279 matches
-
până la durere. Setea de neștiutul tainei, pieri... se stinse în solul rațiunii... alfricii. Conturul uman de pâclă alburie, de la capătul patului, rămas nemiscat, începu să tremure vălurit, si-i întinse o mână. O femeie, cu trup de silfidă, într-un giulgiu alb, pluti o clipă lângă el. Nu-i vedea fața... și-o ținea întoarsă. O clipă, doar, îl privi. Si, încet-încet luă chipul schivnicului din Munții Neamțului. Din gura lui fără buze, începu să țâsnească făpturi iesite din morminte, cu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
-i în adânc, tot mai în adânc, sub pielea încrețită... Se trezi brusc... Oasele îi erau sloi de gheață. Închise ochii strâns, strâns si îsi înclestă fălcile, ca să nu-i clănțăne dinții din gură. Deodată, o răceală ucigătoare, ca un giulgiu de gheață, simți că se lasă din tavan... Vroia să deschidă ochii, dar se temea... Lupta cu amorțeala si cu somnul de gheață, din care nu se putea trezi, simțind-o că-l învăluie. O pată de lumină de pe tavan
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
unde scheletul era depus pe o împletitură vegetală, iar la Bârlad-Dealul Țuguieta, cel de-al doilea schelet (al femeii) era așezat pe un strat subțire de prundiș. În afara bazinului, la Stoicani - Galați, defunctul din M3 a fost înfășurat într-un giulgiu și depus între două podele de lemn (fragmentele de lemn descoperite susțin afirmația); alte schelete au fost așezate în sicrie de lemn (Stoicani - Galați, Arsura - Vaslui), iar resturile de scânduri putrezite și de împletituri de rafie și rogojină dovedesc acest
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
să nu tulbure somnul mortului, ascuns dincolo de zidurile mute ale casei cu două caturi. Rudele pândeau neliniștite din casă ulița aglomerată. Speria mai ales această tăcere apăsătoare, stăpânirea cruntă din ochii oamenilor. Pe o masă aștepta coșciugul, acoperit cu un giulgiu alb. Era un sicriu de brad, ieftin și întocmit la iuțeală de doi meșteri din alt cartier, cărat noaptea la domiciliul cămătarului, ca să nu afle lumea că Bică-Jumate nu mai era. Dar lumea tot aflase, erau cu toții aici și așteptau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe asta! - Ba pe voi să vă ia, necredincioaselor! Să nu fi fost atâta lume de față, s-ar fi certat în gura mare. La ziuă, lucrătorii aduseseră o ladă, care mirosea a brad, vopsită proaspăt. O vecină cumpărase un giulgiu și au căptușit pe dinăuntru lemnul coșciugului. I-au pus mortului sub cap o pernă. Tot în ziua aceea, văduva a bătut telegramă la rude, în provincie, să vină la înmormîntare. Era nedormită și năucă de cap. Abia a avut
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
toți ridicară sabiile și-și puseră un picior înainte. Flacăra mică plutea mereu nainte-i, el o urma mereu, până ce mai era șase pași departe de sicriu; în momentul acela capacul sări de pe sicriu, clopotul sună a alarmă... o damă în giulgiu a[l]b și lung, de moartă, cu un văl negru pe față, se ridică încet din sicriu și-și întinse brațele spre el. în acelaș moment statuele sunară din săbii și se porniră asupră-i. Cavalerul năvăli ca fulgerul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cîmpul alb și troienit Sub negura geroasă, Și stă grămadă la un loc, Fără-adăpost, nici foc. ........................................ Treptat, omătul spulberat Se-ntinde ca o mare, Și crește, și sub el, treptat, Convoiu-ntreg dispare, Și-n zori tot cîmpu-i Învălit C-un giulgiu nemărginit...” Reveria pietrifiantă se deschide, aici, spre un simbolism remarcabil al culorilor. Al doilea peisaj este mai variat și, din punctul de vedere al imaginației, mai productiv. Reveriei pietrifiante, poeticii imobilității, terorii de frig li se substituie În Pasteluri un
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cu toții... — Poate nici n-au fost, chibzui Iadeș. Ni s-o fi părut. Pârnaie arătă-n sus, către stâlpul care se mai ținea, ca prin minune, legat de fire electrice nevăzute. Eșarfa se întinsese peste cele trei brațe, ca un giulgiu care aștepta coborârea de pe cruce. Chisăliță avea și el un răspuns, răscolind cu vârful pantofului cenușa. — Io zic s-o tăiem de-aicea, spuse Pârnaie. Dar nu se clintiră, privind fascinați la monștrii care mușcau, clefăind din molozuri. Ce s-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
avea obrajii bucălați și în priviri acea nedu merire copilărească pe care n-o poate risipi niciun răspuns. Purta o rochie de prințesă, până la călcâie, și părul lung îi era auriu, ca și rochia, încât păpușa părea înfășurată într-un giulgiu. — Annabel, spuse Tili, dintr-o suflare. — Doar atât ? Annabel, pur și simplu, fără vreun epitet ? Mi-a luat o săptămână s-o fac. Uită-te la ea, parcă respiră. Și părul e adevărat, nu mint, a crescut singur vreun centimetru
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
realitate: „nu schimba iar vorba”. Gavrilescu nu este lăsat să se piardă În trecut, să se rătăcească În memorie. Fetele sunt grăbite („căci trece timpul, trece timpul”), și profesorul este supus la mai multe probe. Se vede Înfășurat Într un giulgiu (viziunea morții), În altă clipă Îi pare că visează și, trezit, Își dă seama că e Îmbrăcat altfel decât intrase, cu șalvari și tunică de mătase galben- aurie. În această confuzie totală numai Încercarea eroului de a-și povesti viața
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
bogat. Dar trăind sărac, dar comportându se bogat, el a muri t sărac. Într-o zi, trecând pe lângă biserică, am văzut norod strâns. Am auzit citindu-se rugăciunile morților. Am intrat și am privit. În mijlocul bisericii stătea mortul învelit în giulgiu. Biserica era iluminată și împodobită ca pentr u un mort, fost om bogat. Prohodul i-l făcea arhiereul, înconjurat de mulți clerici. Nu era de față nici o rudă, nici un prieten, nu s e vărsau lacrimi mincinoase... doar o vădană, în
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
populat de fantome care se întorc și de viziuni ale morții. La fel, în finalul Electrei lui Euripide, când sunt aduse cele două cadavre - corpuri scăldate în sânge -, Oreste retrăiește detaliile asasinatului, înainte de a acoperi trupul mamei sale cu un giulgiu. Apoi Dioscurii, frații Clitemnestrei, despre care corul se întreabă dacă sunt daimones sau zei cerești și pentru ce oare se lasă văzuți de către oameni, Dioscurii aceștia, așadar, vin să-l anunțe pe Oreste că va fi vânat de erinii, de
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
cum spune Bernardo, Horațio aude larma asurzitoare a unor temute, dar inevitabile vremuri de restriște. Se gândește la toate semnele rele care anunțaseră odinioară asasinarea lui Iuliu Cezar, la acele nopți romane când Morminte s-au căscat și morți în giulgiu Au chițăit și au țipat pe străzi; Planete s-au ivit cu cozi de foc; A rourat cu sânge; pete-n soare Năprasne au menit... 1 Ca și cum Shakespeare ar vrea să ne atragă atenția asupra faptului că aceste două nopți
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
aer proaspăt. Pregătindu-se să simuleze moartea, Julieta trăiește experiența morții reale, trăiește groaza de a se afla în curând într-un sumbru lăcaș: Sub bolta căruia de veacuri zac Străbune oseminte îngropate Și trupu-nsângerat al lui Tybalt, Abia-nhumat, în giulgiu putrezește, Pe unde cică stafii se arată La miezul nopții...1 Este spațiul întâlnirii cu Gorgo și cu fantomele, spațiul în care oricine își poate pierde ușor mințile. În finalul scenei, Julietei i se pare că vede fantoma (ghost) lui
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
de pribegie, de călătorie între cele două insule gemene, care, ca în tabloul lui Böcklin, par fiecare dublul celeilalte. În acest sens, Sonata spectrelor ne propune o metaforă perfectă a teatrului. Pe scenă circulă fantome adevărate, dar mute: înfășurat în giulgiu, spectrul defunctului Consul apare în pragul casei, dar numai Studentul îl vede; Lăptăreasa, o femeie tânără îmbrăcată în haine de vară, își face și ea apariția în acordurile muzicii și e văzută tot numai de către Student. Căci Studentul este singurul
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
impasibili, bănuitori, precauți, Înspăimântați, neliniștiți, senini, indiferenți. În total, Întreaga varietate posibilă printre bărbații confruntați cu Încercări identice, În lumina despre care un pictor de acuarele ar fi spus că era nespus de frumoasă și care Îi Învăluia ca un giulgiu anticipat, În tonuri subtile și foarte delicate, pe cei gata să moară. Faulques o privise pe Olvido și o văzuse mergând la patru-cinci metri În stânga lui, printre soldați, cu blugii uzi lipiți de picioare, haina trei sferturi de croială militară
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
se liturghisește" 307. Picioarele mortului se leagă cu o basma sau cu ață roșie, numită "piedică", iar la înmormântare este păzită foarte bine și se așează în sicriu, pentru a nu fi folosită la vrăji 308. Pânza de pe trupul mortului (giulgiu, sovon sau respeti) este pusă pentru ca răposatul să aibă cu ce se apăra împotriva "focului" pe care trebuie să-l străbată până la rai 309. Lumina din ceară, având aceeași lungime cu cel decedat, numită "toiag", și așezată pe pieptul mortului
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Lenora îl simte ridicîndu-se din "regiuni" materiale ale ființei, încă nedeslușit și totuși acaparator: "Lenora se întristă, din regiuni obscure i se urca o intuiție sinistră asupra boalei; se întorcea spre perete, strîngînd pe lîngă ea plapoma ca pe un giulgiu, și închidea ochii privind în întunericul pleoapelor ceva spăimîntător." Pentru alt context, metafora arhitectonică a subteranei este "decodată", explicită, în chiar discursul naratorial: "Scoborînd astfel în subteranele conștiinței, (Rim) găsise gîndul mîntuitor de a se sluji de minciună." Obsesia arhitecturală
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
a fost viu, iată, acum nimic nu mai este viu, că o nouă pace va fi acum și un nou război aproape va fi"); bătaia în poartă a Omului cu lampa înnegurată, al cărui cântec "mi-a fost iubita în giulgiu o noapte" etc. etc. Un punct de maximă intensitate a percepției halucina(nt)e este propriul ritual sepulcral; strania dedublare postthanatică, amintind pe undeva de postuma eminesciană Ioan Vestimie sau de A treia resemnare a lui Márquez, păstrează totuși marca
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pasteluri ale întomnării, ca și opțiunea pentru vocabule rare sau arhaice: "Zăpada-n cuib de vultur odrăslind/ Aura florii o cuprinde-n sine./ Răsară-n zori sub rouă a comând/ S-aștearnă umbra fără s-o înlumine.// Tăcuta rază-n giulgiu și-n potir/ Luminii-nalță-n taină patrafir" (Aura florii-nchise...). Dar în special tematica, imagistica și simbolurile pe care le cultivă Emilian Marcu, începând cu Nunta în sâmbure (Editura Junimea, Iași, 1975) și terminând cu Foșnetul mătăsii în manuscrise
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cu valențe claustrale și litificate într-o rigor mortis care afectează tot ceea ce se află în jur, de la blocurile paralelipipedice de piatră albă cu o luminescență bizară, la apele încremenite într-o oglindă glasată, de la atitudinea solemn-statuară a omului în giulgiu, noul locuitor al Insulei morților, la verticalitatea chiparoșilor asemeni coloanelor unui templu. Nu există nicio pasăre, niciun semn de viață în acest peisaj mai degrabă mental decât real. Böcklin "construiește" o arhitectonică sepulcrală, necropolitană, accentuând construcția pe verticală a tabloului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care "morala" este definitorie pentru credo-ul simbolist: "eu nu zugrăvesc lucruri, ci idei și sentimente"94. Operând în cadrul tiparului tematic al lui Memento mori, cu o recuzită alegorică consacrată, pictorul realiza un tablou melancolic înfățișând un cadavru învelit în giulgiu, așezat pe un pat mortuar, având la picioarele patului obiectele investite simbolic ale profesiei militare, coiful, lancea, scutul; ale plenitudinii vieții, cupa deșertată, mandolina, și cartea, simbol al unei înțelepciuni care nu salvează de la această ultimă exacțiune: moartea. II.5
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care se întunecă asemeni unui vid absorbant sau se pregătește de furtună. Cadrul natural servește la configurarea unei stări, nu este pur și simplu un decor neutru sau pitoresc. Albul maramei conferă ceva grandios și straniu acestei femei, ca un giulgiu fantomatic, neverosimil, un dramatism preluat cromatic și de tensiunea dintre contraste, dintre lumină și întuneric. Cine este, de unde vine, către cine privește? Trama simbolică se poate organiza gauguinian. Femeia parcă privește într-un gol nebulos, pare desprinsă din peisaj sau
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Există nenumărate exemple care ilustrează acest prim contract de lectură; reținem un anumit gen de literatură care se plasează la limita dintre lectura populară și cea a culturii pe cale de a se legitima: este vorba de coperta romanului polițist, Un giulgiu nu are buzunare de Horace Mac Coy, Seria neagră. 2. Un contract de lectură care afirmă o literatură de cercetare, corespunzătoare unui nivel de producție restrînsă. Coperta a patra operează o distanțiere de povestea din roman, narațiunea trecînd ușor în
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
H. James, Altarul morților. Precizăm totuși că cele două categorii, cele două tipuri de lectură nu sînt foarte diferite unul de celălalt; există treceri, iar folosirea supracopertei, a textului de prezentare o vor dovedi. Ultima copertă, Horace Mac Coy, Un giulgiu nu are buzunare Obișnuita prezentare a ultimei coperte de la "Careul negru" sau de la "Seria neagră" conține și o reclamă pentru apa de toaletă "Balafre"; prin urmare, această reclamă poate fi tratată cu umor și prezența ei conferă cărții o poziție
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]