1,136 matches
-
dar pelicula a ieșit vidă de sentimentalismul la care te-ai fi așteptat. La rândul ei, așteptarea era motivată de faptul că regizorul, copil fiind, a scăpat de urgia nazistă pentru că tatăl său l-a împins pe sub gardul de sârmă ghimpată al unui lagăr, apoi a trăit printre ruinele ghetoului. Și totuși, emoția nu l-a orbit și rezultatul a fost una dintre transpunerile cinematografice care reușesc să se plaseze cât de aproape se poate de experiențele unui martor ocular neutru
Regizori prinși în gheara violenței by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11101_a_12426]
-
din ce în ce de zâmbetul firii . Dar eram la o sută de metri de cel căzut și îl ocoleam cu o grijă perversă . Amândoi, chiar dacă nu vedeam pe nimeni la dreapta sau stânga. Intre timp desființaseră gardul de sârmă ghimpată din jurul unității militare. Dar trebuie să ne ținem de o singură poveste. Ca cea în care mi se spunea că dacă aveam să termin liceul, urma să devin maistru. în ziua de apoi. Fata mai făcuse rost de ceva ani
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
-mi văd mama cu ocazia singurului „vorbitor”, care îi va fi permis în cei doi ani de închisoare, dar nu reținusem mai nimic, cu excepția barăcilor de lemn din Ghencea, unde se află astăzi Stadionul Steaua, și a gardului de sârmă ghimpată, care a împiedicat-o pe mama să ne atingă mâna, nu, nu să ne îmbrățișeze, pe fratele meu și pe mine. Bucureștii de la mijlocul anilor 1950 erau, înainte de orice, un oraș în care te puteai plimba și vedea o mulțime
Bucureștii de altădată by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4135_a_5460]
-
frica încerc să-mi suspend gîndurile din lașitate în fața imprevizibilului să rezist clipelor de grație incertă în care dincolo de ușile batante dumnezeu în halat binecuvîntează cu bisturiul creștetul fără memorie... noaptea s-a întins greu ca o bucată de sîrmă ghimpată ceasurile de plumb ale dimineții mă trag de pleoape în jos mă tîrăsc în mine mă jupuie sprijinit de targa stingheră ațipesc încontinuu ca în grădina Ghetsimani somnul nu știe emoțiile așteptării vina absenței din veghe e mai presus de
Vîntureasa de plastic by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/10718_a_12043]
-
de-o lună abia răsărită. mâinile pândeau încleștate pe lemnul mesei. nu le priveam pentru că era două și era noapte și ei au zis "am văzut în locul tău o mână fără degete" și-n loc de ochi, pumni de sârmă ghimpată li se întindeau sub frunte. am zis "eu plec" și m-am ridicat și ei nu s-au clintit, doar degetele le-au zvâcnit încet. pentru că era două și mai era și lună pe cer și drumul de aici până
teodor duna by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/10132_a_11457]
-
care, prin prezența noastră, își mai amână moartea. Ficțiuni? Am crescut, am trăit cu obsesia frontierei. Copil fiind, am văzut - culmea ridicolului - Marea îngrădită cu „arici” de fier. Și-acum...? Unde sunt vameșii, unde sunt grănicerii, unde gardurile de sârmă ghimpată, unde culoarele largi tăiate prin păduri, unde este pământul brăzdar proaspăt, acel no mans land în care și-au pierdut viața zeci, sute, poate chiar mii? De aproape un ceas ne tot învârtim între două sate fără să știm dacă
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/13370_a_14695]
-
în urmă cu cinci ani, pe aleea din dreapta intrării în grădină. Ți-aduci aminte când, elev fiind, fugeai de la cursuri, trăgeai la fit, aici în grădină?”, și râse. Apoi n-o mai auzii. Cum stăteam rezemat de gardul de sârmă ghimpată al grădinii publice, reconstituii, fără să vreau, uluirea dintâi, aventura visului în Istorie, setea de pricepere a devenirilor sociale, imensa poezie a lumii. Mă aflam acum, prin profesia ce-o exercitam, mă voi afla din ce în ce mai mult, în miezul înțelegerii unui
Steaua polară by Mihail Crama () [Corola-journal/Imaginative/13264_a_14589]
-
ne spunea doar: Davai, davai, dați-i mai repede! Într-una din zile cineva alerga bezmetic prin curtea lagărului. Omul urla îngrozit, iar în câteva clipe cei din barăci se adunară să vadă ce se întâmplase. În gardul de sârmă ghimpată, un om înțepenise cu mâinile larg desfăcute. „De parcă voia să îmbrățișeze libertatea de dincolo de gardul de sârmă”, îmi spune Aurelia Condruț. „De epuizat ce era, nu s-a mai putut desprinde din gardul de sârmă ghimpată și a înghețat în
Agenda2005-25-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283844_a_285173]
-
În gardul de sârmă ghimpată, un om înțepenise cu mâinile larg desfăcute. „De parcă voia să îmbrățișeze libertatea de dincolo de gardul de sârmă”, îmi spune Aurelia Condruț. „De epuizat ce era, nu s-a mai putut desprinde din gardul de sârmă ghimpată și a înghețat în noaptea geroasă a stepei. Peppi ar fi vrut să-l scoată de acolo, dar comandantul lagărului a urlat la el: Nilzia, nilzia! , interzis, interzis. L-au lăsat așa înțepenit câteva zile la rând, să-i învețe
Agenda2005-25-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283844_a_285173]
-
Publicat în: Ediția nr. 1760 din 26 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Inima ta e cea mai frumoasă floare De cat de mult am plâns la pieptul tău Asemeni zeilor deasupra grădinilor Primului sfânt care va reuși Să treacă puntea ghimpată dintre noi Pruncul meu îi va purta numele. Atât de multe dorințe aș vrea Să mi se împlinească încât casa mea E plină de acvarii și ligheane cu apă Doar doar voi găsi prin ele Vreo lampă fermecata. Muză mea
MUZA MEA de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1760 din 26 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384636_a_385965]
-
-mi inima, Așează-te în mijlocul sufletului meu, Să-mi Stai aproape, până când îmi vei deschide poarta Lumii Tale. Ai răbdare cu păcatele săvârșite de mine, Luminează-mi mintea cu judecata Ta înțeleaptă, Dă-mi puterea de a sări peste pârleazurile ghimpate ale vieții! Coboară pe ființa mea cu iubirea Ta infinită, Mai păsuiește-mi din dureri și necazuri, Niște stropi de speranță să Presari peste mine, Să mai coloreze zilele capricioase ale timpului meu. Iubește-mă, Doamne! Am atâta nevoie de
RUGĂCIUNE de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383932_a_385261]
-
întâlnit cu Doru Dinu Glăvan, actualul președinte, cu Mihai Miron, ex-președintele fondator al UZP. În prezent decurg negocierile privind primirea în rândurile U.Z.P., ale celor 16 membri ai Societății Jurnaliștilor Români Independenți, din Regiunea Cernăuți. ROMÂNII DE DUPĂ SÂRMA GHIMPATĂ - Sunt convins că Benone Neagoe, care conlucrează cu Doru Dinu Glăvan, în conducerea UZP, va urgenta lucrurile. Apropo, cum se vede azi România, de către conaționalii noștri, din nordul Bucovinei - înstrăinată, prin forța armelor, de Stalin? - Noi, românii de după sârma ghimpată
Bucovinenii se vor declara români [Corola-blog/BlogPost/93361_a_94653]
-
GHIMPATĂ - Sunt convins că Benone Neagoe, care conlucrează cu Doru Dinu Glăvan, în conducerea UZP, va urgenta lucrurile. Apropo, cum se vede azi România, de către conaționalii noștri, din nordul Bucovinei - înstrăinată, prin forța armelor, de Stalin? - Noi, românii de după sârma ghimpată, pusă de o stăpânire răpitoare și distrugătoare de Neam, privim România, în primul rând, ca Patria noastră istorică, ca o țară independentă și democratică, cu mari perspective în marea familie europeană, pentru lobby-ul căreia urmează să lupte toți românii
Bucovinenii se vor declara români [Corola-blog/BlogPost/93361_a_94653]
-
decît o frază banală. Și ce realizezi dacă pleci? Nu faci decît să schimbi un pahar mic pe unul mai mare, dar tot În pahar rămîi. Ne-am despărțit și noaptea am visat lagăre de concentrare și garduri de sîrmă ghimpată. Am aflat mai tîrziu că e procuror Într-un oraș transilvan. Se realizase În parte. Nu puteam să-l mai iubesc. Și cînd mă gîndesc că toată tinerețea mea crezusem fanatic... o divergență ideologică a fost de ajuns să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
toate etajele, cu numărul de camere, acoperișul, curtea, fațada, mai ales ușile și ferestrele. S-a implicat într-atâta, atât de pasionat mă punea să desenez, de parcă s-ar fi mutat el acolo. Cică pe garduri să nu fie sârmă ghimpată și nici gratii la ferestrele de la parter, pentru că alea sunt înfricoșătoare, nu-i așa? Începeam să mă tem. Și să mă gândesc bine dacă toate reflectoarele acelea erau chiar atât de necesare? Oare n-or să înspăimânte clienții? După ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
secunde zgomotul căderii se auzi straniu în liniștea casei, iar noi rămaserăm cu toții înlemniți, trăgând cu urechea și ținându-ne respirația. Pe fereastra care se lumina se zăreau niște vrăbii așezate pe liniile de telegraf, care păreau fire de sârmă ghimpată. Începui să ridic masa căzută, cu infinite precauții ca să nu produc nici un zgomot, de parcă liniștea în care o ridicam ar fi putut anula într-un fel zgomotul făcut la cădere. - Ei, na, începu din nou Iag, dar Nelly îi făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
totală decât prin construirea unui zid de jur împrejurul capitalei, un zid de netrecut făcut din plăci de ciment, socotesc că de vreo opt metri înălțime, evident ajutat de sistemul de senzori electronici deja existent și întărit prin atâtea bariere de sârmă ghimpată câte vor fi socotite necesare, sunt ferm convins că pe acolo nu va trece nimeni și, dacă nu spun nici o muscă, permiteți-mi această glumă, nu e atât pentru că muștele n-ar putea trece, ci pentru că, atât cât pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mai directă încredere a sa, de cea care se afla la vedere și la îndemână și, cine știe, sedusă de generosul ingredient de aventură cinematografică constând într-o traversare clandestină a blocajului, târându-se cu pumnalul la brâu pe sub sârma ghimpată, păcălind cu desensibilizatoare magnetice senzorii electronici de temut și apărând de cealaltă parte, pe terenul inamic, în direcția obiectivului, ca niște cârtițe dotate cu agilitate de pisică și ochi cu vedere nocturnă. Cunoscându-l pe ministrul de interne atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
oră stabilită, senzorii electronici din acest segment de încercuire vor fi deconectați timp de cinci minute, durată considerată mai mult decât suficientă pentru ca trei bărbați, unul câte unul, fără grabă și fără să se precipite, să traverseze bariera de sârmă ghimpată, care, în acest scop, a fost azi tăiată în mod corespunzător pentru a evita sfâșierea pantalonilor și pentru a feri pielea de zgârieturi. Soldații armatei vor ajuta la repararea ei înainte ca degetele trandafirii ale aurorei să ascută din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cald și în niște brațe adormite, și nu în tranșee mocirloase, pentru a merge să împingă vagonete, și nu cadavre. Ce noroc chior! Șuierul obuzelor, teama, prietenii care gem și mor la douăzeci de metri de tine, agățați în sârma ghimpată, șobolanii rozând cadavrele morților, toate astea erau atât de departe! În locul lor, viața adevărată, și atât. Viața îmbrățișată în fiecare dimineață nu ca un vis de dincolo de perdeaua de fum, ci ca o certitudine caldă ce simte somnul și mireasma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
urmau să facă în curând drumul înapoi între patru scânduri din lemn prost de zadă, asta în cazul în care aveau norocul să li se mai găsească niște rămășițe trupești pe fundul gropilor făcute de obuze sau agățate în sârma ghimpată. Tot umblând fără scop și mergând ca un orb, am ajuns în fața ușii localului RĂbillon. Asta m-a zguduit puțin. Apoi m-am gândit că nu puteam merge în altă parte, că trebuia să merg, să împing ușa, să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mănăstire. Deținuții au venit după călugări. Asta e tot. Altfel, locul nu s-a schimbat prea mult. Refectoriul avea încă aceeași destinație, celulele rămăseseră celule. Mai fuseseră adăugate niște gratii, uși, zăvoare și, pe ziduri, țăruși de metal și sârmă ghimpată. Lumina nu prea intra în această mare clădire. Înăuntru, era mereu întuneric, chiar și în zilele însorite. Iar când intrai, nu îți doreai decât să ieși cât mai repede posibil, în fugă dacă se putea. Le spusesem gardienilor că judecătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
aș fi înjosit în mod dramatic. Chiar și într-o zi însorită cum era asta, biroul meu avea un aspect întunecat, deprimant. Biroul din metal verde-oliv avea mai multe margini în care te puteai agăța decât un gard din sârmă ghimpată și singura lui virtute era că se asorta cu linoleumul tocit și cu draperiile murdare, în timp ce pereții aveau o tentă galbenă de la câteva mii de țigări. Intrând în birou, după ce furasem câteva ore de somn în apartamentul meu, și zărindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
statistici ai bătrânului continent creștin simțeau chiar și atunci din plin viforul conflagrației încrucișate a morții, ce le sufla cu o forță nebună în ceafă și, bineînțeles, în destin. Pentru mulți dintre ei, urma vagă a libertății de dincolo de sârma ghimpată a graniței istorice fasciste nu reușise deloc să li se strecoare cu vigoare deplină în suflet. Și nici nu avea cum să se întâmple așa ceva. Stătuseră prea mult timp cu privirea înfiptă în dansul macabru al proiectilului nemilos atât pe
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
o putem oare închipui pe Mița Baston îmbrăcată într-o pufoaică zdrențuită, fanatica republicană persecutată tocmai de republicanii veniți la putere, pe Agamiță Dandanache, decrepitul care abia dacă și-ar mai duce zilele prin barăcile împrejmuite cu gardurile din sârmă ghimpată, pe Fănică Tipătescu, prefectul de altădată al județului, berbant, spilcuit, încă păstrându-și papionul pe pielea goală, trăgând la roabă și făcându-și norma pentru două sute de grame de pâine?! Eșecul revoluției de la Ploiești, puciul dejucat de forțele reacționare, ar
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]