214 matches
-
Hitler. In timp de câțiva ani, cu o grijă a amănuntelor specific nemțească, depune în diferite colțuri ale orașului mici manifeste scrise de el însuși în care cheamă la luptă împotriva lui Hitler. Este în cele din urmă prins de Gestapou și, înainte de a fi condamnat la decapitare, i se smulge ultima iluzie, că acțiunea lui ar fi folosit la ceva: i se arată pe o uriașă hartă a Berlinului niște stegulețe înfipte exact prin locurile unde el însuși depunea de
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ultima iluzie, că acțiunea lui ar fi folosit la ceva: i se arată pe o uriașă hartă a Berlinului niște stegulețe înfipte exact prin locurile unde el însuși depunea de fiecare dată manifestele; ele erau aduse voluntar de oameni la Gestapou și, cu ajutorul lor, care declarau strada unde au fost găsite, s-a putut întocmi o hartă, și apoi, prin calcule și deducții tehnice, s-a putut stabili după un anumit timp exact strada unde locuia cel care le depunea. Franz
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
văzut-o măcinată de liberalism în timpul Republicii de la Weimer, am crezut că național-socialismul va reinstaura în țara asta respectul pentru lege și ordine. În loc de asta, însă, e mai rău ca niciodată. Eu am fost cel care a ajutat la scoaterea Gestapoului de sub controlul lui Diels, doar ca să descopăr că a fost înlocuit cu Himmler și Heydrich, și... — ... și apoi a început să dea pe dinafară. Mi-am făcut o idee. — Va veni vremea când fiecare va trebui să facă la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
asemenea, zicea că existau mai multe scrisori în posesia sa, ca acelea pe care le primisem, și că mi le va trimite dacă îi plăteam suma de o mie de mărci. Dacă refuzam, nu îi rămânea decât să le trimită Gestapoului. Sunt convinsă că nu trebuie să îți spun eu, Herr Gunther, că această guvernare arată o atitudine mult mai puțin deschisă față de acești nefericiți tineri decât o făcea Republica. Orice contact între bărbați, nu contează cât de lipsit de importanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Gestapo aveau o plăcere grozavă să-i deranjeze pe oameni din somn. — Haile Selassie, îmi răspunse o voce. Cine dracu’ crezi că e? Haide, Gunther, mișcă-te și deschide ușa, că n-avem toată noaptea la dispoziție. Da, deci era Gestapoul. Nu încăpea nici o îndoială, școala lor de bune maniere era inconfundabilă. Am deschis ușa și am lăsat să treacă valvârtej pe lângă mine doi tipi, niște butoaie de bere purtând pălării și trenciuri. — Îmbracă-te, îmi zise unul. Ai o întâlnire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
luându-mă de braț, mă conduse la glasvandul care dădea spre o grădină magnifică. Dincolo de ea, către vest, se putea zări silueta modernă a clădirii Europa Haus a lui Gropius, în vreme ce spre nord se vedea bine aripa sudică a sediului Gestapoului de pe Prinz Albrecht Strasse. Aveam motive întemeiate să o recunosc, căci fusesem cândva reținut acolo la ordinul lui Heydrich. În același timp, determinarea diferenței dintre SD - sau Sipo, cum mai era numit Serviciul de Securitate - și Gestapo era o problemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
gust. Ceea ce era ușor de înțeles era faptul că Heydrich se descurcase foarte bine în propriu-i interes alegându-se cu clădirea Prinz Albrecht Palais. Poate chiar mai bine decât prezumtivul său șef, Himmler, care ocupa acum clădirea de lângă sediul Gestapoului, fostul Hotel Prinz Albrecht Strasse. Fără îndoială, vechiul hotel, numit acum SS-Haus, era mai mare decât Palais, numai că, exact ca și în cazul cârnăciorilor, gustul e rareori legat de mărime. L-am auzit pe Arthur Nebe lovind din călcâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
regele Egiptului sau premierul britanic. Mă refer, desigur, la Ramsay MacDonald, nu la idiotul ăla cu umbrela. Cred că e unul dintre cele mai frumoase palate vechi. Mă plimb adesea pe aici. Grădina asta leagă sediul Sipo de cel al Gestapoului, așa că de fapt îmi este foarte la îndemână. Și e frumoasă mai ales în această perioadă a anului. Aveți grădină, Herr Gunther? — Nu. Mi s-a părut întotdeauna că necesită prea multă muncă. Când mă opresc din treburi, exact asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
În același fel, identificasem cândva un cadavru scos din Landwehr. Un alt lucru pe care îl învățasem de la Hans Illmann. Hei, ascultați aici, zise Helene, dacă îl prindeți pe nemernicul ăsta, asigurați-vă că primește din plin ospitalitatea obișnuită a Gestapoului, bine? Cu tot cu clești și bastoane de cauciuc. — Doamnă, i-am zis, ridicându-mă, vă puteți baza pe asta. Mersi de ajutor. Helene se ridică în picioare, cu brațele încrucișate și strânse din umeri: — Da, mă rog, am fost și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
dintre investigațiile dumneavoastră. — Este un fapt că o faceți. Dumneavoastră sunteți cel care i-a ordonat lui SS-Hauptsturmführer dr. Schade să dea prioritate propriei dumneavoastre investigații față de oricare alta? — Așa este. Atunci dumneavoastră, un Kommissar, ar trebui să știți că Gestapoul are prioritate în fața Kripo atunci când e nevoie de serviciile VD1. Nu știu. Dar ce infracțiune gravă s-a comis, de necesită ca departamentul dumneavoastră să aibă prioritate în fața investigării unei crime? Să acuze un preot de transsubstanțiere frauduloasă, poate? Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
prea mare diferență la felul cum mirosiți. Am trântit receptorul în furcă. Erau până la urmă câteva aspecte plăcute ale serviciului ăstuia. Nu cel mai mic dintre ele era posibilitatea pe care ți-o dădea de a te pișa pe pantofii Gestapoului. La identificarea din grup organizată mai târziu în aceeași dimineață, angajații de la biroul de bagaje nu putură să-l identifice pe Gottfried Bautz ca fiind bărbatul care lăsase în depozit cufărul conținând cadavrul Irmei Hanke, și, spre enervarea lui Deubel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ar putea să fie ceva în asta, admise el, luând altă țigară și înșurubând-o în micuțul său portțigaret. Dar o să ia mult timp pentru a organiza o astfel de investigație. Normal, presupun că Heydrich va asigura întreaga cooperare a Gestapoului. Cred că cel mai ridicat grad de supraveghere este garantat, ce spuneți, Kommissare? — În mod sigur asta este ceea ce voi scrie în raportul meu, domnule. Sună telefonul. Martin răspunse și apoi îmi dădu receptorul: — De la Berlin, zise el. Pentru dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pot împiedica pe alți oameni să poarte pantofi murdari, dar pot să mi-i lustruiesc pe-ai mei. Chiar de la început ai știut că așa vreau să meargă lucrurile. Dar tu a trebuit să faci în felul tău, în felul Gestapoului, și să zici că o femeie este vrăjitoare dacă plutește și nevinovată dacă se scufundă. Acum piei din ochii mei înainte să fiu tentat să văd dacă influența mea pe lângă Heydrich merge atât de departe încât să-ți pot zbura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
asta, nimeni nu văzuse nimic. În Moabit, oamenii nu-ți acordă prea multă atenție decât dacă ești un polițist care caută o fată dispărută și, chiar și atunci, e doar curiozitate. Vineri, 30 septembrie După-amiază am fost chemat la sediul Gestapoului de pe Prinz Albrecht Strasse. Privind în sus când am intrat pe ușa principală, am văzut o statuie stând pe un postament ca o anvelopă de camion, lucrând la o bucată de broderie. Deasupra capului ei zburau doi heruvimi, unul scărpinându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
un postament ca o anvelopă de camion, lucrând la o bucată de broderie. Deasupra capului ei zburau doi heruvimi, unul scărpinându-se în cap, iar celălalt având o expresie generală de nedumerire. Bănuiala mea fu că se întrebau de ce oare Gestapoul alesese taman clădirea aia ca să-și deschidă prăvălia. În aparență, școala de artă care ocupase anterior clădirea de la nr. 8 de pe Prinz Albrecht Strasse și Gestapoul, care era rezidentul ei actual, nu păreau să aibă prea multe în comun dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
având o expresie generală de nedumerire. Bănuiala mea fu că se întrebau de ce oare Gestapoul alesese taman clădirea aia ca să-și deschidă prăvălia. În aparență, școala de artă care ocupase anterior clădirea de la nr. 8 de pe Prinz Albrecht Strasse și Gestapoul, care era rezidentul ei actual, nu păreau să aibă prea multe în comun dincolo de gluma cât se poate la îndemână pe care toată lumea o făcea despre activitatea de a pune în scenă diverse chestii. Dar în acea zi, pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
din nou prin grădină, ca ultima dată. Te deranjează dacă mă însoțești înapoi pe Wilhelmstrasse? Am pășit prin intrarea arcuită și am coborât o altă scară masivă spre celebra aripă sudică, unde ceea ce cândva fuseseră atelierele sculptorilor erau acum celulele Gestapoului. Aveam un motiv întemeiat să mi le amintesc, căci odată fusesem eu însumi reținut acolo pentru puțină vreme, și am fost foarte ușurat când am ieșit pe ușă și ne-am aflat din nou în spațiul deschis. Cu Heydrich, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
afla asta pentru tine. — Ți-aș fi recunoscător, Alex. — Vrei să-ți faci și tu reclamă, poate? Îmi pare rău, Alex, dar ăsta e un caz. — Pricep. Spionezi concurența, hmm? — Cam așa ceva. Mi-am petrecut restul după-amiezii aceleia citind rapoartele Gestapoului despre Streicher și partenerii săi de la Der Stürmer: despre aventura Gauleiter-ului cu o anume Anni Seitz și cu altele, aventuri pe care le avea în secret față de soția lui, Kunigunde; despre aventura fiului său Lothar cu o englezoaică pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
colțul ochilor ei mi-am dat seama că îi era cu adevărat frică. 18 Miercuri, 26 octombrie — Nu pricep, zise Korsch. Cum rămâne cu Streicher și șleahta lui? Îi mai investigăm sau nu? — Da, i-am răspuns. Dar până când supravegherea Gestapoului nu ne aruncă ceva interesant, nu prea avem ce face în direcția aia. — Și ce vreți să facem noi în timp ce dumneavoastră aveți grijă de văduvă? interveni Becker, care era pe punctul de a-și permite un zâmbet pe care aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
direcția aia. — Și ce vreți să facem noi în timp ce dumneavoastră aveți grijă de văduvă? interveni Becker, care era pe punctul de a-și permite un zâmbet pe care aș fi putut să-l găsesc enervant. Adică, în afară de a verifica rapoartele Gestapoului. Am decis să nu fiu prea sensibil în legătură cu chestia asta. Ar fi dat de gândit. — Korsch, am zis, vreau să fii cu ochii pe cercetările făcute de Gestapo. În paranteză fie spus, cum se descurcă omul tău cu Vogelmann? El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Becker, care începu să-l lovească din nou. Am privit fără emoție cum mai întâi l-a lovit zdravăn peste genunchi și glezne, iar apoi o dată în ureche, urându-mă pentru faptul că mențineam vii cele mai bune tradiții ale Gestapoului și pentru brutalitatea rece, inumană, pe care o simțeam înlăuntrul meu. I-am spus lui Becker să se oprească. Așteptând ca Lange să înceteze a mai suspina, m-am învârtit prin casă un pic, aruncând câte o privire din cadrul ușilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
este uriașă. La fel de mare ca un cinematograf mediu, cu excepția faptului că nu sunt scaune. Și nu sunt nici paturi, nici ferestre, nici ventilație. Nu există decât podeaua murdară, gălețile murdare pe post de latrine, barele murdare, oamenii murdari și păduchii. Gestapoul ținea o mulțime de arestați acolo pentru care nu mai era loc pe Prinz Albrecht Strasse. Orpo băga acolo bețivii nopții ca să se bată, să vomite și să se trezească din beție. Kripo folosea locul așa cum Gestapoul folosea canalizarea: ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
murdari și păduchii. Gestapoul ținea o mulțime de arestați acolo pentru care nu mai era loc pe Prinz Albrecht Strasse. Orpo băga acolo bețivii nopții ca să se bată, să vomite și să se trezească din beție. Kripo folosea locul așa cum Gestapoul folosea canalizarea: ca o toaletă pentru lăturile umane. Un loc groaznic pentru o ființă umană. Chiar și una ca Reinhard Lange. A trebuit să-mi tot repet în minte ceea ce el și prietenii săi făcuseră, să-mi reamintesc de Emmeline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
uriașe pentru a-și da în vileag rețeaua, dar el n-are ce da în vileag. Aflat sub amenințare, are de ales între două căi: fie rămâne prizonier în interiorul ambasadei până la izbucnirea războiului și atunci va fi dat pe mâna Gestapoului ca spion, fie trimite un mesaj cifrat ticluit de ei, cu informații false, și în acest caz va putea fi pus în libertate la momentul potrivit. I se arată filme cu imagini din lagărele de concentrare, este împiedicat să doarmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
lipsă. Rame vechi de tablouri, cărți, o icoană, o candelă. Și Încă multe alte obiecte greu de identificat la o repede ochire. Deoparte, la fel de stingheră ca și pălăria neagră din cuier, zăcea banca pe care se odihnise Svejk În arestul Gestapoului. Părea mai potrivită pentru a-și trage sufletul decât fotoliul impunător și moale. Drumețului Îi șade bine cu banca, Își zise el așezându-se. Întunericul din sală i se părea diferit de cel al nopții sau de cel de sub pleoape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]