590 matches
-
alți consăteni, cu snopii de in sau de cânepă la topit, adică îi ținea sub apă o periodă de timp până le putrezea tulpina. Când se realiza acest lucru, îi aducea acasă și îi melița, adică pe un fel de ghilotină din scânduri de brad, lua mănunchiuri de cânepă sau in - ce avea în acel moment - și îi presa pînă ce partea lemnoasă a tulpinei se spărgea și rămânea doar fuiorul. Apoi, trecea acest fuior printr-un pieptăn metalic special, numit
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
alți consăteni, cu snopii de in sau de cânepă la topit, adică îi ținea sub apă o periodă de timp până le putrezea tulpina. Când se realiza acest lucru, îi aducea acasă și îi melița, adică pe un fel de ghilotină din scânduri de brad, lua mănunchiuri de cânepă sau in - ce avea în acel moment - și îi presa pînă ce partea lemnoasă a tulpinei se spărgea și rămânea doar fuiorul. Apoi, trecea acest fuior printr-un pieptăn metalic special, numit
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
credinței într-un univers uman recuperabil. Alegoria instrumentelor tăișului - rituale și profane - acoperă întregul volum, semnalizând prefaceri de fond - cuțit, brici, lamă, secure, satâr, coasă, acțiunea de a săpa. Tăierea și tăietura sunt direct comunicate. Citim, încă, despre duel, măcel, ghilotină. Aici se clasează și întretăierea, întreruperea, împărțirea. Din loc în loc, apare gâdele. Prefacere sugerează și obiectele din sistemul de înțepare: ac, spin, săgeată (și arc), suliță. Sunt nominalizate vârful, ascuțirea, împlântarea. Există și complexul tăiș-înțepare: zimț, schijă și halebarda care
SIMION SUSTIC de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366990_a_368319]
-
mare de „suflete moarte” (N.V. Gogol) plutind în derivă în spațiul tulbure al contemporaneității -, dominată însă de un regizor crud, hidos, cu falangele membrelor superioare îndreptate amenințător către decadență și moarte și un nume ce sună aidoma unui cântec de ghilotină plesnit în timpane vieții - Baphomet. Dacă îi mai rămâne Ființei umane o certitudine de care nu se poate îndoi nici măcar în treacăt, atunci aceasta e reprezentată de faptul că marea frumusețe a lumii cu siguranță nu poate locui în mod
HINGHERII LUI BAPHOMET de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363620_a_364949]
-
iepure laș. El caș mănâncă în Kașmir. Numai iluziile sunt întregi. Între astrul X și astrul Y se află un poem nescris. Song, Sing, Song, Vietkong din Bronx. Eu vreau să fug din casa galbenă. Caută șapte fluturi la marginea ghilotinei. Nebunul a scris muzici nemaiauzite. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Paranoia one / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1300, Anul IV, 23 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Boris Mehr : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
PARANOIA ONE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349465_a_350794]
-
de inexplicabila trecere a timpului. Fiecare pagină din VIA DOLOROSA, de aceea, este un popas al memoriei pe anevoioasa cale a unei Golgote spirituale, de parcă Veșnicia se poate repara. În cazul lui, muzele se pun la taclale vorbind despre poeme ghilotină, despre faptul că doar sărutările își vor mai aminti despre noi sau că revelațiile prinse în poeme vor fi sau nu confirmate. Multe teme pot fi considerate artă poetică, ori boabă de rouă în care se oglindește întregul, observând vangoghian
VASILE BURLUI-UN AUTOR PRECUM ORACOLUL:VORBEŞTE DOAR CÂND ARE CEVA DE SPUS de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349550_a_350879]
-
Acasa > Stihuri > Semne > EREZIA COPILULUI CIBERNETIC Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1281 din 04 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Viața-i gâtul unei lebede cântând doar sub ghilotina visului Printre zăbrelele norilor luna rămâne fotografia primului sărut Optimiștii nu mai încap în leagăn chiar de la prima oră Totuși scepticii își cioplesc în continuare cele mai fotogenice cruci Și-n virtutea tuturor abisurilor condiției umane stelele se-aruncă din
EREZIA COPILULUI CIBERNETIC de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349165_a_350494]
-
ucid uneori, Dar poetul mereu va renaște-n cocori, Va renaște în frunze, în vântul fugar, În râsul copilului, fraged sugar, Nu mă tem de minciuni, de sperietori, Dacă Domnul e veșnic, nici poeții nu mor. Mi-aș dori o ghilotină de uz personal, Să-mi pun capul sub mașină Pentr-un zbor final, n-am iubit judecătorii ce nu știu nimic, îmi sunt dragi jucătorii, orice joc e un risc. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Vorbim cu jumătate de voce / Boris
VORBIM CU JUMĂTATE DE VOCE de BORIS MEHR în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361795_a_363124]
-
alți consăteni, cu snopii de in sau de cânepă la topit, adică îi ținea sub apă o periodă de timp până le putrezea tulpina. Când se realiza acest lucru, îi aducea acasă și îi melița, adică pe un fel de ghilotină din scânduri de brad, lua mănunchiuri de cânepă sau in - ce avea în acel moment - și îi presa pînă ce partea lemnoasă a tulpinei se spărgea și rămânea doar fuiorul. Apoi, trecea acest fuior printr-un pieptăn metalic special, numit
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
nu putea decât să creeze și să accentueze sentimentul lipsirii de libertate datorită vecinătății cu penitenciarul și cu acustica stadionului, datorită predominanței betonului și a zidurilor, datorită porții ce induce imaginea unei cortine de fier și totodată senzația existenței unei ghilotine, aici totul pare a fi desprins dintr-un basm. Acea cortină de fier, deschisă și închisă de fiecare dată cu repeziciune, nu există. Poarta uzuală de acces pare să fie a unei instituții civile, nu este departe de gara în
XII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365293_a_366622]
-
de fapt fabrica celor mai teribili viruși sociali? Dio, însă o considera o adevărată mană cerească : în sfârșit se va vindeca de singurătatea la care fusese condamnat odată cu nașterea. Primul clipit al ochilor săi inocenți a căzut însă ca o ghilotină peste gâtul gingaș al Revoluției: unde nu-i cap, vai de picioare! Bastilia sa interioară fuse devastată chiar din faza de proiect : cele mai sângeroase bătălii fiind cele care nu au avut loc niciodată, nu-i așa? Câte câmpuri de
DEŞERTUL DE CATIFEA (91) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 986 din 12 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365014_a_366343]
-
-i genunchii, implorând-o să-l ierte. Lacrimi amare izvorâte din căință i-au însoțit rugămințile fierbinți. Atâtea dovezi de dragoste au copleșit-o; a cedat, sufletu-i reîmprospătându-se. * - Ți-ai înșelat vreodată soția? Întrebarea a căzut ca o ghilotină, numai la așa ceva nu se aștepta. Și-a mascat năuceala afișând adânci reflecții. Ce rost avea o asemenea întrebare? În cele din urmă a luat-o ca o provocare la un exercițiu de conversație: - Bineînțeles că am înșelat-o, a
,, PENTRU MINTE, INIMĂ ȘI LITERATURĂ,, de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365171_a_366500]
-
-i genunchii, implorând-o să-l ierte. Lacrimi amare izvorâte din căință i-au însoțit rugămințile fierbinți. Atâtea dovezi de dragoste au copleșit-o; a cedat, sufletu-i reîmprospătându-se. - Ți-ai înșelat vreodată soția? Întrebarea a căzut ca o ghilotină, numai la așa ceva nu se aștepta. Și-a mascat năuceala afișând adânci reflecții. Ce rost avea o asemenea întrebare? În cele din urmă a luat-o ca o provocare la un exercițiu de conversație: - Bineînțeles că am înșelat-o, a
X. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365172_a_366501]
-
Nu tolerez să mi se fure glia/ Nu vreau să dezmembreze România// Netoților ce-ați denigrat o țară/ S-aveți pe suflet pietrele de moară!/ Ș-am să-i ordon Celui ce va să vină/ Să va rezerve loc la ghilotină// Toți colportorii ce vor o dezbinare/ Sunt condamnați pe viață la-nchisoare// Pedeapsa voastră fi-va o povață/ Pentru aleșii iubitori de Piața/ În vecii vecilor să nu mai fie/ Un trădător în Sfânta Românie!//” Un asemenea ton patriotic răzbunător
VIRGIL CIUCĂ, UN ROMÂN AMERICAN ŞI POEZIA CA DISCURS MORAL ŞI REVENDICARE SOCIALĂ de AURELIU GOCI în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366229_a_367558]
-
Acasă > Poeme > Antologie > ERA SPAȚIALĂ Autor: Stejărel Ionescu Publicat în: Ediția nr. 2055 din 16 august 2016 Toate Articolele Autorului la curtea Infernului, bufonul îți spune: Bine ai venit! apoi te conduce într-una din cele trei camere de stagiu: ghilotina, spânzurătoatea și cazanul cu smoala, aici timp de trei luni de zile trebuie să-ți execuți stagiul în funcție de păcatele avute, ego-ul tău te urmărește zilnic de la fereastra și cu umilință sufletului pierdut te compătimește, uneori miroase a fum iar eternitatea
ERA SPATIALA de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366267_a_367596]
-
cu umilință sufletului pierdut te compătimește, uneori miroase a fum iar eternitatea infernului își blesteamă semenii, în jurul ușii tale vrăjitoarele morții bat în cuie spinii și ciulinii stepelor, iar tu, binecuvântat de blesteme și atârnând în ștreangul libertăților posibile, cu ghilotina deasupra capului și cu picioarele în cazanul de smoala, declari: focul îmi va pârjoli goliciunea, în timp ce funia va răsuci capul meu dincolo de trup, cineva o să dea drumul ghilotinei pentru a-mi decapita unul din capete și a ma transforma în
ERA SPATIALA de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366267_a_367596]
-
iar tu, binecuvântat de blesteme și atârnând în ștreangul libertăților posibile, cu ghilotina deasupra capului și cu picioarele în cazanul de smoala, declari: focul îmi va pârjoli goliciunea, în timp ce funia va răsuci capul meu dincolo de trup, cineva o să dea drumul ghilotinei pentru a-mi decapita unul din capete și a ma transforma în femeie spintecându-mi sexualitatea, mai tarziu o mână de oase va naște în adâncuri mormoloci umani pentru nouă eră spațială Referință Bibliografica: era spațială / Stejărel Ionescu : Confluente Literare
ERA SPATIALA de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366267_a_367596]
-
sa, doar o femeie foarte frumoasă. În 1793, când împlinește 16 ani, Juliette este căsătorită cu unul dintre prietenii tatălui ei, Jacques - Rose Récamier, bancher, un bărbat cu treizeci de ani mai în vârstă decât ea. Un bancher scapă de ghilotină... S-au făcut nenumărate speculații pe marginea acestei căsătorii. Foarte târziu au apărut argumente potrivit cărora Juliette era fiica naturală a lui Jacques - Rose Récamier. Astfel, în plină epocă a Terorii, dacă s-ar fi întâmplat ca bancherul să fi
JULIETTE RÉCAMIER, O FEMEIE CA ORICARE ALTA de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 64 din 05 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350641_a_351970]
-
s-a mai spus, Caragiale scrie cu o deferență și cu o implicare cum numai un geniul al simulacrului o mai poate face. Dacă nu i-am cunoaște umorul rabelaisean mai că l-am suspecta ca fiind un chibiț al ghilotinei. Ca orice Republică de pretutindeni, Republica de la Ploiești va lua naștere (la vârsta sa nu e de mirare cu cât aplomb o afirmă chiar autorul) „din, prin și pentru popor”. Caragiale, cetățean al Ploieștiului, un Ploiești contaminat de republicani (până
CARTEA CU PRIETENI XXIX- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351452_a_352781]
-
fuge din București din cauza holerei), copleșit chipurile de mărețele evenimente aflate într-o năucitoare desfășurare, speră în apariția istoricului care să consemneze totul in extenso. Evident, avem aici de-a face cu o caricatură de egalitate. Sub stindardul fraternității universale ghilotina va fi înlocuită cu boloboacele. De la un capăt la celălalt a povestirii, bariera dintre realism și fantastic se intersectează, contopindu-se. Fantasticul sufocă aura verosimilității, încât, uneori aproape că nici nu ne mai dăm seama când avem de-a face
CARTEA CU PRIETENI XXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351485_a_352814]
-
borgesiene, Caragiale vede, în această aprigă vânătoare după republicani, șase sute de fii ai poporului în numai trei ore. Revoluția, dacă tot am luat ca reper pe una din surorile noastre de gintă latină, este chiar rațiunea de a trimite la ghilotină. Pentru resuscitarea unei societăți (consensul imperios al unanimității nu va mai îngădui nici măcar acea „puțintică răbdare”, termenul de grație pe care Prezidentul din O scrisoare pierdută îl cerea onorabilului auditor), istoria se folosește de ghilotină ca de un instrument terapeutic
CARTEA CU PRIETENI XXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351485_a_352814]
-
rațiunea de a trimite la ghilotină. Pentru resuscitarea unei societăți (consensul imperios al unanimității nu va mai îngădui nici măcar acea „puțintică răbdare”, termenul de grație pe care Prezidentul din O scrisoare pierdută îl cerea onorabilului auditor), istoria se folosește de ghilotină ca de un instrument terapeutic, așa cum afirma un alt personaj din Dantonul lui Camil Petrescu. Boborul vrea „libegtate, egalitate, fgategnitate”, dar pentru asta musai trebuie decapitată „oligarchia”, privilegiata clasă a ghiftuiților în frunte cu capul încoronat. Aflat în exil la
CARTEA CU PRIETENI XXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351485_a_352814]
-
l-au străbătut, însemnându-l cu litere nemuritoare pe hartă: “De la Sărmaș pân' la Sărmaș, / mi-e dimineața primăvară, / timpul se scurge-n limbile de ceas, / lumina redevine ceară. De la Sărmaș pân' la Sărmaș, / Amiaza nu-i decât povară -/ Sub ghilotina ploii am rămas / Să-mi fie umbra lacrimilor clară. De la Sărmaș pân' la Sărmaș, / Cobor din seară într-o altă seară, / și umbra-și caută sălaș, / secunda seamănă a vară. / De la Sărmaș pân' la Sărmaș, / Mă-ntorc din dimineață-n
LACRIMA UNEI SECUNDE.VOLUM ANIVERSAR: NICOLAE BĂCIUŢ, CINCIZECI ŞI CINCI ; CRONICĂ: CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 344 din 10 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351512_a_352841]
-
Probabil o singură, ireversibilă zbatere de gene va coborî pleoapa tăcerii peste mine și,în sfârșit, mi se va permite intrarea în lume.Ciudat! O ivire în lumină fără durere... Ce aiurită e uneori viața! PARE GÂTUL UNEI LEBEDE LÂNGĂ GHILOTINA VISULUI. Fiecare zi sau noapte fericită e pasibilă de prăbușire...Și ultima suflare ca o revenire la normal. Dar repirăm tot mai ușurați, mai ușori.Avem respirația frumos amenajată. Cele două autostrăzi ale ei cu sunt pline cu microbi digitali
DEŞERTUL DE CATIFEA (48-49) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 876 din 25 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354918_a_356247]
-
ta e șuierătoare ai riduri te-ai urâțit femeie își tot repeta ei în fața oglinzii gușa le atârnă burtă le atârnă de sub stratul de grăsime nici nu li se mai aude inima. fetele tinere sunt doar miei la tăiere în preajma ghilotinei bărbaților avuți în de toate mai puțin în dragoste bărbații îmbătrânesc repede de aceea își iau în preajma femei tinere care să le ridice moralul aflat la pământ hai lasă-mă îmi spune el în timp ce alunecă în patul alteia mai tinere
CUM ŞTIU FEMEILE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355561_a_356890]