373 matches
-
Human Genome Project(HGP)” - Proiectul Genomului Uman. Proiectul Genomul uman, inițiat în anul 1988, a fost definitivat în februarie 2001, fiind completat în aprilie 2003. Acesta a demarat din necesitatea de a coordona activitatea unor echipe numeroase și complexe de geneticieni în vederea realizării unui ansamblu de prelucrări extrem de fine și de sistematizare a tuturor informațiilor privind ADN-ul uman. Scopul primar al PGU a fost acela de a secvenția genomul uman în întregime, până în anul 2005, fiind bine stabilite direcțiile de
Caleidoscop by Maria-Cristina Doroftei () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93516]
-
constant cu variate manifestări extrarenale (hepatice, cardiace, vasculare). Frecvența crescută, caracterul ereditar și implicarea multisistemică a bolii determină sfera largă de interes a specialiștilor pentru această problemă: de la medicii de familie la interniști, cardiologi, neurologi, pediatri și, evident, nefrologi și geneticieni. Caracterul multisistemic nu este însă singura particularitate a bolii; debutul clinic este de obicei tardiv, la 30 sau 40 de ani de viață (polichistoza adultului) și variabil ca fenomene (dureri lombare, HTA, prolaps de valvă mitrală, anevrism intracerebral), fapt ce
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
sfatul genetic, screeningul familial, diagnosticul genotipic presimptomatic), determinanții progresiei ADPKD spre IRC, problemele etice și mai ales reperele metodologice de abordare practică a bolii. în acest context, devine firesc ca editorii cărții Boala polichistică renală autosomal dominantă să fie un genetician recunoscut în România și un tânăr nefrolog, exponent valoros al noului val din specialitate. Editorii au reușit să sublinieze pregnant aspectele definitorii ale acestei boli ereditare, care se manifestă predominant și devastator la nivel renal. Mai mult, cu toată diversitatea
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
sensul lor, pentru că reprezintă caracterul esențial al bolii și, mai ales, pentru că riscul de recurență al ADPKD la descendenți este de 50%; aceasta implică fiecare nefrolog în acțiuni de sfat genetic și screening familial, precum și la o colaborare perfectă cu geneticienii care ar putea dezvolta aceste acțiuni și realiza, în plus, testarea genetică și diagnosticul presimptomatic. Vom încheia această introducere referindu-ne la importanța practică a cunoașterii ADPKD, tema celei de A II-a Consfătuiri de Nefrologie din Moldova (7 martie
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
responsabilitățile unei astfel de acțiuni medicale specializate nu trebuie minimalizate și opinia noastră este că, în cele mai multe ocazii, pentru un sfat genetic complet și corect ar trebui apelat la specialiștii în genetică medicală. “i aici se pune însă o condiție: geneticianul trebuie să cunoască în detalii istoria naturală a bolii și să fie bine informat asupra datelor recente ale literaturii de specialitate. Ajungem astfel la concluzia că cea mai bună abordare a problemelor complexe din ADPKD, inclusiv a sfatului genetic și
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
datelor recente ale literaturii de specialitate. Ajungem astfel la concluzia că cea mai bună abordare a problemelor complexe din ADPKD, inclusiv a sfatului genetic și screeningului familial, se poate face numai de către o echipă ce va include un nefrolog, un genetician și un psiholog. Etapa crucială în realizarea sfatului genetic este stabilirea unui diagnostic precis de boală; acesta condiționează corectitudinea evaluării riscului genetic. Se va avea în vedere nu numai diagnosticul afecțiunii (realizat prin anamneză, examen fizic, investigații specifice) și caracterul
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
vorba de diagnosticul presimptomatic de ADPKD. Aspectele etice și tehnice ale acestui diagnostic vor fi discutate puțin mai târziu. Presupunând că persoana în cauză, deși aparent sănătoasă, a moștenit gena anormală, atunci elementele de discuție cu medicul nefrolog și/sau genetician sunt identice ca și în situația unui bolnav recent diagnosticat. înainte de a prezenta problemele care vor fi abordate în procesul de sfătuire, este important să subliniem, pentru medicii care vor să realizeze sfatul genetic, câteva idei. în acest proces, abilitatea
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
-și informeze familia (el decide!?): soția, sora și cei trei copii despre: riscul teoretic de 50% de a primi și transmite gena mutantă; posibilitatea și importanța screeningului familial și diagnosticului presimptomatic. Se cere acordul pacientului pentru ca medicul (nefrolog și/sau genetician) să se implice și să realizeze această acțiune. 4. Cu acordul bolnavului, rudele sale de gradul I vor fi informate despre: utilitatea și modalitățile diagnosticului presimptomatic; consecințele depistării bolii în stadiu asimptomatic; riscul genetic de a transmite gena anormală (dacă
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
diagnostica boala și de a aborda corespunzător principiile generale ale eticii medicale. Aceste principii se raportează la principii fundamentale, cum ar fi informare, confidențialitate, consimțământ, consiliere. în aceste condiții, medicul este obligat să-l îndrume pe pacient către nefrolog și genetician. îndrumarea pacientului către nefrolog este necesară, deoarece acesta are cunoștințele și experiența corespunzătoare pentru o corectă evaluare a posibilităților terapeutice, iar geneticianul are priceperea de a face și de a acorda în consecință o consiliere calificată și o evaluare științifică
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
informare, confidențialitate, consimțământ, consiliere. în aceste condiții, medicul este obligat să-l îndrume pe pacient către nefrolog și genetician. îndrumarea pacientului către nefrolog este necesară, deoarece acesta are cunoștințele și experiența corespunzătoare pentru o corectă evaluare a posibilităților terapeutice, iar geneticianul are priceperea de a face și de a acorda în consecință o consiliere calificată și o evaluare științifică a riscului genetic. Această direcționare a bolnavului nu înseamnă o limitare a autonomiei acestuia și o îngrădire a deciziei. Dimpotrivă, reprezintă o
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
vor asigura: (a) Informații orale și scrise (prin editarea unui Manual al pacientului cu ADPKD) despre natura, manifestările și evoluția bolii. (b)Acordarea unui sfat genetic corect și complet fie de către un nefrolog avizat, fie, mai bine, de către un medic genetician informat despre boală. După această acțiune, pacientul trebuie să fie în măsură să ia decizii informate privind acțiunile sale ulterioare. (c) Urmărirea permanentă a statusului bolnavilor cu ADPKD pentru identificarea precoce a manifestărilor extrarenale, a complicațiilor renale și a progresiei
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
Ionescu-Tîrgoviște et al., 1986). Progresul major în domeniul geneticii DZ tip 1 vine însă în anul 1995, an în care prof. Ionescu-Tîrgoviște inițiază o colaborare ce se va dovedi extrem de fructuoasă în acest domeniu cu unul din cei mai celebri „geneticieni diabetologi”, prof. John Todd de la Universitatea din Oxford, UK. În cadrul acestei colaborări au fost recoltate probe biologice în vederea extracției ADN și a analizei genetice de la un număr de 214 familii cu DZ tip 1 (probanzii diabetici, părinții acestora și frații
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91977_a_92472]
-
mai frecvent decât schimbările zise graduale, în care credea Darwin (gradualismul darwinian). Saltaționismul lui H. de Vries 3 a fost preluat de Thomas Hunt Morgan, autorul teoriei cromozomiale, care a studiat mutațiile la Drosophila. Carl Erich Correns (1864-1933), botanist și genetician, este redescoperitor al principiilor mendeliene simultan și independent de Erich Tschermak și Hugo de Vries. Studiază la Universitatea din München în 1885 și are șansa să fie îndrumat de cunoscutul botanist Karl Nägeli cu care însuși Gregor Mendel corespondase în
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
facit saltum. W. Bateson este co-descoperitor al fenomenului de linkaj genetic împreună cu Reginald Punnett, cu care fondează revista „Journal of Genetics“ în 1910. Aici Bateson propune termenul de „epistasis“ pentru interacția genetică între două caractere independente. Reginald Crundall Punnett (1875-1967), genetician englez, este menționat astăzi ca inițiator al metodei „Punnett square“, o metodă utilizată de biologi penru a aprecia probabilitatea moștenirii unui genotip posibil la descendenți. Cartea sa Mendelism (1905), este apreciată ca fiind primul manual de genetică și este, probabil
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
idee corectă în cadrul raționamentelor lor.5 Deși corectă în esența ei, analiza lui Sutton conținea un punct critic eronat (el identifica greșit diviziunea meiotică în care cromozomii paterni și cei materni se separă prin diviziune reducțională). Așa cum credeau și alți geneticieni din acea vreme, Sutton considera că separarea cromo zomilor paterni și materni și asortarea lor inde pen dentă are loc în a doua diviziune meiotică. Totuși, Weismann nu identifică cromozomii meiotici cu factorii eredității mendeliene. Weismann a publicat numeroase lucrări
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
de genă, în opoziție cu termenul darwinian de pangenă (din teoria pangenezei). Genetica celulară s-a dezvoltat rapid și datorită intrării în domeniu (între 1908-1930) a celebrei echipe de la Columbia University - New York, condusă de Thomas Hunt Morgan (1866-1945), biolog și genetician american, laureat Nobel în 1933. Thomas Hunt Morgan (1866-1945) a studiat embriologia la Universitatea Johns Hopkins. Între 1904-1928 a fost profesor de Zoologie experimentală la Universitatea Columbia. Și-a însușit teoria lui Gregor Mendel privind legile eredității și și-a
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
somatică poate constitui un pas care implică celula întrun proces precanceros sau canceros. Tehnicile citogenetice pot să detecteze inversiunile. Totuși, inversiunile mici pot rămâne neobservate. În 1932, H. J. Muller a efectuat un stagiu la Berlin, unde a colaborat cu geneticianul emigrant rus Nikolai Timofeeff-Ressovsky și s-a întâlnit cu savanți de renume din fizică (Niels Bohr, Max Delbrück). În 1933, animat de vederi „de stânga“, savantul s-a mutat cu familia la Leningrad, URSS, unde a organizat un frumos laborator
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
cu raze X ale lui George Wells Beadle (1903-1989) și Edward Lawrie Tatum (1909-1975), care au avut drept „cobai“ ciuperca microscopică Neurospora crasa. 1. Rememorări istorice: de la „discrazia” canceroasă la oncogeneza plurifactorială Un alt membru marcant al celebrei echipe de geneticieni de la Columbia University din New York a fost Curt Stern (1902-1981). În 1931, C. Stern a demonstrat în premieră existența crossing-over-ului cromozomilor omologi la Dro sophila melanogaster, la numai câteva săptămâni după ce Barbara McClintock și Harriet Creighton au comunicat acest fenomen
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
aproape 70 de ani de când morfologul german Walter Fleming (1843-1905) a descris cromozomii (1882) și momentul în care cromozomii metafazici au putut fi etalați pe lame, dispersați, colorați și caracterizați (1955). Numele de cariotip a fost introdus în știință de către geneticianul urcrainean Grigori Andreevici Levitsky (1878-1942). El înțelegea prin acest termen portofoliul cromozomial al speciei și individului biotic, prezent în oricare celulă diploidă, de la plante ori animale. În 1924, Levitsky a publicat și o importantă monografie despre ereditate, foarte apreciată în
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
În urma acestor descoperiri, a fost posibilă clasificarea cromozomilor (Consfătuirea de la Denver, 1960), pe baza: a) mărimii lor relative; b) a indicelui 78 D. Voinov, Sur l’existence d’une chondriodiérèse, C. R. de la Soc. de Biol., Paris, 1916, LXXIX, pp. 451-454. Geneticianul american Klaus Patau (1908-1975), cel care avea să descrie și sindromul trisomiei 13, a repartizat cele 23 de perechi de cromozomi în 7 grupe de perechi autosomale (grupele de la A la G) și o pereche de gonsomi (xx și xy
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
elimina unele erori în identificarea cromozomilor cu morfologie asemănătoare, V. German de la New York Blood Center a introdus în 1961 proba asincronismului replicării ADN după încorporarea de timidină tritiată. Tehnicile de bandare cromozomială s-au dezvoltat după 1971. În acest an, geneticianul suedez Torbjörn Oskar Caspersson (1910-1997) și colaboratorii săi - Lore Zech și C. Johansson - au observat că sub acțiunea quinacrinei prin expunere în ultraviolet, pe fiecare cromozom apare o alternanță de benzi fluorescente și nefluorescente. Această tehnică a permis decelarea unor
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
explorând între altele prezența și poziția determinanților genici ai markerilor genetici. c) Etapa explorării genomului normal și a celui patologic Cunoașterea à fond a arsenalului de gene și, de ce nu, a funcției acestora, a fost visul de peste un veac al geneticienilor. Realizarea acestui vis a depins în primul rând de acuratețea tehnologiei de cercetare. În acest sens, deosebim cronologic și metodologic mai multe trepte parcurse de către cercetători, în vederea apropierii din ce în ce mai îndrăznețe de idealul care era cunoașterea în amănunțime a genomului uman
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
aneuploidii. Telomerele, prezentând o importanță deosebită pentru viața și devenirea celulelor, constituie subiectul capitolului care urmează. 3.1.6. Telomerele și boala neoplazică Deși descoperite și numite astfel între 1938 și 1941, aceste capete ale cromozomilor au intrat în atenția geneticienilor și a oncologilor-moleculariști abia după 1980. Atunci s-a putut demonstra cu claritate rolul lor în menținerea (protecția) cromozomilor, în limitarea duratei vieții celulare și reversul medaliei, în imortalizarea celulară caracteristică bolii canceroase. În cele ce urmează vom urca, împreună cu
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
făcut posibilă determinarea secvențelor ADN extra cromo zomial, a cărui capete prezintă multiple repetiții ale unui hexanucleotid CCCCAA, găsit și la ADNul din micronuclei. Pentru a clarifica această observație, Elizabeth H. Blackburn l-a asociat în investigații pe Jack Szostak, genetician de la Facultatea de medicină Harvard. Împreună au reușit să descopere segmentele telomerice de la Tetrahymena și mai ales enzima care le sintetizează. Experimentele au constat din utilizarea unor plasmide liniare de Saccharomices cerevisiae, în care au fost introduse capetele telomerice ale
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
de la consulatul Islandei, care îi aducea medicamente și mâncare, și, cum aviatorul nu le-a spus niciodată deslușit de ce neam e, putea să fie orice: feroez, galez, canadian, dar și evreu sau indian sioux. Politicianul s-a interesat la un genetician cât contează originea din partea mamei naturale când tatăl are o origine incertă, iar specialistul în descendențe, și el membru marcant al formațiunii de dreapta, aripa acuzată de naționalism, a fost ambiguu. A răspuns cu o întrebare: „Unii sunt de părere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]