14,807 matches
-
mai?! Era personificarea unei nenorociri maligne pe capul demnitarilor... În schimb, îl iubeau pensionarii până la căderea în prostrație; chiar și soacra lui Haralampy, cu o pensioară sub 2 milioane, săruta micul ecran fix în zona moțului viitorului ministru, cădea în genunchi în fața televizorului mulțumindu-i pentru lupta sa neostoită întru sănătatea și fericirea pensionarilor, iar după ce își făcea trei cruci potrivit de mari, fiindcă o fulgera artrita de la umăr, implorá Providența în stil coșbucian: "O, Doamne, Doamne, adă-ni-l!" Iar
...Dintr-un jurnal haralampyan by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11710_a_13035]
-
coșmarul ei din noaptea precedentă: defila goală în pas milităresc, în jurul unui bazin, rotindu-se la nesfîrșit împreună cu alte femei goale. Cocoțat deasupra bazinului se afla un supraveghetor care urla tot timpul, obligîndu-le pe femei să cînte și să îndoaie genunchii. Cînd una din ele făcea o mișcare greșită, supraveghetorul trăgea în ea imediat. Femeile rîdeau vesele la fiecare detunătură a revolverului și cîntau tot mai tare, în timp ce un cadavru cădea încet, încet la fund și dispărea sub apă. Defilarea femeilor
Kitsch-ul în viața de toate zilele by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11738_a_13063]
-
el. Proptit pe picioarele larg desfăcute, bărbia repezită înainte, mâna întinsă spre Antipa care fără să se întoarcă tocmai deschide larg ușa. Nu huli, urlă preotul, ceilalți încă râd. (...) nu huli, nuuu huuuuuliiiiii, nu hu... mâna întinsă a preotului cade, genunchii se îndoaie încet, glasul se întrerupe brusc, încă se mai aud vorbe râsete, acum un om înalt și greu zvâcnește pe scânduri între scaune răsturnate, pahare sparte, cioburile transparente și vinete subțiri și groase, tăioase, mucuri de țigară și scrum
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
directorul știa doar că și bătrânul Homer ațipea câteodată - fără a mai pomeni de Ulise, ci despre Hector și Andromaca în calitatea lor de părinți, Negru se răsuci spre ea, cu greu stăpânindu-se să nu-i pună mâna pe genunchi." (p. 65). Trei dintre cele șase femei promise în titlu (Ursula, amanta erotomană a directorului de film Cosmin Negru; Melania, soția lui, plasticiană cu un bogat cazier amoros; și Miriam, consoarta celebrului dramaturg Orăscu) emană o energie erotică zăpăcitoare pentru
Socialismul sexual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11790_a_13115]
-
roate: pseudo-elita adună roadele firești și deci obligatorii ale efortului ei "creator", răsplata atât de așteptată - bănuțu' suveran, iar contribuabilii capătă ce și-au "dorit". Adică, printre multe alte aiureli (nu e locul să le numărăm aici), muzica făcută pe genunchiul, dacă nu cumva chiar pe glezna cu luciri înșelătoare a creierelor fără de inimă. Și inima cu siguranță nu e în muzica zilelor noastre atât timp cât ea suflă doar o primăvară sau doar o vară sau doar o toamnă sau doar o
Despre muzică? by Maxim Belciug () [Corola-journal/Journalistic/11820_a_13145]
-
s-o șteargă din cort. - Niciodată prea multă judecată într-o zi, nici prea multă miere într-o floare - gîndi Opujiș și, ajungîndu-l din urmă, îl luă de guler, se așeză pe un butoi și pe el îl puse în genunchi. - Scoate limba! - îi ordonă, ceea ce magul și făcu imediat. - Plouă? Magul dădu din cap, deși nu ploua. - Minți! Tu chiar crezi că poți să te joci cu mine așa cum faci cu păsărica aia care zboară pe loc deasupra cortului tău
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
mai grăbiți, ofițerii ne-au pus în spatele condamnaților. Câte doi cu lațul trecut peste beregată. - Cine a pus ștreangul “Căpitanului” ? a întrebat cineva din anchetatori. Domnul maior ajutat de ofițeri. Ne-a ordonat să strângem până nu le mai tremură genunchii. Condamnații țipau, se rugau, plângeau. Singurul care a vorbit a fost Codreanu. Avea o voce care ne-a speriat..” Vă vede Cel de sus! Veți fi pedepsiți cumplit! Până la copiii copiilor voștri!” Hai mai repede! Ce așteptați ? strigau ofițerii... Atunci
Addenda la Troica amintirilor de Gh. Jurgea Negrilești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12953_a_14278]
-
nimeri direct în brațele călduroase și puternice ale gazdei. Se ghemui la pieptul lui ca un copil. Plângea în hohote. Puțin mai târziu, mergeau cu taxiul prin orașul scăldat de raze aurii și reci. Profesorul Andrew își ținea valiza pe genunchi. Apoi, când își luă rămas bun de la bărbatul obez, în fața ambasadei, celălalt îl sărută pe obrajii nerași de două zile. Ce putea să-i spună profesorul de rămas bun? Își controlă limba nesupusă și îmbătată, apoi șopti nesigur: «Viu sau
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
de ce plutim În derivă de la o vârstă Înainte?, de ce acel și totuși (eminescian, arghezian) nu poate fi oprit sau străpuns cu lumina din clipa lui Goethe? ori cu ceva de la marginea orei lui Nichita Stănescu? Toate alcătuiesc o biruință În genunchi pe care o fortifică acel carpe diem. Revelația și pentru aceste clipe vine din interiorul credinței, chiar dacă aproapele, pierdut În alte orizonturi, nu poate să mai dea semne firești de viață. Iată o strofă zguduitoare, cu vizibile tușe filosofice: „Mă-nvăluie
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
fost pentru noi școala străzii pe care ne-am jucat, bătut și Împăcat fără a cere intervenția părinților sau vecinilor. Micile conflicte s-au rezolvat iute Între noi, după care ne continuam jocurile și alergătura ca și când nimic nu se Întâmplase. Genunchi zdrobiți, zbenghiuri pe nas sau cucuie pe frunte, zgârieturi peste tot, le acopeream cu grijă să nu ne vadă părinții și să ne ia la răfuială; nimeni din prietenii străzii nu scotea o vorbă despre eventuale neînțelegeri dintre noi , nu
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
termina de explicat tema respectivă lua nuiaua și stând În mijlocul podiumului, ne interoga să vadă dacă am Înțeles. Uneori era nevoit să se Întrerupă observând pe câte unul care În loc să-l urmărească, stătea cu capul aplecat și citea ținând pe genunchi Doxurile sau romanele de 15 lei ce erau la modă pe atunci. Începând să Învârtească nuiaua Între degete se adresa vinovatului cu accentul lui pitoresc (Uite că nu știu din ce regiune era de vorbea buruienos și cu ticul “Mâ
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
ticul “Mâ”. Țigan nu era, cred mai de grabă că era dinspre Dunăre) Mâ mârlane mâ! Ce desenai io pe tablă? Păiiiiii (Îi trebuia timp să se dezmeticească) o monocotiledonată. Mono ce? Coti... Ia dă cartea ce o citeai pe genunchi. Știind ce-l așteaptă (de data asta era vorba da Gore Mateescu, văr cu Gică Mateescu, băiatul unui Învățător din Govora Sat, avea să ne părăsească prin clasa 7 murind stupid de o septicemie, a trecut cartea din mână În
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
toți morții trăiesc În iubirea de sine, de-aceea pe tine acum te slăvesc! Sunt fericit că n-am să știu sorocul, În toamna trupului sosește iarna, minunată este necunoșterea căii, străfulgerare zbaterea celestă! Tencuiala inimii nu cade, ochii În genunchi se roagăntruna, sub măslini și vâsc te Înzeiesc, În schimbul morții mele vreau Lumina... Sunt Într-o gară a vieții, fără acte și certificat de bună purtare! Ca două șine de cale ferată, inima mea și a ta - În tandem, cataclismul
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
-n sec de poftă când vede o secretară-dactilografă mângâindu-și salariul. Iar pensionarii rămân cu limba scoasă spunându-și: „Eh, când eram eu activ, făceam cât o secretară-dactilgorafă și jumătate!” Da; că, acum, bietul pensionar dacă atinge cu pensia nivelul genunchilor ei sau puțin, ceva puțin mai sus! Cu acest calcul, ajungem la constatarea că zece țărani la un loc fac cât o secretară dactilografă, iar trei studenți trebuie să pună bursă lângă bursă ca să ajungă la satisfacțiile ei. Asta pentru că
Bibaniada şi altele... momente, schițe, dialoguri scrise pentru şi rostite de Dem Rădulescu. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Corneliu Leu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1544]
-
Pe noi cei care ne-au dus în spate caii să ne ierte atît compunerii și descompunerii malului de unde ies capete de femei vinete: cuie în umbre picioare de mîndre pulpe delicate culcate pe uleiul cailor din spate culcate pe genunchiul unde a murit fiul cusut de pămînt cu o ață subțire și mînat de mame cu tălpile vii cuie pe unde calci și nu mai vii cuie negre ascuțite ascuțite pe ploaia argintie pe ploaia curată unde rachiul udă coama
Opt poezii inedite by Nicolae Ioana () [Corola-journal/Imaginative/9501_a_10826]
-
aflat cine e de fiecare dată mă trezesc înainte ca el să ajungă la mine Ninge stau ăn ninsoare Ninge stau în ninsoare și îți vorbesc de primăverile pe care le-am inventat pentru tine zăpada mi-a ajuns până la genunchi șitu continui să râzi ninge stau în ninsoare și îți vorbesc de ultima noastră vară petrecută împreună zăpada mi-a ajuns până la piept și tu continui să râzi ninge stau în ninsoare și îți vorbesc despre dragostea mea care poate
Poezii by Rodian Drăgoi () [Corola-journal/Imaginative/9628_a_10953]
-
număr. Busuioc uitat în grindă Pipăit de mine cu fereală, mirosit cu evlavie Cînd ploaia fu să mă prindă În cătunul Săliște - ca un manuscris sfînt Sub doasca de șindrilă... Poezia, să-ți spun, Se întîmplă s-o scriu în genunchi Răstignit peste muchia patului Însă nu din umilință, Ci ca să-mi astîmpăr cumva Viscerele arzătoare - presîndu-le pe stinghie - Așa se estompează durerile trupești și nu rămîn decît eu, în coate și în genunchi, scrutînd peretele Foaia, nimicul. Poemul. Dacă-ți
Poezie by Ion Lazu () [Corola-journal/Imaginative/9722_a_11047]
-
spun, Se întîmplă s-o scriu în genunchi Răstignit peste muchia patului Însă nu din umilință, Ci ca să-mi astîmpăr cumva Viscerele arzătoare - presîndu-le pe stinghie - Așa se estompează durerile trupești și nu rămîn decît eu, în coate și în genunchi, scrutînd peretele Foaia, nimicul. Poemul. Dacă-ți spun, mă vei crede?
Poezie by Ion Lazu () [Corola-journal/Imaginative/9722_a_11047]
-
români, fiind decorată de statul român cu Ordinul Meritul Cultural În grad de Comandor. Prin recăsătoria tatălui meu, am devenit rudă și cu faimoasa mezzo-soprană Viorica Cortez a cărei carieră a făcut obiectul unei cărți. Copil fiind, am stat pe genunchii lui Corneliu Zelea Codreanu, care sa Întâmplat să fie coleg de bancă cu tatăl meu pe vremea când amândoi erau studenți la facultatea de drept din Iași. Deși atras de unele idealuri legionare, tatăl meu nu le-a aprobat violența
Claudiu Mătasa - ViaȚa neobișnuită a unui om de știinȚă român refugiat În Statele Unite (Interviu consemnat de Nicolae Dima). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1537]
-
plasa / sîngelui: i se prelinge pe / chip, turnată, pe bărbie, gît / umerii aduși i se preling pe / brațe pînă-ajung la cel'lalt capăt / pumni și pumnii i se vor prelinge-n / degete-lumînări...curge pe / coapse, pulpe și abrupt de / la genunchi în jos..." În partea a doua, nemurirea este simbolizată de lumina ochiului divin, iar pentru consemnarea jertfei învierii, poetul recurge la un procedeu pe cît de simplu pe atît de ingenios: relatarea despre truda, zborul și moartea dătătoare de viață
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
părți și care, pentru unii, erau modele tentante: "Hai să dormim, iubito, pe podea. / Geamă bolnav de gelozie patul. Vreau să te simt intrînd sub pielea mea, / ca într-un cort unde-ți voi fi amantul. Cîtă lumină înclini de la genunchi! / Cît aer pui cu sînii în mișcare! Să sufăr plin de seve ca un trunchi / de tei, răpus de tînăr / din picioare". Sfîrșitul primei catrene ("ca într-un cort...") este un potrivit subterfugiu de a evita licențiosul în această "iubire
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
surle și tobe de ghitare electrice și clavecine tac nu ne aud nu ne privesc La Ruine prezentatorul profesor critic poet care comite încontinuu erori de apreciere și cere tuturor după și mult prea tîrziu iertare copilul care doarme cu genunchii la gură și fără pantofi în mijlocul zilei chircit într-o flanelă prea largă în firida unei clădiri interbelice lîngă niște monezi dintr-un metal dubios și care visează despre Josephine Baker la brîu cu salba ei de banane foarte reale
Mocheta lui Klimt by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Imaginative/9937_a_11262]
-
naș acasă, femeia nu se mai putea da jos din birjă, de-a trebuit Spilka s-o ia în spinare ca pe-un sac de cartofi. Noroc că nu era grea. A așezat-o cuviincios pe pat, i-a acoperit genunchii cu rochia ce părea că se îmbătase și ea, s-a așezat să mănânce că-i era foame, a trosnit și câteva pahare, după care, făcându-și rugăciunea înainte de culcare, băgă de seamă că nu-i vine somnul. Alături, femeia
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
femeii îl paraliză pe Spilka mai rău ca pe Gherasim, care, de bine, de rău, se mai ridica pe jumătate. O vreme îi rămase doar bucuria de a-i mângâia cu privirea șoldurile unduitoare, pulpele arțăgoase, rotunjimea umerilor și a genunchilor, obrăznicia sânilor și pielea-i mătăsoasă, mai catifelată decât anteriul lui de birjar, poate și din pricina minusculelor firicele de păr ce-i acopereau trupul ca o pulbere de aur. Când se dumiri că nu visează, îi atinse ca un fulg
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
am această limbă care a adus în gura mea toate cuvintele de carne și de sînge ale poemului fără egal dar eu am această ureche lipită direct pe inimă care aude viața vieților de dincolo de viață dar eu am acest genunchi tare ca oțelul care sparge în cioburi perfect egale capul altminteri indestructibil al diavolului dar eu am acestă femeie pe care o mănînc și pe care o sorb și cu care merg la dans și în carnea căreia îmi scrijelesc
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/9986_a_11311]