1,669 matches
-
război! — S-ar putea, cucoană, ca noi să spînzurăm mai mulți oameni decît scrie În ziare, Îi mai aruncă domnul Prentice din pragul ușii. 2 Drumul cu mașina se anunța lung și lugubru. Domnul Prentice părea copleșit de teama eșecului; ghemuit Într-un colț al mașinii, Îngîna o melodie tristă. Se Însera cînd ajunseră la periferia Londrei și era noapte de-a binelea cînd ieșiră la cîmp deschis. Prin ferestruica din spate se vedea cerul - un labirint de linii și pete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
am ucis! 3 Fusese un masacru În lege, ca Într-o tragedie elizabethană. Rowe fu singurul care rămase calm - dar numai pînă cînd Îl văzu pe Stone. Cadavrele zăceau acolo unde fuseseră găsite; Stone, Încă În cămașă de forță, era ghemuit - se zbătuse pesemne să-și elibereze mîinile; lîngă el, pe podea, se mai zărea un tampon cu cloroform. — N-avea nici o șansă! exclamă Rowe. Da, acesta era coridorul pe unde se furișase, ațîțat ca un școlar care comite o abatere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
noapte, urîtă! mormăi omulețul. Fața lui palidă exprima o scîrbă fără margini. În clipa cînd Rowe ajunse la primele trepte, o bombă Începu să se rostogolească pe scară cu un zgomot infernal. Omulețul Își Încheie În grabă nasturii și se ghemui la pămînt, ca și cum ar fi vrut să sară. Hilfe se sprijinise de marginea unei chiuvete și asculta, cu un zîmbet amar și parcă nostalgic, ca și cum ar fi auzit glasul unui prieten ce pleca pentru totdeauna. Rowe stătea pe prima treaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de marginea unei chiuvete și asculta, cu un zîmbet amar și parcă nostalgic, ca și cum ar fi auzit glasul unui prieten ce pleca pentru totdeauna. Rowe stătea pe prima treaptă, În așteptare: bomba venea de-a dura spre ei. Omulețul se ghemui și mai mult În fața pisoarului. Șuierul păru să se potolească, apoi bomba explodă, făcînd să se cutremure pămîntul sub picioarele lor. După care se așternu o tăcere grea, curmată doar de fîșÎitul molozului ce se scurgea pe trepte. Peste cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să se cutremure pămîntul sub picioarele lor. După care se așternu o tăcere grea, curmată doar de fîșÎitul molozului ce se scurgea pe trepte. Peste cîteva clipe, o altă bombă se rostogoli spre ei. O așteptară În aceleași poziții - șezînd, ghemuindu-se, sau În picioare ca la fotograf. De data asta, bomba i-ar fi făcut praf dacă ar fi explodat mai aproape; dar ea trecu fîsÎind, și explodă mai departe. — Sper c-au să Înceteze! spuse omulețul cu pălărie. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
absentă, aproape încurajând-o să gesticuleze cu mâinile și genunchii. Pe acoperișul pustiu al unei parcări supraetajate din Northolt, am așteptat lângă balustradă. Pe bancheta din spate a mașinii, Vaughan îi aranjase membrele în poziția casieriței muribunde. Corpul său vânjos, ghemuit peste ea în lumina reflectată a farurilor care treceau dintr-o parte în alta, adoptă o serie de poziții stilizate. Vaughan îmi explicase toate obsesiile lui pentru erotismul misterios al rănilor: logica perversă a tabloului de bord îmbibat în sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
desfăcut pantalonii pătați de sânge. Fesele lui goale semănau cu cele ale unui puber, fine ca de prunc. Nervii picioarelor și brațelor începură să-mi zvâcnească de iritare, membrele contorsionându-mi-se într-o serie de spasme nervoase. M-am ghemuit în spatele lui, forțându-i coapsele să se atingă de ale mele. Carapacea proeminentă a consolei de bord prezida peste despicătura întunecată dintre fesele lui, pe care i le-am depărtat cu mâna dreaptă, căutându-i supapa încinsă a anusului. Preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
o zonă de staționare de sub pasajul superior. I-am deschis portiera cu balamale ruginite. Confetti de cioburi de sticlă acoperea scaunul din față al pasagerului. Toată ora următoare am stat așezat acolo, așteptând ca drogul să iasă din sistemul nervos. Ghemuit peste tabloul de bord înnoroiat al acelei epave goale, mi-am ținut genunchii lipiți de cutia toracică, contrctându-mi mușchii gambelor și ai brațelor, încercând să-mi storc din corp și ultimele micro-picături ale iritantului ăluia aiuritor. Termitele plecaseră. Schimbarea nuanțelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
-nvolbura; universul acesta de bufnituri și salturi putea fi tradus în cifre de încolonat în registrul meu. Un calm suveran prezida peste urzeala cataclismelor. În acea clipă de armonie și împlinire, un scârțâit m-a făcut să privesc în jos. Ghemuit între treptele scăriței și stâlpii de susținere ai gheretei, se afla un bărbat cu barbă, îmbrăcat într-un veston grosolan în dungi, ud leoarcă de ploaie. Mă privea cu ochi senini și hotărâți. Am evadat, a spus. Nu mă trădați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mintea. - Atunci, după părerea dumneavoastră, cititoarea aceea, cărțile pe care le devorează cu atâta pasiune, ar fi romanele lui Vandervelde? Nu pot suporta ideea asta... În aeroportul african, printre ostaticii răpiți care așteaptă tolăniți pe pământ, făcându-și vânt, sau ghemuiți sub pledurile distribuite de stewardese la scăderea bruscă a temperaturii nocturne, Marana admiră o tânără ghemuită mai la o parte, de un calm imperturbabil, cu brațele în jurul genunchilor ridicați ca un pupitru sub fusta lungă, părul plouându-i peste carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
minciuna intenționată pot reprezenta într-o carte valoarea absolută, un adevăr necontaminat de pseudoadevărurile dominante. „Credeam că eram singur în ascensor - scrie Marana, tot de la New York - dar cineva apare lângă mine: un tânăr cu niște plete de salcie plângătoare era ghemuit într-un colț, îmbrăcat într-o haină lungă de pânză grosolană. Ascensorul semăna mai mult cu un lift de mărfuri, închis cu o ușă pliantă. La fiecare etaj pot fi zărite birouri pustii, ziduri decolorate cu urme de mobile dispărute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
am luat după ea. Doamna Miyagi era în camera alăturată, așezată pe jos pe o rogojină, ocupată să aranjeze flori și crengi de toamnă într-un vas. Avansând ca un somnabul, am ajuns fără să-mi dau seama lângă ea, ghemuită la picioarele mele și m-am oprit la timp ca să n-o calc și să nu răstorn crengile, lovindu-le cu picioarele. Plecarea lui Makiko trezise dintr-o dată în mine o agitație care nu-i scăpase, probabil, doamnei Miyagi, dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
va fi mai puțin lung decât drumul ce-mi va rămâne de făcut, odată ajuns la acel ultim sat, la granițele lumii locuite, la granițele timpului vieții mele. Sunt Nacho, fiul lui Don Anastasio Zamora, i-am spus bătrânului indian ghemuit lângă zidul bisericii. Unde este casa? „Poate că el știe“, m-am gândit eu. Bătrânul și-a ridicat pleoapele roșii și umflate ca de curcan. Un deget, un deget uscat ca așchiile folosite la aprins focul, a ieșit de sub poncho
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de iubire pe care îl pierduseră va fi înlocuit, încetul cu încetul, până ce balanța va fi echilibrată. Așeză scaunul cu rotile în fața copacului unde fotograful își deschisese studioul în aer liber. Apoi, tripodul șubred fu poziționat în praf, fotograful se ghemui în spatele aparatului de fotografiat și făcu semn cu mâna ca să atragă atenția subiecților. Se auzi un declic urmat de un zumzet și, cu aerul unui iluzionist care tocmai a făcut o scamatorie, fotograful îndepărtă hârtia protectoare și suflă spre fotografiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
să te pup, Cucuzel! Îi ard obrajii. E-așa de ușoară, parc-a mai slăbit. Mi-e ciudă că iar sunt prost și-i dau drumul din brațe. - Stai, ia-ți și-o pernă, fă-te comod... Hopa sus! Mă ghemuiesc alături, o ating în treacăt pe un genunchi, Vasilache încurcat în sfori. - S-a cântat „Trandafir de la Moldova”, prefectul i-a lipit Șefului un cinci sute pe frunte, aia de la Relații Internaționale s-a dus la dans cu spaniolul... - Vesel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
asupra insulei, ca urmare a rapidului crepuscul ecuatorial, și douăsprezece ore mai tîrziu, la fel de repede și de exact, soarele avea să se ivească Încă o dată dinspre răsărit, auriu, splendid și furios. Și, odată cu sosirea umbrelor, bărbatul se lăsă pe vine, ghemuit În fundul unei peșteri adînci, Închise ochii și adormi. Bărbatul cu pricina nu știuse niciodată cu adevărat cum se numea, unde se născuse ori cine Îi fuseseră părinții. Primele sale amintiri erau legate de mare și de o balenieră jegoasă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se ridică pînă la barcă fără să-și folosească mîinile, mai așteptă acolo preț de o clipă, apoi se cățără pe punte cu agilitatea celui care Își petrecuse cea mai mare parte a vieții la bordul unei nave asemănătoare, rămînÎnd ghemuit pe vine pînă cînd se convinse cu totul că bărbatul de la prova nu-i surprinsese mișcările. Se apropie de el pas cu pas, cu răbdarea broaștelor-țestoase uriașe care niciodată nu ridică un picior pînă cînd nu-l au pe celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se Întoarse la fel, printr-o abilă și rapidă mișcare a Încheieturii mîinii, iar pilotul portughez făcu un pas În spate, ridicînd securea, pregătit să o azvîrle spre adversar cu toată puterea. Iguana făcu și el un pas În spate, ghemuindu-se, gata să pareze lovitura, dar aceasta nu sosi și Își reluară pozițiile inițiale, mișcîndu-se În cerc și așteptînd o ocazie mai potrivită. Atunci Joăo Bautista de Gamboa y Costa păru să Înțeleagă că acea distanță nu Îl avantaja, dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
prizonierii, asigurîndu-se că rămîneau pe loc și că nu Încercau să se răzvrătească Împotriva lui. Ajunse pe plajă aproape o oră mai tîrziu și se opri la adăpostul umbrelor. În cea mai mare liniște, Îi observă pe bărbații care dormeau ghemuiți În jurul focului, unde se afla și un paznic, Înarmat cu un trabuc gros. Nu se grăbi, asigurîndu-se că toți dușmanii lui se aflau la vedere și că nimeni nu avea să-l surprindă pe neașteptate, și În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Însoți de strigătul lui caracteristic. Santinela căzu pe spate cu un strigăt, iar cei care dormeau se ridicară imediat. Răsunară două Împușcături, și un bărbat se prăbuși cu capul străpuns de un glonț, În timp ce altul Își ducea mîinile la burtă, ghemuindu-se și gemînd de durere. Abia dacă se auziră pașii repezi ai unor picioare goale care se pierdeau În noapte, iar apoi, nimic. În ziua următoare, după ce stătuseră În stare de alertă, așteptînd un nou atac, oamenii lui Arístides Rivero
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
o făceam, mult după ce posturile TV cântaseră imnul național și ieșiseră din emisie. Își încheiaseră transmisiunile pe ziua aia. Nu era nimic pe drum cu excepția noastră, ai noștri în cabina camionetei și noi doi în spate, Brandy și sora lui, ghemuite pe-o parte pe podeaua ondulată a platformei, scrâșnetul amortizoarelor, șuieratul drumului care-i întâmpina cu brațele deschise. Gropile ne fac tărtăcuțele să se lovească de podeaua camionetei. Mâinile stau lipite bine peste față ca să nu inspirăm rămășițele de rumeguș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cînd se trezește nas în nas cu doi inși ce vor să treacă apa în miez de noapte, pe nevăzute, pe neștiute. Iar de înarmat era înarmat, catarama care zăngănea era sigur de la breteaua puștii. A ieșit în buza malului, ghemuindu-se, căutîndu-și un sprijin pentru tălpi, încordîndu-și picioarele, gata să sară. Îl dureau degetele de cît strîngea de tare mînerul cuțitului, era un cuțit de vînătoare, ușor curbat, pe care nu-l folosise niciodată. Și-a imaginat de cîteva ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu ale sale și să privim în viitor, domnule Bîlbîie. Ți-ai exprimat părerea că întîlnirea de la Cantacuzino poate constitui baza unei acțiuni conspirative ce va avea în cele din urmă o expresie, cum să spun, violentă!" Leonard Bîlbîie se ghemui în sinea sa, își căută salvarea în ceașca de cafea, coborî privirea, sorbi zgomotos, mai că se înecă. "Așa ceva nu am scris în raport, cu siguranță n-am scris. Dar, este adevărat, m-am gîndit că toată petrecerea de la Cantacuzino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu și demnitatea." Privirea opacă a prințului Basarab Cantacuzino au avea nici o legătură cu incisivitatea cuvintelor lui și acest lucru îl deruta cu totul pe Mihai Mihail, obișnuit să citească mai degrabă în privirea cuiva decît în spusele acestuia. Se ghemui, își strînse umerii și înjură în gînd amorțeala care iarăși își făcea simțită prezența. La urma-urmelor nu venise pînă acolo ca să asculte tîmpeniile lui Basarab Cantacuzino, ci să-l întrebe direct dacă... Un fior, un frison mai bine spus, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fie așa. Iar eu fusesem adus acolo de către Bîlbîie. Iar asupra lui Bîlbîie era limpede că atârna o întrebare grea, atît de grea, încît putea să-l strivească. Stoicescu s-a apropiat de Bîlbîie, acesta nici măcar n-a mișcat, stătea ghemuit pe ladă, cu bărbia în pumni. "Ce-ți veni camarade cu Consiliul? De ce te interesează Consiliul?" Leonard Bîlbîie a ridicat aproape imperceptibil din umeri, "mi-a venit și mie, cred că e la mintea cocoșului să te întrebi că dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]