4,151 matches
-
ninsă. Regina reușește să domolească vântul și să pună capăt dansului fulgilor dalbi albi. Peste sat se lasă o noapte adâncă. Drumurile se transformă în niște poteci albe. Gardurile caselor sunt troienite și se aseamănă cu niște ziduri de cetăți. Gerul aspru, care face să scrâșnească încheieturile caselor, face atmosfera de afară de neuitat. Nici câinii, altfel agitați, nu se mai aud. S-au îngrămădit în culcușuri ferite de ger. La fel au procedat și orătăniile din bătătură. Hornurile caselor scot un
REGINA ANOTIMPURILOR de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/iacob_cazacu_istrati_1484418488.html [Corola-blog/BlogPost/369517_a_370846]
-
Gardurile caselor sunt troienite și se aseamănă cu niște ziduri de cetăți. Gerul aspru, care face să scrâșnească încheieturile caselor, face atmosfera de afară de neuitat. Nici câinii, altfel agitați, nu se mai aud. S-au îngrămădit în culcușuri ferite de ger. La fel au procedat și orătăniile din bătătură. Hornurile caselor scot un fum gros aidoma unei locomotive care urcă pe cărbune, care urcă cu greu în pantă. Sobele din case gem sub furia focului. Căldura lui la gura sobei ne
REGINA ANOTIMPURILOR de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/iacob_cazacu_istrati_1484418488.html [Corola-blog/BlogPost/369517_a_370846]
-
cioara care strange gunoiul aruncat de oameni..... Copacul credeți că nu simte durerea când dai cu toporul în el, când îi rupi crengile și i le bagi pe foc Apa nu știe să înghețe când frigul o strânge în cleștele gerului ? Tot ea însă știe că în primăvară iarăși va curge din munți, peste văi și câmpii până spre marea ce o așteaptă spre a se mai naște încă o dată urcând până la norii din care s -a născut prima oară. Toate
TEORIA SUPRESTRUCTURILOR (MODIFICATA) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1446884880.html [Corola-blog/BlogPost/382282_a_383611]
-
către ziuă? Am rătăcit buimacă Fără vreun rost sau țel! Grădina e pustie! Din foișor,...ruină! Iar merii rumeni, cândva, Acum sunt goi și sterpi. Fântâna plânge-n vânturi, Iar ciutura e ruptă! Gem rozele uscate De toamnă și de ger. Pe banca înnegrită, Sub teiul încă verde, Cad stropi de ploaie tristă,... Durere și infern. Mă-ntreb, unde ești, ziuă? Unde ești, palmă caldă? Undea-ai pierit, cărare Spre zori de primăveri? Voi rătăci de-acuma Pe drumuri pustiite; Prin
FLORINA EMILIA PINCOTAN by http://confluente.ro/articole/florina_emilia_pincotan/canal [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
cărareaCe duce către ziuă? Am rătăcit buimacăFără vreun rost sau țel!Grădina e pustie!Din foișor,...ruină! Iar merii rumeni, cândva,Acum sunt goi și sterpi. Fântâna plânge-n vânturi,Iar ciutura e ruptă!Gem rozele uscateDe toamnă și de ger.Pe banca înnegrită,Sub teiul încă verde,Cad stropi de ploaie tristă,...Durere și infern.Mă-ntreb, unde ești, ziuă? Unde ești, palmă caldă?Undea-ai pierit, cărareSpre zori de primăveri? Voi rătăci de-acumaPe drumuri pustiite;Prin nopți de
FLORINA EMILIA PINCOTAN by http://confluente.ro/articole/florina_emilia_pincotan/canal [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
fie frig Sau dor de casa mea, Să mă întorc Din tainicele zări, Să-mi încălzesc Obraji-n palma ta, Și trupul-sloi, La vâlvătăi de foc! Mă iartă, mamă, Gândurile dor! Și primăvara-ntârzie prea mult! E alb și-i ger, Aici la Polul Nord! Și lacrima și dorul Mă cuprind! Citește mai mult Mă iartă, mamă,Vântul mă-nconjoară! Sunt nori și-i frig,În mine-i Polul Nord! De plec spreIarna veșniciei mele,Să-nchizi fereastra,Focul să-l aprinzi.De-
FLORINA EMILIA PINCOTAN by http://confluente.ro/articole/florina_emilia_pincotan/canal [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
fi să-mi fie frigSau dor de casa mea,Să mă întorcDin tainicele zări,Să-mi încălzescObraji-n palma ta,Și trupul-sloi,La vâlvătăi de foc!Mă iartă, mamă,Gândurile dor! Și primăvara-ntârzie prea mult!E alb și-i ger,Aici la Polul Nord! Și lacrima și dorulMă cuprind!... XXIV. FIULUI MEU, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2220 din 28 ianuarie 2017. Stejar, să crești, copile, Pân-la ceruri! Îmbrățișat de sfintele lumini! Să ai pe frunte zorii dimineții
FLORINA EMILIA PINCOTAN by http://confluente.ro/articole/florina_emilia_pincotan/canal [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
galben,Un spic auriu.... XXXI. UN ZÂMBET PRINTRE PLOI, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2191 din 30 decembrie 2016. Străine, Visul e al meu! Și cântecul și zborul Și lumina! Le-am adunat în nopți Târzii, cu ger, În zile înnorate, Cu furtună! Am împletit cununi Din grâu Cu spicul copt Și maci râzând spre soare! Am presărat Din gândul meu, Un zâmbet cald, Prin picâturile de ploaie! Străine, Lacrima-i a mea! Și dorul și durerea Și
FLORINA EMILIA PINCOTAN by http://confluente.ro/articole/florina_emilia_pincotan/canal [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
Și dorul și durerea Și revolta! Și nu le-mpart cu nimenea! Am să le-ngrop adânc, Sub lespede-n grădină. Citește mai mult Străine,Visul e al meu! Și cântecul și zborulși lumina!Le-am adunat în nopțiTârzii, cu ger,În zile înnorate,Cu furtună!Am împletit cununiDin grâuCu spicul coptși maci râzând spre soare!Am presăratDin gândul meu,Un zâmbet cald,Prin picâturile de ploaie!Străine,Lacrima-i a mea!Și dorul și durereași revolta! Și nu le-mpart
FLORINA EMILIA PINCOTAN by http://confluente.ro/articole/florina_emilia_pincotan/canal [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
în stare ca rănile în liniște să-mi ling. Azi nici o perspectivă nu am, niciun reper. Strig și înjur fără să-mi fie teamă, dar nimeni, din păcate, nu mă mai ia în seamă în noaptea neagră și-n cumplitul ger. Perseu Și Hermes și Athena m-au ajutat să scap de a Gorgonei groaznică privire. Zărindu-i în scut chipul, a sabiei zvâcnire i-a retezat îngrozitorul cap. Frumoasa Andromeda pe loc m-a fermecat, însă era de stâncă-nlănțuită. Scoțând
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 by http://confluente.ro/anatol_covali_1427297989.html [Corola-blog/BlogPost/340996_a_342325]
-
amintirea ta, am întins mâinile să te cuprind, dulce plăsmuire, m-am strecurat în miezul înțelegerii terestre și am aprins rugul răbdării. În amintirea ta, am nins cu lumină până când gândul mi-a albit, am trecut cu înverșunare peste cruzimea gerului, frate mi-a fost vântul, soră, ploaia. În amintirea ta, dorință minerală în fibre-nsângerate, am plâns până când am devenit apă... Am înțeles nerostirea și m-am închis într-un cuvânt... tăcere... Citește mai mult În amintirea ta,am lunecat
GEORGETA MUSCĂ OANĂ by http://confluente.ro/articole/georgeta_musc%C4%83_oan%C4%83/canal [Corola-blog/BlogPost/379861_a_381190]
-
În amintirea ta,am întins mâinile să te cuprind, dulce plăsmuire,m-am strecurat în miezul înțelegerii terestreși am aprins rugul răbdării. În amintirea ta,am nins cu lumină până când gândul mi-a albit,am trecut cu înverșunare peste cruzimea gerului,frate mi-a fost vântul, soră, ploaia.În amintirea ta,dorință minerală în fibre-nsângerate, am plânspână când am devenit apă... Am înțeles nerostireași m-am închis într-un cuvânt...tăcere......
GEORGETA MUSCĂ OANĂ by http://confluente.ro/articole/georgeta_musc%C4%83_oan%C4%83/canal [Corola-blog/BlogPost/379861_a_381190]
-
așezat deoparte aripile devenind femeie, cu mâini calde și privire-așteptare, ofrandă cu atingere de mătase și dorință ascunsă-n suspin, am vrut să mă cuibăresc lângă tine chiar dacă sufletul mi-era biciuit de viscolul din cuvântul tău fără dor, însă gerul a învins și-am devenit o pasăre cu aripi frânte, ce încearcă să scape din primăvara atinsă de fals. Citește mai mult M-ai păcălit cu primăvara ta falsădosită-n universul închis culacătele tăcerii,iar eu, pasărea naivitățiiam ieșit din cuibulinimiizburând
RODICA CONSTANTINESCU by http://confluente.ro/articole/rodica_constantinescu/canal [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
speranțelor din odaia suflării,mi-am așezat deoparte aripiledevenind femeie, cu mâini caldeși privire-așteptare,ofrandă cu atingerede mătase șidorință ascunsă-n suspin,am vrut să mă cuibăresc lângă tinechiar dacă sufletul mi-era biciuit deviscolul din cuvântul tăufără dor,însă gerul a învins și-am devenit o pasăre cuaripi frânte, ce încearcă săscapedin primăvara atinsă defals.... XV. OARE M-AI PĂRĂSIT?!, de Rodica Constantinescu , publicat în Ediția nr. 2208 din 16 ianuarie 2017. De ce, o , Doamne , Dumnezeul meu, Sunt asaltat în
RODICA CONSTANTINESCU by http://confluente.ro/articole/rodica_constantinescu/canal [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
cal fără zăbală Purtând un far în coamă, cu o lumină albă, Mă duce-n zbor spre luna cu aură regală Și uit de umbra clipei, de trecerea ei oarbă. Zăresc în jur o lume unde nu-i vânt și ger Cu mii de sori și fluturi în salbe împletiți, Din Ursa Mare vin doi călăreți și-un înger Purtând pe umeri, mantii din aștri nenuntiți. Mă-ndrept spre un lăcaș clădit din hiacint Și văd Copacul Vieții ce-atinge nemurirea
RODICA CONSTANTINESCU by http://confluente.ro/articole/rodica_constantinescu/canal [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
uitat că-n viață sunt zeci de primăveri? Privesc o frunză ce-mi bate acum în geam Parcă durerea surdă cu zbatere și-o strigă, Îmi zice-ncet și tristă:” Ce verde mai eram, Iar azi aștept ca bruma și gerul să mă-nvingă”. Însă stejarul falnic va merge-n primăvară Cu creanga desfrunzită ce va-nverzi-ntr-o clipă, Pe când a mea suflare va duce grea povară De nu voi rupe lanțul ce strânge a mea aripă. Am să aștept cocorii când se
RODICA CONSTANTINESCU by http://confluente.ro/articole/rodica_constantinescu/canal [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
am uitat că-n viață sunt zeci de primăveri? Privesc o frunză ce-mi bate acum în geamParcă durerea surdă cu zbatere și-o strigă,Îmi zice-ncet și tristă:” Ce verde mai eram,Iar azi aștept ca bruma și gerul să mă-nvingă”. Însă stejarul falnic va merge-n primăvarăCu creanga desfrunzită ce va-nverzi-ntr-o clipă,Pe când a mea suflare va duce grea povarăDe nu voi rupe lanțul ce strânge a mea aripă.Am să aștept cocorii când se întorc în
RODICA CONSTANTINESCU by http://confluente.ro/articole/rodica_constantinescu/canal [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
câmpurile-albite, Noian de ciori în cârduri risipite, Pătând spoiala nouă din câmpie Și croncănesc de parc`ar fi o mie. Jur-împrejur stau satele chircite Și-nalță fumuri albe către ceruri, Din focuri care ard abia mocnite, Să-mprăștie arsura de la geruri. Deodată, deși pare-ncremenită, O dâră de cărbune avansează. - Să fie vreo surată rătăcită? Căci zboară, parcă-i beată și dansează! - Pasăre nu-i, căci prea se îngroșează în timp ce se apropie de sat ! De ce pământul oare trepidează, Ca-n vremea când
NEGRU PE ALB de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1422343203.html [Corola-blog/BlogPost/359088_a_360417]
-
camerei se auzeau strigăte în limba rusă. - Vom sta de pază amândoi. Dau telefon să chem jandarmii din Lădești, să-l ia pe prăpăditul ăsta de aici. Le predăm și arma. Mă duc să iau șuba pe mine, că este ger. Nu au apucat să vadă mai bine arma, că la poartă s-a oprit un grup mare de oameni, unii văicărindu-se, alții vorbind rusește. - Cine sunteți? -a întrebat boierul cu glas de tunet. - России Patrol! - Ce căutați la ora
PREFAŢĂ LA ROMANUL UN OCEAN DE DEŞERT DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 by http://confluente.ro/Prefata_la_romanul_un_ocean_al_florin_tene_1377624771.html [Corola-blog/BlogPost/340556_a_341885]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > APOLLO, RESPIR! Autor: Maria Ileana Belean Publicat în: Ediția nr. 419 din 23 februarie 2012 Toate Articolele Autorului în fiecare zi, gerul crește mai mult durea arde, de cenușă scapă doar câteva nume care aveau mâinile la piept în formă de cruce, mi-e frig... Apollo, acoperă-mi ochii bolnavi de mană să văd cum cad cuvinte strivite să le calc, las
APOLLO, RESPIR! de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 by http://confluente.ro/Apollo_respir_maria_ileana_belean_1330013664.html [Corola-blog/BlogPost/357956_a_359285]
-
credinței l-a luat după eșecul marxism-leninismului, neoliberalismul. Judecata și dreptatea divină nu mai joacă nici un rol în statul modern de azi, cu consecințe deprimante și scurile. Scriitorul Michel Houellebecq descrie în romanul sau de mare succes „Soumission” (eng. „Submission”, ger. „Unterwerfung”, rom. „Supunere”), pustiul spiritual contemporan din Franța, Europa, în care fiecare persoană este forțată să lupte și nu mai are nici posibilitatea, putere de a se inpotrivi competiției pentru un loc cât de cât privilegiat într-o economie de
INVAZIA BARBARILOR – 10 TEZE de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/viorel_roman_1446529664.html [Corola-blog/BlogPost/373777_a_375106]
-
atras de bezna care se prelinge-n zare. Sunt obosit. Mi-e sete și-ngrozitor mă doare gândul că poate fac ultimul pas ! Încerc să stau o clipă, dorind să mai amân, dar cineva din spate mă împinge. E-un ger cumplit și soarta cu mari zăpezi mă ninge, iar fiecare fulg este bătrân. Nemesis Mi-apare-ades Nemesis echilibrând din plin și-n Univers făcând orânduială, dorind să fie-ntruna mereu imparțială cu orice muritor și-orice destin. Atâta fericire și-atâta
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 by http://confluente.ro/anatol_covali_1427650240.html [Corola-blog/BlogPost/377165_a_378494]
-
întregi. Se așternea peste tot zăpadă albă, pufoasă, caldă parcă. Zăpadă cu care, ori de câte ori te jucai, nu-ți înghețau nici mâinile, nici frigul nu te cuprindea. Au fost ierni minunate, când, la florăria casei noastre scunde, cu ferestre mici, de la ger - care nu era niciodată atât de aspru, decât la Bobotează - se strângeau țurțuri ce ajungeau și de un metru lungime. Ce ne mai plăcea să ne astâmpărăm setea cu apa topită din țurțuri sau să ne împungem cu ei, de parcă
NINGE... E ALB, E IARNĂ, DUMNEZEU E MILOSTIV CU NOI! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_stroia_1453122779.html [Corola-blog/BlogPost/380509_a_381838]
-
judecătoresc al mome- tului Doamne iar ai schimbat culoarea politică a cerului Trec norii ca niș- te cecuri fără acoperire în zona Mol- dovei Ninge eretic cu îngeri de joasă înălțime Am băgat mîinile în buzunare și nici urmă de ger până la primăvară Costel Zăgan , Erezii de-o clipă Referință Bibliografică: EREZIA IERNII CA DATORIE / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 834, Anul III, 13 aprilie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
EREZIA IERNII CA DATORIE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 834 din 13 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Erezia_iernii_ca_datorie_costel_zagan_1365917484.html [Corola-blog/BlogPost/345837_a_347166]
-
răsar și golul bate-n lume ca un alt vânt sălbatic amintind stins și palid vestitul armăsar [83] Dar iată și el piere și lumea iar rămâne mai pustie și stinsă și ea ca niciodată și dârdâind asemeni săracilor în geruri fără speranță-n sine și mai înfricoșată [84] Și rugile se-nalță ca fumurile-n iarnă ca arbori goi pe cerul atât de orb și stins și-atunci se naște-n lume ce nici n-ai crede-ți pare un
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 by http://confluente.ro/stefan_dumitrescu_1457672031.html [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]