503 matches
-
este întotdeauna iluzorie la examenul histologic. Se face cu: 1)" Histiocitomul fibros malign" acesta apare însă la o vârstă mai avansată și este caracterizat histologic printr-o structură mai puțin uniformă decât aceea a FS, cu prezența de celule tumorale gigante, multinucleate. Histiocitomul fibros malign poate avea și arii cu fibre de colagen. 2)" Neurinomul malign" este adesea dureros. Își are originea întotdeauna într-un trunchi nervos. Histologic, celulele sunt dispuse rareori în mănunchiuri paralele distincte. 3)" Sarcomul sinovial monofazic cu
Fibrosarcom () [Corola-website/Science/312399_a_313728]
-
un sistem binar cu stele apropiate. Sistemul constă din stele din secvența principală, cea primară având masă mai mare decât cea secundară. Fiind de masă mai mare, cea primară este prima dintre cele două care evoluează în ramura asimptotică a gigantelor, unde straturile exterioare se extind considerabil. Dacă cele două stele ajung să aibă straturi exterioare comune, atunci sistemul poate pierde cantități semnificative de masă, reducându-și momentul cinetic, raza orbitală și perioada de rotație. După ce steaua primară a degenerat într-
Supernovă de tip Ia () [Corola-website/Science/317408_a_318737]
-
stele ajung să aibă straturi exterioare comune, atunci sistemul poate pierde cantități semnificative de masă, reducându-și momentul cinetic, raza orbitală și perioada de rotație. După ce steaua primară a degenerat într-o pitică albă, cea secundară evoluează ulterior într-o gigantă roșie și situația devine favorabilă acreției de masă de către primară. În timpul fazelor finale cu straturi comune, cele două stele se rotesc una în jurul celeilalte la distanță din ce în ce mai mică, pe măsură ce se pierde momentul cinetic. Orbita rezultată poate avea o perioadă de
Supernovă de tip Ia () [Corola-website/Science/317408_a_318737]
-
albă. Ea este cunoscută ca și „piciorul lui Orion”. Bellatrix a fost desemnată "„Gamma Orionis”" de către Johann Bayer. Colocvial, este cunoscută ca și „Steaua Amazoană”. De-asemenea, este a douăzeci și doua stea de pe cerul nocturn. Bellatrix este considerată o gigantă de tip B; deși este prea mică pentru a exploda într-o supernovă, luminozitatea stelei Bellatrix provine mai degrabă de la temperatura sa ridicată decât de la raza sa. Bellatrix este umărul stâng al lui Orion. a factor that defines Betelguese. Bellatrix
Orion (constelație) () [Corola-website/Science/298756_a_300085]
-
stâng al lui Orion. a factor that defines Betelguese. Bellatrix serves as Orion's "left shoulder." Mintaka, sau "„Delta Orionis”" conform denumirii Bayer, este cea mai slabă stea din centura lui Orion. Este un sistem stelar multiplu, format dintr-o gigantă albastră de tip B și o stea albă mai masivă de tip P. Sistemul stelar Mintaka constituie o stea variabilă binară cu eclipsă, unde atunci când componenta principală este eclipsată de cea secundară, este constatată o scădere drastică a luminozității. Mintaka
Orion (constelație) () [Corola-website/Science/298756_a_300085]
-
mare decât Soarele). Un model de formare a acestei categorii de supernove este un sistem solar binar cu două stele apropiate. Cea mai mare dintre cele două stele este prima care iese din secvența principală, și se mărește formând o gigantă roșie. Orbita comună a celor două stele începe acum să se micșoreze, întrucât cele două stele ajung să aibă o coroană comună. Giganta își expulzează apoi propria coroană, pierzând masă până în momentul în care nu mai poate continua fuziunea nucleară
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]
-
mare dintre cele două stele este prima care iese din secvența principală, și se mărește formând o gigantă roșie. Orbita comună a celor două stele începe acum să se micșoreze, întrucât cele două stele ajung să aibă o coroană comună. Giganta își expulzează apoi propria coroană, pierzând masă până în momentul în care nu mai poate continua fuziunea nucleară. În acest punct, ea devine o pitică albă, compusă mai ales din carbon și oxigen. În cele din urmă, și cea de-a
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]
-
până în momentul în care nu mai poate continua fuziunea nucleară. În acest punct, ea devine o pitică albă, compusă mai ales din carbon și oxigen. În cele din urmă, și cea de-a doua stea iese de pe secvența principală, devenind gigantă roșie. Materia expulzată de giganta roșie este însă adunată prin acreție de pitica albă, ceea ce cauzează creșterea masei celei din urmă. Un alt model de formare a exploziilor de tip Ia implică fuziunea a două pitice albe, masa combinată depășind
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]
-
mai poate continua fuziunea nucleară. În acest punct, ea devine o pitică albă, compusă mai ales din carbon și oxigen. În cele din urmă, și cea de-a doua stea iese de pe secvența principală, devenind gigantă roșie. Materia expulzată de giganta roșie este însă adunată prin acreție de pitica albă, ceea ce cauzează creșterea masei celei din urmă. Un alt model de formare a exploziilor de tip Ia implică fuziunea a două pitice albe, masa combinată depășind pentru scurt timp limita Chandrasekhar
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]
-
are loc în supernovele de tipul II, produce aproximativ jumătate din toate celelalte elemente existente în univers dincolo de fier, inclusiv plutoniu, uraniu și californiu. Singurul alt proces major ce produce elemente mai grele decât fierul este s-procesul din stelele gigante roșii, mari și vechi, unde se produc aceste elemente mult mai lent, și oricum nu elemente mai grele decât plumbul. Rămășița unei supernove constă dintr-un obiect compact și o undă de șoc de material ce se extinde rapid. Acest
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]
-
deceniile care au urmat publicării românului. Există două tipuri de fuziune stelara, una care implică prezenta atomilor de carbon pe post de catalizator și alta care implică reacția proton-proton. Aceste procese depind doar de dimensiunea și temperatura stelei, doar stelele gigante folosind ciclul carbonului. La ora actuală, se considera că stelele care au planete locuibile nu pot deveni nove, dar vor deveni gigante roșii la sfârșitul perioadei lor de viață.
Curenții spațiului () [Corola-website/Science/321429_a_322758]
-
catalizator și alta care implică reacția proton-proton. Aceste procese depind doar de dimensiunea și temperatura stelei, doar stelele gigante folosind ciclul carbonului. La ora actuală, se considera că stelele care au planete locuibile nu pot deveni nove, dar vor deveni gigante roșii la sfârșitul perioadei lor de viață.
Curenții spațiului () [Corola-website/Science/321429_a_322758]
-
a fost considerată ca fiind cea de-a noua planetă a Sistemului Solar. Aceasta și-a pierdut statutul de planetă, fiind acum considerată o planetă pitică. (poreclită "Planeta Phattie"<ref name="10.1126/science.aae0237"> </ref>) este o ipotetică planetă gigantă cu o masă de aproximativ 10 ori mai mare ca cea a Pământului, aflată la marginea Sistemului Solar. Existența planetei ar explica configurarea orbitală neobișnuită a unui grup de obiecte transneptuniene (OTN). La 20 ianuarie 2016, cercetătorii Konstantin Batygin și
A noua planetă () [Corola-website/Science/335456_a_336785]
-
orbita în jurul Soarelui între 10.000 și 20.000 de ani. Conform studiului publicat în Astronomical Journal, „Planeta Nouă” ar avea o masă de aproximativ 10 ori mai mare decât Terra și s-ar afla la minim 200 UA. Planeta gigantă a fost detectată indirect după ce cercetătorii au observat cum 13 obiecte transneptuniene din Centura Kuiper se mișcă împreună ca și cum ar fi influențate de gravitația unui corp ceresc uriaș. În 2014 revista "Nature" a publicat primele elemente ale posibilei existențe a
A noua planetă () [Corola-website/Science/335456_a_336785]
-
într-adevăr, dincolo de Pluto.Michael E. Brown o descrie ca fiind un „perturbator masiv” al obiectelor din Centura Kuiper, și postulează că dacă rezultatele actuale sunt corecte, această a noua planetă ar fi putut să se formeze în nucleul unei gigante gazoase, și să fie proiectată la marginile Sistemului Solar. Se estimează că cea de-a noua planetă este similară în mărime și compoziție cu planeta Neptun, și poate fi cea de-a cincea planetă gazoasă formată după Modelul de la Nisa
A noua planetă () [Corola-website/Science/335456_a_336785]
-
A fost descoperită în noiembrie 2003 de către o echipă de astronomi britanici, francezi, italieni și neozeelandezi care analizau datele Two Micron All-Sky Survey, un mare releveu al întregului cer în infraroșu. Ei au constatat o densitate mai mare de stele gigante de clasă spectrala M în această parte a cerului. Galaxia este situată în spatele planului Caii Lactee, acolo unde stelele și norii de gaz și de praf sunt mai denși, ceea ce explică faptul că nu a fost descoperită înainte. Se pare
Galaxia Pitică din Câinele Mare () [Corola-website/Science/337369_a_338698]
-
atât de diferite chimic față de viața de pe Pământ, încât nu ar fi posibil ca una să fi fost strămoșul celeilalte. Condițiile de pe Titan ar putea deveni mai habitabile în viitor. Peste 6 miliarde de ani, când Soarele va deveni o gigantă roșie, temperaturile la suprafață vor crește la ~200 K (−70 °C), atât cât este nevoie pentru ca oceane stabile de amestec de apă și amoniac să existe la suprafață. Pe măsură ce radiația ultravioletă a Soarelui va descrește, ceața din atmosfera superioară a
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
este formată din țesut histiofibroblastic compact în care sunt implantate mici trabecule osoase care nu mai conțin osteoblaste. În general, histiofibroblastii sunt rotunzi, numeroși, cu mitoze rare, înconjurați de o rețea de fibre colagene delicate. Odată cu evoluția, pot apărea celule gigante multinucleate, în special în zonele bine vascularizate (așa cum sunt coastele și în general oasele spongioase). În anumite arii țesutul tumoral este lipsit de trabecule osoase și este destul de asemănător cu fibromul histiocitar. Alte ori are aspect mixoid. Trabeculele osoase și
Displazie fibroasă () [Corola-website/Science/308064_a_309393]
-
determină căderea lor spre interior și provoacă extincții în masă. Pitica roșie din carte se dovedește a nu fi acest companion; ea doar trece prin sistemul solar. Un aspect interesant legat de sistemul planetar din carte este că include o gigantă gazoasă pe nume Megas, care orbitează într-un interval de timp foarte scurt în jurul stelei (Erythro este satelitul lui Megas.) Pentru anul 1989 aceasta era o idee radicală, confirmată în 1995 de descoperirea primei planete extrasolare care orbita o stea
Nemesis (Asimov) () [Corola-website/Science/321434_a_322763]
-
sistemului. Dacă una dintre stele se întinde dincolo de lobul său Roche, materia respectivă „cade” spre cealaltă stea. Acest proces poate conduce, în final, la dezintegrarea totală a stelei, fiecare pierdere reducând cu atât mai mult lobul. În cazul unei perechi gigantă roșie / pitică albă, gazul provenind de la gigantă poate să depășească lobul lui Roche, deversându-se, în mod continuu, pe pitica albă și provocând mai multe nove recurente.
Limită Roche () [Corola-website/Science/337598_a_338927]
-
dincolo de lobul său Roche, materia respectivă „cade” spre cealaltă stea. Acest proces poate conduce, în final, la dezintegrarea totală a stelei, fiecare pierdere reducând cu atât mai mult lobul. În cazul unei perechi gigantă roșie / pitică albă, gazul provenind de la gigantă poate să depășească lobul lui Roche, deversându-se, în mod continuu, pe pitica albă și provocând mai multe nove recurente.
Limită Roche () [Corola-website/Science/337598_a_338927]
-
Un gigant gazos (de asemenea cunoscut ca planetă joviană, după planeta Jupiter, sau planetă gigantă) este o planetă mare al cărei component principal nu este piatra sau alt material solid. În Sistemul solar se numără patru giganți gazoși: Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun. Cu toate acestea, astronomii le clasifică uneori pe Uranus și Neptun ca
Gigant gazos () [Corola-website/Science/328772_a_330101]
-
compoziției dintre ele și giganți de gaz mai mari, Jupiter și Saturn. Mulți giganți gazoși extrasolari au fost identificați orbitând în jurul a mai multor stele. Planetele care au de 10 ori și mai mult decât Masa Pământului sunt denumite planete gigante. Planetele cu o masă mai mică sunt deseori numite „pitici gazoși”.
Gigant gazos () [Corola-website/Science/328772_a_330101]
-
traversează întreaga "acropolă". Pe o parte se află clădirile administrative, politice și militare, pe cealaltă sanctuarele, dintre care marele altar monumental, prevăzut cu frize ce reprezintă zeități și giganți din cultul tradițional grec, capodoperă a sculpturii elenistice. Este epoca realizărilor gigante din arhitectură: amfiteatrul din Pergamon cu o capacitate de cca. 10.000 spectatori, templul lui Apollo din Didyma, opera arhitecților Daphnis din Milet și Paionios din Efes. În timpul perioadei elenistice sculptura capătă accentuate trăsături naturalistice, abandonând într-o oarecare măsură
Arta elenistică () [Corola-website/Science/314636_a_315965]
-
un cuplu de călători în spațiu din romanul Planeta maimuțelor. Aceștia găsesc un manuscris închis într-o sticlă și află că în anul 2500 profesorul Antelle a organizat o expediție împreună cu Ulysse Mérou și Arthur Levain pentru explorarea unei stele gigante numită Betelgeuse. Koba este maimuta rea din filmul al doilea. Legiuitorul (The Lawgiver) este un urangutan care apare în filmul original din 1968. În roman, Arthur Levain este un om care a participat la expediția spre Betelgeuse. Pe planeta Soror
Listă de personaje din Planeta maimuțelor () [Corola-website/Science/327214_a_328543]