694 matches
-
în ce stare agravată de ebrietate se afla. De ce zbiera? De ce pretindea s-aibă acces în local? Și-n halul acela? Și purtând pușcă? Și cu ogarul total de izbeliște? Bietul animal era liber de lesă, fără botniță, urmărind obedient gestica tulburată a stăpânului... În totală contradicție cu ținuta acestuia, emana prin luciul blănii sale rasa, pedigree-ul. Vânătorul se trânti pe un scaun aproape de grupul prietenilor, spulberând dintr-o mișcare violentă cu pușca aranjamentul floral care tronase inofensiv până atunci
LA... „CONCORDIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373801_a_375130]
-
fost pe măsura curiozității. Aseară, după spectacol, emoția dată de un joc dramatic fără cusur în toate menirile sale, expresivitate- Eliza Noemi Judeu are sensibilitatea Valeriei Seciu într-o partitură lirică, dar cu atât mai meritorie când vorbim doar de gestică nu și de exprimare verbală-, captarea publicului- în sală nu se auzea nici musca și cele 60 de minute au zburat fără să ne dăm seama, și, la final, impresia devastatoare că ai înțeles un destin al eternului feminin, acum
TEATRUL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373770_a_375099]
-
înțelege mesajul însingurării oamenilor în epoca noastră, însingurării de propriile vise. Nici visul de iubire nu mai are suport tehnic în zilele noastre. Poate sunt critici din partea tradiționaliștilor, manieriștilor...dar eu cred în reușita acestui experiment tăcut, transmis printr-o gestică naturală, sinceră, adus în apartamentul unei femei no name în anul de grație 2014. Și asta pentru că oamenii s-au săturat de logoree și tirade...vor să trăiască liniștiti. Întoarcerea la firesc este al doilea mesaj al experimentului, la firescul
TEATRUL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373770_a_375099]
-
înțelegere, iertare. Fănel a promis că va medita și va lua hotărârile în liniște. Nu a avut curajul necesar. Cu părinții i-a fost mai ușor. La telefon este altfel. Nu se văd ochii, nu se observă agitația interioară și gestica. Totul este mai ușor de discutat. A dat vina pe subordonați. El răspunde doar ca șef. Dacă și cu ei sunt laș...cum voi fi cu nevasta mea? Mi-am lovit părinții, dar pe ea parcă o lovesc și mai
ISPITA (22) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375316_a_376645]
-
cu un ighemonic demn de slujba de întronizare a unui papă și le oferi celor două înalte doamne pe o tavă din aur cu binemeritata închinare. Cu demnitatea firească a descendenței imperiale doamnele ridicară pocalele și dădură o dușcă zdravănă. Gestica ulterioară nu diferă de a căruțașilor, respectiv bătutul cu pumnul în piept sau expirația forțată, însă nu trebuie să fim cârcotași. La urma-urmei omenescul din noi, habar nu are de titluri, fiind unul și același din toate timpurile. A doua
POLITICA EXTERNĂ LA CEL MAI ÎNALT NIVEL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375516_a_376845]
-
respectiv bătutul cu pumnul în piept sau expirația forțată, însă nu trebuie să fim cârcotași. La urma-urmei omenescul din noi, habar nu are de titluri, fiind unul și același din toate timpurile. A doua rundă desigur nu a mai necesitat gestica arderii gâtlejului acesta obișnuindu-se deja cu tăria. Aici nu este cazul să facem glume proaste! Suntem totuși într-un palat imperial în prezența a două mari doamne, nu cu pipițe din mahala! Putem lua, uite, exemplul contelui care privea
POLITICA EXTERNĂ LA CEL MAI ÎNALT NIVEL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375516_a_376845]
-
-o, chipul și glasul ei erau înaripate de viață. De aceea, o cercetam pentru întâia dată cu o încântare care îmi purifica toate gândurile împrăștiate pe oriunde. Ochii ei, două flori de cicoare, părul ei, soare topit, voioșia feței, energia gesticii, generozitatea, eleganța cuvântului îmi păreau înscrise în ritualul jertfelor armonioase și binefăcătoare ale celei de-a doua inimi! Marina Florea e un om și un artist al inimii care, iubind-o, se curăță de rău, de urât, se vindecă și
MARINA FLOREA. ARTISTĂ IUBITĂ DE OMUL LĂUNTRIC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371871_a_373200]
-
Are o privire în care cerul și-a scurs cobaltul topit iar misterul s-a dizolvat într-o lucire de argint, în părul ei auriul ne e nuanță, e cascadă, fața ei e scăldată în reflexe de opal, surâsul, rostirea, gestica au semnificații de bunătate, eleganță, educație! Încărcată de imagini ce vorbesc despre cum nu trebuie să arate persoanele publice, televiziunea a adus cândva în prim plan, o femeie intransformabilă în figură de carusel, care este Tania Budi, azi apreciată pentru
TANIA BUDI. DEOSEBIRI DE PRINCIPII. O CĂRARE DE TRANDAFIRI PRIN VIAŢĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373012_a_374341]
-
și al actorilor!... Se joacă tot mai multe texte ale unor autori necunoscuți ca atare, actori sau regizori, care știu ei bine rețeta succesului la public: dezbrăcinarea pe scenă, mai sus amintită! Lepădarea de toate restricțiile de limbaj și de gestică, lepădarea de orice vestimentație la momentul culminant, chiar dacă de sub țoalele aruncate se ițește un nud chinuit de reumatisme și nesincronizări anatomice, ca să nu le zic altfel!... Petrică Ionescu a montat cu mare succes la Opera din Paris. O știu bine
PETRICA IONESCU CA PEDEAPSĂ de ION COJA în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371086_a_372415]
-
prințul șic al muzicii ușoare românești, tras prin inel, elegant, costumat ca un ministru, dar fin și mândru ca un crai! Pantofii-i sunt oglindă, imbrăcămintea-i este de eleganță și stil rafinat, de solemnitate și armonie a spectacolului, atitudinea și gestica față de public au trăsăturile nobleței și pecetea frânturilor de suspine ale fetelor, preschimbate azi în murmure, pe când se stinge câte un felinar al scenei, explodând în locul lor fabricațiile electronice. Gările de altădată, printre care „gara mică”, fie s-au prefăcut
GABRIEL DOROBANŢU. MAI ESTE DOR ŞI IUBIRE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347992_a_349321]
-
ordine, în mijlocul căruia se afla și tatăl gimnastei, Gheorghe Comăneci, a revărsat continuu o avalanșă de fluturări de mâini, stegulețe cu tricolorul, sau portretul Nadiei, și flori, primind în recompensă de la Nadia, sărutări și calde simboluri ale iubirii, arătate cu gestica mâinilor. Mama Nadiei, Ștefania Alexandrina, deseori însoțindu-și fiica, a fost alături de ea și la acest moment de ceremonial unic de la Onești. Nu a lipsit nici fratele ei, Adrian Comăneci. Prezența Nadiei, furând ochii tuturor a lăsat mici șanse de
NADIA COMĂNECI. GIMNASTA BALERINĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347232_a_348561]
-
și armonios îl înveșmântează rochii de scenă superbe, elegante, cu linii fine și coloristică plăcută, spectatorul nu cunoaște ce presiune are asupra sa clipa gravă dinaintea apariției artistei în fața lui, câtă grijă are de frumusețea sa, de aspectarea vestimentară, de gestica scenică, de franchețea cuvântului rostit, de unduirea vocii...! Câtă deosebire e aici de profilul multora, prea multora cântărețe ce apar cu haine aruncate pe ele, ca luate de-mprumut de la cineva cu altă măsură! Frumoasă ca mireasă de conaș, necontenit
ANASTASIA LAZARIUC. NU E ALT BINE CA-N SÂNUL CÂNTECELOR ANASTASIEI...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377041_a_378370]
-
și artificialitate. Tinerii simt că nu-și pot satisface aspirațiile și plăcerea distracției, la cotele ambianței, într-o spațialitate și spiritualitate a sunetului și glasului muzical armonic și estetic, ci exagerat de rigid, de zgomotos. De asemenea, dansul cuprinde o gestică febrilă, smulsă, nesentimentală, derutantă ca o vârcoleală, iar costumația decorează bizar și neelegant spectacolul muzical, ireparabil defectat și deposedat de feeria scenografică și de vraja muzicii. Locul fiecăruia, sub soarele muzicii este acolo unde sunetul ei se acordează sufletului fiecăruia
ANASTASIA LAZARIUC. NU E ALT BINE CA-N SÂNUL CÂNTECELOR ANASTASIEI...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377041_a_378370]
-
ce cutreieră într-o milionime de clipă corpul pe care îmbrățișarea bruscă nu-l poate înfiora într-un million de clipe. Spiritul artistei Alexandra Ungureanu e o catifea plisată pe sunete muzicale, privirile ei albastre sunt valuri lucioase de cer, gestica scenică a artistei e jocul luminii în vitrină cu frontoane albe, unduioasă, prelinsă pe cristal cu incizii argintate. Alexandra Ungureanu e o frumoasă fată moldoveancă oneșteancă ce i-a luat Trotușului undele și le-a prins la șold, a luat
ALEXANDRA UNGUREANU. MELODII NUMAI ŞOAPTE ŞI FEERIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1473 din 12 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377077_a_378406]
-
liberă" care necesită o tehnică perfectă, arpegii, triluri și vocalize într-un tempo susținut, a transformat acutele în țipete și nu a reușit să-și gestioneze suflul între frazele muzicale. Ulterior a intrat în rol, și-a dozat bine vocea, gestica rămânând însă neinspirată. În actul II, scena 2, a rămas îndelung cu mâinile ridicate lipite de perete! Finalul a fost bine realizat, mai ales fiindcă a cântat nemișcată, întinsă pe patul de suferință. În „Addio del passato" glasul ei a
„LA TRAVIATA” LA FESTIVALUL BAYERISCHE STAATSOPER DIN MÜNCHEN de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375095_a_376424]
-
mult din ce ține de duhul artei atrage iubirea pentru actorul Florin Piersic, dar e și un ceva al omului Florin Piersic, dincolo sau dincoace de actor: nu are pe caracter scoarțe ursuze, pe minte aburi de erou olimpian, în gestică alură de statuie...! Nu! Fără să aibă niciunul dintre aceste acoperișuri de aur falsificat, Florin Piersic strălucește ca soarele! De aceea, de ziua sa, în zorii anului 2015, interpreta de muzică folclorică Maria Șalaru, cu gingașii „bobocei” de la Bacău au
FLORIN PIERSIC. O RAZĂ DE FAIMĂ A BACĂULUI, PURTATĂ DE ZIUA ACTORULUI FLORIN PIERSIC LA BUCUREŞTI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374277_a_375606]
-
Hindemburg, ajuns în 1925 președinte de Reich, văzîndu-l pe Hitler trecînd urcat pe Mercedesul campaniei sale electorale și gesticulînd gata să zboare, el, Hindemburg, format la spiritul laconic prusac. (De reținut, paralela, riscată oarecum, operată de sagacele Alexandru George între gestica exacerbată a lui Hitler și epatanța expresionismului german). Regii noștri au avut, și ei, fără excepție, cultul conciziei și al reticenței. Vi-l imaginați pe Regele Mihai vorbind pe stadioane sau, cu atît mai mult, pe taciturnul și eficientul Carol
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și de atracție. Dacă omul acestei noi opere se dovedește a fi o natură situată absolut în limitele normalității, compozițiile sale de după momentul convertirii pot sugera speculația unei... derapări de natură psihică. Exacerbarea efectelor compoziționale, insolitul cromaticii, aerul bizar al gesticii, toată această recuzită șocantă ar putea trimite la o posibilă... derapare. Nu e însă decît plăcerea jocului cu absurdul, cu mimarea nebuniei. Percepută, de altfel, ca atare. Plăcînd, captivînd. Dar Van Gogh? Dar Dali? Dacă Van Gogh e marcat maladiv
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să mergeți tot cu mămuca Marusia. Într-o scenă mută, Chirac și Clinton, la summit, pe un culoar, în semiobscur, o secundă, dincolo de lumea dezlănțuită a NATO. Dincolo de ea, dar marcați, cum altfel?, de moment. Nu e de urmărit decît gestica celor doi. Extrem de conluzivă: nobil-belicosul cocoș, care înaintea reuniunii a ținut creasta, foarte, foarte sus, de altfel îndrituit, în chestiunea flancului sud-estic, iată-l acum față-n față cu stăpînul lumii, încă june și constant imperativ. Zîmbitor (ah, zîmbetul de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
primei pinacoteci a țării, Muzeul de Artă! Azi, ce? Un tablou de Pallady. Care? Oricare. Ochii-mi cad pe crudul peisaj cu atît de căutatul de pictori munte St. Victoire. Lucrare timpurie, cînd alexandrinismul nu cotropise încă, magistral și definitiv, gestica generală a rafinatului dandy al picturii. Timpurie, dar pînza atestă deja instaurata "fraîcheur", prospețime care avea să decidă întregii opere marca definitivă. Un peisaj răcoros, în plină vară. În fine, cu instinct detectiv, nu-mi pot reprima curiozitatea de-a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
au prea fost educați în duhul politețurilor, dar ar putea, în sfîrșit, să le practice acum cu brio. Iar orașul n-ar mai arăta ca un imens Maglavit. Un pic de muzică. Recent, în timpul concertului Filarmonicii, unui dirijor tînăr, cu gestică extrem de alegră, mereu con fuoco, i-a sărit bagheta din mînă, zburînd speriată pînă sub violoncelul șefului de partidă. Acesta, părăsindu-și fulgerător arcușul, o ridică și i-o redă dirijorului. Aplecat, galant, într-o reverență de mulțumire. Nu mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nu prea avea trecere. Femeia de lume întindea pur și simplu dreapta de obicei neînmănușată și i se răspundea la fel de simplu, de sobru, cu dreapta bărbatului. Care bărbat își înclina o secundă capul, gest aproape cazon. Cît de vecină era gestica aceasta sumară cu asprimea din anturajul Führerului! Dacă sărutatul mîinii a cunoscut undeva apogeul, asta s-a întîmplat la noi, în acea Românie galantă sărut mînușițele... cu doamne și domni eleganți, coborînd afabili din Forduri și lunecînd pe marmoratele trepte
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Gogh, Dali, giganți oricum, dar neconsonînd cu entuziasmele/ umorile personale, au fost convocate să decidă pe loc, ci: 1. Da Vinci, unicul, neconcurat în rafinament coloristic de congenerii săi renascentiști. 2. El Greco, pentru incredibila (în acea vreme) pensulație alegră, prefigurînd gestica... modernă; dar Velasquez, cu perfecțiunea compoziției? 3. Hals, din același motiv, al spontaneității fără cusur, determinînd captarea miraculoasă a solarității; dar din alt motiv, cel al nobleței cromatice și al confortului civilizat Vermeer?; dar cumintele Chardin? 4. Turner, impresionistul avant
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
revendica mentalități propagandistic înroșite în jumătatea de secol totalitar. Dimpotrivă, tînărul (și simpaticul) istoric Adrian Cioroianu oficiază, în scrisul său, în emisiunea deja amintită, un act înțelept de reformulare a istoriei în lungul și lugubrul interstițiu comunist. Aproape nimic din gestica lui intelectuală nu indică obscure servituți, cu atît mai puțin polițe la eventuale presiuni venite dinspre un mental încă așa de marcat colectivist. Spun aproape, deoarece din nou ușor stupefiat nu-mi dau seama ce îl determină pe Adrian Cioroianu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
poftim, comodității. Și să văd și alte cazuri de asemenea apostazii. Plecat la drum (drumul boemei bucureștene de joasă marcă Fănuș Neagu), Dinescu își consolidase de june un statut inconfundabil. Prin sevă lirică, înainte de toate. Dar și prin exacerbarea unei gestici voluntare. Cea care, de fapt, avea să-i și dicteze angajarea politică în disidența anticomunistă, apoi în cea de convulsivă restaurare democratică. Substituindu-mă amuzat Eugeniei Vodă, aș putea la rîndu-mi observa, și în acest caz, părăsirea poeziei. Și acceptarea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]