241 matches
-
simțea după felul cum se desfășurau treburile la curte: trăsurile regale erau copia fidelă a celor de la curtea imperială, inclusiv "iegărul"102 cu pene albe cocoțat pe scaun lîngă vizitiu, demnitarii casei regale la început aleși în bună parte dintre gentilomii francezi: contele de Foras, de Grenaud, de Bourboulon, Clinchamp, Chèvremont respectau reguli de etichetă calchiate după cele de la Viena în măsura în care ele se adaptau la o democrație țărănească abia ieșită de sub jugul turcesc. Cînd eram la Viena, diplomații știau o mulțime
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
colegii în vizite de serviciu. Trebuia să mergi la ei pentru a primi informațiile pe care le cereai. Într-o vilă Fischer von Erlach 107, contele Tarnovski, însoțit de seducătoarea sa soție, născută prințesă Cetvertinski, lăsa, sub manierele curtenitoare ale gentilomului polonez, să transpară scorțoșenia funcționarului austriac. El apăra interesele monarhiei habsburgilor cu aparențele convingerii, dar într-un moment de abandon, la un pahar de șampanie servit în vagonul restaurant, pe cînd ne întorceam de la petrecerile date cu ocazia celei de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
încă bătăios, Van der Velde de Huysmans și de Brouckère, își mai tempera atacurile pentru a permite țării să-și regăsească echilibrul normal. Toate aceste figuri ministeriale erau reprezentative pentru păturile sociale din Belgia cărora le aparțineau. Brocqueville era tipul gentilomului, mare vînător în fața Celui de Sus, priceput în a bate miriștile și mlaștinile cu pușca în mînă, în a da pe gît vinul de Burgundia fără ca, la cei 70 de ani ai săi, să piardă ceva din măiestria manevrelor politice
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
prin caracterizările lui, o memorabilă tipologie artistică, în subsidiar și caracterologică. Astfel, Perpessicius are un comportament elegant, binevoitor, se menține rezervat, în afara polemicilor. Specifice îi sunt „linia curbă a frazării” și „gustul prețiozității circumlocute”, el reprezintă stilul rococo, fiind „un gentilom” al criticii literare. Spre deosebire de Perpessicius, ținându-se și el deoparte de polemici, Tudor Vianu e văzut ca un clasic imperturbabil, care „cultiva linearitatea greco-romană” și „ilustra tipul academic, reabilitându-l”, privea lucrurile cu înțelepciune și superioritate (proprie savantului), cu o
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
Din una-n alta, compus în colaborare cu A. de Herz. Mai multe tălmăciri i s-au jucat pe scene din capitală sau din alte orașe: G. B. Shaw, Eroul și soldatul (1922), Tristan Bernard, Cordon bleu (1924), Molière, Burghezul gentilom (1931), Victorien Sardou și Émile Moreau, Madame Sans-Gêne (1938), Victorien Sardou, Fedora (1944). A prelucrat, de asemenea, Castiliana de Lope de Vega, într-o traducere făcută inițial de Al. Popescu-Telega (1942). A semnat și D.C.H., D. Chirca, Dyonis, Fidelio, Nae
THEODORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290160_a_291489]
-
și farmec, vădind din când în când plăcerea jocului burlesc, un observator pătrunzător, moralist sagace, spirit caustic ori capabil de detașare ironică. F. se află evident în căutarea ecuației propriului talent. Treapta următoare va fi nuvela Nenorocirile unui slujnicar sau Gentilomii de mahala, apărută mai întâi în „Revista Carpaților” (1861). Înrudită îndeaproape cu fiziologia, specie cu o prezență distinctă în scrisul românesc de la mijlocul secolului al XIX-lea, nuvela indică orientarea autorului către realitatea (și actualitatea) autohtonă. Opțiunea privește o categorie
FILIMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
Domnica Filimon-Stoicescu, București, 1965; ed. pref. George Ivașcu, București, 1967; ed. îngr. și pref. Mircea Anghelescu, repere istorico-literare Andrei Rusu, București, 1985; ed. îngr. și postfață Lucian Chișu, București, 1990; ed. introd. Roxana Cofaru, București, 1997; Nenorocirile unui slujnicar sau Gentilomii de mahala, pref. Mihail Dragomirescu, București, 1916; ed. îngr. și pref. George Baiculescu, București, 1933; Nuvele. Nenorocirile unui slujnicar și Mateo Cipriani, pref. G. Negulescu-Batiște și N. Vătămanu, București, 1942; Opere, I-II, îngr. George Baiculescu, pref. George Ivașcu, București
FILIMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
viziune lirică, CNT, 1983, 12; Poantă, Radiografii, II, 129-132; Felea, Aspecte, III, 178-183; Cristian Moraru, În anticamera textului, ST, 1984, 9; Constanța Buzea, Mâna poetului pe pagină, AFT, 1988, 10; Ioan Moldovan, Povara melancoliei, VR, 1989, 2; Eugen Simion, Un gentilom al himerelor, RL, 1990, 8; Ion Tudor Iovian, Ultima cină pe mare, ATN, 1990, 5; Papahagi, Cumpănă, 309-313; Steinhardt, Monologul, 248-250; Țeposu, Istoria, 73-74; Dicț. scriit. rom., I, 729-730; Perian, Scriitori, 147-148; Borbély, Xenograme, 125-128; Pop, Pagini, 244-249; Poantă, Dicț
CRISTOFOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286512_a_287841]
-
cu puțin timp înainte de moarte, manuscrisul volumului al doilea din Ciocoii vechi și noi, intitulat Ciocoii noi. Lui N. Filimon i se dedică, de altfel, o bine scrisă prezentare, ce însoțea republicarea în foileton a nuvelei Nenorocirile unui slujnicar sau Gentilomii de mahala. În continuare a apărut și Mateo Cipriani. Gazeta susține literatura originală, inspirată mai ales din istoria țării, recomandă difuzarea scrierilor lui N. Filimon, Gh. Sion și, ca o bună reprezentantă a literelor craiovene, înscrie în rândul scriitorilor demni
CLOPOTUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286303_a_287632]
-
să se obțină opere. Poți face literatură așa cum vorbești și, chiar mai mult, poți descoperi că vorbirea ta e deja literatură. Revelația lui Monsieur Jourdain care făcea proză fără să știe, ține de acest tip de gândire. Molière scria Burghezul gentilom în jurul lui 1670, fiind contemporan cu dezbaterea academică despre "geniul limbii franceze" care impusese nu numai ideea că limba franceză poate să emane în mod spontan valori literare, ci și că aceste valori sunt cele ale prozei. În același fel
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
șederea dar nu trebuie cu îndârjire să-i împiedicăm să plece atunci când o doresc cu tot dinadinsul. Sunt unii care care ascund harnașamentul cailor și îi țin pe oaspeți închiși cu cheia. Era chiar, din câte se spune, un anume gentilom care, oprindu-i pe oaspeți cât mai mult cu putință prin mai multe născociri, se hotăra la urmă să pună un dulău să doarmă pe pragul oaspeților, după ce se despărțise de ei ca și cum ar trebui să plece a doua zi
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
la niște argumente ce se încheiau în felul acesta și îmi spuneam că preoții la care se mănâncă atât de bine valorau cel puțin cât și pastorii noștri. Eram de bună seamă mai savant decât domnul de Pontverre, oricât de gentilom era el; dar eram un prea bun mesean pentru a fi tot atât de bun teolog; iar vinul lui de Frangy, care îmi păru excelent, argumenta atât de triumfător pentru el, că mi-ar fi fost rușine să închid gura unei gazde
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
individ de orice intruziune și alienare: "Eticheta, va spune un prinț, este un lucru pueril și de care eu râd primul; dar este singurul zid de apărare care mă separă de ceilalți oameni. Înlăturați-o și nu mai sunt un gentilom. Opinia face totul; oamenii trăiesc din forme, sunt adânciți în forme..."422. Există, de asemenea, în apartenența grupală, pe lângă reguli scrise și nescrise, rituri și obiceiuri, obișnuințe de comportament, coduri invizibile, ceea ce Pierre Bourdieu numește habitus, care permit imediat separarea
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
opusă, inexactă, absurdă a lui Voltaire, o frază atât de amuzantă, deși falsă, pe care regret că nu o pot cita exact: «Dante poate să fie sigur că va supraviețui: atât de puțini îl citesc...»". Toți nobilii, ...toți marchizii,... toți gentilomii ale căror capete se rostogoliră în coșul ghilotinei se pot considera răzbunați.
Despre Baudelaire by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13663_a_14988]
-
a filozofilor, acea "nație din sânul națiunii" ale cărei poziții "norodul" le-a acceptat fără să le fi socotit și ale lui: "Să fi fost cu toții într-un gând, de la început? Nu. Întâi, gașcă de literați, cum văzurăm, și de gentilomi și alcătuind nu chiar un stat în stat, căci nu cârmuiau ei, dar o nație în sânul națiunii. Revoluția n-a răsărit așa, dintr-odată și nici c-a vrut-o toată lumea. Dimpotrivă, se arată a fi fost îndelung pregătită
Un mare roman ignorat by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16642_a_17967]
-
ca acest solar mediteraneean pasionat de haotica, neînțeleasa aventură a cunoașterii. A vieții. Prezentăm în aceste pagini un fragment din romanul Clubul Dumas, ce va apărea primăvara aceasta în colecția “Biblioteca Polirom”. Victor Fargas era deșirat și slab ca un gentilom pictat de El Greco; într-atât, încât părea să se miște, în largul pulover din lână groasă, precum o țestoasă în carapacea ei. Purta o mustață tăiată cu o precizie geometrică, pantalonii făceau pungi la genunchi, iar pantofii îi erau văcsuiți
Arturo Pérez-Reverte: Clubul Dumas by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13073_a_14398]
-
decembrie 1758 naște cel de-al doilea copil, o fată, căreia îi dă numele de Anna; copilul este al contelui polonez Stanislaw-August Poniatowski, care la 23 de ani a citit mult, vorbește mai multe limbi, știe ceva filosofie, este un gentilom cosmopolit de primă clasă. Moare pe 25 decembrie 1761 (7ianuarie 1762, după calendarul gregorian), în ziua de Crăciun. Devenit împărat, Petru al III-lea își izolează soția într-un colț al Palatului de Iarnă iar el se instalează cu amanta
Ecaterina a II-a a Rusiei () [Corola-website/Science/301024_a_302353]
-
noul favorit al regelui. În 1664 îi apare primul volum de o reală importanță: "Contes" („Povestiri”), cu care intră în atenția contemporanilor săi. La 8 iulie 1664 Jean de La Fontaine a fost înnobilat, primind un "Brevet de Gentilhomme" („brevet de gentilom”); el a intrat oficial în serviciul ducesei de Orléans, Marguerite de Lorraine, care era mama ducelui de Bouillon, protectorul său. La palatul „Luxembourg” din Paris, reședința ducesei de Orléans, La Fontaine îi cunoaște, printre alții, pe La Rochefoulcauld, pe Madame de
Jean de La Fontaine () [Corola-website/Science/307054_a_308383]
-
pe 18 august 1572. Nu este acceptată de catolicii intransigenți și nici de Papa Grigore al XIII-lea. Acesta și regele Spaniei Filip al II-lea condamnă cu fermitate politica reginei mame. Mirele sosește la Paris însoțit de 800 de gentilomi hughenoți. Căsătoria are loc pe 18 august în curtea catedralei Notre-Dame. Au loc festivități grandioase la care sunt invitați toți nobilii regatului, inclusiv protestanții, într-un spirit de armonie și reconciliere. Dar Parisul este un oraș anti-hughenot, iar parizienii, catolici
Noaptea Sfântului Bartolomeu () [Corola-website/Science/308555_a_309884]
-
imbroglio"”. După ce și-a ispășit pedeapsa, Lope de Vega s-a mutat în Toledo în 1590 și acolo i-a servit lui don Francisco de Ribera Barroso, mai târziu marchiz de Malpica, și după aceea ducelui de Alba. A devenit „gentilom de cameră” la curtea ducală din Tormes, unde a trăit între 1592 și 1595. Aici a intrat în contact cu opera dramatică a lui Juan del Encina, perfecționându-și propriul stil. Tot în acest an a scris și novela pastorală
Lope de Vega () [Corola-website/Science/307955_a_309284]
-
financiare. A decis să și-l alăture pe Richard Weston, I conte de Portland, pe care l-a făcut Lord Trezorier. Prima măsură adoptată de Carol, a fost reintroducerea unei legi antice, din 1279, în baza căreia erau amendați toți gentilomii care, invitați, nu s-au prezentat pentru a fi aleși cavaleri cu ocazia încoronării, sau a nașterii unuia dintre copiii regelui. Se obișnuia ca la încoronarea regelui, să fie aleși câțiva proprietari de pământ, dintre cei care posedau terenuri în
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]
-
sa era nepoata lui Kat Ashley, guvernanta reginei Elisabeta I și mai târziu i-a introdus pe Raleigh și frații săi vitregi la curte. Familia Raleigh era protestantă și în timpul domniei Mariei I a avut probleme: tatăl lui Raleigh, un gentilom de provincie, la un moment dat a fost nevoit să se ascundă într-un turn pentru a evita să fie executat. Astfel, din timpul copilăriei Raleigh a dezvoltat o ură profundă împotriva catolicilor și la urcarea pe tron a Elisabetei
Walter Raleigh () [Corola-website/Science/307391_a_308720]
-
umană, mai viguroasă."" ""Un tablou de Corot ne pune în contact cu suprema frumusețe umană: a trupului și a spiritului deoprotivă. El nu e nici un semizeu ca Rafael, nici un vrăjitor ca Rembrandt, nici titan ca Michelangelo, alchimist ca Dürer sau gentilom ca Velázquez; e om pur și simplu și asta e destul."" Ceea ce îl deosebește pe acest incomparabil magician de impresioniști, care au preluat de la el analiza atentă a senzațiilor luminoase și a atmosferei, e faptul că el rămâne mereu un
Jean-Baptiste Camille Corot () [Corola-website/Science/302071_a_303400]
-
Dumas rămân totuși construiți pe un model etic: e un model pe care trebuie să-l recunoaștem în acel cod al onoarei căruia nici unul nu i se sustrage; în felul acesta trebuie înțelese duelările după tipic, ritualurile adresărilor ceremonioase între gentilomi, respectul cuvântului dat, ca și promisiunile făcute către sine, nepăsarea față de moarte și nu în ultimul rând fidelitatea față de suveran. E un cod cu valoare absolută, dar peste care se așază, înlăturându-i asprimea, libertatea poznașă a personajului. Pentru Dumas
Cei trei mușchetari () [Corola-website/Science/302152_a_303481]
-
de proprietăți funciare rurale constituia pentru orășenimea bogată și burghezie mijloace de învestire a capitalurilor disponibile, surse de venituri și cai de sporire a prestigiului social și de obținerea titlurilor nobiliare și s-a format o nouă nobilime-nobilimea de robă, gentilomii de până și călimară. În sec XVI-XVII, orășenimea bogată și burghezia din Franța nu au urmărit să transforme societatea tradițională a stărilor sociale, ci numai să obțină și să consolideze ereditatea funcțiilor și să-și ușureze ascensiunea în rândurile nobilimii
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]