4,959 matches
-
din urmă a publicat editorialul Mari scriitori, mari ticăloși, reluat în volumul său de publicistică Timp mort (Ed. Polirom, 1998, p. 11-16), cu pretenția de a discredita întreaga breaslă. Opinia lui Cristian Tudor Popescu își construia un insidios caracter de generalitate, pornind de la trei cazuri notorii. Iată silogismul publicistului: "1. Sadoveanu, Arghezi, Călinescu sunt mari scriitori români. 2. Sadoveanu, Arghezi, Călinescu sunt mari ticăloși români. Iar tragedia acestei nații stă în faptul că între aceste două afirmații nu există contradicție" (p.
Antologia demnității scriitorului român by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8166_a_9491]
-
putea fi plasată în acest context, chiar dacă ruptura de metropolă s-a făcut cu secole în urmă și actuala poziție de putere mondială face ca Statele Unite să respingă ideea de fostă colonie. Ceea ce, însă, nu satisface în această definiție este generalitatea ei, faptul că omite importanța primordială a substratului cultural local și că, de multe ori, acel "post" se referă la o perioadă anterioară câștigării independenței. Relația cu centrul este, însă, paradigmatică pentru toate literaturile de acest gen, o relație tensionată
Postcolonialismul by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/9760_a_11085]
-
asumarea de obligații de specialitatea cu care este înregistrată, de obiectul și scopul de bază al activității sale. Sfârșitul capacității de exercițiu, ca și al celei de folosință, este dat de momentul încetării ființei persoanei juridice. DESPRE OCROTIREA PERSOANEI FIZICE Generalități A. Persoanele care trebuie supuse unor măsuri de ocrotire Codul civil prevede că sunt supuși măsurilor de ocrotire persoanele care nu pot să-și administreze singure bunurile și nici să își apere interesele în mod corespunzător, din cauza minorității în care
Noţiuni juridice de bază utile pentru mediatori şi mediere redate şi comentate by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Law/1772_a_92273]
-
observații sistematice. Rolul ipotezelor este de a orienta activitatea de cercetare, În sensul că va fi concepută Încât să permită testarea lor În vederea atingerii unor explicații. Pentru aceasta, J. Galtung, amintește câteva condiții pe care trebuie să le Îndeplinească ipotezele: generalitatea, complexitatea, specificitatea, determinarea, falsificabilitatea, testabilitatea, predictibilitatea, comunicabilitatea, reproductibilitatea și utilitatea. În acord cu aceste repere teoretice fundamentale, ulterior stabilirii temei de cercetare s-au formulat următoarele ipoteze pentru explicitarea resorturilor decizionale și motivaționale care au determinat aceste fete să intre
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
Sistemul de drept este guvernat și „brăzdat” de o serie de idei călăuzitoare, ridicate la rang de principii. Pentru Întreaga reglementare juridică a relațiilor sociale, aceste precepte fundamentale s-au impus de-a lungul timpului datorită gradului lor larg de generalitate și datorită aplicabilității la scara extinsă. Etimologic, noțiunea de principiu vine de la latinescul „principium” care are sensul de Început, obârșie sau element fundamental. Orice principiu este un Început pe plan ideatic, o sursă de acțiune. Principiile generale ale dreptului sunt
Intervenţia statului pe piaţa muncii : reglementări naţionale şi europene by Dragomir Ion, Cosmin Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/1207_a_2241]
-
un index alfabetic pe subiecte. 1. Tabele principale 2. Tabele auxiliare 3. Index alfabetic 146. Ce conțin tabelele principale? R: Tabelele principale conțin indicii principali rezultați din împărțirea universului cunoașterii umane în zece clase mari. Schema generală este aceasta: 0 Generalități. Știință și cunoaștere în general. Informare. Documentare 1 Filosofie. Psihologie 2 Religie. Teologie 3 Științe sociale. Drept. Politică. 4 Liber (anulată în 1962) 5 Științe pure. Științe matematice. Științe naturale 6 Științe aplicate. Medicină. Tehnologie 7 Arte. Recreații. Divertismente. Sport
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
Pentru Încălcarea dreptului de proprietate În alt mod decât prin uzucapiune sau printr-o deposedare ilicită de posesie a bunului, cel deposedat poate cere despăgubiri pentru prejudiciul ce i-a fost pricinuit. CAPITOLUL VI LIMITELE EXERCITRII DREPTULUI DE PROPRIETATE 1. Generalități În art. 552 Cod civil se prevede că proprietarea este privată și publică, iar În art. 555 alin. 1 se prevede că titularul dreptului de proprietate posedă, folosește și dispune de un bun În exclusivitate și perpetuu , dar numai În
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
sensuri diferite, iar suprapunerile de înțeles sunt frecvente. Toate cele trei concepte trimit la roluri sociale de participare în acțiuni ce au ca finalitate dezvoltarea comunităților și solicită în diferite proporții resurse materiale, umane, sociale ale grupului-țintă. Conceptul de maximă generalitate este cel de „agent comunitar”. Acesta poate juca un rol complet, de la identificarea unor nevoi comunitare, identificarea resurselor locale sau extralocale până la implicarea în folosirea efectivă a resurselor pentru a rezolva problemele. Caledonia Centre for Social Development 2, spre exemplu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
comunitară în baza apartenenței la comunitatea beneficiară a măsurii de dezvoltare. Care sunt valorile și, în genere, elementele culturale care susțin participarea voluntară la acțiunile DEVCOM? Probabil că în contexte diferite acționează configurații culturale diferite. La un nivel de maximă generalitate se poate presupune că: - valorile identitare, - propensiunea spre cooperare, - competența civic-administrativă1 și - abilitățile profesionale și/sau manageriale utile în raport cu natura proiectului comunitar au un rol esențial în susținerea culturală a participării comunitare. Cultura participativă pare să fie o formă combinată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
și, mai ales, al creativității sociale. În structurarea acestui capitol din lucrare pornesc de la premisa că, pentru DEVCOM, în România sunt esențiale raportarea la diversitatea practicilor din domeniu și vizarea unor modele de înțelegere sau de acțiune foarte diferite ca generalitate și situație de aplicare. Numai o astfel de confruntare cu diversitatea ordonată poate duce la formarea unor practicieni creativi, capabili să găsească, în condițiile date, calea spre performanța dezvoltării comunităților umane prin implicarea membrilor lor. Ideea existenței unor „rețete” pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
principii călăuzitoare, care sunt indispensabile în activitatea de soluționare a acestora. Ca și judecătorii, mediatorii se călăuzesc în activitatea lor după principiile generale prevăzute în codul de etică și deontologie profesională. Principiile medierii sunt reguli fundamentale unanim admise , care prin generalitatea aplicării sunt recunoscute și invocate în procedura medierii și acceptate obligatoriu. Mediatorii, pe baza principiilor cuprinse în Codul de etică și deontologie, iar judecătorii pe baza celor prevăzute în Codul de procedură civilă, au obligația să se abțină și să
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
Morala În filosofia românească a dreptului (Viziunea marelui Mircea Djuvara). Ne-a clarificar și edificat totodată, matura judecată sintetică asupra conceptului de Drept. Aici, ne sunt prezentate cele patru coordonate ale Dreptului obiectiv, ca Drept pozitiv, anume: 1. Bilateralitatea: 2. Generalitatea; 3. Imperativitatea; 4. Coercibilitatea. Aceste coordonate sunt Într-o relație organică, neputând lipsi niciuna din sistemul de norme ale Dreptului, atât În sistemul Constituției unui stat, cât și În ansamblul „legilor organice”. Un moment deosebit de important - În fond, indispensabil! - este
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
a rigorismului kantian despre autonomia voinței, libertate și lege morală, imperative categorice și imperative ipotetice etc., dar nu putea fi de acord (total) cu refuzul lui Kant de a socoti că și eteronomia voinței ar putea avea nota pozitivă a generalității (universalității). El suspecta de prea multă rigurozitate (asprime) opoziția netă instituită de Kant, căci acesta scria În Teorema a IV a despre Principiile rațiunii pure practice: „Autonomia voinței este unicul principiu al tuturor legilor morale și al datoriilor care le
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Criticii Rațiunii Practice ale lui Kant. Deontologia sa este orientată către Aristotel - ca un complement funciar, organic al formalismului kantian, axat pe opoziția superior-inferior, adică pe opoziția: dintre legalitatea legii morale „trimițând la rațiune, la capacitatea gândirii conceptuale sau la generalitatea logică”, pe de o parte, și „senzorialitatea inerentă particularității și hazardului legat de caracterul ființei”, pe de altă parte, adică: o acțiune este bună În măsura În care se efectuează ținând seama de caracterul generalității sau al legității; și este submorală sau imorală
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
la rațiune, la capacitatea gândirii conceptuale sau la generalitatea logică”, pe de o parte, și „senzorialitatea inerentă particularității și hazardului legat de caracterul ființei”, pe de altă parte, adică: o acțiune este bună În măsura În care se efectuează ținând seama de caracterul generalității sau al legității; și este submorală sau imorală (deci rea) În măsura În care respinge acest caracter și urmează excitația instinctuală particulară”. Paulsen vorbește simplu și conform adevărului, apreciind că: „Este ideea fundamentală platonico aristotelică, de care și gândirea kantiană se lasă pretutindeni
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
filosofia practică: senzualitatea, dorințele și Înclinațiile dau materia vrerii; numai rațiunea, ca o capacitate legislatoare, creează lumea morală, un domeniu unitar al libertății, cum era acela un domeniu al naturii. Aici ca și acolo, pot fi recunoscute, prin absoluta lor generalitate, determinările rațiunii, Înfățișându se acolo ca legi ale naturii, aici ca legi morale. Și aici ca și acolo - conchide Paulsen generalul și legitatea reprezintă specificul uman, și de aceea superiorul și principalul”. Văzând, ca puțini alții, Înrudirea filosofică (spirituală) dintre
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
adevăr deontologic. Dacă pentru a determina regula sau principiul absolut al conduitei se iau În considerare elementele componente ale ființei subiective, s-ar putea afirma de la bun Început, Într-un sens foarte larg, că această ființă, adică omul luat În generalitatea lui, trebuie să trăiască „conform cu natura” (οµολογονµενοζ τη φύσει ξην), după formula stoicilor, Însă, atunci nu ne-am apropia decât foarte puțin de scopul În sine, iar neînțelegerile nu ar fi departe, căci trebuie precizat faptul că prin natură Înțelegem
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
pentru o ființă senzorială nu poate fi Întotdeauna altceva decât plăcerea, ci numai norma legală. Kant oferă un răspuns problemei referitoare la originea și pretenția de legalitate a legii morale făcând trimitere la rațiune, la capacitatea gândirii conceptuale sau la generalitatea logică În opoziție cu senzorialitatea inerentă particularității și hazardului legat de caracterul ființei: o acțiune este bună În măsura În care se efectuează ținând seama de caracterul generalității sau al legității; și este „submorală” sau imorală În măsura În care respinge acest caracter și urmează numai
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
de legalitate a legii morale făcând trimitere la rațiune, la capacitatea gândirii conceptuale sau la generalitatea logică În opoziție cu senzorialitatea inerentă particularității și hazardului legat de caracterul ființei: o acțiune este bună În măsura În care se efectuează ținând seama de caracterul generalității sau al legității; și este „submorală” sau imorală În măsura În care respinge acest caracter și urmează numai manifestarea instinctuală. Pretenția de legalitate a normei rațiunii față de determinarea instictuală este, pentru Kant, de la sine Înțeleasă: pentru el, senzorialul este, fără Îndoială partea animalică
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
În filosofia practică, la fel, senzorialitatea și dorințele, Înclinațiile oferă materia vrerii, iar rațiunea - și numai rațiunea -, ca o capacitate legislatoare, creează lumea morală, un domeniu unitar al libertății. Și aici, ca și acolo, pot fi recunoscute, prin absoluta lor generalitate, determinările rațiunii, Înfațișându se acolo ca legi ale naturii, iar aici ca legi morale. Generalul și legitatea, (reiese cu claritate) reprezintă și Într-un loc și În celălalt specificul uman și, de aceea, principalul și superiorul. Dar raționalul este Înrudit
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
puse nemijlocit În individ prin ereditate” odată cu Înzestrarea lui psihofizică naturală și care „stimulează Îndeplinirea unor acțiuni În vederea menținerii vieții genului și a individului, fără ca să aibă loc o anticipare a succesului În gândirea subiectivă și, de asemenea, fără cunoașterea generalității determinării voinței potrivit speciei” (Friedrich Paulsen). Obiceiul uman se deosebește de instinctele animalice - care, totuși, nu lipsesc din viața umană nici ele -, deoarece omul știe că acesta (obiceiul) reprezintă determinarea generală a voinței În cadrul Întregului social și că el, datorită
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ar fi insuficient. Același lucru se poate spune și despre formula facultas agendi: nu e greșită, ci incompletă (și forța fizică e o facultas agendi). Caracterele proprii ale dreptului În sens obiectiv, cu alte cuvinte, ale normei juridice, sunt bilateralitatea, generalitatea, imperativitatea și coercibilitatea, spune G. del Vecchio. Bilateralitatea a fost explicată mai sus, fiind vorba despre deosebirea dintre drept și morală. Al doilea caracter, generalitatea, nu e numaidecât esențial; de fapt, se poate concepe o normă juridică stabilită pentru un
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Caracterele proprii ale dreptului În sens obiectiv, cu alte cuvinte, ale normei juridice, sunt bilateralitatea, generalitatea, imperativitatea și coercibilitatea, spune G. del Vecchio. Bilateralitatea a fost explicată mai sus, fiind vorba despre deosebirea dintre drept și morală. Al doilea caracter, generalitatea, nu e numaidecât esențial; de fapt, se poate concepe o normă juridică stabilită pentru un anumit raport individual determinat. Dar aceasta se Întâlnește numai În cazuri excepționale. De regulă, și conform naturii sale proprii, norma juridică e generală, adică procedează
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
remarcat de romani prin cuvintele: Summum jus, summa injuria. Cu alte cuvinte, aplicarea mecanică a legilor s-ar traduce În cea mai mare injustiție; astfel, devine necesară folosirea echității. În Etica Nicomahică, Aristotel socotea echitatea (επιειχεια) ca un corectiv al generalității legii, adică o specie de justiție mai bună decât cea legală, prin faptul că aceasta, prin generalitatea sa, nu se poate adapta Întotdeauna În mod perfect fiecărui caz posibil. În actul de aplicare, „norma trebuie să se adapteze, să se
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ar traduce În cea mai mare injustiție; astfel, devine necesară folosirea echității. În Etica Nicomahică, Aristotel socotea echitatea (επιειχεια) ca un corectiv al generalității legii, adică o specie de justiție mai bună decât cea legală, prin faptul că aceasta, prin generalitatea sa, nu se poate adapta Întotdeauna În mod perfect fiecărui caz posibil. În actul de aplicare, „norma trebuie să se adapteze, să se plece și să urmeze sinuozitățile cazului; Întocmai ca faimoasa riglă folosită În construcțiile lesbice, la care se
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]