248 matches
-
glucoza". Și așa se și întîmpla. Mama nu mai trebuia să-mi inventeze povești cu prințese mofturoase, căci găsea toate cărțile de povești țesute și-ntrețesute-n covor. Dacă priveai covorul cel nou de la diferite distanțe, cum se-nălța vertical pe rama gherghefului, el se schimba în mereu alte tablouri. De la capătul patului, detaliile lui se confundau ca să configureze, în mare, imaginea din covorul precedent: mama cu mine în brațe, privindu-ne-n ochi și zâmbind. Dacă te lipeai de perete, dîndu-te, astfel
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe mozaicuri posomorite, între pereți uriași și siniștri, am fost întrebat lucruri de ne-nțeles de către femei și bărbați ce se lăsau pe vine în fața mea - fețe năpraznice în spatele cărora era vid - am intrat în ateliere enorme, cu zeci de gherghefuri ca al mamei și zeci de muncitoare bătând cu stinghia orizontală în muchia covoarelor, făcând un zgomot ca de ape mari, am traversat prin aerul plin de scamă către alte coridoare, apoi altele, ghidat mereu de parfumul părului și subțiorilor
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
tifonului nu doar la pipăit, ci și cu ochii, care deslușeau pe-atunci mult mai bine texturile, am ajuns în fine acasă, unde ea și-a dat deodată seama, disperată, că nu putea să se apuce de lucru. Stătea în fața gherghefului gol, privind în gol printre ițele lui goale, și a stat așa două zile-n șir, cu un fel de zîmbetîn colțul gurii, pe când eu, mic bufon al reginei, nu mai știam ce să fac și ce să spun ca
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cuminte și să-l ascult pe tăticu. Și deodată a rămas camera goală, vuitoare, înțesată de sute de farfurioare și lingurițe năclăite, cu mii de pahare cu apa băută pe trei sferturi sau pe jumătate... Marele cadru de lemn al gherghefului, cu ițele lui paralele, mi s-a părut pentru prima dată înspăimîntător ca un instrument de tortură. A urmat o săptămână doar cu tata, care s-a învoit de la cursuri ca să aibă grijă de mine. Ciudată săptămînă! Tata nu-mi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în perspectivă, către ușa de la intrare de parcă, pe lângă ițele obișnuite, fibre subțiri și transparente de spațiu ar fi susținut grațioasa împletitură într-un plan perpendicular pe aceasta. Mama vâra acum mâna, cu precizia unui mecanism perfect reglat, undeva în adâncul gherghefului și anina împletituri de lână ce rămâneau suspendate-n aer ca niște modele de molecule complicate, pe ele-mpletea altele, ce le-mbrăcau și le completau cu noi informații, ca să susțină la rândul lor alte structuri, alte culori, alte orbite
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sau al unei mari perle cu magică lucire cenușie. Povestea însăși devenea Vestitorul, poate că ea însăși avea să se-ndrepte, lopătând viguros din aripi de dantelă, către cine știe ce scenă de gen, cu o tânăra fată cosind pe un mic gherghef într-un interior curat și sărac, avea să înainteze spre ea, întinzîndu-i o tijă verde cu câteva cupe de crin Și strigîndu-i să se bucure, ea, fericita între femei. Cineva - toți? toți erau știutori? chiar bătrâna aceea ce bodogănea în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
vreodată. 17. Ți-ai luat pînă și minunatele tale podoabe de aur și de argint, pe care ți le dădusem, și ți-ai făcut niște chipuri de bărbați, cu care ai curvit. 18. Ți-ai luat și hainele cusute la gherghef, le-ai îmbrăcat cu ele și ai adus acestor chipuri untdelemnul Meu și tămîia Mea. 19. Pîinea pe care ți-o dădusem, floarea făinii, untdelemnul și mierea, cu care te hrăneam, le-ai adus înaintea lor, ca niște tămîie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
despre Tir: "Se vor cutremura ostroavele de vuietul căderii tale, de gemetele răniților și de măcelul din mijlocul tău. 16. Toți voievozii mării se dau jos de pe scaunele lor de domnie, își scot mantalele, și își leapădă hainele cusute la gherghef; se învelesc în spaimă, și stau pe pămînt; întruna tremură de groază, și stau înmărmuriți din pricina ta. 17. Ei fac o cîntare de jale asupra ta, și-ți zic: "Vai, cum ai fost nimicit, tu, care erai locuit de cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
ca să-ți ridice catargurile. 6. Lopețile ți le-au făcut din stejari de Basan, și lavițele cu fildeș prins în cimișir, adus din ostroavele Chitim. 7. Pînzele care-ți slujeau ca steag erau de in subțire din Egipt, cusut la gherghef, iar învelitoarea ta era de purpură albastră și roșie, din ostroavele Elișei. 8. Locuitorii Sidonului și Arvadului îți erau vîslași, și cei mai înțelepți din mijlocul tău Tirule, îți erau cîrmaci. 9. Bătrînii Ghebalului și lucrătorii lui iscusiți erau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
miresme, cu pietre scumpe și aur, mărfurile tale. 23. Haranul, Canehul și Edenul, negustorii din Seba, din Asiria, din Chilmad, făceau negoț cu tine; 24. făceau negoț cu tine de haine scumpe, de mantale de purpură albastră și cusături la gherghef, de covoare scumpe puse în lăzi, de funii sucite și bine împletite, aduse la tîrgul tău. 25. Corăbiile din Tars îți aduceau mărfurile pe mare, erai în culmea bogăției și slavei, în inima mărilor! 26. Vîslașii tăi te duceau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
Constantin cuminte în patul lui, Ștefan în leagăn pe spate, cu brațele în sus sugând prin somn, pe laviță la perete, lângă pruncul ei, doica lui Ștefan; apoi trecură prin perdeaua grea de lână - de fapt o scoarță țesută la gherghef -, în cealaltă încăpere în care la lumina candelei, bucălate și gătite în dantele, dormeau fetele, minunea lumii, mândria Brâncoveanului: Stanca și Ilinca într-un pat mare și Maria pe lavița de sub fereastră. Se furișară înapoi după ce închinară copiii și, închizând
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
un simțământ de prietenie caldă. Când o întâlneam, în ochii ei se aprindeau niște luminițe aurii și toată ființa ei reflecta bucuria de a mă vedea. Mă aștepta, avea știința vegherii în așteptare. Putea să stea ore întregi brodând la gherghef și plimbând în gând vorbele pe care le rostisem la ultima noastră întâlnire, iar când peste luni și luni o revedeam din nou discuția noastră pornea exact de unde o lăsasem, pentru că ea ținuse proaspăt în inimă ultimul meu cuvânt. M
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Maria tot își mai încerca podoabele și rochiile de tafta și dansa cu fiecare, cântându și. — Când terminăm cu zestrea Mariei, mă gândeam să mergem la mânăstire, la Dintr-un Lemn, să punem să urzească, iar noi să țesem la gherghef scoarțe oltenești, își spuse maica mare gândul între două înghițituri de cafea. — Cam greu, mamă soacră, răspunse doamna Marica, învăluind-o pe Stanca într-o privire grijulie. Aud că vodă - așa-i spunea doamna Marica bărbatului ei când vorbea despre
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
faci un comision. Să mergem în casă. Mama este singură și cam indispusă. În casă am vorbit de Mănăstirea Neamțului cu doamna M..., care în adevăr nu se simțea tocmai bine. Adela lucra la o broderie cu capul plecat pe gherghef. Uneori îmi arunca o privire pe sub gene, de câteva ori s-a amestecat în vorbă. La plecare, m-a condus ca de obicei până la poartă, vorbind cu însuflețire de vremea care "s-a făcut foarte frumoasă". Așadar, a înțeles perfect
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
a tras oblonul. Mama nu mai putea merge la lucru din cauza mea, dar banii nu ne ajungeau, căci tata a avut câțiva ani doar 27 o bursă de student. Așa că mama și-a luat de lucru acasă. A adus un gherghef pentru covoare persane și toată ziua izbea piesele grele, bătea cu furculița printre ițe ca să-ndese mai bine firele... Eu, cățărat pe gherghef, mă jucam de-a electricianul. Dar ghergheful făcea zgomot și ai mei au primit reclamații. Tata era
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
doar 27 o bursă de student. Așa că mama și-a luat de lucru acasă. A adus un gherghef pentru covoare persane și toată ziua izbea piesele grele, bătea cu furculița printre ițe ca să-ndese mai bine firele... Eu, cățărat pe gherghef, mă jucam de-a electricianul. Dar ghergheful făcea zgomot și ai mei au primit reclamații. Tata era acum redactor la un ziar pentru agricultură. Ne-am putut muta așadar "la vilă", tot în Floreasca. Vila Iu' pește: era tot un
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mama și-a luat de lucru acasă. A adus un gherghef pentru covoare persane și toată ziua izbea piesele grele, bătea cu furculița printre ițe ca să-ndese mai bine firele... Eu, cățărat pe gherghef, mă jucam de-a electricianul. Dar ghergheful făcea zgomot și ai mei au primit reclamații. Tata era acum redactor la un ziar pentru agricultură. Ne-am putut muta așadar "la vilă", tot în Floreasca. Vila Iu' pește: era tot un bloc, doar că avea acoperiș de olane
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
tot asfaltul în jurul meu. într-un târziu, mama ieșea cu cartoanele ei viu colorate în brațe și ne-ntorceam acasă, în camera atât de strâmtă 35 încît n-aveam loc în ea decât îmbrățișați, pentru ca să se-așeze din nou în fața gherghefului și să bată mereu, ca-n fiecare zi, cu furculița ei de cositor printre ițele covorului abia început. După ce mai treceam de maidane cu țevi ruginite și de depozite de cherestea înnegrite de ploi, mă-ntorceam acasă mult mai trist
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
dacă sub pat zac laolaltă un ciorap roșu, o minge de tenis, o riglă, un cotor de măr, coji de alune, o insignă de pionier, un creion cu vârful tocit și un extensor (între corzile căruia păianjenii țes ca la gherghef), în fine, dacă toate sunt așa cum sunt, nu înseamnă că lucrurile se petrec alandala. Dezordinea e una, iar haosul e alta. Exemple: 1. pe Elena Ceaușescu o chema, de fapt, Ramona. Dar, pentru a afla asta, a fost nevoie ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
spălăciți și-i lăsă apoi asupra măsuței, fără să scoată o vorbă. Abia după ce se mai adaptă obscurității, Felix constată cu surprindere că domnul cu broboadă broda cu lână de felurite colori o bucată de etamină întinsă pe un mic gherghef. - Proaste zaruri! bombăni Aglae. Apoi, după o pauză: Dar, Costache, la cine o să stea "băiatul"? - La noi! explică Otilia. Ședea acum cu o coapsă pe marginea fotoliului bătrânului, jucîndu-și ca o pendulă piciorul, în vreme ce cu mâna stângă îmbrățișase capul vădit
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
aflau lucruri de mâncare fine, felii de pateu, brânzeturi fermentate, sticle de vin. Fu chemată, la cererea lui Pascalopol, și Aglae, care sosi pe o portiță dindărătul casei, însoțită de Aurica și de Simion, cu broboada pe el și cu ghergheful în mână. La lumina unei lămpi atârnate de grinda chioșcului, începu o cină improvizată, la care fu invitat și Felix și la care se ilustrară prin lăcomie moș Costache, Aglae și Simion. Otilia, ca de obicei, abia se atinse de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lăsă sărutată de Aglae pe amândoi obrajii, în vreme ce mâna acesteia era sărutată cu un respect afectat de Stănică. Cei doi salutară pe toți, și de departe și pe Simion, care se mulțumi numai să mormăie, fără să scoată capul din gherghef. Pascalopol se înclinase ceremonios în fața Olimpiei. - Sărut mâinile, doamnă Rațiu! și-i duse vârful degetelor la gură. Olimpia semăna în chip izbitor cu Simion și cu Titi, având bărbia despicată la fel, în două, în chip supărător pentru o femeie
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de iute, că broboada îi căzu de pe umeri, și, de furie, făcu spume la gură: - Ești un pungaș, nu e fata mea, nu dau nimic, nu e fatamea, ești un pungaș. Și căuta cu ochii ceva să arunce. Negăsind, luă ghergheful și, într-o clipă, îl făcu bucăți, sfâșiind cu înverșunare etamina. Apoi rămase așa tremurând din tot corpul. Toți tăcuseră și nu se mai auzea decât plânsul cu sughițuri al Olimpiei. După o pauză lungă, Aglae zise autoritară lui Simion
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ce fac cu ăsta. Olimpia ieși suspinând, iar Stănică o urmă țanțoș, după ce dăduse ceremonios bună seara. Simion, calmat cu aceeași repeziciune cu care se înfuriase, cu aerul chiar de a nu ști ce s-a întîmplat, privea mâhnit la ghergheful lui și la ghemele de lână risipite pe jos și se aplecă să și le culeagă. Otilia se repezi și-i adună toate lucrurile, punîndu-i-le pe măsuță. - Ghergheful e rupt, zise ea, nu mai faci nimic cu el. Îțidau eu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
chiar de a nu ști ce s-a întîmplat, privea mâhnit la ghergheful lui și la ghemele de lână risipite pe jos și se aplecă să și le culeagă. Otilia se repezi și-i adună toate lucrurile, punîndu-i-le pe măsuță. - Ghergheful e rupt, zise ea, nu mai faci nimic cu el. Îțidau eu altul, care nu-mi mai trebuie! - Îmi dai altul? spuse Simion încîntat și senin. Bine,atunci să-mi dai! - Du-te și te culcă, Simioane, porunci Aglae, că
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]