387 matches
-
km, egalând În lungime Marea Britanie, de-a lungul coastei Queensland-ului, cuprinde peste 2900 de recife de corali, 300 de insulițe și 210 insule În interiorul recifelor 38. Considerată de specialiști drept cea mai mare structură vie de pe Terra, vizibilă din cosmos, giuvaer de azur, indigo, safir și alb, are o lățime cuprinsă Între 200 până la 2000 m. Acoperite În timpul fluxului, dezvelite În perioada refluxului, recifurile oferă Între ele locuri de trecere foarte Înguste, situate mai ales În fața gurilor râurilor, unde apa dulce
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
imense, iluminatul nor planează, Al unor lumi în plămădire, fermecător, alb augur. Iușeli vertiginoase-acoloîn largile spirale-așează, Cu soprii noi, fâșii de haos stârnite din eternul pur, Și totu-atâta-i de departe, că pare celor ce-l veghează Înminunați că giuvaerul încremenit e în azur. Ah, totul pare visul unui imens capriciu ce crează, Căci repedele-ndepărtatul vârtej ce-asvârle împrejur Sori noi, sori albi și albul haos din care-alți sori se-nfiripează E ca opalul fin prin care o rază palidă
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
se duc De iese-n luciu luna E ca aminte să-mi aduc De tine-ntotdeauna. Lună! Coroană a uriașei țeste, ca frunze, lepezi umbre portocalii,-n eter! Pari mitra sângerie a unui Crist ce este-un devastator de dulce giuvaer!... Lună! Și astfel tot rătăcind în van, te spulberi fără milă-n opaluri cristaline: pesemne ești fărâmă din sufletu-mi țigan, azurul despicându-l în plânsetul de rime!1021 și cum spune Rosarium Filosoforum Soarele are nevoie de Lună ca
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
se-afundă când eu mă-nalț spre cer!... Ci-n armonia vieții ea n-are nici o vină și-aici e înțelesul lucrării de mister; ci lutu-acesta negru în floarea mea-i lumină și-n fructul meu lumina ia chip de giuvaer!... Și, iată, gându-acuma, smarald este în faptă; împodobit de roadă sunt darnic vistier!... Eu, rostul meu, de-acuma, l-am împlinit în viață. Am ridicat spre ceruri, din lut, a mea făptură... Și lupta care-am dat-o e
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Bineînțeles, nu a survenit nimic, nici o chemare la telefon, nici o scrisoare, nimic. Dar eram sigur că voi primi un semn; Hartley sau zeii trebuiau să-mi dea un semn. Vremea continua să se mențină caldă. Marea își redobândise reflexele de giuvaer purpuriu smălțuit cu pete de smarald. Scânteia ispititoare sub ochii mei, ca în prima zi când venisem aici. Pluteau și câțiva nori, nori planturoși, lenevoși, moarați cu luciri de aur și sidef, hoinărind languros peste mare, și irizând lumină. Îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
întâlnirea științei cu tradiția, a poeziei cu matematica. Așadar, prin cunoaștere dobândim putere. O legendă japoneză vorbește despre cele trei obiecte sacre dăruite marii zeițe a soarelui Amaterasu-omi-kami, care până în zilele noastre au rămas simbolurile puterii imperiale. Acestea sunt spada, giuvaerul și oglinda. Toate acestea formează un sistem interactiv, ce poate converti unul din simboluri în funcție de epocă, de scop sau de caracterul celui ce le are în stăpânire. În concluzie, interdisciplinaritatea dobândește în mod asimptotic caracterul de știință forensic. Ea se
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
simbolul geniului creativ al neamului nostru, al luptei sale necurmate ca să poată dura prin vreme, peste toate amărăciunile vieții și împotrivirile istoriei. Poeziile sale au cântat sentimentul etern omenesc al iubirii care a rămas, rămâne și va rămâne un adevărat giuvaer, de aceea majoritatea colegilor din generația adolescenței mele recitau pe de rost versuri și poezii întregi ale Poetului, pentru că plăceau, pentru că exaltau sufletul, desigur că și generația tinerilor din prezent și de acum înainte le vor murmura în primăvara vieții
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
ne "învață"? Că avem nevoie de frumos nu mai puțin decât de util și de adevăr. Versurile acestea franceze nu au fost tălmăcite în românește numai spre a ne desfăta ori a ne pune-n față măiestre rafinamente și strălucite giuvaere ale vorbirii. Frumosul ne este la fel de trebuincios ca și hrana, ca și aerul curat, deloc în mai mică măsură. Îi ducem dorul, îi simțim lipsa ori îi gustăm prezența cu o intensitate ce poate uneori depăși împlinirea cerințelor trupești simple
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
rochia albă și o îmbrățișează. Un costum bogat de mire, din catifea cu fir de aur, se apropie hotărât, iar rochia de mireasă pare să dea înapoi îngrozită. O mulțime de alte rochii și costume se plimbă prin naos, iar giuvaerele, bijuteriile și dantelurile lucesc orbitor; dar veșmintele acestea n-au nici corp, nici mâini, nici cap. În fața altarului, niște straie sacerdotale țin liturghia. La momentul binecuvântării, rochia de mireasă se prăbușește la pământ, iar un costum negru înjunghie costumul de
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
făceau niciodată apariția în atari ocazii, popa neavând nimic împotrivă din moment ce nu cheltuia un sfanț pe aceste „dezmățuri“. Iar generozitatea maghiară nu se mărginea doar la atât, extinzându-se și la daruri prețioase: unchiul meu își împodobea inelarul cu un giuvaer încărcat de briliante ce-ți luau ochii - cadoul Karolei. Între studenții care se amuzau copios în Strada Călugărițelor, s-au numărat și Aurel Moga, viitorul ministru al sănătății sub comuniști, vestit medic, și Florica, viitoarea soție a profesorului Gavrilă (boli
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
frumusețea și noblețea acestui sunet; în al doilea rând, poate să stăpânească diversitatea necesară sunetului”. La finalul capitolului Despre sunet, Neuhaus consemnează într-o manieră metaforică: „sunetul trebuie să fie învăluit în liniște, trebuie să odihnească în liniște, ca un giuvaer de preț într-o casetă căptușită cu catifea”. Sinteze cuprinzătoare privind calitatea sonoră în interpretare se regăsesc și în literatura noastră de specialitate, dedicată didacticii instrumentale. Școala pianistică românească, prin reprezentanții ei de nivel internațional au contribuit la aprofundarea problemelor
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
al aparențelor, toreadorul e reprezentantul lumii în fața taurului; cu arta lui, el încearcă să transforme o violență animală haotică în material artistic, adică să-i imprime previzibilitate, regularitate, stabilitate, astâmpăr relativ - asta pentru a putea fixa pe el, ca un giuvaer în montura sa, strălucirea spectacolului. Înainte de ceea ce cunoscătorii numesc momentul adevărului, în arenă el inculcă taurului regulile luptei nobile. Ei, aici e buba: dacă taurul se prinde în jocul ăsta dând răspunsurile așteptate, e pierdut. − Auzisem, parcă, de cazuri când
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
imagine și înnegrit de fumul tămâiei, încruntați și sprâncenați, copleșiți de greutatea coroanelor prețios pietruite ale domniei, ce le aminteau dureros de dragostea pământului pentru ei. Îl priveau secetos din tencuiala veche, înconjurați de familii, ținând în palme câte un giuvaer de biserică înălțată din ordinul lor și închinându-l lui Dumnezeu, după ce-i trecuse cu bine dincolo de un val de urgie. Imparțialitatea lui de privitor era serios amenințată de frumusețea poruncitoare a zugrăvelii, sub care privirea i se umezea inexplicabil
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
cei mai cunoscuți pentru a decora capela (Sixtină) pe care tocmai o construiește la Vatican. Dar Roma cunoaște epoca sa de aur prin pontificatele lui lulius al II-lea și Leon al X-lea. Piesa prin-cipală a realizărilor papilor și giuvaerul acestei a doua etape a Renașterii italiene este construcția bazilicii Sfintul Petru făcută după planurile lui Bramante (1514). În aceeași epocă, Iulius al II-lea îl cheamă la Roma pe pictorul și sculptorul Michelangelo Buonarotti, deja celebru la Florența, pentru
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
fidel, dar admirator fervent al femeilor, acest bărbat își află și el salvarea în ambiguitate, în erotica actului nedus până la capăt. Când flirtează, nu caută să colecționeze, asemenea lui Don Juan, cuceriri amoroase. Se mulțumește să vadă scânteind în fața lui giuvaerele posibilelor aventuri, să surprindă reflexiile, licăririle lor. Contemplă, admiră, visează, fără a dori să posede. El nu păstrează din această femeie amprenta trupului, ci o imagine, o amintire care va prinde poate din nou viață, mai târziu, în visurile sale
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
o mână, i-a învinețit un ochi și a lovit-o peste spate, lăsându-i pete roșii și vinete. I-a răscolit prin lăzi, i-a aruncat pe geam valurile de pânză, s-a urcat în pod, dar bani și giuvaere n-a găsit. Înfuriat, a amenințat-o cu moartea, dacă peste două zile nu-i pune banii toți în sertarul de la masă, să fie pregătiți și el va veni noaptea să-i ia. După voce a presupus că hoțul cu
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
iubire, orașe minunate, oameni deosebiți, artă culinară... și toate acestea le puteți descoperii prin ochii și sufletul scriitoarei Floarea Cărbune. Lectură plăcută! Gabriela Petcu Redactor la ziarul “Curentul internațional” Capitolul I Japonia - o enigmă! Motto: (Motoori Norinaga-1730-1801) Japonia este un giuvaer cu mai multe fațete. Am vizitat-o de cinci ori și, de fiecare dată, am ținut un jurnal unde mi-am notat impresiile. Povestea a început așa: În decembrie 2000, Shinya a venit în România și a cerut mâna uneia
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
și, ca atare, avea o responsabilitate majoră privind acceptul de "undă verde" spre cavitatea orală. O suceam și o învârteam și pe o parte și pe alta, vrând să-i descopăr țesătura macromoleculară până la ultimul atom. Țineam în mână un giuvaer de culoare albă, având cel mai mare număr de carate dintre toate diamantele ce se descoperiseră vreodată în carierele Continentului Negru. Uluitor! Impresionat și marcat profund de cele constatate, m-am grăbit să transfer spre analiză pertinentă această "bijuterie perisabilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
natura lor spontană, care le apropie de inconștientul creator" (Preliminarii). Punând la socoteală și faptul că în manuscrisele sortite abandonului, de către poet, se află versuri, chiar strofe, pentru a nu mai vorbi de imagini (ce se dovedesc a fi adevărate "giuvaere"), cu nimic "inferioare splendorii" din forma "șlefuită", "perfectă" a variantei finale. Pledoariile pentru metoda de investigare propusă, mereu punctuale, mereu analitice și demonstrative, constituie substanța exegetică reală a acestei serii de intervenții, cu toate gravitând pe același ax al studiului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
cînd nu urmăream diverse piste (comercianți de casete, colegi de clasă, oameni nevinovați cu care abia făcusem cunoștință) care puteau să mă conducă la cutare sau cutare giuvaer-lipsă, urmăream diverse piste care puteau să mă conducă la cutare sau cutare giuvaer aflat deja în tezaurul meu : voiam să compar ca să mă asigur că versiunile mele nu sînt trunchiate, că sînt într-adevăr posesorul fiecărei fotograme din fiecare film ; voiam să văd cît de diferit pare un film atunci cînd îl vezi
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
citesc, mai tricotez. Aseară au venit primarul și viceprimarul, prefectul și alte personalități, televiziunile locale. Am așezat masa în curte. Camelia - o fostă studentă a Conservatorului din Iași, ne-a cântat minunat niște arii din opere, iar eu am recitat Giuvaere de Arghezi, Miron și frumoasa fără corp de Eminescu și am cântat două cântece populare. Nu prea sunt dispuși să glumească cei invitați, așa că ne mulțumim cu discuții neutre și atât. Atmosfera este liniștită. Asta poate fi bine, dar și
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
citește pe veranda unde rogojinile și scaunele Împletite degajă un miros tare, de paie, În zăpușeala din aer. Pe policioarele albe de la ferestre și pe băncile lungi de sub ele, acoperite cu stambă imprimată decolorată, razele de soare se frâng În giuvaere geometrice, după ce trec prin romburile și pătratele vitraliilor. E ora când Mademoiselle este În forma cea mai bună. Câte volume ne-a citit ea pe veranda aceea! Glasul ei firav continua să murmure, fără a-și domoli ritmul, fără cea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cu spini ale parfumatei orhidee de mlaștină (acea nocinaia fialka a poeților ruși), un micuț Fritillaria mohorât, purtând numele unei zeițe scandinave, a trecut În zbor, foarte jos, abia atingând ce era În jur. Frumosul Cordigera, un fluture ca un giuvaer, zumzăia pe deasupra Întregii suprafețe a uzinei mlăștinoase care-i furnizează hrana. Am urmărit fluturi Sulphur tiviți cu trandafiriu și fluturi Satyr ca marmura cenușie. Ignorând țânțarii care mișunau pe antebrațele mele, m-am aplecat mormăind de plăcere, pentru a adulmeca
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
scaun de fier subțire, a cărui umbră de păianjen se Întinde sub el, un pic spre mijloc, sau o stropitoare rotitoare, plăcut Înfumurată, deși clar psihopată, cu un curcubeu propriu atârnat În stropii Împroșcați de ea deasupra ierbii presărate cu giuvaere, evocă un parc parizian; dar tu vei Înțelege foarte bine că ochiul memoriei se concentrează atât de mult asupra micii siluete așezate pe vine ( Încărcând un camion de jucărie cu pietricele sau admirând cauciucul strălucitor și ud al furtunului unui
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Înflorire egală cu a orașelor de pe litoralul Italiei. Orașul Balcic a devenit o nestemată a colierului maritim românesc. Aici Regina Maria a transformat orășelul Într-o minune de vegetație și edificii de o rară frumusețe. Bisericuța „Regina Maria” era un giuvaer arhitectural. Cercetători ai Evului Mediu au creat cea mai vestită bibliotecă de bizantologie din lume, serele reginei aprovizionau cu flori nu numai orașele din țară. Vizitând Cadrilaterul În 1986 și poposind mai mult timp În peisajul Încântător al Balcicului Îl
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]