, Gas. Haide! Takamori îl trăgea de mână în timp ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
a șoptit ceva la ureche, pe un ton familiar. Tomoe s-a întors și l-a văzut, dar nu și-a dat seama ce era cu el. De îndată ce l-a zărit, Takamori a încercat să-l avertizeze pe Gaston: — Gas! Gas! — Așteptați-mă puțin, răspunse Gaston. Râdea și vorbea cu tânărul îmbrăcat în jacheta din piele. — Domnul acesta vrea să-mi arate niște fotografii frumoase despre Japonia. — Lasă-l în pace, Gas. Haide! Takamori îl trăgea de mână în timp ce-i vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Takamori a încercat să-l avertizeze pe Gaston: — Gas! Gas! — Așteptați-mă puțin, răspunse Gaston. Râdea și vorbea cu tânărul îmbrăcat în jacheta din piele. — Domnul acesta vrea să-mi arate niște fotografii frumoase despre Japonia. — Lasă-l în pace, Gas. Haide! Takamori îl trăgea de mână în timp ce-i vorbea. Nu te lăsa dus de nas de individul acela! Tomoe a înțeles ce se întâmpla numai după ce Takamori i-a explicat în câteva cuvinte că tânărul încerca să-i vândă lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
gândească măcar la reputație, Ōkuma fugea mâncând pământul. Trecătorii au înțeles și ei situația. S-au oprit o clipă și i-au privit dar, la fel ca și studenții dinainte, nimeni n-a ridicat nici măcar un deget să-i ajute. — Gas, Tomoe, acum! țipă Takamori, izbindu-se cu toată forța în idiotul cu jucăria. A înhățat-o pe Tomoe de mână și au rupt-o la fugă. Și-au croit drum prin mulțime. Tomoe a simțit că leșină și nu și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
nu se știe ce motiv, atât atacanții, cât și spectatorii au simțit un fel de rușine și regret inundându-le inimile. După ce a plecat toată lumea, Gaston a rămas nemișcat, exact în aceeași poziție. Așa l-au găsit Takamori și polițistul. — Gas! strigă Takamori, apucându-l de mână. Gaston zâmbi ca un băiețel rușinat. Takamori îi văzu pantalonii sfâșiați și pătați de sânge. S-au dus la secția de poliție și, o oră mai târziu, după ce au răspuns la întrebările polițistului, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mână. Gaston zâmbi ca un băiețel rușinat. Takamori îi văzu pantalonii sfâșiați și pătați de sânge. S-au dus la secția de poliție și, o oră mai târziu, după ce au răspuns la întrebările polițistului, au pornit spre casă. — Te doare, Gas? — Nu, n-am nimic. Takamori n-a prea vorbit în drum spre casă. Avea și el mustrări de conștiință, la fel ca și unii dintre japonezii care priviseră scena dinainte. De ce l-au lăsat pe Gaston și au fugit? Tomoe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
sine și părea că se gândește la ceva. „N-ar fi trebuit să-l duc pe Gaston în Shinjuku noaptea“, se mustra Takamori. Deși nepăsător din fire, acum își făcea procese de conștiință, simțindu-se vinovat pentru întâmplarea aceea nenorocită. — Gas, să nu-ți faci o părere greșită. Nu toți japonezii sunt ca cei pe care i-ai întâlnit în seara asta. Gaston, privind tot înainte, a dat din cap. Părea dus pe gânduri. Takamori înțelegea cam ce simte. Să străbată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
neplăcute ale serii i-a mers la suflet lui Gaston. A hăpăit-o fericit, cu gura lui uriașă de hipopotam. Apoi Gaston deveni brusc grav și întorcându-se spre Takamori, spuse: — Vreau să discut cu tine ceva important. — Ce anume, Gas? Gaston ezită. Privea când la Shizu, când la Tomoe, fiindu-i greu să-i vorbească în prezența lor. Takamori a înțeles imediat și i-a spus: — Gaston, vrei să mergem sus? — Da, da. Takamori a luat-o înainte, iar Gaston
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]