346 matches
-
culturale. Un exemplu de utilizare a termenului de postmodernism atât pentru a desemna condițiile de ordin social-economic, ideea de nouă epocă, cât și condițiile culturale îl oferă Fr. Jameson, pentru care postmodernismul desemnează "logica culturală a capitalismului târziu". Criticând această glisare conceptuală de la postmodernitate la postmodernism, Hutcheon recunoaște totuși că atât Jameson, cât și Lyotard și Habermas, deși au perspective foarte diferite asupra fenomenului postmodern, "au ridicat importanta problemă a fundamentării socio-economice și filosofice a postmodernismului în postmodernitate. Dar a presupune
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
se axează și Domnișoara Christina" (1997: 186). Mai recent, Paul Cernat, cu un cert și fericit aplomb analitic, subliniază că "Domnișoara Christina trebuie privită nu atât ca o ruptură (subl. în text) față de literatura preexistentă, cât mai ales ca o glisare dinspre realul "diurn" înspre tărâmul nocturn al imaginarului" (2009: 279-280). Un segment de critică privilegiază constant interpretarea din unghi onomastic a personajului central (și trebuie să recunoaștem că Eliade însuși era preocupat de hermeneutica numelor). Ilina Gregori crede, astfel, că
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
308) Nu au lipsit stările conflictuale, constrângerile stabilite de guvernanți pentru delicvenții ori puținii contestatari ai acelor timpuri. În scrierea din anul 1996, publicată și în SUA în anul 2000 (Anii 30. Extrema dreaptă românească), autorul aducea noi dovezi ale glisărilor spre ideologiile fasciste și naziste care, pe fondul discriminărilor rasiale, s-au concentrat pe acțiuni antisemite soldate cu grave tragedii omenești. Replicile la acele suferințe îndurate de evrei atât înainte, cât și după anul 1944 au constat în contribuții constructive
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Buleandră, Nicolae Pârțan; în Art. 214 clanul mătușilor cuprinde pe Răduleasca, pe Popeasca, pe Ioneasca, pe Otopeanca, pe Hurdubiloaia, pe Popeasca ailaltă a lui Mache al popei Zamfirache, de-i mai zice și Ampotrofagu; același efect poate fi obținut prin glisarea numelor între reprezentanții diferitelor generații după modelul Jean, fiul lui Ion: la domnul Stavrache Stavrescu, proprietar în strada Grațiilor no.13 bis stau în gazdă domnișoara Matilda Popescu cu mama sa Ghioala Popescu și domnișoara Lucreția Ionescu cu mătușa sa
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
petrece acțiunea romanului, aflată la o sută de ani distanță față de cea în care scriitorul își creează opera, îi oferă acestuia posibilitatea de a pune mai bine în lumină, într-un mod inedit, dat de specularea valențelor ludice ale permanentei glisări temporale trecut / prezent, tema care prinde contur dincolo de istoria de dragoste, esențială doar în structura de suprafață - problema libertății spirituale a individului forțat să se supună convenției. Romanul deschide de fapt perspectiva mai multor dimensiuni ale libertății - libertatea scriitorului, în calitate de
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
unei capodopere la care este liber în egală măsură să contribuie sau doar să se lase purtat de-a lungul paginilor de abilitatea cu care romancierul îl va ului până la ultima frază a cărții. Jocul continuă la nesfârșit pentru că permanenta glisare între spațiul ficțiunii și cel al realității (dar ce este până la urmă realitatea?) se produce neîncetat, prin insinuarea permanentă a prezenței naratorului însuși printre personajele sale (domnul serios din tren, personajul ciudat care urcă într-un landou, din final), fără
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
lucru Dav... Începu să plângă înfundat, cu capul rezemat de braț. Vlădescu îi apucă brațul, silindu-l să se oprească și să-l privească. - Este vina ta Paule. [...]” (p.204) Deși marcată prin alineat și prin începerea unui nou paragraf, glisarea de la un decor la altul este aproape firească prin interpunerea unui element comun: imaginea brațului. Cealaltă ruptură, mai puțin sesizabilă, o întâlnim în trecerea de la imaginea lui David pregătindu-se să-și părăsească locuința închiriată, la cea a Ghighiei ținând
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
se întâlni cu Partenie [...]” (vol.I, p.58). Rupturile de acest tip cauzate de intenția de a păstra, pentru moment, paralelismul celor două planuri (Vădastra și Viziru), cu toate episoadele adiacente, este continuată și în interiorul fiecărui plan în parte prin glisarea între episoade delimitate temporal. Bifurcarea inițială de ordin mai mult spațial, este continuată de o ramificare spațio-temporală a materiei epice. Apar astfel numeroase bucle temporale asemănătoare celor provocate de memoria involuntară în romanul proustian: ,,Într-o seară friguroasă de martie
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
structura arborescentă a romanului. Discursul narativ stă în, Noaptea de Sânziene, sub semnul unui joc al timpurilor verbale care se suprapune peste multiplicitatea perspectivelor, a vocilor narative prezente în roman. Alternanța continuă a timpurilor trecute ale indicativului este impusă de glisarea permanentă de la un plan la altul. Fragmentarea discursului prin paragrafe sau prezența punctelor de suspensie la începutul unei fraze nu sunt suficiente pentru a reda clar trecerea de la un plan la altul, de la prezent la trecut și invers. Sau, mai
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
legate de prezența, într-un moment sau altul al conflictului, a unor figuri total necunoscute cititorului. Am putea vorbi de o tehnică a ,,comentariilor ulterioare” prin care discursul narativ se complică și mai mult. De fapt, o mare parte dintre glisările temporale sunt cauzate tocmai din necesitatea de a justifica apariția unui nou personaj într-unul din cele două planuri. Explicațiile autorului referitoare la personajele introduse în scenă nu pot fi făcute fără să vizeze trecutul lor. De aceea, glisările temporale
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
dintre glisările temporale sunt cauzate tocmai din necesitatea de a justifica apariția unui nou personaj într-unul din cele două planuri. Explicațiile autorului referitoare la personajele introduse în scenă nu pot fi făcute fără să vizeze trecutul lor. De aceea, glisările temporale sunt inevitabile în planul discursului epiconarativ. Indiferent dacă este vorba despre personajele principale sau despre cele secundare, procedeul este același. Trecutul lor este dezvăluit treptat, în funcție de traiectoria pe care o ia destinul fiecăruia. Cu toate că de cele mai multe ori, scriitorul lasă
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
simplu în opoziție cu cele care sunt extrem de modalizate) și narațiunea propriu-zisă. O regretabilă confuzie a fost mult timp întreținută de către cei care au redenumit "povestire" "enunțarea istorică" a lui Benveniste. Începând cu Weinrich, Genette și Maingueneau o astfel de glisare terminologică duce la confuzia între planurile enunțiative și secvențialitate. Dacă perfectul simplu este, așa cum nota Roland Barthes într-un celebru articol, "piatra de temelie a povestirii", uzajul acestui sertar verbo-temporal nu poate transforma o propoziție izolată precum (11) într-o
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Labov și Waletzky continuată de lucrările americanilor Sacks și Jefferson și, în Germania, Uta Quantoff constă în descrierea textelor dominate de o atitudine de limbaj bazată pe incitarea la acțiune a partenerului (partenerilor) interacțiunii. În acest mod are loc o glisare a preocupărilor din planul normalității formale a închiderii structurale, legate de un gen (basmul scris) în planul interacțiunii de limbaj aflat într-o situație dată cauzalitate interactivă întotdeauna subiacentă și uneori dominantă. Cele două elemente sunt inseparabile și trebuie neapărat
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
1990b: 34) Într-un articol mai recent, B. Combettes, cu mult mai puțin clar decât în citatul de mai devreme, renunță la ideea tipului de text explicativ în favoarea celui de "conduită" sau de "discurs" explicativ: "Observăm cum are loc o glisare: plecând de la importanța unor situații de explicație se ajunge la ideea existenței Textului Explicativ, ceea ce este cel puțin discutabil. Subliniez de altfel, așa cum apare și în revista Pratiques, ezitarea în a alege fie denumirea de text fie cea de discurs
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
a acestei tirade este reprezentativă: Pn1: Primele zece versuri cuprind Orientarea, al doilea (386) fixează parametrii povestirii: "când ?" ("astă noapte"), "cine ?" ("eu"), ("ce ?") ("Pe Iuni-am văzut-o adusă"), "unde ?" ("aici"). Pn2: Versurile 395-398 introduc o Complicație: răpitorul este literalmente "răpit" (glisarea sensului propriu a cuvântului "răpitor" către sensul figurat) și lovit de neputință. Reluarea verbului a vedea subliniază trecerea de la prima la cea de-a doua macro-propoziție. Pn3: Cele două versuri următoare (399-400) corespund Re-acțiunii lui Nero și subliniază, prin izolare
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
20 de ani 11,5 % dintre cazuri între 20 și 25 de ani 43,5 25 la 30 25,3 35 la 40 3,5 40 la 45 2,5 peste 45 de ani 2 Ne putem întreba dacă această glisare de cinci ani nu reprezintă indiciul unei mai mari maturități a spiritului din partea teroriștilor și dacă nu cumva numai diferența de intenție separă actul terorist de crima de drept comun. După niște statistici foarte generale, marea majoritate a căsătoriilor se
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
expresii. Fără îndoială, acest tip de personalitate este ambiguu, purtînd în el germenele oricăror revolte ca și a oricărei integrări reușite, deoarece se află la baza oricărei așteptări mesianice și a oricărei speranțe care a iluminat Occidentul. Astfel putem înțelege glisarea ce s-a produs uneori între gîndirea creștină și acțiunea teroristă: angajamentul unei fiice de pastor, ca Gudrun Ensslin, sau a lui Ulrike Meinhof, și ea provenind dintr-un mediu credincios creștin. Înțelegem, de asemenea, atracția exercitată de terorism asupra
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
Epocile se schimbă, dar marile popoare ale omenirii tot nerezolvate rămân. Latinii sunt descurcăreți. Când le-a fost greu, au supt chiar lapte de lupoaică. Celula românească a rezistat le teroare. Nu știm dacă va face față și în libertate. Glisarea granițelor, de-a lungul istoriei, nu a fost decât un imens joc de puzzle. Cine nu știe să-și prețuiască patria să citească Istoria Israelului. De câteva milenii, aruncăm unii în alții cu bolovani ori cu rachete și pretindem că
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
realizată mișcarea comandată, realizând din mers corecțiile care se impun; 3. sistemul efector (mușchii) - impulsurile care vin pe căile eferente ajung la placa motorie, de unde sunt transmise fibrelor musculare, determinând contracția acestora; practic, mișcarea, percepută cu ochiul liber, este rezultatul glisării filamentelor de actină printre cele de miozină. Repetarea unui act motor conduce la apariția unor engrame sau secvențe ale actului motor. Acestea vor fi memorate și refolosite la comanda corticală. Mișcările unui adult pot fi recompuse în grupaje sau scheme
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
imaginarul fertil al artistului. Demersul analitic al Marianei Ionescu, ce are ca obiect dimensiunea pamfletară a operei argheziene, relevă, în consonanță cu exegeza anterioară (pe care își fundamentează, în parte, afirmațiile), tocmai specificul artei poetului, care condiționează finalitatea estetică de glisare dinspre real spre imaginar și de modul în care improvizația, ficțiunea transcend cotidianul pentru a se elibera de sub hegemonia restrictivă a unui timp și spațiu date. Pamfletarul este polemistul ale cărui percepții senzoriale s-au "pervertit" (simte enorm și vede
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în care "asasinatul simbolic" (M. Angenot) nu e doar permis, ci și dezirabil. Acest pasaj final, inconfundabil pentru ceea ce înseamnă spiritul polemic arghezian, se comportă, din nou, ca o evaziune gradată în spațiul liber al ficțiunii pamfletare. Să urmărim așadar glisarea in crescendo dinspre referențial spre imaginar: "Domnul Iorga insultă Fundațiile, care așteaptă manuscrise, și insultă pe fiecare autor în parte, invidios pe meritele, mai mici sau mai mari, ale fiecăruia, înflăcărat de aceeași pizmă ca acum patruzeci de ani, treizeci și cinci
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Explicația constă în înverșunarea exprimării în forme aforistice acide sau în revărsări sufocante, delirante și agresive, prin asimilarea invectivei, a imprecației, a obscenității în discursuri, tirade, diatribe, pamflete, eseuri în care duritatea atacurilor și condamnarea definitivă a realității adverse provoacă glisarea în spațiul tragicului sau al extraesteticului. Posibilitatea ameliorării obiectului scrutat, presupusă de echivocitatea discursului ironic sau de optimismul și înțelegerea care moderează tonul umoristic, este respinsă tranșant de sarcasmul decis să exorcizeze răul prin confruntare brutală: "Acolo unde ironia observă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
literaturii de consum și a celei sentimentale din a doua jumătate a secolului al XIX-lea80. În cazul lor, așa cum spuneam, decantarea riguroasă a componentelor comicului, în special a ironiei de parodie și de satiră, este o operațiune extrem de anevoioasă întrucât glisările și imixtiunile sunt frecvente fiind, de altfel, responsabile de producerea inefabilului caragialian. În esență, parodia lui Caragiale uzitează adesea de ironie și de sarcasm, finalitatea ei fiind, de cele mai multe ori, satirică. În Politica postmodernismului (1997) Linda Hutcheon definește parodia astfel
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pentru a mă adresa Chinezilor mei. V'o jur că am făcut-o numai dintr-o mișcare interioară instantanee și nerezistibilă de sinceră admirațiune"150. Supralicitând însă, "onestul" amfitrion se dovedește viclean și în maniera de decodare a alegoriei, prin glisarea către o chestiune auxiliară, cea a "rătăcirii" cititorului în spațiul ficțiunii sale, problemă a cărei soluționare devine pretext pentru renunțarea la masca ironiei și asumarea retrospectivă a curajului denunțării: Cum vi se pare, grațioși cetitori, apocalipsul meu? Ce va să zică purtarea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și al superficialității, aparențe impuse de un for interior, ca pandant al apelativului "Mitică", preferat în locul sugestivului dar neobișnuitului nume de botez, Mai. Configurarea dimensiunii interioare completează în spirit modernist fișa caracterului, umanizându-l, dar presupune, în același timp, și glisarea din zona satiricului în cea a melodramei, fandată abil prin replica din final (" Am calculat totul"), care poate revalida ambivalența și echivocul din structura unui astfel de personaj care-l făcea pe Caragiale să exclame: "Al dracului Mitică!". Mai puțin
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]