870 matches
-
12m și 480 de locuri, iar sala mică deține 87 de locuri. Această instituție de arta teatrală se află în centrul orașului, în imediata apropiere a Turnului cu ceas. Cetatea Giurgiu a fost ridicată în secolul XIV de către o colonie genoveză, la unul dintre vadurile cele mai favorabile trecerii Dunării de Jos. Aserțiunea se baza pe supoziția că numele ar fi fost un derivat de la sfântul patron al Genovei (1). S-a stabilit ulterior că afirmația este nefondată, iar N. A. Constantinescu
Județul Giurgiu () [Corola-website/Science/296659_a_297988]
-
Hr). Se ipotizează că în apropiere era localizată capitala lui Burebista, la Popești, pe râul Argeș. Împăratul român Iustinian (483-565) a construit aici orașul "Theodorapolis". S-a propagat până în zilele noastre, ipoteza că orașul Giurigiu ar fi fost fondat de genovezi și numit după sfanțul protector al Genovei ("Sân Giorgio"). Această credință apărută în secolul al XIX-lea, desi larg difuzată, a fost respinsă ulterior de specialiși și ea nu mai constituie astăzi o ipoteză de lucru valabilă . Prima mențiune sigură
Giurgiu () [Corola-website/Science/296944_a_298273]
-
fost instruit cu privire la tactica care trebuia urmată pentru a cuceri orașul în 9 zile. Cruciații au postit și au mers în desculți într-o procesiune de jur-împrejurul zidurilor orașului pe 8 iulie, urmând exemplul biblic al asediului Ierihonului. Între timp, militarii genovezi de sub conducerea lui Guglielmo Embriaco, își demontaseră corăbiile cu care navigaseră din patrie până în Țara Sfântă, folosind cheresteaua pentru a construi câteva turnuri de asediu. Pe 15 iulie zidurile cetății au fost luate cu asalt și cruciații au pătruns în
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
(sau Marie-Christine de Brignole; 7 octombrie 1737 - 18 martie 1813) a fost fiica unui nobil genovez. La 5 iunie 1757 s-a căsătorit cu Honoré al III-lea, Prinț de Monaco. Soțul ei a murit în 1795 și în 1798 ea s-a recăsătorit cu Louis Joseph, Prinț de Condé, un prinț de sânge francez. Maria
Maria Caterina Brignole () [Corola-website/Science/335589_a_336918]
-
francez. Maria Caterina a fost singura fiică a marchizului Giuseppe Brignole, care făcea parte dintr-o familie ai cărei membri ocupaseră poziția de doge în Genova și a Annei Balbi, fiica unui doge din Genova. Cum tatăl ei era ambasador genovez în Franța, Maria Caterina și mama ei frecventau saloane din Paris și curtea regală de la Versailles.
Maria Caterina Brignole () [Corola-website/Science/335589_a_336918]
-
căpătat o importanță dominantă pentru partea de sud‑vest a Principatului Halici-Volînia (stat apărut după destrămarea statului kievean, datorită luptelor pentru succesiune), aflându-se pe traseul unor importante drumuri comerciale, care legau Scandinavia și Kievul cu Podolia și cu coloniile genoveze și grecești de la Marea Neagră. Rolul fortificațiilor de peste râul Nistru era de a apăra acest teritoriu de invaziile popoarelor migratoare și de raidurile nomazilor din stepe. Fortificația a fost construită pe un teren stâncos, aflat pe un vârf care străjuiește curgerea
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
adâncimea de 6 metri în jurul cetății. În partea de nord a cetății, au fost adăugate noi construcții cu rol de apărare. În a doua jumătate a secolului al XIII-lea, cetatea a fost reconstruită de voievodul din Onut, cu ajutorul negustorilor genovezi de la Marea Neagră. După unele surse, prima fortăreață a fost construită în anul 1325 de către voievozii moldoveni din Onut , vasali meridionali ai Cnezatului de Halîci-Volînia . La începutul secolului al XIV-lea, cetatea a fost controlată se pare de către poloni sau maghiari
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
din Tracia, Salonic și zona înconjurătoare și Despotatul Moreii (în Peloponez). Legăturile dintre capitală și celelalte două regiuni erau posibile numai pe mare, rutele maritime prin Dardanele fiind ținute deschise cu ajutorul celor două puteri italiene ale vremii: Republicile Venețiană și Genoveză. Bizantinii erau mult prea slăbiți pentru ca să se apere singuri împotriva otomanilor și, ca lucrurile să fie mai complicate, imperiul era măcinat de numeroase conflicte interne. Supraviețuirea Constantinopolelui a fost asigurată o vreme de zidurile de apărare formidabile ale orașului, lipsa
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
sau D'Oria) (n. 30 noiembrie 1466 - d. 25 noiembrie 1560) a fost un om politic care a fost în fruntea Genovei din 1528 până în 1560 când a murit. Doria s-a născut la Oneglia dintr-o familie de vechi genovezi și a rămas orfan la o vârstă fragedă, după care a devenit un soldat de avere care a deservit mai întâi garda papală și apoi diferiți prinți italieni. Părinții săi au fost Ceva Doria, co-lord de Oneglia, și Caracosa Doria
Andrea Doria () [Corola-website/Science/325057_a_326386]
-
Deși el era deschis la ideile revoluționare ale timpului, a fost închis la 20 septembrie 1793. La eliberarea lui, un an mai târziu, era ruinat iar proprietatea sa sub sigiliu. S-a căsătorit cu Maria Caterina Brignole, fiica unui nobil genovez. Cuplul a avut doi copii: Honoré al IV-lea, Prinț de Monaco și Joseph Grimaldi (10 septembrie 1763 - 28 iunie 1816) înainte să divorțeze în 1770. După divorț, Marie-Catherine s-a recăsătorit cu Louis Joseph, Prinț de Condé în 1798
Honoré al III-lea, Prinț de Monaco () [Corola-website/Science/332709_a_334038]
-
creadă că localitatea are origini din epoca română. Trei poduri se pot admira și în zilele noastre și se află în localitățile: Mulino, La Presă și Vaxe. Prima atestare documentara a comunei este din anul 916 și se supune Republicii Genoveze sub teritoriul Podesteriei de Albaro și Bisagno. Din anul 1815 face parte de Regatul Sardiniei, așa cum a stabilit Congresul de la Viena din 1814, împreună cu alte comune din Republică Genovei. Din anul 1861 face parte de Regatul Italiei. Descrierea stemei: Edificiul
Bargagli () [Corola-website/Science/311985_a_313314]
-
54.813 locuitori. Stațiune estivală. Orașul este menționat încă din Antichitate sub numele de Torikos, acesta fiind un avanpost al grecilor. În timpul romanilor este menționat în anul 64 î.Hr. sub numele de Pagrae. Distrus de huni, în zona golfului Gelendjik genovezii menționează satul sub numele de Maurolaca.
Ghelendjik () [Corola-website/Science/305517_a_306846]
-
Botezătorul”, în prima jumătate a secolului al XV-lea. În curtea bisericii a fost descoperit, cu ocazia săpării unui șanț, la 0,60 m, un mormânt în care a fost găsită o monedă din aur. Este vorba de o imitație genoveză, din insula Chios, a unui ducat venețian, bătut în numele dogelui Tommaso di Campofregoso (1415-1443). Prezența acestui mormânt, datat în prima jumătate a secolului al XV-lea, pare să indice existența aici a unui cimitir și implicit a unei biserici anterioare
Biserica Coconilor () [Corola-website/Science/316613_a_317942]
-
Indiilor spre vest și a nimerit, fără să-și fi dat seama, în America. După cum rezultă din documentele recent descoperite în arhivele Genovei, Cristofor Columb s-a născut între 26 august și 31 octombrie 1451, dintr-o familie de țesători genovezi, care ținea și un debit de vinuri. Nu avea deci strămoși nobili, nu a făcut studii universitare strălucite, nu putea avea cultura științifică, nici relațiile savante, nici experiența maritimă “de 40 de ani”, cu care avea să se laude mai
Descoperirea Americii () [Corola-website/Science/319348_a_320677]
-
RO.AS.IT., italienii din România au un loc asigurat în Camera Deputaților. Punct de vedere istoric Republica Genova a fost cea care a stabilit primele contacte între Italia și România în anii 1200-1300, atunci când Constanța devenise baza comercială a genovezilor. La Constanța a fost construit Farul Genovez, care a rezistat peste timp. Genovezii au fondat mai multe porturi de la gurile Dunării, inclusiv "Vicina" (lângă Isaccea), (Sfântu Gheorghe) și "San Giorgio" (Giurgiu). Imperiul Otoman a distrus aceste așezări. În 1821 un
Italienii din România () [Corola-website/Science/304789_a_306118]
-
un loc asigurat în Camera Deputaților. Punct de vedere istoric Republica Genova a fost cea care a stabilit primele contacte între Italia și România în anii 1200-1300, atunci când Constanța devenise baza comercială a genovezilor. La Constanța a fost construit Farul Genovez, care a rezistat peste timp. Genovezii au fondat mai multe porturi de la gurile Dunării, inclusiv "Vicina" (lângă Isaccea), (Sfântu Gheorghe) și "San Giorgio" (Giurgiu). Imperiul Otoman a distrus aceste așezări. În 1821 un nou val de italieni a ajuns în
Italienii din România () [Corola-website/Science/304789_a_306118]
-
Punct de vedere istoric Republica Genova a fost cea care a stabilit primele contacte între Italia și România în anii 1200-1300, atunci când Constanța devenise baza comercială a genovezilor. La Constanța a fost construit Farul Genovez, care a rezistat peste timp. Genovezii au fondat mai multe porturi de la gurile Dunării, inclusiv "Vicina" (lângă Isaccea), (Sfântu Gheorghe) și "San Giorgio" (Giurgiu). Imperiul Otoman a distrus aceste așezări. În 1821 un nou val de italieni a ajuns în România, de la Friuli și Veneto. În
Italienii din România () [Corola-website/Science/304789_a_306118]
-
o fiică a ducelui florentin al Atenei, Nerio Acciaiuoli. Mătușa sa Irina, se căsătorise cu Halil, fiul emirului turc Orhan. Vărul său, care a domnit pentru scurt timp ca Ioan al VII-lea, se căsătorise cu o doamnă din familia genoveză Gattilusio. Fratele său, Ioan al VIII-lea, avea să se căsătorească mai întâi cu Anna, fiica lui Vasile al Moscovei, apoi cu Sofia de Montferat și a treia oară cu Maria, fiica lui Alexie al IV-lea Comnenul, împăratul Trapezuntului
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
Constantin, Toma, a cărui reședință era la Kalavryta, a condus către un sfârșit rușinos principatul străin al Ahaiei, care dăinuise sub conducători de etnii diferite, încă din vremea celei de a patra Cruciade, din 1204. Ultimul lui principe a fost genovezul Centurione Zaccaria, care a murit deposedat de aproape tot teritoriul său, în 1432. Fiica sa, Caterina, s-a căsătorit cu Toma și i-a adus ca zestre ceea ce mai rămăsese din principat. Până în 1430, aproape tot sudul Greciei fusese curățat
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
care a întârziat să se întoarcă în Morea a fost acela că-și pusese în gând să se recăsătorească. Trecuseră 10 ani de la moartea primei soții, Maddalena Tocco. Doamna aleasă în cele din urmă a fost Caterina Gattilusio, fiica stăpânului genovez al insulei Lesbos. Familia Gattilusio era întru câtva mai onorabilă decât familia Tocco din Epir. Membri ai ei se mai căsătoriseră cu Paleologi și înainte. Erau și bogați pe deasupra. În decembrie 1440, Gheorghe Sphrantzes a fost trimis în Lesbos să
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
vină un reprezentant al papei, împuternicit să-i excomunice pe bizantini dacă refuzau public să accepte unirea, să-l recheme pe patriarhul Grigorie și să pomenească numele papei în slujbele lor. Faptul că excomunicarea avea să fie lansată din colonia genoveză de la Galata, de pe țărmul opus, era o ofensă în plus. Între timp, cei care-l urmau pe Ghenadie descoperiseră un aliat neașteptat. Char la sfârșitul anului 1451, un trimis al Bisericii husite din Praga sosise la Constantinopol. Se numea Constantin
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
1448, a emis un hrisobul imperial, promițându-i fie Selymbria, fie orașul Mesembria, pe țărmul Mării Negre. Pentru regele Alfons al V-lea al Aragonului și Neapolelui, a emis un alt hrisobul, oferindu-i insula Lemnos. A căutat sprijin la conducătorii genovezi ai Chiosului, promițându-le să le plătească pentru ajutor. Și-a repetat apelul către Veneția și a trimis un alt sol într-un turneu, la Ragusa, în diverse orașe italiene și, mai presus de toate, la papă. Răspunsul concret la
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
față de unirea de la Florența îi adusese răsplata de a fi făcut, ca și Bessarion, prinț al Bisericii Romane. Isidor a trecut prin Neapole și a ajuns în Constantinopol la 26 octombrie. Cu el a venit și Leonardo din Chios, arhiepiscopul genovez de Lesbos. Isidor a adus cu el de la Neapole o companie de 200 de arcași. Un corp de oaste așa de mic putea însemna ceva mai mult decât un gest. Însă pentru grecii neliniștiți era mai ușor de apreciat acest
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
Constantinopol. Dacă nu era trimis imediat un ajutor, cetatea avea să cadă în mâinile turcilor.Efervescența activității diplomatice din Veneția era impresionantă, dar venea prea târziu. Erau întârzieri de neîngăduit în echiparea flotei venețiene. Papa, care trimisese deja trei corăbii genoveze, a făgăduit să pregătească încă 5, care să fie armate la Veneția. Dar și acestea erau reținute din cauza tocmelilor la cheltuieli pentru echipament și la plata echipajelor. Între timp, la începutul anului 1453, împăratul a trimis alți soli spre Veneția
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
așa încât inamicul să poată vedea cât de mulți erau; și când venețienii s-au oferit să stea de pază la cele 4 porți ale zidului dinspre țărm, el le-a încredințat cheile. Erau, de asemenea, bărbați din Genova, chiar dacă negustorii genovezi care trăiau în colonia lor fortificată de la Galata, dincolo de Cornul de Aur, nutreau speranța că, dovedindu-și neutralitatea, vor fi salvați, împreună cu proprietățile lor. Cel mai vestit dintre genovezi era Giovanni Giustiniani Longo, care a sosit la Constantinopol, ca voluntar
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]