523 matches
-
tine îmi e foarte dor Mi-ai cusut aripi de fluturi, nu ți-a păsat de am să zbor, că mă vei pierde între nori... Povestea noastră, dor nestins, în fire ne-a țesut pânza de vis, pe margini de genune m-ai împins, dulcile noastre vise s-au sfârșit... Referință Bibliografică: Dor lăuntric / Mariana Petrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2122, Anul VI, 22 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mariana Petrache : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
DOR LĂUNTRIC de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2122 din 22 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354949_a_356278]
-
care se saluta a bonton. Stimată Renee, ce avem a ne spune, Când soarele nu poate apune? Nimic mai fragil decât sentimentul că toți au dreptate, iar tu ești dementul. Iubirea ca pasăre a furtunii, la primul fulger se-nrudește genunii, spre-a reapare pe un cer strălucind precum neonul într-un vas de argint. Corăbiile s-a risipit toate, cârmaciul își doarme somnul pe coate, cârma s-a sfărâmat ca de cretă, moartea iubirii, atât de discretă. Un cuirasat de
.FOGG de BORIS MEHR în ediţia nr. 1177 din 22 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354985_a_356314]
-
Doar ca sămânță în pământ Ca să răsară-nțelepciune” Eu sunt doar un condei... A lemnului lucrare. Cărbune-în lemn de tei Spre-a vorbei depănare. În mine stau cuvinte Sortite spre citire, Și așteptând cuminte Să treacă-n nemurire. Trecute prin genune Și prin al vieții joc, Căci inima-mi cărbune E inimă de foc. Referință Bibliografică: Eu sunt doar un condei... Marin Bunget : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 281, Anul I, 08 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Marin
EU SUNT DOAR UN CONDEI... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355557_a_356886]
-
eram copilă Când cântai doar pentru mine.” Pe străduța noastră, veche, Greierele-a adormit, Eu cu draga-nlănțuit - Ne șoptim doar la ureche. Noaptea, repede-a trecut ... Câtă grabă-mi are pe ea! Dintr-un colț de cer, o stea In genune-a coborât Și de pe bolta înroșită ... Ne-a trimis a ei lumină; Eu fac dragoste deplină, Și petrec cu-a mea iubită. Acum strada veche este Tot mai tristă și pustie; Poate-vreunul ca să-mi știe, Cum sfârși a mea poveste
STRADA VECHE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355258_a_356587]
-
agresorului taman atunci când acesta este mai sigur pe el. Totul este să ai credință cât un bob de muștar și răbdare cât ditamai muntele care, cu acea fărâmă de credință adevărată, va fi urnit din loc și apoi aruncat în genunea nimicniciei umane... Tocmai de aceea istoria românilor este plină ochi de războaie de apărare și oferă găzduire doar la câteva memorabile războaie de pedepsire ale agresorilor efectivi sau potențiali: expediția de răzbunare a lui Ștefan cel Mare din Galiția (vara
ROMÂNIA ÎNCĂ REZISTĂ. PÂNĂ CÂND? de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369046_a_370375]
-
și azi ascunsă-n lut,/ Ne pângăresc martirii, alți strigoi/ Ne toarnă mărăcini peste mormântul mut/ Și numele ni-l scuipă cu noroi.// Noi am căzut răpuși, dar înviem mereu/ Prin mucenicii, care se întorc prin prunci,/ Sorbim luceferi din genuni spre Dumnezeu/ Și-ajungem iar la El când sângerăm pe cruci. Lucrarea destul de stufoasă în care freamătă cele două volume ale Eroului-Mărturisitor Petru C. Baciu, strânge într-un buchet biografic pătimirile și prigonirile sale, alături de ale multor camarazi prezenți în
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
un suflu nou poeziei românești, versul lui George Stroia sporește dorința cititorului de-a continua parcursul lecturii. E chemarea existentă în noi, dar trăită letargic în ultimii ani. Ce se-aude, oare vine/ Peste ceruri zvon pornește/ Cade ploaia din genune/ Lumea toată răcorește. Câtă simbolistică există în ploaia care vine să răcorească întreaga fire! Suntem oare capabili să-i lăsăm stropii curați să ne pătrundă? Aceasta să fie oare dilema omului postdecembrist? Lipsa de curaj sau acceptarea resemnării? Felicitări și
PARFUM DE TEI (TRILINGV: RO-FR-EN) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370766_a_372095]
-
ar prinde vreun dor de-al cocorilor zbor,/ Îmbrăcat ca ascetu-n târsână,/ Îmi voi pune-n boccea o baladă și-un nai/ Să m-aline în limba română.// Lângă mare de-o fi să mă fure-ntr-o zi/ Din genunile apei vreo zână,/ Pizmuiți-mă, frați, ori destinu-mi deplângeți/ În duioasa mea limbă română.// Când s-a da la hotare bătălia cea mare/ Și-oi sta scut pentru-a Țării țărână,/ Voi urați-mi să vin nu pe scut, ci
NICOLAE MĂTCAŞ – MODEL AL IMPLICĂRII de THEODOR RĂPAN în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371019_a_372348]
-
MORT (ACHERONTIA ATROPOS) Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1805 din 10 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului o noapte de cărbune se destramă după priveghiul viselor nebune iar zorii se ivesc cuprinși de teamă acoperiș de zi peste genune am scuturat fărâme de coșmaruri și mă azvârl flămând înspre lumină să-ndestulez veșmântul meu cu daruri de pe paleta soarelui divină din crisalidă mă preschimb în flutur atras de strălucirea din tărie și mă înalț spre astrul nou să scutur
CAP DE MORT (ACHERONTIA ATROPOS) de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369843_a_371172]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > IUBIREA ÎȚI E STRĂINĂ Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 671 din 01 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Desfrunzesc cuvântul Să-l așez între noi și păcat Lumina cade în flăcări Genunea presărată Ne unduia neliniștea Alergam în căutare de orizonturi noi Întoarcem fața către ploaie Să rătăcim lacrimi în picuri Uimire coborâtă în vers Gonești prin spații ample Ca undele șuvoi Te descompui în gânduri E drept că totu-i trist
IUBIREA ÎŢI E STRĂINĂ de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369856_a_371185]
-
Acasa > Literatura > Comentarii > TEODOR BARBU : RETORICA BALANSOARULUI Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 671 din 01 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Recenzie de Prof.D.Păsat Teodor Barbu: Retorica balansoarului Motto: Podul de cuvinte-al vieții, Atârnat peste genuni, Doar poeții-l trec, ca niște Tineri cavaleri nebuni. Oare câți din noi vor ști Dincolo de pod ce-o fi? Mărturisesc că sunt încântat și plăcut surprins că Teodor Barbu, de care mă leagă o sinceră amiciție, făurită pe șantierul
RETORICA BALANSOARULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369931_a_371260]
-
David Sofianis reeditare 21. 02. 2014(A.D.) Arcușul uitat a mai rămas din tine ființă vie doar struna din vocale doar praful din sacâz de chihlimbara vorba atârnă nemurirea avântului din suflet pierdut și iar găsit atâta veselie penumbra din genune nu are cum să fie hălăduind prin vis că primordială harfa statornicind cu grijă căldură din iubire candoarea din lied sfânt psaltirion de versuri albe grele se leagănă pe clape de alabastru gând ce amintesc căderea lentă și tulbure că
POEM HIERATIC XXXIV-ARCUŞUL UITAT de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370079_a_371408]
-
întârziau să apară/ dar venea taciturn/ misterios desenatorul divin// la geamuri la colț la Romană/ tăceai cu Pucă Florin/ la suta de rom despre tine și el/ și despre hârtia atât de amară (Vânare de carte). Persistă posibilitatea iluminării în mijlocul genunii. Revine din când în când infinitezimalul pas privilegiat, verbul poetic putând fi izbăvitor. Nu departe de "creierul negru al lui Piranesi", creierul transfigurat de Mircea Brăilița se poate detașa volatil până la stadii ludice, știutoare : jucându-te copile/ rupe tu solz
NEVINDECĂRI MEREU ȘLEFUITE OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370082_a_371411]
-
tunând geruri, Fulgerând cu-a lor copite. Țara noastră e prădată De toți veneticii lumii, S-au strâns toți precum o haită, S-o disece-n umbra lunii. Iată, s-au întors străbunii Într-o aprigă furtună Risipind din cer genunii, Vrerea lor ca să ne spună! Rupeți lanțuri, rupeți gratii Și tăiați în carne vie Nu mai stați cerșind la alții Câte-un pic de bucurie! Luați sabia neplânsă Și porniți spre biruință! Cât mai stați cu mâna-ntinsă, Cerșind dreptul
IATĂ, S-AU ÎNTORS STRĂBUNII! de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370354_a_371683]
-
în când, privirea către cer O-ndrept timid... Nimic nu s-a schimbat De-atâta timp și simt c-ai hotărât Ca să îți ceri povestea înapoi... Mi-e-atât de groază și îmi e urât De noaptea ce-și așterne între noi Genunile și iar ne leagă-n sfori De ne-ntâmplare dar accept tacit Ca să mă sting și-n vis, deși mă dori... Vreau să te știu senin și fericit Chiar dacă asta-ar însemna să vând La colț de stradă zilnic nostalgii
PE-O PRISPĂ DE APUS de AURA POPA în ediţia nr. 1596 din 15 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/370396_a_371725]
-
ajuns la tine, chiar fără rugăciune ? Mai ai acum tăria de-a nu uita o clipă Și-a constata că viața e mereu o risipă ? Azvărli în stânga, dreapta din darurile tale, Fără a socoti că ele cad pe cale, Sau în genunea largă și lacomă de toate Ce-nghite năzuințe pe loc și face moarte ? Stai, te rog, o clipită, și cugetă mai calm Și dacă nu ai harul caută-l într-un psalm. Scrutează drumul vieții cu dor și cu răbdare
GRUPAJ DE POEME de MELANIA RUSU CARAGIOIU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370515_a_371844]
-
Ediția nr. 2281 din 30 martie 2017 Toate Articolele Autorului Sunt un vlăstar dintr-un copac milenar Prin vene urlă lupii și mă strigă străbunii Mi-e cerul un reazăm și țărâna un dar În catedrala cu sfinți în lumina genunii Mi-e muntele flamură, blazon de noblețe Port semn de săgeată pe ramul crescut. Un chip de dac nobil, încrestat cu blândețe Din amintirea unui sfârșit și nou început. Prin vene urlă lupii și mă strigă străbunii Cetățile renasc din
GLOSSĂ de TAMARA GORINCIOI în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370549_a_371878]
-
stejar, un cântec de nai. Din amintirea unui sfârșit și nou început, Un chip de dac nobil, încrestat cu blândețe Port semn de săgeată pe ramul crescut Mi-e muntele flamură, blazon de noblețe În catedrala cu sfinți în lumina genunii Mi-e cerul un reazăm și țărâna un dar Prin vene urlă lupii și mă strigă străbunii Sunt un vlăstar dintr-un copac milenar. Referință Bibliografică: Glossă / Tamara Gorincioi : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2281, Anul VII, 30 martie
GLOSSĂ de TAMARA GORINCIOI în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370549_a_371878]
-
mileniu,-n liniștea frustă Se cerne un zumzet, eterul vibrează Un biet menestrel cu lăuta cutează S-alunge-n culise tăcerea vetustă. Privește adâncul, brodează pe strune, Îi viersul cuminte, uitarea senină, Își murmură numai cântarea divină, Legende prin vremi zămislite-n genune, Nașteri și creșteri, eroi, aspirații, Ori gând de mărire, minciuni, viclenie, Cădere, otrăvi, răzbunări, agonie, Sfârșite-n zodiare și-n constelații. Povestea-i mai multă Ascultă cum crește Acord de lăută Și bardul vestește: Berbecul e-ntâiul ce-atârnă în
MENESTREL PRIN LUMI STELARE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370550_a_371879]
-
se află în diafanele anale ale vântului.,de fapt cum spune odinioară Don Luis de Gongora.Aerul enigmatic a lui Trakl interpretat sofistic de Heidegger,ne descoperă un poet pentru care edenul este;Luna, ai spune un mort/ Ieșind din genunea-i albastră.( Occident). În antiteză cu acest poet Constantinos Kavafis venind de pe un meridian exotic, la confluența Levantului cu anticile civilizației,pentru marele poet grec edenul este o insulă sau o călătorie.In versul lui simți gustul esențelor tari, a
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369271_a_370600]
-
MORT (ACHERONTIA ATROPOS) Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului o noapte de cărbune se destramă după priveghiul viselor nebune iar zorii se ivesc cuprinși de teamă acoperiș de zi peste genune am scuturat fărâme de coșmaruri și mă azvârl flămând înspre lumină să-ndestulez veșmântul meu cu daruri de pe paleta soarelui divină din crisalidă mă preschimb în flutur atras de strălucirea din tărie și mă înalț spre astrul nou să scutur
CAP DE MORT (ACHERONTIA ATROPOS) de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369427_a_370756]
-
inima pe cicatrici, Că într-o florărie de poveste Mi-e dor să știu că sunt... Un simplu licurici, focul-lui- Dumnezeu, Când nici lumina orbitoare N-o să mă conteste... SANCTUARE ÎN VEȘMÂNT Prin nopți de sanctuare, în veșmânt, Hălăduiesc fantastice genuni, Cu- atâta paradis și voluptate, Îmi caut zeitatea-n alte lumi. Heruvice ascensiuni coboară Spre sensul înțelesului curat. Prin înălțarea gândurilor clară, Mai văd un sanctuar neîmbrăcat. Ușor, îi dau cuvântul să-l îngâne, Ce-n voluptăți de vis neispitit
GRUPAJ DE POEZII. E DIMINEAȚĂ PUR-CREȘTINĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369423_a_370752]
-
sensul înțelesului curat. Prin înălțarea gândurilor clară, Mai văd un sanctuar neîmbrăcat. Ușor, îi dau cuvântul să-l îngâne, Ce-n voluptăți de vis neispitit, Desăvârșirea sensurilor fine, E-acest poetic prea-adeverit. Când tot zeiescul e o veșnicie Peste neînțelesele genuni, Iar voluptatea nopții mă îmbie În paradisul clarului nocturn, Prin nopți de sanctuare- nveșmântate Nu mai e umbră de-ntuneric fad, Lumina, preschimbată-n forțe sfinte, E Dumnezeul lumii, neîntunecat. Și-n înălțarea gândurilor, clară, Veșmintele în temple se mărturisesc
GRUPAJ DE POEZII. E DIMINEAȚĂ PUR-CREȘTINĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369423_a_370752]
-
mă înalț în vieți nestinse, Heruvice ascensiuni s-au împlinit, Sunt cât un suflet, cu lumini nescrise În sanctuarul, dezbrăcat de necuvânt. Îmi caut zeitatea -n alte lumi, Cu -atâta paradis și voluptate, Prin nopți de sanctuare- nveșmântate Hălăduiesc fantastice genuni... ARIPILE CE NE-AU ÎNVĂȚAT SĂ ZBURĂM Voi zbura, căci tu m-ai învățat să-mi simt aripile, Cum flutură în cântecul de vânt măcinat... Voi zbura, căci tu m-ai făcut să mă conciliez cu supraomenescul. Oracol îmi ești
GRUPAJ DE POEZII. E DIMINEAȚĂ PUR-CREȘTINĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369423_a_370752]
-
l-am visat? Există oare în acest infinit Univers? Demult în cale-mi totu-i scufundat, Orișice gând din minte mi s-a șters. Surprins în larg de valurile furtunii, Nu m-am plecat în fața mâniei naturale, Cu toate că din adâncurile genunii, Întrevedeam sfârșitul în liniști abisale. Atunci a izbucnit un strigăt care, A detunat să-mi rupă coardele vocale, Simțind în fiecare val o dulce alinare, Și mângâieri în ale vântului rafale. Baia de Arieș 1964 Referință Bibliografică: SPRE PORTUL VISAT
SPRE PORTUL VISAT de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369465_a_370794]