876 matches
-
este statică și mișcările bruște ale mâinilor pot părea agresive sau semne de agitație, neîncredere sau nervozitate. În cadrul unor întâlniri publice în aer liber, atunci când candidatul este în centrul atenției și sunt foarte mulți oameni în jurul său, este bine să gesticuleze suficient cât să mențină atenția asupra să și să arate că este sigur pe tot ceea ce spune. Înainte de începerea campaniei trebuie clarificate chestiuni esențiale pentru desfășurarea acesteia, cum ar fi: * echipa de campanie; * calendarul de activități; * sloganul; * afișul principal de
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
tăiat venele, în plină stradă, și a făcut scandal cu polițiștii și medicii care au venit să-i salveze viața. Oamenii care se aflau pe trotuar în acel moment au fost îngroziți să-l vadă pe tânăr plin de sânge, gesticulând și mergând de parcă nimic nu s-a întâmplat. Martorii spun că băiatul și-ar fi tăiat venele în zona „Clubul Polițiștilor" din municipiu, dovada fiind dâra de sânge lăsată pe întreg bulevardul, scrie Ziua de Buzău. Medicii sosiți la fața
Gest DISPERAT în plină stradă. Trecătorii au fost ȘOCAȚI-VIDEO by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/79737_a_81062]
-
ținînd desfăcut în amîndouă mîinile catalogul biografic al lui Balzac, cu multe trimiteri la purtările sale. De pildă, Arlette îmi citise ritos textul unui martor obscur care asistase la una din ședințele de lectură. Traduc: ...El (Balzac, n.n.) se înfierbînta, gesticulă, se ridică în picioare și umblă de colo-colo prin salon recitind mai departe din memorie, desi ținea în mînă manuscrisul; și cum se apropia totuși de lampă ca sa-si mai arunce din cînd în cînd ochii pe paginile scrise, i
Arlette by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18107_a_19432]
-
de ce ține Radu Cosașu să reabiliteze astăzi această idee a rezisten- ței prin cultură? Ne răspunde chiar el, inteligent și convingător - ca să combată rezistența inculturii, atât de aprigă în acest moment: „Azi, liber pansiști, nu mai suntem ipocriți, vorbim și gesticulăm de-a dreptul, «sînt o doamnă, ce pula mea!», neuitata frază cu care începea Băgăul Ioanei Bradea e de fiecare zi și, mai ales, face rating. Vulgaritatea, indecența, impudoarea dictează și decid profiturile, indiferente la cultură.(...) Nimic nu ne-a
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5011_a_6336]
-
seama că, de fapt, zăriseră printre copaci un pui de căprioară căruia îi curgea sânge din nas și se duseseră după el să-l panseze, să-i ia tensiunea, să-l doftoricească. Ursul se opri în fața mea și începu să gesticuleze cu labele-i uriașe, urlând la mine: - Cum îți permiți tu, bă nenorocitule, să te piși pe copacul ăsta!? E pădurea lu’ mă-ta, bă!? M-ai văzut pe mine pișându-mă în patul tău, fiți-ar dracii să-ți fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
simțindu-mă absolut caraghioasă. Aveam o ușoară stare de disconfort fiindcă folosisem un termen de jargon precum „prafuri“. —Aăm, mi-a răspuns Anna cu gura plină până la refuz de ciocolată cu stafide și biscuiți și clătinând din cap. Umpărățiinguă! a gesticulat ea supărată spre Helen atunci când aceasta a început să sfâșie ambalajul mai multor batoane și pur și simplu să înghită totul pe nemestecate. Cumpără-ți singură, Helen, a reușit, în sfârșit, să se exprime, cu gura, momentan, golită. —Dă-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
drăgălaș. Iar eu am primit pielea mătăsoasă și aurie. Ea a primit picioare subțiri. Eu nu. Eu am primit sâni. Ea nu. Ce-i cinstit e cinstit. Atenția ne-a fost atrasă de fereastra de la bucătărie. Mama ridicase perdeaua și gesticula și bătea în geam. — Ce vrea? a zis Anna somnoroasă. Cred că ne salută, am spus, ridicând încet capul de pe șezlong ca să mă uit la ea. —Salut, am zis amândouă moale și am salutat cu mâinile fără energie. Mama a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
dori să pot să cânt. O femeie tânără și frumoasă de la masa alăturată mi-a atras atenția. Avea un aer foarte newyorkez - elegantă și asortată, cu păr strălucitor, plin de volum. Zâmbea și discuta animată cu bărbatul insipid de lângă ea, gesticulând cu mâinile ei îngrijite pentru a sublinia ce spunea. Priveam cum i se ridică și cum se lasă în jos pieptul în timp ce inspira și expira. O dată. Și încă o dată. Și încă o dată. Și încă o dată. Și încă o dată. Și încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Alice l-a auzit căutând prin dulapuri, înjurând, apoi a auzit mai multe pahare căzând. În tot acest timp, pe fundal, se auzea plânsetul ascuțit al copilului. Alice și-a mușcat buza. Jake îi apăruse din nou în față și gesticula furios. Din nou, Alice a încercat să-l facă să plece. Are probleme, a șuierat ea. Copilul e bolnav... Femeia a tăcut. La celălalt capăt al firului, o bufnitură și un zgomot râcâit au anunțat că Hugo revenise la telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Bennie, când domnișoara Rong Îi spuse de amendă. Însemna mai puțin decât o amendă pentru parcare neregulamentară În San Francisco. Toată lumea a scos din pungă banii, bucuroasă să scape doar cu atât. Când i-au Înmânat teancul șefului, acesta a gesticulat și a strigat din nou la domnișoara Rong. A ridicat banii să-i vadă toată lumea, i-a lovit o dată cu palma arătând cu degetul spre spatele autocarului, la fețele nedumerite Întoarse spre el și apoi i-a mai lovit o dată. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
orbecăit puțin, după care-am ieșit în capătul bulevardului Tomis, lângă Tribunal. Pe-ocolite, dar sigur. Se profila și gara, șoseaua trecea chiar printre port și stația ei de taxiuri. „Știți povestea cu tribunalul...“, s-a avântat Mihnea. Vorbea tare, gesticula, se agita ca o clătită în tigaie. Încă puțin, și dădea cu capul de tavan. Se mai și-apleca spre noi în față, să auzim mai bine. Picăturile de salivă săreau în toate direcțiile; nu se vedeau, dar le simțeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
un deget. Mie îmi venea să întind mâna și să-l trag pe erou de cămașă, chiar când trecea pe lângă noi. Sau să-i pun piedică. Răzvan, Chiriac, Trahanache; care cum se nimerea. Nici unul nu stătea degeaba: săreau de colo-colo, gesticulau neobosit și ne împroșcau cu stropi de salivă. Le-aș fi modificat destinele fără milă, sucind scena în direcții imprevizibile. La sfârșit, după rateuri și bâlbe, trozneau aplauzele. Indiferent de piesă, oamenii se ridicau, bubuind frenetic. Îi vedeai pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
își foloseau mașinile ca pe niște arme, presând și înghiontindu-te. Oricând se putea urca o roată pe tine, așa, preventiv. Nu așteptai decât o scânteie, un pretext, explozia plutea în aer. Se lăsau geamurile sau se deschideau portierele, șoferii gesticulau între ei sau săreau la pietoni, participau și pasagerii din dreapta la acțiune. Scenele începeau și se terminau în același fel: „Du-te-n pula mea!“ Fiecare pleca apoi la mașina lui și coloana se punea în mișcare. Orașul mai fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
gestului. Căzu și el, Încet, peste bancheta gondolei, cu un pumnal Înfipt În gât. Alexandru se ridică repede și țipă și el după ajutor. Din direcția opusă se apropie o gondolă În care se aflau doi gentilomi, fără măști, care gesticulau. În urma lor, alte gondole Încercară să intre pe micul canal, dar rămaseră la capătul lui, căci n-ar mai fi avut loc. Gentilomii, Îmbrăcați În costume strălucitoare, Îl scoaseră pe copil din gondola În care fusese tras și Îl urcară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
om, toate misiunile sale fuseseră Încununate de succes. „Amir Baian, repetă În gând Alexandru. De ținut minte acest nume. Poate că omul acela are și un chip”. Pe corabie lucrurile păreau să se Înrăutățească. Ienicerii Înconjurau echipajul de pe punte. Căpitanul gesticula larg, ca și cum ar fi refuzat un ordin, dar poate că gesturile sale le erau destinate Apărătorilor, care trebuiau să revină de urgență la chei. Gabriel făcu semnul de retragere generală la corabie. Doar cu o clipă mai târziu, poarta palatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
doi italieni având o vârstă imposibil de ghicit. Sunt diferiți ca muntele și marea, albul și negrul, focul și apa. Nino este din Milano, Silvio din Napoli. Primul este tăcut și eficace, rezolvă clientul în maxim 20 de minute. Silvio gesticulează intens, cu pieptenele într-o mână și foarfeca în cealaltă, fiind o veritablă moară de cuvinte. Ceea ce-i unește sunt pasiunea pentru meserie și pasiunea pentru fumat. Sunt două locomotive umane. Toate obiectele din frizerie au căpătat o culoare galben
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
care cade în capcană surprins de testul lingvistic. Un cuplu de tineri, în jur de 20-25 de ani. Ea poartă pe umăr o cameră video enormă, vintage, așa cum existau pe la începutul anilor ´90. Începe să-l filmeze pe El. Individul gesticulează cu gesturi largi, ca un ghid turistic. Orașul medieval începe dincolo de poarta Saint-Jean, o reconstrucție cam Disneyland a unei mai vechi construcții de fortificație engleză de secol XVIII. Seamănă vag cu porțile pe care le-am văzut la Saint-Malo, în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
dacă înțeleg eu bine. Apoi se spune rugăciunea "Tatăl nostru" și se promite dans pentru toată lumea. Revin mai târziu în bucătărie pentru a prepara un ceai. Serbarea camerunezilor este pe sfârșite, iar participanții au aerul de a se certa între ei. Gesticulează larg, vorbesc tare și sacadat, așa cum doar africanii sunt capabili să o facă. Extrem de simpatici. M-am dumirit, făceau politică. Reportajul de pe TV5 dedicat lui Paul Bocuse, marele "papă" al bucătăriei franceze, se termină en beauté cu un cadru în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pe lângă care am trecut în fugă (fac jogging, la rândul meu) îl sfătuia profesional-drăgăstos pe un omuleț să aibă "mentalul puternic". Fotbal 2. Studenții camerunezi discută despre fotbal cu cei din Coasta de Fildeș în bucătăria comună. Discuția este animată. Gesticulează, vorbesc puternic, lasă impresia că mai au puțin și încep să se ia la bătaie. Per total, sunt extrem de simpatici. Fiecare cuvânt, fiecare frază par a fi încărcate de energie. Acum analizează promoții succesive de jucători, partide pierdute, meciurile trucate
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
exterior, fără să aibă o înclinație structurală. De altfel, deși discipol al lui Macedonski, va lua în derâdere anumite experimente propovăduite de maestru. Înrâurit de Edgar Allan Poe și Maurice Rollinat, își ia o înfățișare cumplită sau răvășită de disperare, gesticulând amenințător, convulsiv și sarcastic. Este poetul damnat, muncit de „un duh satanic”, bântuit de viziuni macabre sau de coșmaruri, populate de strigoi, schelete, siniștri corbi și împânzite de morminte lugubre. Sub afectările acestea există totuși o exasperare, o oboseală adevărată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289520_a_290849]
-
când am ieșit din sală, n-aveam de ce să mă fâstâcesc ori încă să îndrăznesc să iau altceva decât leanca mea, asta care-o vedeți pe mine... Să fie cât se poate de clar... Și, în timp ce studentul Ciornei explica și gesticula, iar Moscovici se uita năuc, nedumerit, când la raglanul din cuier, când la cel cu care era îmbrăcat cel ce fusese presupus a fi vinovat de toată încurcătura, iaca, numai ce se deschide în spatele nostru ușa și studentul Mișu Timofte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
în care a trăit, ci și un "raisonnneur" pasionat, implicat afectiv în destinul unei lumi pe care ar fi dorit-o mai bună. Poate chiar era cazul să părăsim imaginea burlescă a acelui Pagliaccio care râde și plânge la comandă, gesticulând ca o marionetă în lumina rampei cu scopul unic de a-i face să râdă pe distinșii spectatori din staluri și de la galerie. Se pare că drama eroilor lui Caragiale începe și se continuă dincolo de dușumeaua scenei, în culisele neluminate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mult efort, cu atît văd că nu reușești. Trebuie să fii relaxat cînd înveți. Sînteți geloși că nu mă mai joc cu voi. Dar îți promit că după ce se termină, o să ne jucăm o zi întreagă. Nu-i asta, a gesticulat spidermanul cu singurul braț rămas. Chestia-i că ești prea amabil cu Radu. Mult prea amabil. De fapt cu toată lumea, cînd n-ar trebui, că lumea e rea. Și ce-i rău în asta? Credeam că-i bine cînd te
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
ar putea corespunde la nimic, acest «acces la imortalitate» și la fericirea supremă în onoarea căreia, urmând instinctul cosmic al lui Goethe, instinctul creștin al lui Dostoievski, și deasupra tuturor tradiția secretă a marilor Mistere, îmi petrec timpul bombănind și gesticulând. Când sunt într-o astfel de umoare realistă, recunosc cu o sobră resemnare animală că este, făcând toate contururile, destul de posibil ca sufletul să se piardă pentru totdeauna de aceeași moarte ca și corpul. Această umoare realistă, în care spiritul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Am reluat gimnastica matinală. E un semn că n-am intenția să las corpul meu să ruginească de tot: vreau să mă servească încă zece ani, cel puțin. Ai râde sigur de mine dacă m-ai vedea în fiecare dimineață gesticulând ca un puritan suedez. Prietenul meu polonez, căruia i-am povestit odată despre veleitățile mele sportive, mi-a spus pur și simplu: „E mai bună masturbarea solitară”. Are poate dreptate! Te las pentru un moment, ma bien-aimée, s-a făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]