1,313 matches
-
puneam întrebarea asta și căutam un răspuns, acum le-aș fi avut aici, pline. O păsărică a mea... Da, încuviințează fata surîzînd toți avem... Uite eu: stau de-o jumătate de ceas și îngheț; voiam să văd cine vine după geamantane, așa... păsărică... De fapt, devine ea gravă nu știu dacă v-a mulțumit cineva: vă mulțumesc eu! Mihai încuviințează, semn că primește mulțumirile, apoi vrea să plece, dar nu se poate abține să nu-și mai arunce privirea spre fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a ajuns să țină loc de inteligență”, cum remarca scriitorul Octavian Paler. Același autor ne avertizează că asistăm la nașterea unui om de tip nou, a lui «homo pragmaticus», care se poate lipsi foarte bine de cultură, având doar un geamantan tip diplomat. Poate că e vorba de dezbrăcarea comuniștilor individualiști (cei care s-au folosit de oamenii care credeau sincer în valorile comunismului) de mantia lor marxist-leninistă. Numai oportuniștii lipsiți de scrupule sunt cu adevărat pragmatici. Cred că la originea
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
S‑a Întors furios și prost dispus, plouat, certându‑se cu mama; pantofii cumpărați de ea luaseră apă și‑l mai și juliseră, iar miliția, când l‑a ajuns pe la Indjia, i‑a cotrobăit și i‑a răvășit totul În geamantane. Mai e cazul să vă spun că această escapadă la Triest, și ploaia din fața hotelului „Adriatico“, cum stătea el sub o copertină, fără umbrelă, rătăcit ca un câine plouat, În timp ce mama scotocea prin pantofăria de la Ponte Rosso, Își are un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
la mașină și am transcris de mână toată opera lui Mendel Osipovici, am moșit deci, domnule, toată truda sa literară (a se vedea În acest sens poezia „Ea a spus amin“, vol. II, p. 94). Tot timpul a trăit cu geamantanul făcut, ca la primul lui semn s‑o pornesc imediat. Am petrecut „binecuvântate nopți Într‑o febră mistuitoare“ prin hoteluri de provincie, camere cu chirie colcăind de ploșnițe. Îmi amintesc, dacă am dreptul să‑mi amintesc, tulburarea când, pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
nici atunci ai mei n-au mai pomenit de asta. Niciodată. Ăsta e morcovul invizibil al familiei mele. Acum poți să inspiri adânc. Pentru că eu încă n-am făcut-o. 2 Sub felinarul următor așteaptă Reverendul Fără Dumnezeu cu un geamantan pătrat alături. E încă destul de devreme, și toate culorile sunt negru sau gri. Materialul negru al geamantanului e brăzdat de cicatricele fermoarelor argintii îndreptate în toate direcțiile, un șvaițer negru de mici buzunare și fante, de săculeți și compartimente. Fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mele. Acum poți să inspiri adânc. Pentru că eu încă n-am făcut-o. 2 Sub felinarul următor așteaptă Reverendul Fără Dumnezeu cu un geamantan pătrat alături. E încă destul de devreme, și toate culorile sunt negru sau gri. Materialul negru al geamantanului e brăzdat de cicatricele fermoarelor argintii îndreptate în toate direcțiile, un șvaițer negru de mici buzunare și fante, de săculeți și compartimente. Fața Reverendului parcă-i doar carne crudă, roșie, adunată în jurul unui nas și al unei perechi de ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
casă de rușine, Luana se apucă serios de învățat. Dădu un alt examen în toamnă și intră la Facultatea de textile. Fericire fără margini pentru Sanda și pregătiri febrile în toată casa. Fetei i se reînnoi garderoba, fu cumpărat un geamantan cât toate zilele, în timp ce Bica hohotea de plâns prin toate colțurile pentru că nepoții îi plecau prin străini și ea rămânea singură. Plecară la Iași, cu câteva zile înainte de începerea anului universitar. Cazarea se făcu, după câteva ceasuri chinuitoare de stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
femeia deschise ușa. Ștefan năvăli înăuntru. Iubito, te rog să mă ierți. S-a stricat mașina. Am stat câteva ceasuri pe sub ea până să-i dau de capăt. N-a fost nimic intenționat, crede-mă! Ea înghesui boarfele într-un geamantan și ieși pe ușă, uitând că se afla îmbrăcată în cămășuță de noapte și papuci de casă. Luana, treci înapoi, strigă Sanda, uluită. Bărbatul se repezi după ea. Te porți ca un copil răzgâiat și mă scoți din sărite. Lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
porți ca un copil răzgâiat și mă scoți din sărite. Lasă-mă să-ți explic! Am terminat-o cu tine. De azi înainte, ești liber să faci ce vrei. Escu rămase locului preț de o clipă, după care îi smulse geamantanul și-l zvârli în mijlocul curții, o săltă pe umăr și ieși pe poartă, în timp ce fata se zbătea și urla drăcește. Îi căzură papucii din picioare dar bărbatul deschise portiera și-o trânti, ca pe un sac de cartofi, în mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Eh, vorbi tare Sidonia, viața le rezolvă pe toate. Își petrecu palma peste față. Ce simplu e, doar să întinzi mâna. Ovidiu reveni după opt zile bronzat, placid, încurcat. Pielea îi era aurie, lucioasă. Lăsă în hol, lângă frigider, micul geamantan de voiaj, și, în timp ce se apleca să-și deznoade șnururile de la pantofi, lăsă să-i scape un oftat slobozit cu zgârcenie. Împietrită lângă ușă, Carmina ședea cu respirația tăiată, avea o ușoară senzație de ireal. Rosti mecanic cinci vorbe, uimite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aproape desfigurat de furie. Carminei nu-i mai rămăsese decât să-și strângă în grabă bagajele. O făcu tremurând din toate încheieturile ca și cum urma să vină seismul și ea trebuia neapărat, în cel mai scurt timp, să dispară. Trânti în geamantan de-a valma crema de față, costumul de baie, fuste, perii, rochii, toate în devălmășie, după cum îi ieșeau în cale, apoi aflată la gară, în fața ghișeului de bilete, să încerce să se împace cu gândul că nu-i spusese niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o forță care te copleșea de la bun început și-n mrejele căreia te aflai indiferent dacă voiai sau nu voiai. Plecase în pripă de acasă, plecase înfrigurată de spaimă. Tuburile de deodorant, de cremă se loveau unele de celelalte în interiorul geamantanului, mai târziu, privind absentă pe fereastra vagonului, realiză că gestul ei nu însemna o fugă, ci o eliberare, trebuia să fie conștientă de asta și să acționeze ca atare. Datoria ei era să încerce să se smulgă din păienjenișul senzorial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe jos, lucrurile ei răvășite, trântite pe parchet, lănțișorul de aur rupt, așteptând într-o cută a cearceafului. În timp ce-și făcea în pripă bagajul, cineva sunase la ușă lung, insistent. Nu știa cine este. Împietri acolo, aplecată deasupra geamantanului și inima-i zvâcni cu putere. Nu era Ovidiu, el avea cheie, se putea reîntoarce oricând, era altcineva. În momentul acela avea credința că de peste tot o pândește o primejdie. Așteptă nemișcată până când persoana din fața ușii renunță și plecă. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o familie de pensionari, pe partea femeii și a sa, iar pe cealaltă parte, un soldat În permisie și o adolescenta strabică. Trenul Înainta fără poticneli În lumina posacă a după-amiezii. Plasele de bagaje gemeau, gata să cedeze: sacoșe burdușite, geamantane legate cu sfoară, un rucsac verde, o săniuță, flori și un miros necruțător de usturoi. În gări mici sau mari, trenul era luat cu asalt. Cu toate acestea, merge bine, observă doamna În vârstă, spărgând În sfârșit o liniște rezervată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la schimbarea macazelor. În plasa de bagaje, În cufăr de lemn, o jumătate de porc afumat aștepta În liniște sfârșitul călătoriei. Odată ajunși la Odorheiu Secuiesc, domnul Húsvágó a pus-o pe Erzebet să jure, În fața rudelor, cu mâna pe geamantan că, dacă va muri vreodată, Îl va Înmormânta În pijama și cu papuci de casă. Au râs cu toții și s-au Îmbrățișat pe rând. Pe peron, mai Întâi, apoi În sala de așteptare acoperită din loc În loc de insule mici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
străduia din răsputeri să lase impresia că abia ținea pasul cu mersul avântat al șefului. Din informațiile pe care le dețin, stimată doamnă, Începu șeful cu o voce sacadată din pricina efortului și a emoțiilor, din acest compartiment a survolat un geamantan din carton presat de culoare maron, acesta, pe care mă grăbesc să-l restitui odată cu convingerea că la mijloc e o tentativă nereușită de omucidere și asasinat cu premeditare, ceea ce compete justiției și Codului Penal. Tăcu sub privirile mute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Penal. Tăcu sub privirile mute de admirație ale controlorului. Se dovedea Încă o dată, dacă mai era nevoie, că nu poți alege nimic din ce zice șeful. Dacă nu ești om cu carte! Ceea ce el, recunoștea acest lucru, nu era. Luă geamantanul din mâna șefului, Îndoit din șale, cum cerea respectul față de superiori, și se strecură În vagon ca să privească de aproape pe cetățeana cu asasinatul și cu chestia ailaltă, cu care oricum va călători până la destinație În condiții de securitate sporită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
imaginam că pentru un fleac ca ăsta ar fi nevoie de consilier. E o situație specială. Azi am primit ordinul de chemare, declară În sfârșit Petru. La oaste, care va să zică. O zi mare, domnule Șendrean. În acest caz vă recomand un geamantan solid din carton presat. Apără de praf puținele lucruri pe care regulamentul le tolerează și poate fi deschis cu ușurință de oricine, chiar și de dumneavoastră, În cazul că ați pierdut și cea de-a doua cheiță pe câmpul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de dumneavoastră, În cazul că ați pierdut și cea de-a doua cheiță pe câmpul de instrucție. Dar unde se găsesc obiectele cu pricina? Chiar aici, zise Petru. Intrară În „I. L. Caragiale”, care avea un raion cu articole de voiaj. Geamantane Însă momentan nu aveau, declară jenat librarul. Eventual peste o săptămână, când primeau marfă. Era un articol puțin solicitat de clienți. Și ora Închiderii pe deasupra. Ora Închiderii? izbucni Petru. Ora Închiderii ați spus? Mai sunt trei minute, domnule profesor, bâigui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Mai sunt trei minute, domnule profesor, bâigui librarul. Vă rog să mă iertați. Ora Închiderii e un fel de-a zice, pentru că noi muncim după program. E lipit pe ușă. Știi dumneata de ce Îi este de trebuință domnului profesor un geamantan? Întrebă calm domnul Zegrea În timp ce zâmbea complice lui Isaak Babel care, la rândul său, zâmbea oricui catadicsea să răsfoiască Armata de cavalerie din raftul cu cărți vechi. Nu știu, păcatele mele, cum să știu, se tângui librarul În mintea căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
domnilor! decretă librarul admirativ. Vă duc și vă aduc. Nu Încape Îndoială. Totul camuflat. Mâine e sâmbătă. Exclus. Zi de odihnă. Luni Însă, domnule profesor, la prima oră, oricare ar fi ea... Dumnezeu să vă binecuvânteze! Dimineață trimit băiatul cu geamantanul. La doamna Ster, da? Vin eu dacă trebuie, domnule Ignișca. E În interesul meu. Să-mi spuneți cât vă datorez. Puțin, domnule profesor. Plătiți la livrare. V-am făcut o reducere. Îi dori armată ușoară și se Îndreptă spre ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
apropiere l-a plesnit pe Edu exact peste bot, limitând În acest fel pagubele, oricum neînsemnate față de foloasele ceremoniei ce tocmai se Încheia: pașnic, cordial, Într-o notă de reculegere chiar, firească Într-un stat de drept. 40. Ajan așezase geamantanul În portbagaj și acum aștepta răbdător sfârșitul ultimului tur pe care Cain Îl dădea pieței. Purta costumul negru, o cămașă albă, pălărie. În picioare avea o pereche de pantofi John Lobb primiți cândva de la un englez bogat și aiurit În schimbul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Marta l-a urmat Întocmai. Tot atunci a văzut din nou lumina soarelui și Semproniu, În calitate de deținut politic amnistiat, după șaisprezece ani de peregrinări prin Închisorile de la Pitești, Gherla și Aiud. A intrat În casă ținând Într-o mână un geamantan din carton presat, legat cu sfoară, În cealaltă un trandafir roșu. Îl caut pe domnul Moduna, a zis. Marta Își alăpta copilul și nu avea ochi decât pentru el. Semproniu s-a apropiat atunci de ea și a Întrebat: tovarășul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vi se pare mai potrivit cu funcția lui de fost activist, zise Marta ridicând ochii cenușii luminoși, când dușmănoși, când prietenoși. Semproniu ciuli urechile. Prin geamul deschis al camerei se auzea foșnetul unei coase folosită cu pricepere. Își așeză cu grijă geamantanul În spatele unui fotoliu cu arcurile rupte, puse trandafirul Într-o vază de cristal lângă un buchet de flori de câmp proaspete, apoi se Îndreptă spre grădină grăbit să-și revadă fratele. Ajunse pe terasă când auzi glasul melodios al Martei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ar fi acordul ei, ba chiar alegerea ei, zise abătută doamna Ster. Ea poate să facă asta oriunde, pe orice vreme și cu oricine... Asta a Învățat ea, printre altele. Când a venit la mine, acum câteva luni, avea două geamantane: unul plin cu haine, celălalt cu desuuri din cele mai scumpe și câteva parfumuri bine alese. M-a Întrebat dacă poate să rămână o vreme la mine. Am spus cât vrea. O dată pe lună se culcă cu poștașul: ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]