654 matches
-
PNL-istul nu o va putea recupera niciodată. "Prezidențiabilul Crin Antonescu are toate șansele să transforme cultura nemuncii și inversarea regulilor democratice - ești ales ca să mă slujești, nu ca să mă furi - în procente electorale. Învârtirea elastică a limbii în gură, gesticulația necontrolată, nervii și ochiul lipit de gaura cheii, ideile puține și fixe pot ajunge repere, dacă nu au și ajuns deja cu ajutorul prime-time-urilor anteniste. Valori ca disciplina, munca, rigurozitatea, efortul constant, discreția și buna-cuviință sunt aruncate în derizoriu, devin obiect
Pora: Crin Antonescu transformă cultura nemuncii în procente electorale () [Corola-journal/Journalistic/45901_a_47226]
-
poezia lui Mircea Ivănescu poate să pară dificilă? Adevărul e că noi nu ne întâlnim îndeobște cu poezia sub forma versului fracturat care încearcă să surprindă fragmentul labirintic al unei stări sufletești. Sensibilitatea noastră poetică este primordial formată pe modelul gesticulației romantice și a tipului de ornament liric care-i corespunde. Gândul comun despre poezie este că ea «se recită», se declamă, că, pe cât posibil, noi trebuie să ne îmbătăm cu rima și cu ritmul ei. Or, nu acesta este cazul
Studii introductive (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4601_a_5926]
-
războiul peloponeziac dintre Atena și Sparta, aici sexualitatea este pusă în joc ca bărbații să aducă apa în sat. Din acest fapt mărunt va decurge o minirevoluție arabă. Comedia revendică prin însăși codul ei estetic situațiile de contrast, raporturile inversate, gesticulația exagerată, însă Radu Mihăileanu trădează programatic gratuitatea comicului și implicit complexitatea lui atunci când ia în serios progamul acestei minirevoluții culturale. Nu puține sunt episoadele de o maximă seriozitate, spre exemplu cel al întâlnirii dintre femeile revoluționare și imam, o adevărată
Revoluția arabă în fustă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4612_a_5937]
-
simple impresii de lectură, oricând amendabile. Însă și cititul e „oglindă purtată de-a lungul unei cărți”. Așadar, iată, deocamdată, o schiță: Conceptivii își lucrează ficțiunea în colaborare și alături de lumea reală. Lumea concepută face concurență stării civile printr-o gesticulație ațintit cathoptrică. E Creație. Reproducere. Atoateștiutor și ubicuu, prozatorul nu-și neagă prezența, dar și-o păstrează în umbră, lăsând cititorului senzația că e singur și nevăzut în mijlocul lumii descoperite prin gaura cheii practicate în text. Totul e „ca în
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
ei, călugăr budist, se refugiază în camera mamei sale pentru a face un duș și se pregătește să ia masa consultându-și celularul. Există aici un contrapunct subtil pe care-l creează reflexul unei secularizări profunde a lumii în raport cu hieratismul gesticulației thanatice care-l recomandă pe Boonmee și care redă morții valențele simbolice ale unui mister cosmic. Morții dragi servesc drept sacerdoți, ei asigură ghidajul și trecerea, liniștesc sufletul și îl pregătesc în afara templului. Această pregătire presupune reintrarea în mit, în
Unchiul Boonmee se pregătește să moară by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5526_a_6851]
-
trofic, fără ecoul presei, fără senzaționalul reinvestit cu titlul de glorie în cercul de prieteni. Însă mijloacele tragediei se află pe această scenă aproape goală, scenă în care o moarte schimbă deodată totul, conferă tăcerii o gravitate aparte, face puțina gesticulație, rarele cuvintele și privirea fixată ca un cui pe un perete gol să lesteze. Pe geam, Golybin prinde privirea sălbăticită, cu o fixație maladivă a lui Pașa. Ca un câine, Pașa așteaptă un gest. Acesta sosește. Cu capul, Golybin îi
Tristețea de sfârșit a verii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5671_a_6996]
-
sale și a ne convinge că au dreptate cei care susțin că marele Bogza sălășluiește în poezie, nu în proză. Surpriza este unitatea de fond a acestei poezii, întinse pe multe decenii și care, dacă a renunțat, după 1948, la gesticulația frondei, nu a renunțat la fronda gândirii. Expresie a unui spirit prin excelență eretic, ea se constituie într-o stranie radiografie mentală a istoriei schizoide a veacului trecut. Poezia lui Geo Bogza răstoarnă, de fapt, convingerea avangardiștilor că reportajul este
A doua posteritate a lui Geo Bogza by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5602_a_6927]
-
imaginația sclipitoare a lui Spielberg. Ca și caricatura, desenul animat poate merge în direcția unor exagerări, ce-i drept mai discrete, prin care o serie de trăsături sunt accentuate. Filmul reușește să construiască în fața noastră personajul cu habitudinile lui, cu gesticulația lui, cu mimica lui, iar Spielberg, părintele adoptiv al lui Tintin, dar autenticul tată al lui E.T., știe să dea glas acelor voci interioare care cheamă la ele întregul farmec nealterat al copilăriei. Spielberg este un regizor care știe să
Tintin se întoarce... din America by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5084_a_6409]
-
cine en el atolladero (1931), acesta din urmă publicat în celebra revistă argentiniană Sur. Scriitorul român se plasează în aval, recuzând noii arte inovația care o reproiecta într-o altă dimensiune, identificând ceea ce filmul pierde prin introducerea sonorului, de la universalitatea gesticulației la virtuțile unei expresivități particulare în care intră de pildă pantomima, dar și a unei poezii implicite pe care absența cuvântului o generează. Recuzând sonorul, Fondane încearcă să mențină filmul ca artă pură, ca un limbaj universal, sesizând sonorul ca
Benjamin Fondane, cineastul uitat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5625_a_6950]
-
remarcabili? Ce filme ar fi fă- cut Fondane? Experimentele filmice ale unor Buñuel, Man Ray, Dali etc. îl includeau prin afinități și perspective și pe scriitorul român atras de explorarea unor noi posibilități de expresie, fascinat de gama ineluctabilă de gesticulație a filmului mut. Excelenta carte a Danei Duma luminează nu doar cineastul și personajul cultural care a fost Benjamin Fondane, dar în clarobscur ne lasă să întrevedem ceva și din ceea ce ar fi putut deveni el într-o lume fără
Benjamin Fondane, cineastul uitat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5625_a_6950]
-
Angelo Mitchievici Mereu solar, cu un aer vacanțier, estival, cu o ironie care nu era niciodată alimentată de resentiment sau egolatrie, Alex. Leo Șerban împărțea cu cinematograful fantezia debordantă, gesticulația memorabilă și un anumit glamour. Mi-l pot imagina invitat la una dintre petrecerile lui Gatsby, Marele Gatsby, sau chiar la cele la care participa Scott Fitzgerald, în sunetele unui jazz îndrăcit, mi-l pot imagina în compania oricărei personalități
Alex. Leo Șerban, cel care nu se uită by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5643_a_6968]
-
tinerii însurăței, Robert și Suzanne, parte din albumul de familie burgheză. Copilul din flori, Laurent, nu-i aparține lui Babin, așa cum nu există niciun pericol ca Laurent să comită un incest dată fiind înclinația sa homoerotică pe care o reclamă gesticulația și felul său de a se îmbrăca. Legătura pariziană cu fiica din flori a lui Robert este un paravan pentru o legătură homoerotică, însă asupra acestui aspect sesizat probabil de mamă, familia burgheză se instalează într- o convenabilă cecitate nu
Iubire, bibelou de marțipan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5489_a_6814]
-
cu deficiențe de auz din Africa de Sud, Delphin Hlungwane, "acesta gesticula mișcându-și pur și simplu mâinile în toate direcțiile. Nu avea nicio gramatică, nu utiliza nicio structură, nu cunoștea nicio regulă a limbajului". Nu a tradus absolut nimic, niciuna dintre gesticulațiile lui nu aveau sens", a subliniat expertul. „Nimeni nu știe cine este. Nu avem numele lui nici până la acest moment”, a adăugat Hlungwane. Cazul a provocat un adevărat scandal miercuri în Africa de Sud, iar serviciile de comunicare ale Guvernului au promis
Breșă în serviciile de securitate la funeraliile lui Mandela by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/55034_a_56359]
-
recomandă filmul lui Takashi Miike. Înainte de înfruntarea propriu-zisă, există o întreagă serie de întâlniri diplomatice desfășurate în contextul unor coduri de conduită precise și a unor loialități care nu pot fi evacuate. În acest sistem există o cântărire atentă a gesticulației și un sens profund al datoriei pe care cultura japoneză îl exaltă. Ne aflăm în 1844, într-o perioadă în care Japonia se înscrie pe linia unei modernizări accelerate ieșind din feudalism și chiar dacă termenul de „națiune” este încă unul
Samuraii lui Takashi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5510_a_6835]
-
măturate de furtuni teribile, dar și costumelor de o eleganță aproape efeminată, care fac din designer un omolog al lui Hugo Pratt în banda desenată. De asemenea, nu ai cum să nu remarci o anumită coregrafie, o anumită stilistică a gesticulației, vibrând mai intens în jurul lui David, dar păstrând parcă ceva de feerie cu accente horror pe parcursul întregului film, fapt care amintește, mutatis mutandis, de 2001: A Space Odyssey al lui Kubrick. Lujerul de carne ivit dintr-o băltoacă are inițial
Prometeu și jocul cu focul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4533_a_5858]
-
și un altul, din El mono gramático de Octavio Paz, referitor la „clipa scripturală”: „Pete: buruieni: ciorne. Ștersături. Prins între linii, lianele literelor. Sufocat de linii, lațurile vocalelor. Mușcat, ciupit de cleștii, de cârligele consoanelor. Buruieniș de semne: negarea semnelor. Gesticulație stupidă, grotescă ceremonie. Abundență care se sfârșește în extincție :semnele înghit semnele. Buruieniș transformat în deșert, gălăgie în liniște; nisipuri de litere.[...] În asemenea romane, în care actul scrierii este frecvent simbolizat de nucleul imagistic drum-călătoriecă utare, iar scriitura ca
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
prea mult pe panta îngroșării, ieșind din caracterul unui personaj mozartian, fie el și comic. Tot net diferențiate, deși înscrise în aceeași concepție regizorală, au fost cele două Donna Elvira. Crina Zancu a creionat un personaj isteric, cu exces de gesticulație și o tentă de vulgaritate; mi s-a părut chiar că s-a încercat un fel de binom cu Leporello (și costumul sugerează aceeași referință la teatrul de bâlci), ceea ce este absurd. Donna Elvira face parte din lumea lui Don
„Don Giovanni“ – o comedie „cu final neașteptat“? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/3718_a_5043]
-
Caragiale? Finalul burlesc al schiței adaugă elemente suplimentare de natură să omologheze această interpretare. Isterizarea progresivă a detectivilor ad-hoc, preparativele lor înfrigurate de capturare a temutului terorist internațional, ocuparea strategică a căilor de acces înlăuntrul și în afara locantei, dublată de gesticulația excesivă și dialogul prăpăstios al protagoniștilor întâmplării virează subit într-un anticlimax comic de efect irezistibil: apariția lui Boris Sarafoff nu este decât o farsă pe care le-o joacă tânărul magistrat care se deghizează în bulgar și se comportă
I.L. Caragiale: de la literatură la istorie și retur by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/3760_a_5085]
-
pusă în scenă de către Gervasi. Rezultatul frumos cartonat este modest și convențional, impulsul explicativ face din film o lecție pentru școlari astuțioși. Remarcabil însă efortul lui Anthony Hopkins, care-l interpretează pe Hitchcock, de a da viață unui personaj prin gesticulație, ticuri, manieră, expresivitate lingvistică etc. Hitchcock-ul interpretat de el articulează cuvintele ca în fața unui logoped, ele primesc forma buzelor, în timp ce restul chipului rămâne litificat precum o mască. E ca și cum Hopkins ar sculpta sunetul care trebuie să primească inflexiunea potrivită prețiozității
Psychodrame hitchcockiene by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3794_a_5119]
-
fi mult pînă jos la pămînt!/ Ziua și noaptea mă-ndoiesc, mă frămînt”. O sete a nimicirii, discretă dar cu atît mai penetrantă, plutește peste compozițiile elaborate cu migală, aidoma unui contrasens tehnic la umoarea ce le insuflă. Spre deosebire de larga gesticulație exotică a unui Tonegaru ori de cea fățiș rebelă, cu iz revendicativ, a lui Caraion, confrați de epocă ai săi, producția lui Ioanichie Olteanu încifrează o timorare a confesiunii dramatice. E la mijloc un rafinament care nu ezită a așeza
Ioanichie Olteanu, poetul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3421_a_4746]
-
un spectru în fața oglinzii modernității” din cartea mea, Decadență și decadentism în contextul modernității românești și europene. Sigur, nu așteptăm de la regizor să facă exegeză, ci să înțeleagă în profunzime textul și mai ales resorturile psihologice ale personajelor în raport cu stilistica gesticulației și reflexele mentalitare ale unei epoci. Ceea ce este înșelător în acest roman ține tocmai de facilul aparent care-l alocă unei specii în cadrul romanului, romanul gotic. Nu e de mirare că Alexandru Maftei a prins această pojghiță melo aliaj pentru
Siropuri, pomezi și alifii – despre frizeria cinematografiei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3146_a_4471]
-
secundarului în filmele lui Porumboiu. Simplitatea scenei este doar o aparență creată meticulos: aflat în baie, personajul feminin aude o discuție dintre iubitul ei și o altă femeie, fapt care o deconcertează, fapt care ar trebui să se reflecte în gesticulația ei ulterioară. Acest lucru se petrece în film, dar în planul relației cu Paul există un terț, prieten probabil, căruia Alina îi motivează neconvingător tăcerile. Din acest motiv iese din mașina lui Paul, pentru ca acesta să nu audă conversația cu
Lumini și umbre cinematografice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3188_a_4513]
-
comunicare, televiziunea. Că nu e vorba de o întâmplare, de un accident, de o scăpare o dovedește minuțioasa punere în scenă. De la componența grupului, care sugera unanimitatea „trăirii”, prin atenta alegere a protagoniștilor (tineri și bătrâni, bărbați și femei), la gesticulația solemnă a cântăreților și la dublarea imaginii „rapsozilor” cu aceea a unui război de țesut, menită să amplifice solemnitatea (dar și belicositatea), totul stătea sub semnul premeditării. Faptul că s-a găsit repede un țap ispășitor (un anume Tiberiu Groza
Mai slăbiți-mă cu „dorul” vostru... by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2934_a_4259]
-
cred că atrocitatea cu pretenții de colind i se poate imputa doar lui. Am urmărit chipurile cântăreților și nu mi-a fost greu să identific totala lor aderență la „mesajul” hiperhuliganic al textului. De la beatitudinea citită pe fețele unora, la gesticulația adolescentului cu figură hotărâtă, purtător de cușmă neagră, ce-și făcea demonstrativ cruci, e clar că ne aflam în fața unei operații rutiniere: nu părea să fie pentru prima oară când transilvănenii copleșiți de „dor” scoteau pe gură astfel de calamități
Mai slăbiți-mă cu „dorul” vostru... by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2934_a_4259]
-
memoria întoarsă ațintit spre lucruri și oameni, decupând mica istorie umană abia atentă la Istoria mare din fundal. Scufundată în illo tempore, privirea (infuzată sentimental cu discreție) detaliază semnele memorative. Grație excelent regizatei alternări de planuri, aproape într-o aceeași gesticulație a frazei, e ridicat și scheletul construcției, cu contraforți cu tot (aceștia ca ancorări în Istoria cu majusculă), și se finisează și decorațiunile de atmosferă și cadru (Andreea Răsuceanu pomenește, cu bune argumente, de stilul patchwork. Îmi vine în minte
Fragmentul și defragmentările by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3352_a_4677]