KorAP: Find »[drukola/base=genune & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...7 8 9 ...21 >

520 matches

Corola-blog/BlogPost/369423_a_370752

sensul înțelesului curat. Prin înălțarea gândurilor clară, Mai văd un sanctuar neîmbrăcat. Ușor, îi dau cuvântul să-l îngâne, Ce-n voluptăți de vis neispitit, Desăvârșirea sensurilor fine, E-acest poetic prea-adeverit. Când tot zeiescul e o veșnicie Peste neînțelesele genuni, Iar voluptatea nopții mă îmbie În paradisul clarului nocturn, Prin nopți de sanctuare- nveșmântate Nu mai e umbră de-ntuneric fad, Lumina, preschimbată-n forțe sfinte, E Dumnezeul lumii, neîntunecat. Și-n înălțarea gândurilor, clară, Veșmintele în temple se mărturisesc

GRUPAJ DE POEZII. E DIMINEAȚĂ PUR-CREȘTINĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/lilia_manole_1422523397.html [Corola-blog/BlogPost/369423_a_370752]
mă înalț în vieți nestinse, Heruvice ascensiuni s-au împlinit, Sunt cât un suflet, cu lumini nescrise În sanctuarul, dezbrăcat de necuvânt. Îmi caut zeitatea -n alte lumi, Cu -atâta paradis și voluptate, Prin nopți de sanctuare- nveșmântate Hălăduiesc fantastice genuni... ARIPILE CE NE-AU ÎNVĂȚAT SĂ ZBURĂM Voi zbura, căci tu m-ai învățat să-mi simt aripile, Cum flutură în cântecul de vânt măcinat... Voi zbura, căci tu m-ai făcut să mă conciliez cu supraomenescul. Oracol îmi ești

GRUPAJ DE POEZII. E DIMINEAȚĂ PUR-CREȘTINĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/lilia_manole_1422523397.html [Corola-blog/BlogPost/369423_a_370752]
Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942

visului «acel laser lingvistic / care să taie realitatea de dinainte, / care să smulgă întruna luminii / partea ei de apă cu pești, // [...] / ...și s-o lase / tot mai pură și mai singură și mai pură, / până când se face din nou / întuneric», genune renăscătoare de „superior“ univers. Ne mai încredințează că este obsedat până și în somn de puterea demiurgică de la cuvinte / ne-Cuvinte, redeclanșatoare de cosmogeneze, știindu-se din Sfânta Evanghelie cea după Ioan că Dumnezeu-Cuvântul s-a făcut trup, că la

A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1387711268.html [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
dintr-un bolovan», «dintr-o frunză», într-o „unitate de timp“, «înserarea-n seară», și într-o „unitate acțională“, revelată în dinamica pasului virginal și în simbolica descensională a „păsării amare“; b) planul elementului „vir“ / Yang de după manifestarea fertilizatoare de genune, în autoreceptarea ecoului energetic. Primului plan i se consacră strofa din „deschidere“ și strofa a doua; planului secund i se dedică al patrulea catren și catrenul „de închidere“; al treilea catren, „din mijloc“, se proiectează „la intersecția“ celor două planuri

A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1387711268.html [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
pentru fiecare „punct cardinal“ din acest spațiu poemosofic stănescian. Unda pleonastică din îmbinarea liremelor «înserare-n seară» se disipează iute. Cuplul edenic, Ea - El („Adam - Eva“), păcătuind întru cunoaștere și moarte, a început „să se însereze / înnopteze“, să lunece- n genune, chiar în „seara plimbării lui Dumnezeu“: Iar când (Adam și Eva) au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin rai, în răcoarea serii, s-au ascuns... printre pomii raiului.» (Bibl, 13) / Și auziră glasul Domnului Dumnezău, umblând în grădină înde

A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1387711268.html [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
Corola-blog/BlogPost/347340_a_348669

se aventureze prea mult de acasă, momiți cumva de ceva anume în pădurile de variante adânci și înfricoșătoare. Mi-e frică să nu-mi pierd pionii, ei sunt sufletul jocului de șah. Ori să nu cadă în acele capcane de genune din fața poziției inamicului. Căci acolo, de partea adversă, sunt niște zmei, de fapt niște cai fioroși, gata-gata să-mi înghită toți pionii!... Însă pionii mei, copiii mei de suflet, nu mă ascultă: cu toții se îndepărtează de zidul castelului meu, ajung

ELEGII PE TABLA DE ŞAH de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Elegii_pe_tabla_de_sah_viorel_darie_1390812921.html [Corola-blog/BlogPost/347340_a_348669]
Corola-blog/BlogPost/342174_a_343503

copil privea cum se înalță focul și mistuit de vrajă îi urmărea sorocul privea avid scânteia, născuta ca să moară și se-ntreba șocat: lumina unde-i zboară, în ce incerte spații își năruie minunea ce la un moment dat împrăștia genunea și-n ce sfere-și transferă puterea lui de leu dezlănțuită magic de-nlănțuitul zeu, unde-i piere tăria ce se-mplânta spre cer, regește împărțind putere și mister și cum de poate acum, chiar și fără mănușă cu-atâta ușurință

DIN MITOLOGIA MEA (POEME) (4) de ION IANCU VALE în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 by http://confluente.ro/Ion_iancu_vale_din_mitologia_ion_iancu_vale_1371217346.html [Corola-blog/BlogPost/342174_a_343503]
Corola-blog/BlogPost/372292_a_373621

lascivă, perfect ispititoare pentru orice bărbat. Capul îi era sprijinit pe brațul stâng. Țâțele, mere coapte, cu sfârcuri maronii, parcă doreau să-l împungă. Abdomenul supt cu o curbură între tors și șold expunea între coapse un ciuf ce marca genunea. Avusese de unde să se inspire. Colecția de nuduri ale jandarmului supraveghetor, înșirată pe pereți, era remarcabilă. - Păi, ce facem? întrebă el nedumerit și depășit de situație. - Aștept, fiindcă te doresc! răspunse ea cu tonul pe care-l credea că-i

MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” DEPORTAREA ȚIGANILOR ÎN TRANSNISTRIA, ANUL 1942 de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 by http://confluente.ro/ion_c_gociu_1496331437.html [Corola-blog/BlogPost/372292_a_373621]
Corola-blog/BlogPost/354949_a_356278

tine îmi e foarte dor Mi-ai cusut aripi de fluturi, nu ți-a păsat de am să zbor, că mă vei pierde între nori... Povestea noastră, dor nestins, în fire ne-a țesut pânza de vis, pe margini de genune m-ai împins, dulcile noastre vise s-au sfârșit... Referință Bibliografică: Dor lăuntric / Mariana Petrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2122, Anul VI, 22 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mariana Petrache : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau

DOR LĂUNTRIC de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2122 din 22 octombrie 2016 by http://confluente.ro/mariana_petrache_1477110348.html [Corola-blog/BlogPost/354949_a_356278]
Corola-blog/BlogPost/361503_a_362832

e visul, Captivă sunt eu în aprinsă cunună. Înlănțuie-mi suflet în taină, în șoapte, Pocal nevăzut unde visul suspină, Când zorii își lasă iubirile coapte Să bea tot nectarul din seva divină. Din sufletul tău s-a născut o genune, Din inima ta - o steluță nătângă; În brațele crengi o minune apune, Dar alta-i ia locul în partea mea stângă. 9 august 2011 Referință Bibliografică: Erotică / Curelciuc Bombonica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 242, Anul I, 30 august

EROTICĂ de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 by http://confluente.ro/Erotica.html [Corola-blog/BlogPost/361503_a_362832]
Corola-blog/BlogPost/384858_a_386187

Acasă > Poeme > Emoție > METAMORFOZELE DUPĂ OVIDIUS PUBLIUS NAȘO Autor: Ovidiu Oana Parau Publicat în: Ediția nr. 2271 din 20 martie 2017 Toate Articolele Autorului (Neroditorul Haos ...) Mai la'nceput de toate, cănd stăpânea genunea, Iar nefirescul însuși cu ea se'mpreuna, Neptun, Uranus, Geea n-au prins a se'nscăuna Și nici Apollo, Febe, nu-și împlineau minunea. Amestecate'n ele și din nimic desprinse, S-au rostuit în vreme cer, aer și pământ

METAMORFOZELE DUPĂ OVIDIUS PUBLIUS NASO de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1489991673.html [Corola-blog/BlogPost/384858_a_386187]
Corola-blog/BlogPost/380316_a_381645

și știut * Privesc în pământ, cu ochii la ceafă știind că nu sunt urmărit Trag cerul pe mine ca pe o eșarfă doar să mă simt învelit . Dau să vorbesc dar limba e aspră de-atâta tăcere și gol Alături genunea din mine se cască și cad retezat dintr-un rol . Getuța Z. Citește mai mult Merg înaintecu gândul în urmăla tot ce-a rămas nefăcutPășesc inegalalături de turmăgreșind repetat și știutPrivesc în pământ,cu ochii la ceafăștiind că nu sunt

GEORGETA ZECHERU by http://confluente.ro/articole/georgeta_zecheru/canal [Corola-blog/BlogPost/380316_a_381645]
Corola-blog/BlogPost/363751_a_365080

și-un bogat, Unul mănâncă aur, cu-arginturi se adapă Iar cel sărac nu are nici după ce bea apă! E-o diferență mare-ntre săraci și-mbuibați ... Tu, îți doreai odată ca ei să fie frați. Cum nu cuprinde ochiul genunea și înaltul Nu ai să-i vezi la masă stând unul lângă altul Într-o orânduire mai grea ca în pădure Azi, cel sărac l-alege pe cel bogat să-l fure! La umbra ta rămânem cu toți niște umbre

LA STEAUA CARE-A RĂSĂRIT – OMAGIU LIRIC AL PRIETENILOR ZIARULUI ŞI EDITURII NAŢIUNEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/La_steaua_care_a_rasarit_romeo_tarhon_1389814356.html [Corola-blog/BlogPost/363751_a_365080]
Corola-blog/BlogPost/372076_a_373405

ți-e rostul amintită de ginta te întorci către Tatăl și Părintele Fiu îți primești nouă față și cu roba cea sfântă te renaști fiu de glorii în tărâmul cel viu după toate aceste personale decese tremurând te ridici din genune și vii că orișice fiu risipitor de poveste cu sufletul regăsit printre-ai săi semeni mii. Foto tehnică - Art Colaj Media- realizat de autor din imagini preluate - sursă Internet poem publicat inițial pe F.b. reeditări: (6.07.2013 - 18

POEM HIERATIC XVI FIUL RIDICĂRILOR de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 by http://confluente.ro/david_sofianis_1438540665.html [Corola-blog/BlogPost/372076_a_373405]
Corola-blog/BlogPost/362775_a_364104

caut o lumină- n intuneric unde sfinții, Fără de văz ne-mpart atingerea- n făpturi, Fără de-auz se mișcă tremurând în bezna minții, Vocale- n vocile deschiselor lor guri, Mult mai târziu, la mii de ani, după apocalipsă, Trezită din genunea de aburi fumurii, Fără ca nimeni pân-atunci să-mi fi simțit vreo lipsă, Aș învia cu disperare, înfiind copii, Mi-aș înfia părinții, mi- aș înfia iubirea, Despotcovind în gându- mi toți caii potcoviți, Potcoavele le- aș sparge, ca ea

ÎNGERI RĂZVRĂTIȚI de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/silvana_andrada_1479681353.html [Corola-blog/BlogPost/362775_a_364104]
Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816

specialitate. Universul poetic eminescian cuprinde o lume infinită, recreată din temelii, situată dincolo de spații și de timpuri, iar istoria omenirii apare în acest univers ca o amplă derulare, de pe când „ființă nu era, nici neființă” sau de pe când erau „prăpastie”, „genune” ori „noian întins de apă”, metamorfozate apoi într-un „punct de mișcare”, generator de ordine ivită din „chaos” („Scrisoarea I”)[1]. Sub aspect spațial, această desfășurare eminesciană pornește de la Carpați și de la Dunăre, pentru a poposi pe Rin, la Paris

Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc by http://uzp.org.ro/poezia-lui-eminescu-si-evul-mediu-romanesc/ [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
Corola-blog/BlogPost/370200_a_371529

pe umeri stele fără vlagă Pășind pe nori de zâmbet resemnat. Numai tăcerea mi-a rămas întreagă. Un singur gest păduri a retezat, A adus ploi și vânt de-amărăciune, A ascuțit tăișuri de cuvânt Și-a mărunțit povestea. O genune A înghițit tot zidul de pământ Pe care iedera iubirii noastre În fiecare vis se cățăra. S-au deșirat eșarfele albastre De cer senin. Când zborul aiura Mi s-au oprit cascadele-n uimire. Duc iar pe umeri stele fără

ÎNSPRE „FĂRĂ NOI” de AURA POPA în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 by http://confluente.ro/Aura_popa_1395942277.html [Corola-blog/BlogPost/370200_a_371529]
Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083

Nouă Facere: “Pe pământ lor li se pare că se năruie tot cerul”; Mircea-Cavalerul Graalului și Călugărul (Ascetul, Omul-ritual, originar-simplu la vorbă și al port) se identifică cu Vârtejul și cu Focul (Mircea-Vijelie, Mircea-Seism al “călărilor” cu sulițe-raze) - Mircea-Potopul și Genunea, Grindina Sacră, care treieră Grâul Cristic, separându-l de pleavă și refăcând Fulgerul-Zbor și Muntele-Arbore Cosmic cu stele: “munții negri ... izvorăsc din veacuri stele...”. Mircea este întrupare a lui Wotan: Wut=furie (furor sacer, vehemență ritualică) - și este lup-om

HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 by http://confluente.ro/Hristicul_eminescu.html [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
Corola-blog/BlogPost/347250_a_348579

divid Prefer lumina cât de mare, decât o beznă și un vid Idei finite, gânduri grele, ce se grupează în fascicul Dar nu dispar, ci se depun, pe atrii, chiar și pe ventricul Se înnegrește mușchiul roșu, se pregătește de genune De n-o să-mi pierd nicicând credința, se va produce o minune Referință Bibliografică: Trăiri terestre / Alexandru Florian Săraru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1060, Anul III, 25 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Alexandru Florian Săraru : Toate

TRĂIRI TERESTRE de ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Trairi_terestre_alexandru_florian_sararu_1385389268.html [Corola-blog/BlogPost/347250_a_348579]
Corola-blog/BlogPost/370515_a_371844

ajuns la tine, chiar fără rugăciune ? Mai ai acum tăria de-a nu uita o clipă Și-a constata că viața e mereu o risipă ? Azvărli în stânga, dreapta din darurile tale, Fără a socoti că ele cad pe cale, Sau în genunea largă și lacomă de toate Ce-nghite năzuințe pe loc și face moarte ? Stai, te rog, o clipită, și cugetă mai calm Și dacă nu ai harul caută-l într-un psalm. Scrutează drumul vieții cu dor și cu răbdare

GRUPAJ DE POEME de MELANIA RUSU CARAGIOIU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 by http://confluente.ro/melania_rusu_caragioiu_1480563395.html [Corola-blog/BlogPost/370515_a_371844]
Corola-blog/BlogPost/382126_a_383455

ei! Iubește-i la fel și fă-i să zâmbească, Iar stele ce dorm, adânc, în retină, Să ardă, din nou, c-o blândă lumină Și-un nou univers, în ochi, să se nască. Să fii creatorul, să scoți din genuni Crâmpeie de viață căzute în haos, Când ani m-au călcat în picioare, nebuni. Suflare de viață să-mi dai și s-aduni Tot cerul de-azur la mine în naos. Când crezi cu tărie, se-ntâmplă minuni! Referință Bibliografică

CÂND CREZI de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 by http://confluente.ro/silvia_risnoveanu_1465152079.html [Corola-blog/BlogPost/382126_a_383455]
Corola-blog/BlogPost/379608_a_380937

pe maluri și noi ne ascundem în albele-i scuturi. Cântarea pribeagă adastă în mine, mă mângâie-ncet cu subtilele-i note umile, gingașe, ar vrea să domine tot trupul și sufletul prins în calote. Uimirea brodează un vis în genune și flăcări albastre se-aprind enigmatic, iar sufletul cântă o arie-minune... pe țărm, albatroșii-s uciși sistematic. Azi, marea își plânge-n adâncuri necazul, copiii uciși de cruzimea stăpână, spre cer, revoltată, -și înalță talazul și-l roagă pe Domnul

CÂNTARE PRIBEAGĂ de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 by http://confluente.ro/curelciuc_bombonica_1495607702.html [Corola-blog/BlogPost/379608_a_380937]
Corola-blog/BlogPost/364043_a_365372

munți cu monștrii insolenței - șerpi cărunți de când - de unde-atâția demoni primitivi? sub care lespezi lâncezeați - parșivi? religia lui Càin - molimă hidoasă ne-atârnă lepră și ne-a-mpins sub Coasă... ...fără cruțare - Crist va 'tinde braț: „ajunge!” satanic Templul în genuni s-a scurge... ISTORIA ARDEALULUI DACIC câte-ai răbdat - Ardeal pe frunți de daci crestat! te mângâiai: ești viu - nu-i totul scăpătat... e tare greu - pentru cezàr să-ți lùcri vìa dar încă și mai rea ar fi ce

MĂREAŢA IMPERFECŢIUNE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_botez_1474449797.html [Corola-blog/BlogPost/364043_a_365372]
Corola-blog/BlogPost/359075_a_360404

Bombonica Publicat în: Ediția nr. 609 din 31 august 2012 Toate Articolele Autorului În colțuri de stele îmi prind fericirea și-o las să-nflorească pe umărul lunii, corăbii de astre-și ascund strălucirea, când timpul le lasă în poarta genunii. Cuprind cu privirea cortina nocturnă deschisă pe scena actorilor aștri, aștept răbdătoare ca-n magica urnă din palmă, să-mi cadă luceferi sihaștri. Iar sufletul meu își deznoadă frânghia cu care-l legasem de trupul de lut și zboară spre

ARC PESTE VREME... de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 by http://confluente.ro/Arc_peste_vreme_curelciuc_bombonica_1346393945.html [Corola-blog/BlogPost/359075_a_360404]
care-l legasem de trupul de lut și zboară spre stele, departe de glia ce-n chingă vicleană, de fier, l-a ținut. Cu lună, luceferi și sori laolaltă dansează, azi, sufletu-mi, arc peste vreme, în valsul celest prin genune tresaltă, se bucură... Cerul va ninge devreme. 13-14 iunie 2012 Referință Bibliografică: Arc peste vreme... / Curelciuc Bombonica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 609, Anul II, 31 august 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Curelciuc Bombonica : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea

ARC PESTE VREME... de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 by http://confluente.ro/Arc_peste_vreme_curelciuc_bombonica_1346393945.html [Corola-blog/BlogPost/359075_a_360404]