1,699 matches
-
Spunea profesorul privind îngrijorat Cerul, cineva se uită la fel și deschise O umbrelă înflorată, „Un gând mărunt Poate fi grădinar pentru întreaga lume, Cine ar putea reteza norii?”, profesorul Luă o afină între dinți și o strivi încet, Auzeam geamătul mic al boabei, apoi eliberarea Din chinga circulară, sângele ei de pui De balaur năvălind printre dinții puternici Ai profesorului, un fulger lovi, conform Celor spuse , un vârf de copac uscat Și focul ne lumină ca pe niște vase vechi
ALIENARE (VERSURI) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 by http://confluente.ro/boris_mehr_1426314207.html [Corola-blog/BlogPost/377836_a_379165]
-
Se-nvârt palele, orele, zorii, Unde ne sunt îndurătorii? Spuneai să fim buni, dar ce bem Inainte de moarte, Madeleine? De privesc în sus, nu se vede Nici un duh, cine poate, mai crede, Cine nu, se întoarce cu fața La perete, în geamăt. Și-ngheață. *** Pe pernă trec valuri și valuri coșmaruri, In aer grifonii fac tumbe, se strîmbă, Iar timpul petrece la alte petreceri Și nici nu ești sigur c-alungi pân-la zece. Prietenii-s umbrele altor prieteni, Iubitele multe trîiesc doar
ALIENARE (VERSURI) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 by http://confluente.ro/boris_mehr_1426314207.html [Corola-blog/BlogPost/377836_a_379165]
-
Literatura > Eseuri > SUFLETUL PĂMÂNTULUI ROMÂNESC Autor: Năstase Marin Publicat în: Ediția nr. 1363 din 24 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Sufletul pământului românesc De la o vreme, când merg pe stradă, simt un vuet surd care-mi cutremură tălpile, ca un geamăt prelung venit din adâncuri, ce-mi provoacă o ciudată frică de a mai călca. Încerc să merg pe vârfuri sau călcâie, să nu mai simt acele gemete de sub mine. Am încercat să merg în mâini, în speranța că nu voi
SUFLETUL PĂMÂNTULUI ROMÂNESC de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1411582663.html [Corola-blog/BlogPost/376364_a_377693]
-
merg pe stradă, simt un vuet surd care-mi cutremură tălpile, ca un geamăt prelung venit din adâncuri, ce-mi provoacă o ciudată frică de a mai călca. Încerc să merg pe vârfuri sau călcâie, să nu mai simt acele gemete de sub mine. Am încercat să merg în mâini, în speranța că nu voi mai deranja pământul de sub mine, dar, văzându-mă, câțiva au vrut să mă ducă la balamuc. De atunci, nu mai vreau să merg pe jos nicăieri. Totuși
SUFLETUL PĂMÂNTULUI ROMÂNESC de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1411582663.html [Corola-blog/BlogPost/376364_a_377693]
-
mine. Am încercat să merg în mâini, în speranța că nu voi mai deranja pământul de sub mine, dar, văzându-mă, câțiva au vrut să mă ducă la balamuc. De atunci, nu mai vreau să merg pe jos nicăieri. Totuși, acel geamăt surd venit din străfundul pământului îmi vuiește mereu în timpanele sufletului meu speriat. Așa mi-a venit ideea să plec undeva pe câmp, să ascult în liniște pământul și să-l întreb ce îl doare. Acolo, la marginea unui lan
SUFLETUL PĂMÂNTULUI ROMÂNESC de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1411582663.html [Corola-blog/BlogPost/376364_a_377693]
-
mai spele cu-n sărut/ de răsărituri, zile însorite/ ori seri în stropii ploii/ sau nopți albastre cu lună plină.”( Elegia I) Dunărea cu lacrima sa limpede, Bărăganul înveșmântat în soare, pământul care-și tremură balada, răsăritul, strigătul de păsări, geamătul de piatră, flori și iarbă și parfum de salcâm, toate mângâie și dezmiardă universul lăuntric al poetei care strălucește sfințit de iubire. Iată cât de sugestiv își zugrăvește descrierea, lăsând natura să grăiască în cea mai senină manieră: “sunt Dunărea
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1460294223.html [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
cea mai senină manieră: “sunt Dunărea/ cu lacrima albastră/ și Bărăganul,/ îngălbenit de soare./ sunt vântul adiat/ al florii din fereastră,/ balada pământului/ cântată pe-nserare!/ sunt răsăritul spulberat/ din delta stufului;/ și strigătul de păsări/ brodat în zări -/ sunt geamătul de piatră/ din albia fluviului-/ și pasul Chiralinei,/ dincolo de mări./ sunt strigăt rătăcit,/ ca punctele-n eter/ și florile din câmp/ și iarba cea uscată./ parfumul salcâmului plecat spre cer,/ ciulin trist de Bărăgan,/ doar de tine îndrăgostită.” (Elegia IV
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1460294223.html [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
Nu mai e bine... Și ea le iubește. Pentru ele a învățat să iubească... Prin ele a aflat iubirea... LE IUBEȘTE! Ar vrea să rămână cu ele... Să mai... Urechea ei cu auz fin, prinde sunet de alarmă: aude un geamăt dinspre casă... Din casă! Acum, știe că răul pe care i l-a făcut Nelu mamei, este cel mai ...rău, RĂU! Știe că ''mama'' e pe moarte. Nu știe CUM știe, dar ȘTIE ce e moartea! Și mai știe ce
OAMENI FĂRĂ NOROC -FRAGMENT- de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 by http://confluente.ro/Oameni_fara_noroc_fracment_lucia_secosanu_1338500630.html [Corola-blog/BlogPost/358722_a_360051]
-
doare-a iernii mușcătură Și dinții ei mi-ajung la os, Mi-i trupul jalnică faptură Captivă timpului ritos. Și iarna crudă ce mă-ncearcă Ucide curcubeu’-n zare, Lăsând în loc, din milă parcă, Doar umbra lui arcuitoare. Mă frânge geamătul durerii Și-adâncul cel săpat în mine Îl umplu azi, în pragul serii, Cu tot ce curge din suspine. M-aș împăca cu iarna ce mă-ngheată Și aș ascunde vaietul strigării De aș afla că pojghița-mi de gheață O
IARNĂ GLACIARĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_parlea_1420397545.html [Corola-blog/BlogPost/376660_a_377989]
-
E un vers ce curge-n suflet, E un amurg prelins în lut. Viața mea e-o așteptare, E-un poem plin de iubire Ce e picurat de doruri În răni de dezamagire. Viața mea e numai jale, E un geamăt în surdină, E o lacrimă ce moare, E o noapte fără tihnă. Viața mea e-un plâns în hohot, E un chin născut din doruri, E o doină ce-și jelește Trist pierdutele amoruri. Viața mea este o taină Printre
VIAȚA MEA de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 by http://confluente.ro/angela_mihai_1476029935.html [Corola-blog/BlogPost/369086_a_370415]
-
mă ierți, băiatule... dacă poți! - Ne... ne... nenorocitule!... M‑ai omorât... tu, nenorocitule... În... în iad... te omor... te omor... și eu... pe tine! Te... te aștept... cri... criminalule! au fost ulti-mele cuvinte ale lui Gavrilă, spuse cu greu, printre gemete și icnete. Capul i-a căzut cu bărbia pe capota mașinii pe care-i zăceau mâinile întinse ca într-o ultimă îmbrățișare... Ochii îi rămăseseră deschiși. Părea că încearcă să vadă femeia din mașină prin parbrizul ușor acoperit cu flori
CHEMAREA DESTINULUI (23) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Chemarea_destinului_23_.html [Corola-blog/BlogPost/356453_a_357782]
-
în iubiri, în cuvinte. Stâlpii și ușile caselor cu sânge au fost însemnate, cu sânge de albi porumbei praguri de uși au fost însemnate. Tot mai pierdute, sleite, cuvintele pulsau epilogul secundelor stinse. O ultimă respirație, un vuiet adânc, un geamăt prelung... Și totul ESTE durere, ocean de durere! Sufocate, într-un salt disperat, cuvintele au țâșnit din cărți, din inscripții, din gânduri, din lume, spre Tabernacolul din Muntele Luminii, Lăsând o întindere albă, uitată-n pustiu... Și astfel o lume
EXODUL CUVINTELOR de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 by http://confluente.ro/Exodul_cuvintelor.html [Corola-blog/BlogPost/361193_a_362522]
-
foșnet de tei, adoarme-mi tăcut, nu știu cum, nu știu unde, osândele mele târzii și rotunde că apele ochilor ei. Mi s-au dat acești pași. Trăiesc. Mă supun, dar drumul spre ea e o hartă deșarta, iar noi ne tărâm într-un geamăt de piatră zvârlita pe-un somn de nebun. Ametita-i e rochia de nori și lalele, ca visele ei și că brațele mele cautand-o năuc printre frunze de nuci Intampla-te, Doamne, si vino să-mi duci Pe-un
CAMELIA RADULIAN by http://confluente.ro/articole/camelia_radulian/canal [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
un foșnet de tei,adoarme-mi tăcut, nu știu cum, nu știu unde,osândele mele târzii și rotundeca apele ochilor ei.Mi s-au dat acești pași. Trăiesc. Mă supun,dar drumul spre ea e o hartă deșarta,iar noi ne tărâm într-un geamăt de piatrazvarlita pe-un somn de nebun.Ametita-i e rochia de nori și lalele,ca visele ei și că brațele melecautand-o năuc printre frunze de nuciIntampla-te, Doamne, si vino să-mi duciPe-un crivat de beci toată iedera
CAMELIA RADULIAN by http://confluente.ro/articole/camelia_radulian/canal [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
coapse Dorind a te iubi mereu Și-acolo-n sanctuarul moale Cheie de-acces să am doar eu! Apoi să-ți fiu discipol unic “Arta tandreții” când predai Tu să să-mi oferi “marele premiu” Alături ție când mă ai Geamătul tău,în împlinire Urmat de-al meu oftat ușor Căci doar cât un minut durează Cu tine-o noapte de amor... Și-nfometați unul de altul În acea clipă de sublim Să înțelegem împreună Că înc-o dată ...nemurim! Dan Mitrache
ÎN DOI de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 by http://confluente.ro/dan_mitrache_1419865391.html [Corola-blog/BlogPost/379533_a_380862]
-
Dumnezeu, am adunat mari visterii prin munca și sudoarea mea și acum dau această pungă pentru acest suflet, care m-a slujit.". După ce a isprăvit de vorbit, s-a dus. Duhurile cele rele au rămas înmărmurite; au început a scoate gemete tânguitoare și s-au îndepărtat. Apoi iarăși s-a arătat Sfântul Vasile, purtând niște vase pline cu miruri curate și prețioase. A deschis vasele, unul după altul, și a vărsat acele miruri asupra mea; pe loc m-am simțit inundată
DUBLU SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – PR. VASILE GAFTON... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1447918480.html [Corola-blog/BlogPost/375005_a_376334]
-
am abandonat întinderea pomezii rămase pe degete și am căutat prin deschizătura picioarelor acel petecuț acoperit de minusculul slip. Începuse să se simtă umezeala cupei calde, acoperite de puful castaniu. Mișcarea degetelor mele în locașul dragostei îi transmitea fiori și gemete ușoare de plăcere. Cu dinții îmi mușca buzele și umărul stâng. Încercam să mențin tensiunea în corpul femeii, însă doream să scadă tensiunea din pantalonii mei scurți. Prelungirea stării de excitare era ca un elixir afrodisiac pentru amândoi. Dar încă
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1400596485.html [Corola-blog/BlogPost/344651_a_345980]
-
ridică puțin fundul și-l potrivi pe făgașul plăcerilor incomensurabile. Își mișca trupul atât de măiestrit și agil, încât mă înfiora. Cu mâinile sprijinite de copastia bărcii, dansa un dans numai de ea știut, deasupra neastâmpăratului de nebunatec. Îi auzeam gemetele de plăcere, vorbele spuse cu drag și multă satisfacție. Și iar se apleca asupra mea, și iar se ridica... ca un ritual mistic al vrăjitoarelor deasupra focului sacru. Apoi, mișcările deveneau unduitoare și plăcute, tresăreau de plăcere, iar eu încercam
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1400596485.html [Corola-blog/BlogPost/344651_a_345980]
-
ai de ce! Hai, executarea, că vă fac pe voi mârlani ! Mihăiță învățase bine lecția. Se vedea după rânjetul de satisfacție al domnului Fusulan. Au început să priceapă și monitorii de bancă, pentru că imediat au pus în aplicare sistemul. Vă închipuiți gemetele, scrâșnetele, țipetele sau replica mârlanilor agresați. Când hărmălaia părea că-i scapă de sub control, domnul Fusulan a țipat : - Monitor general, ce-i gălăgia asta? Vreau să fie liniște! Notează-i la catastif și adă-i la “mămica”! Mihăiță devenise expert
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1443988449.html [Corola-blog/BlogPost/381753_a_383082]
-
Mihăiță devenise expert în meseria de monitor general. Imediat i-a notat pe cei turbulenți și i-a adus la catedră. Satisfăcut, domnul Fusulan i-a mângâiat cu „mămica” la fund. S-a făcut liniște, iar bieții mârlani scoteau doar gemete înăbușite sau scrâșneau din dinți, cu lacrimi pe obraz. Ca să mă încadrez în sistem, mă făceam că-l trag de păr și de urechi pe Gogu și icneam eu, iar el râdea. M-am supărat și i-am șoptit : - Nu
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1443988449.html [Corola-blog/BlogPost/381753_a_383082]
-
orizont răsună Psalmii amintirea de tine cu păr înflorit și ochii verzi obosită de tăcerea mea caută un loc să-și așeze cuvintele ÎN ACEST JOC INOCENT o dorință aleargă printre poeme trece de pe o pagină pe alta cu un geamăt stins se agață de amintiri crezându-mă poarta deschisă spre lumina lumii m-a găsit în această dimineață într-un loc așteptând să renasc din oră în oră cu chip nou și privire de piatră pregătită să intre în viața
NEBUNII PERMISE (POEME) de ELENA TOMA în ediţia nr. 802 din 12 martie 2013 by http://confluente.ro/Elena_toma_nebunii_permise_elena_toma_1363073511.html [Corola-blog/BlogPost/352625_a_353954]
-
de Crăciun. Ne comunică cu bucurie izvorâtă ca din fundul iadului, că ne pregătesc pașapoartele pentru drumul cel lung și fără sfârșit. Ei vor ca iubirea mirosind a floare de mirt și omenescul din noi să ni le transforme în gemete de durere arzând în flăcările cu putere de a distruge tot. Dar, oricâte necazuri și amenințări am avea, ele nu ne pot împiedica să visăm la frumusețile acestei sărbători, vise mai frumoase decât realitatea însăși, zile care ne trimit la
RUGĂ PENTRU CRĂCIUNUL ANULUI 2015 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 by http://confluente.ro/elena_buica_1450956218.html [Corola-blog/BlogPost/380797_a_382126]
-
ca o doamnă/ Ce-a muncit întreaga viață, zi și noapte, la decor,// Ce spectacol, ce minune, drama ultimului dans/ Fără poante, fără aripi, fără rochie de bal.../ Frunze ce-o să moară mâine sub copitele de cal/ Azi valsează brumărite, geamăt, patimă, balans.” (Ultimul vals). Sau, spre evidență, fie și ultimele strofe din poezia Suntem copaci, suntem păduri: „copaci-păduri, păduri-copaci/ lemne de foc din trunchi de fagi/ în toamna vieții prea săraci/ doar rumeguș golit din saci// suntem copaci, vom fi
CÂTEVA CUVINTE DESPRE O CARTE CONSOLATOARE, DE PE PATUL DE SPITAL de ANA PODARU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 by http://confluente.ro/ana_podaru_1490460443.html [Corola-blog/BlogPost/343129_a_344458]
-
fără jertfire. Urmează trierea - din câte se spune - Acum e momentul suprem. Se va vedea Cine se duce de tot și...cine rămâne. Nevăzutul vorbește: „După multe dezbateri Concluzia îmi spune că, nici unul din voi Să trăiască de-Apururi, nu poate!" Geamătul Lumii se stinge sub stânci. Universele plâng soarta Pământului, Contopindu-se cu țipete din străfunduri adânci. Dimineață mă prinde picotind pe idei. Cineva bate la ușă. A venit lumea Să îmi ceară socoteala pentru sfârșitul ei. INTERPRETARE Un curcubeu aiurit
CURRICULUM VITAE (POEME) de LUCIANA STOICESCU VAUGHAN în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 by http://confluente.ro/Luciana_stoicescu_vaughan_curriculum_v_luciana_stoicescu_vaughan_1331017329.html [Corola-blog/BlogPost/348400_a_349729]
-
fir, Când sufletul e frunza care pică, Iubirea-i veștejitul trandafir. Când așteptarea se preschimbă-n spaimă Și sufletul se-ascunde-n colț de umbră, Când dorurile frânte-abia îngaimă, Iubirea-n ea se-nchide și e sumbră. Când așteptarea se preschimbă-n geamăt Și inima se face iarăși mică, Când sufletul întreg e numai freamăt, Iubirea nu mai știe ce să zică. Când așteptarea se preschimbă-n lacrimi Și inima se face foc și jar, Când dorurile se îmbracă-n patimi, Iubirea-și
ORA NOUĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 by http://confluente.ro/leonte_petre_1429953954.html [Corola-blog/BlogPost/369828_a_371157]