489 matches
-
asemenea întâmplare cum a fos întâmplarea lui ursake nicula zis culi slujitorul domniilor voastre și cameradu nost care noi am fost în bătălia cu batalionu 8 iegheri ștairmac și am luptat în carpați la țara galiției și am trecut prin gloanțe ghiulele și sârme și pe urmă încă am luptat în războiul nostru cel adevărat pentru țară și nu neam prăpădit iar ursake nicula a fo să se prăpădească învreme cândiamu rimu erea numeleiana la noemvrie șaptesprezece veniți vă rog frumos ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
am mai povestit-o, nu-i așa? Era spre sfârșitul anului 896. Toate drumurile ce duceau spre Vega erau de acum în mâinile castilienilor, iar proviziile se făceau tot mai rare. Zilele Granadei nu mai erau punctate decât de șuierul ghiulelelor și tânguirile bocitoarelor; în grădinile publice, sute de nevoiași în zdrențe, lipsiți de cele necesare înaintea iernii ce se anunța lungă și aspră, își disputau ultimele crengi ale celui din urmă copac făcut bucăți; oamenii șeicului, pe cât de descumpăniți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
împotriva orașului Santa Fe. Bineînțeles, nici el n-avea habar, astfel că explicațiile i-au fost cu atât mai impresionante. Cu siguranță că ai ghicit, Hassan fiule, că tunul acela n-a fost întrebuințat niciodată. Abu Khamr n-avea nici ghiulele, nici praf de pușcă, nici tunari, iar vizitatorii lui au început să rânjească. Din fericire pentru el, șeful poliției, muhtasib, alertat de îmbulzeală, a pus să fie ridicat obiectul de către câțiva oameni și tras spre Alhambra spre a fi arătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vreunui prinț, vreunui negustor bogat din Palermo sau din Neapole, din Raguzza sau, și mai rău, vreunui castilian care avea să mă facă să beau în fiece clipă întreaga umilință a Granadei. Lângă mine, împovărat de aceleași lanțuri, de aceleași ghiulele, Abbad din Sousa stătea culcat de-a dreptul în colb, precum cea de pe urmă dintre slugi. L-am privit îndelung, ca pe o oglindă a propriei mele decăderi. Nu mai departe decât ieri, bubuia mândru pe puntea caravelei sale, împărțind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
țărâna care o acoperă! Ea îmi repeta mereu aceste vorbe pe care le-am ținut minte: un om nu e niciodată în nevoie atâta vreme cât are limba în gură. E adevărat că am fost vândut rob, cu lanțuri la mâini și ghiulele la picioare, dar limba nu-mi era în lanțuri. M-a cumpărat un negustor pe care l-am slujit cu credință, dându-i o sumedenie de sfaturi, făcându-l să profite de experiența mea din Mediterana. A câștigat astfel atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
se cuvine asupra lui. În aparență, florentinul era cel care primise de la Clement al VII-lea sarcina unei misiuni de bune oficii. Lunile din urmă fuseseră sângeroase. Trupele împăratului încercaseră să cucerească Marsilia, făcând să cadă asupra orașului sute de ghiulele de tun. Fără succes. Regele Francisc ripostase venind să se înstăpânească peste Milano, apoi asediind Pavia. Cele două armate amenințau să se înfrunte în Lombardia și era de datoria papei să prevină o luptă devastatoare. Era de datoria sa, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
încăierare. Or, dacă i s-ar întâmpla vreo nenorocire, ne-ar fi cu neputință să stăvilim valul imperialilor. Consemnate într-o scrisoare adresată papei, aceste doleanțe n-au fost cunoscute la Roma decât atunci când rămăseseră fără obiect: atins de o ghiulea de la un tun ușor, șeful Cetelor Negre se pomenise cu gamba piciorului drept zdrobită. Se impunea să-i fie amputată. Era noapte, iar Giovanni pretinse să țină el însuși torța în vreme ce medicul îi secționa piciorul cu un fierăstrău. Chin zadarnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ghindă, aruncau sulițe aprinse... Imediat, amfiteatrul de lemn din afara zidurilor a luat foc. Nu m-am alăturat indignării tovarășilor mei, care îl considerau mândria orașului... urăsc arenele! — Dar voi cum răspundeați atacurilor? — Aruncam de sus bețe cu vârful ascuțit, pietre, ghiulele de plumb și de bronz. Ei încercau să se adăpostească. Construiseră în grabă vineae din lemn. Le-am dat foc. A doua zi, dușmanii au devenit mai îndrăzneți. Au început să se cațăre pe ziduri, să le distrugă, să caute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pișa - suficient de intensă acum o oră, când în taxi îmi revenea obsesiv scena ședinței copioase și reconfortante din buda Martinei - se transforma acum într-o nouă eră a suferinței celei mai detaliate. Aveam senzația că țin în poală o ghiulea incandescentă. Am luat în considerare ideea de a mă duce la closet, dar e clar că așa ceva nu se practica aici. Aici nu ești la cinema. Oamenii care merg la Operă nu se duc la toaletă, n-o fac nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
revenirea Apărătorilor, cu cei trei sute de luptători de rezervă, ținând Într-un singur loc centrul luptei. În acest timp, o parte din Apărători ajunseseră la catapulte, iar cealaltă se putuse regrupa În spatele Cuceritorilor. La semnalul căpitanului, ambele atacuri fură declanșate. Ghiulelele de foc loviră În plin. După doar zece secunde, Apărătorii declanșară o șarjă rapidă de cavalerie. Derutați, Cuceritorii Încercară regruparea În careu. Era exact ceea ce prevăzuse Oană. O retragere subită a Apărătorilor lăsă careul expus timp de alte zece secunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
oștiri moldovene. Avangada se afunda În mlaștinile de la Trei Ape. Retragerea era imposibilă. Și atunci, Într-un moment În care nimeni nu se mai aștepta, izbucni artileria. Tunurile moldovene de pe dealuri, ascunse până atunci În păduri, bubuiră unul după altul. Ghiulelele căzură asupra regimentelor de ieniceri și spahii. În avangarda turcească se iscă panica. Ienicerii Își căutau ieșirea din noroaie. Dar nu mai exista nici o ieșire. Ienicerii fugari fură Întâmpinați de săbiile răzeșilor și spintecați. În spatele fugarilor, artileria continua să mențină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
triremele Cuceritorilor mențineau viteza, apropiindu-se constant de corabie. - Două galioane sub pavilionul Cuceritorilor pregătesc ridicarea ancorei, o milă și jumătate sud-est! anunță marinarul de cart. Abia termină anunțul că un șir de bubuituri izbucniră la bordul uneia din galere. Ghiulelele căzură la treizeci de pași În dreapta corabiei, care Își continua cursul. Strategia lui Morovan era clară: nu oferea nici o țintă laterală, mergând cu prova spre dușmani, și, În același timp, scurta rapid distanța făcând dificilă reglarea tirului. Mai problematică era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
zgomot uluitor. Artileria. Mihaloglu nu văzuse nicăieri nici o artilerie, dar bubuiturile sacadate care veneau de dincolo de creasta versantului pe care erau postați Apărătorii nu puteau veni decât de la tunuri de mare calibru. Urmă, ca Într-un coșmar, sunetul prelung al ghiulelelor rostogolindu-se peste vârful muntelui și peste capetele Apărătorilor, căzând În mijlocul ienicerilor cu explozii care aruncau În aer zeci de trupuri. - Opriți Înaintarea! strigă Mihaloglu. Trâmbița anunță semnalul de retragere grupată. - N-a căzut În cursă... murmură Angelo. N-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
atârnând-o de șa. Erau Îmbrăcați În straie țărănești, iar căpitanul avea la el o furcă lungă, cu trei dinți. Veneau de la fân. Ieșiră din pădure și se apropiară de drum. Lăsară să treacă un șir de care Încărcate cu ghiulele, apoi traversară drumul și intrară pe pajiștea din partea stângă a casei Litovoi. Mergeau Încet, părând indiferenți și osteniți. Intrară printre ienicerii care Înconjurau curtea și care nu le dădură nici o atenție. Dar, brusc, Oană Își simți umărul drept prins cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În picioare, stingher, fără ca cineva să poată spune cărei clădiri Îi aparținuse. Cea mai mare parte a târgului era, Însă, din lemn, iar lemnul se prefăcuse În cenușă. Acum, târgul nu mai era decât un vast depozit de pulbere și ghiulele. În spatele lui, pe un arc de cerc dispus pe pantele ușoare dinspre sud, vest și nord, artileria turcească trăgea ritmic, fără Încetare. Latura dinspre est a cetății era cruțată, fiindcă acolo se afla podul pe care ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cenușă. Și totuși, ceva se Întâmplase. Ceva de o importanță covârșitoare. Cetatea Sucevei nu căzuse. După mai bine de două săptămâni de asediu, după lupte crâncene la porți și la creneluri, după sute de valuri de asalt și mii de ghiulele care măcinaseră o parte din zidurile exterioare, Cetatea Sucevei nu căzuse. Oană nu putea ști dacă celelalte cetăți erau sub asediu, se predaseră sau fuseseră cucerite. Dar Suceava rezista. Contraforții ei susțineau Încă puterea zidurilor. Poarta, făcută de meșteri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de Scaun luptau cu o Înverșunare la care nimeni nu se aștepta. Tunurile cetății băteau cu furie aliniamentele otomane, făcând atacurile cu pedestrimea extrem de periculoase. Ritmul tragerilor Îi spunea lui Oană că pârcălabul Șendrea nu mai respecta regulile consumului de ghiulele și praf de pușcă pe timpul unui asediu Îndelungat. Asta putea Însemna un singur lucru: pârcălabul știa că asediul nu mai poate dura mult și voia să distrugă cât mai serios materialul de luptă și forțele umane ale otomanilor. Cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pânza de la intrare, fără a observa nici o mișcare În jur. Apoi Îi făcu semn Erinei, care putea vedea mai departe. - Nici o strajă... șopti femeia. Ciudat... Cel mai scurt drum spre ieșirea din tabără e la stânga, pe lângă șirul de căruțe cu ghiulele și printre corturile spahiilor. - Să mergem, spuse Oană. Încet. Fără zgomot. Cei doi ieșiră din cort și pășiră Încet spre șirul de căruțe. Se opriră după primul cort, priviră În jur, apoi continuară drumul. La câțiva pași de prima căruță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
avea misiunea de a aștepta mesaje. Luptătorul o desprinse și fugi spre căpitanul Pietro, care deschise răvașul și Îl Întinse voievodului. Tunurile care lovesc cetatea Sucevei sunt distruse. Depozitul de muniții al otomanilor a explodat. Carele care aduc artilerie și ghiulele spre codrii Ilișeștilor au sărit În aer. Turcii caută, În haos, autorul atentatelor. Nu e nimeni. Voievodul Împături răvașul și i-l Întinse lui Alexandru, când o altă săgeată se Înfipse În scutul mare, venețian. - Încep să se Întâmple lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
jumătate de asediu, a oștenilor care se Înșiruiau de o parte și de alta a podului, pentru onor, În uniforme murdare, rupte, pline de sânge, abia ținându-se pe picioare, la vederea zidurilor Înnegrite de fum, pe alocuri sparte de ghiulele, a sutelor de scări zdrobite și a mormanelor de cadavre turcești din șanțul de apărare, nu mai făcu nici un pas. Se Întoarse, Încălecă și porni spre sud, alături de vărul său Vlad, În fruntea celor două armate. 19 august 1476. Prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de arme. În fața șanțurilor, au descălecat și au dus lupta pe jos, asemeni ienicerilor. Tânărul Alessandro l-a ucis pe Hassan Pașa, comandantul dispozitivului, cu o aruncare a buzduganului. Apoi, atacat de peste zece ieniceri, a ridicat singur o căruță cu ghiulele pe care a prăvălit-o asupra dușmanilor. Nu bănuiam că pictorul nostru are o asemenea forță În brațe. Apoi l-am văzut, la nici zece pași, pe fratele său, Stefano, care privea scena cu un zâmbet, fără să schițeze un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
oameni. — Aș vrea să pot. I-am spus de întâlnirea de dimineață, la care eram de-acum aproape în întârziere. și m-am străduit să nu mă uit la suzeta supradimensionată, din cauciuc, care-i atârna de gât ca o ghiulea. Am mai vorbit puțin la marginea drumului. Am aflat că Luke avea tot felul de slujbe temporare, ca să-și plătească facturile, în vreme ce-și făcea MFA1-ul în creație literară la Columbia. Plus că era pe cale să-și încheie primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
înlănțuirea gemu, dăruire și plâns. Într-un târziu, noaptea își regăsi vocea. Arsă, tulbure. E un exemplar instruit precoce în strategii sordide, acest semen al nostru! Răul ca șansă de supraviețuire. D-aia l-am izbit în locul dureros. A suportat ghiuleaua, o tot duce... cu aceeași sete de viață ca a noastră, nu-i așa? Ce vor ei să ne dovedească, mereu și mereu? Că suntem răi, perfizi, slabi? Și că suntem, totuși, ca niște sfinți, asta le dovedim, mereu? Rebeli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
capului meu, aproape Înainte de a-mi da seama ce se Întâmplă. O, Doamne. O, Doamne. O, Doamne. O, Doamne. O... OO... NU. NU. NU. Ne prăbușim. O, Doamne, ne prăbușim. Ne Îndreptăm În picaj spre pământ. Avionul cade ca o ghiulea. Un bărbat din apropierea mea a fost smuls din scaun și s-a lovit cu capul de tavan. Sângerează. Mă prind bine de scaun, cu respirația Întretăiată, străduindu-mă să nu pățesc și eu la fel, dar simt cum sunt Împinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
altul, Știu cum ești, te cunosc! Știai! Știai! Tu esti bèrbatul! Știai! rostește cu atâta duritate știai, repetându-l obsedant, încât am impresia cè în fiecare sunet, rostit rar, ea toarnè o tonè de plumb topit, cuvintele cèzând ca niște ghiulele în sufletul meu încât mè ghemuiesc lèuntric de durere, Știai cè vei muri! Știai! Vom muri! cântând, Eu te iubesc așa de mult, sè știi! I love you șo! Nici o femeie nu te iubește așa de mult ca mine! Știai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]