315 matches
-
1790) stabilea următoarele: „Cine va sări la staroste cu gîlciavă, fără știrea starostelui, cu bătaie, și cine n-ar asculta de staroste vrînd ca să strice obiceiul și breasla, unul ca acela nu numai să se certe cu 100 toiege și gloabă să să ia 5 lei a starostelui, ci și din breaslă să fie lipsit și lepădat ca un rău, până își va veni în cunoștință și să va împăca cu breasla”. Inițial, în perioada de constituire a breslelor, starostele era
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
În lupta pentru piața locală, breslele urmăreau și creșterea numărului meșterilor breslași. În cazul în care meșterul „scotea calfa” fără știrea breslei sau a starostelui, atunci pedeapsa aplicată acestui meșter era, conform Statutului breslei ciobotarilor din Huși, „să fie sub gloaba breslei și 40 de toiege pedeapsă și dugheana să i se închidă păn nu se va împăca cu breasla”. De obicei, meseriașii breslei practicau în dughenile lor o singură meserie. Ciubotarii din Huși făceau excepție de la această regulă. Catastihul permitea
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
feudale românești, de domnie (domnul era și voievod) impunea obștilor unele dări și tributuri constând din cereale, piei de animale, carne, produse lactate, miere și bani (moneda era rară și se găsea greu). Obligațiile materiale ale obștilor erau repartizate global (gloabele, amenzile, dările), apoi șefii locali, judele, vatamanul, repartiza pe fiecare locuitor partea carei revenea din darea comună, formă de plată care se numea cislă. Sfatul satului, oameni buni și bătrâni, se aduna la biserică, în pridvor sau sub un copacă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
l-a corectat până mergea împleticindu-se și scuipa sânge. Când își aducea aminte de cercetarea făcută, ajutorul de primar, Nuțu Drăgan, spunea: „Spurcată treabă”. Cum principala preocupare a administrației centrale era colectarea multelor dări în produse și bani, a gloabelor și amenzilor, era firescă să existe un personal numerosă care umbla prin sate pentru strângerea sumelor datorate. Dările erau diferențiate după categoria socială a datornicului. Răzeșii plăteau dările către domnie (stat): dajdia - 30 lei anual, la fel, ruptașii, cei care
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
-și caraghios ochii miopi din care cauză fusese dat la partea sedentară a marii unități de infanterie. Zise cumpătat: - Ce să fie mă? Vreun stârv de sălbăticiune, ce crezi că ai putea găsi pe aici? Dă drumul mai departe la gloabele astea nemțești, care când e vorba de oprit se opresc imediat, dar la pornit, mai greu. - Nene, așteaptă, mi se pare că a mișcat. Mihu înfipse coada biciului în puținul fân rămas pe fundul căruței, se dădu jos și porni
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
mărturie despre purtarea acestuia în cei 5 ani care au trecut de la ultima înfățișare. Obșteasca Adunare este împuternicită să hotărască dacă împricinatul este demn de a primi investitura de „sfetnic 473”, numai în prezența acestuia și numai după plata unei „gloabe” de 1.000 lei - prima dare pînă la 15 aprilie a anului în curs. A doua dare a „gloabei” -700 lei - nu mai tîrziu de 15 mai. Așa-zisa „gloabă” se va trimite vistiernicului Toma Mihai (str. Stejar nr. 55
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
hotărască dacă împricinatul este demn de a primi investitura de „sfetnic 473”, numai în prezența acestuia și numai după plata unei „gloabe” de 1.000 lei - prima dare pînă la 15 aprilie a anului în curs. A doua dare a „gloabei” -700 lei - nu mai tîrziu de 15 mai. Așa-zisa „gloabă” se va trimite vistiernicului Toma Mihai (str. Stejar nr. 55, bloc M1, sc. C, et. 3, ap. 14, telefon 76039). Toți împricinații care vor descăleca în cetate vor fi
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
473”, numai în prezența acestuia și numai după plata unei „gloabe” de 1.000 lei - prima dare pînă la 15 aprilie a anului în curs. A doua dare a „gloabei” -700 lei - nu mai tîrziu de 15 mai. Așa-zisa „gloabă” se va trimite vistiernicului Toma Mihai (str. Stejar nr. 55, bloc M1, sc. C, et. 3, ap. 14, telefon 76039). Toți împricinații care vor descăleca în cetate vor fi așteptați cu drag și vor avea un loc unde să-și
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
ce îndeplinesc, contextual, diverse acte lingvistice din categoria actelor alocutive (cu grade diferite de intensitate directivă)54. Expresii ale ordinului (injonctive) − ordin: Hai, soldați, nu stați ca matzele, raportați! (www.radioguerrilla.ro) − comandă: aruncă și șuieră o dată năpraznic: − Haida, hi, gloabelor... (E. Barbu, Groapa) − obiecție: B: Hai mă, că-i drăguță. A: E strâmbă rău. B: Nu e strîmbă (IVLRA: 80) − reproș: Dar trebuia să chemați un geniu ca să vă explice ceea ce știe tot elevul de clasa a X-a, măi
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
celor ce se îndreptau spre desfrâu atrași de „fetele necinstite” (vor fi fost, oare, toate prostituate?) și de „femeile stricate” (categoric între acestea văduvele își aveau reprezentante, ele fiind considerate, dacă se încurcau cu bărbați însurați, „spărgătoare de case”, suportau gloabele, bătaia și „darea prin târg”356) - virgines violatas, meretrices le zice Cantemir; în alte texte ele sunt numite „neastâmpărate” ori „femei nărăvite”. Antim Ivireanul cunoștea aceste „adjuvante”, atunci când le reproșa credincioșilor săi că „pornesc” la „curvii și preacurvii de multe
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
marginale” viețuind la periferia comunităților), care înfruntau riscuri mari (mutilarea, bătaia, privarea de libertate, moartea chiar, conflictele cu forțele de ordine - la Iași, gărzile de noapte avem datoria se le aresteze pe desfrânate și pe bărbații care le acompaniau 367 -, „gloaba pântecului” și oprobriul rezervat de lumea onorabilă unor ființe plasate la marginea societății, diseminatoare de boli venerice și de infamie) și încercau să facă rost de bani prin vânzarea trupului sporea necontenit. Xenopol socotea undeva - întemeindu-se pe datele furnizate
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
era atât de consecvent și de strașnic realizată (Pravila lui Vasile Lupu îl condamna la temniță, pe o durată limitată, pe preotul seducător de văduve), în ciuda pedepselor cu care le amenința Puterea (pentru ignorarea normelor moralei se plătea „dușegubina”sau „gloaba pântecului”, care intra în încasările vorniciei 386), văduvele conturbau adesea „starea de moralitate”. Comunitatea românească tradițională (mai înțelegătoare, în genere, în cazul culpelor față de femeie, la care constata „neputința și slăbiciunea firei pentru care mai puțin să vor certa muierele
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ce guverna erotismul în lumea românească veche. Mai mult decât atât, le-a reprimat în diverse feluri. Sancțiunile finanicare confirmă și dau substanță acestei represiuni încă din timpul când pedepsirea faptelor cu pricina nu intrase în pagina de lege scrisă. Gloabele pe care slujbașii Domniei sau ai vorniciei (marele vornic - care încasa „șugubina de muieri” - avea, în Moldova, un „aparat” format din vornici, globnici, șugubinari), globașii, globnicii, le adunau de la păcătoși și păcătoase (și protopopii aveau dreptul de a încasa „gloabe
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Gloabele pe care slujbașii Domniei sau ai vorniciei (marele vornic - care încasa „șugubina de muieri” - avea, în Moldova, un „aparat” format din vornici, globnici, șugubinari), globașii, globnicii, le adunau de la păcătoși și păcătoase (și protopopii aveau dreptul de a încasa „gloabe” pe păcatul trupesc, concurându-i astfel pe vornici și mai târziu, după reforma lui Constantin Mavrocordat, și pe ispravnici 388) - completând vistieria țării ori veniturile anumitor dregători -, sunt prevăzute în acte, iar actualizările acestor amenzi, periodice (operate, categoric, în urma analizelor
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
între agenții deraierilor (definiți pe „tagme”) se aflau, cu siguranță, și văduvele, de vreme ce o instrucție domnească din anul 1741 îi cerea vornicului „gospojdi și omului său, pre care-l va trimite în ținutul Vasluiului, să fie volnic a cerca pentru gloabele dușegubinii, pe unde s-ar afla la acel ținut, să aibă a lua câte 20 de lei de gloabă și câte 2 galbeni ciubotele, de la cei ce se vor afla în vină cu fete meri și câte 12 de gloabă
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
îi cerea vornicului „gospojdi și omului său, pre care-l va trimite în ținutul Vasluiului, să fie volnic a cerca pentru gloabele dușegubinii, pe unde s-ar afla la acel ținut, să aibă a lua câte 20 de lei de gloabă și câte 2 galbeni ciubotele, de la cei ce se vor afla în vină cu fete meri și câte 12 de gloabă și câte 2 galbeni ciubotele de la acei ce s-a afla în vină cu fămee văduvă, după obiceiul ce
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
gloabele dușegubinii, pe unde s-ar afla la acel ținut, să aibă a lua câte 20 de lei de gloabă și câte 2 galbeni ciubotele, de la cei ce se vor afla în vină cu fete meri și câte 12 de gloabă și câte 2 galbeni ciubotele de la acei ce s-a afla în vină cu fămee văduvă, după obiceiul ce este așezat cu testament...” 389. încrederea înșelată. Dar nu numai atât... Nemulțumită de sentința dată de „dumnealor ispravnicii județului”, Zamfira, o
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cu dânsul, datu-i-au și banii întru mânuli Turcului dinaintea noastră, ca să fie niște oameni iertați de dânsa și de femeia omului celui mort, sora lui Sobă. Și după ceia așișdere și cu noi s-au împăcat de acea gloabă. Și i-am făcut această carte a noastră cum să fie niște oameni în pace de acum înainte, să nu mai aibă a pârî Vasile Turcu pentru această moarte, nici femeia lui, în veac, nici odinioară în veac, nici de
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
echipa, așa "funcționează" întreaga societate românească: entropic, dezarticulat, heirupist, improvizat, de la alcătuirea echipei și pînă la declarațiile de după meci, care "coafau" partida, de parcă jucasem ceva, eram și noi în rînd cu lumea... Numai gura de noi, un antrenor barbugiu, niște gloabe împotmolite de jucători, care nu păreau să știe ce sport practică, și mii de fani în tribune, în frunte cu marele Gino, cel cu spatele îndoit de susținere politică. Ei bine, cam așa funcționează și economia și societatea noastră mioritică
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
Ciocârlie trăiește drama de a nu-și găsi locul în deprinderile epocii. Precum un călăreț căruia ucenicia pe cai de rasă i-a întipărit obișnuința de a căuta performanțe hipice în orice spinare ecvestră, dezamăgirea pe care o resimte văzînd gloabele literare ale momentului trebuie să fie drastică. Inadaptarea e acută, căci autoarea se află în posesia unor însușiri cărora epoca le împiedică întrebuințarea. Un asemenea spirit doct e precum o pasăre pterodactilă căreia înzestrarea polivalentă îi devine fatală, selecția neavînd
Decadența Teatrului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2713_a_4038]
-
l-a reprezentat revoluția din 1989. Cât privește noile tehnologii, progresul este uimitor. Când am pătruns prima oară în tipografia de la Casa Scânteii, în 1971, unde se "trăgea" România literară, operația implica mașinării greoaie, de la linotipuri și calandre la "plană" (gloaba din romanul lui E.Barbu), și un aer încărcat de produși ai plumbului dăunători sănătății. Îmi amintesc de sticlele de lapte nelipsite din tipografie, chiar pe vremea penuriei din anii '80. În primăvara lui 1990, o echipă de jurnaliști spanioli
Un nou „format” by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6586_a_7911]
-
fost nici o problemă. Dar în majoritatea covârșitoare a cazurilor era vorba fie de maculatură propagandistică, fie de bani scoși pe scenariile unor filme idioate (gen haiducii idilici ai lui Eugen Barbu). I-aș fi lăsat în plata Domnului, dacă acele gloabe ideologice n-ar continua să ridice și astăzi spre izvoarele secate ale finanțărilor de la Ministerul Culturii fliturile lor veșnic însetate. Scriind prea mult despre propagandiștii cu penelul, condeiul, portativul sau coardele vocale există riscul de a crea o idee falsă
Dușmanii luminii vin de la Răsărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14078_a_15403]
-
care fiindcă am avut tot ce am dorit, m-am blazat de mult de orice dorința". Chipul "bătrîneții" apare conjurat prin umor: "Să-ți spun drept, mă autoanalizez cu oarecare mirare, jenă și cu o ironică dezaprobare: parcă-s o gloaba bătrînă care a făcut odată, în junețe, mofturi la circ, a ajuns la saca și cînd aude o arie de patefon, pe o fereastră deschisă, începe să valseze uitînd sacaua de la spate, pielea jupuita de ham, încheieturile anchilozate de reumatism
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
în timp, în emoțiile și imaginile mele, teatrale și umane, deopotrivă. Trecem pe lîngă gospodării cumplit de sărace, pe lîngă oameni amărîți, cu priviri hăituite și goale, pe lîngă cîmpuri pe care ară bătrîni slăbănogi, mergînd cu plugul în spatele unor gloabe flămînde și neputincioase. Sîntem în secolul 21! Ei știu, oare, asta? Și dacă ar ști?! Mi-aduc aminte de un țigan pe care l-am întîlnit cu Purcărete, cîndva, la Bechet. Avea o haină de un fel și pantalonii de
În căutarea timpului pierdut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12987_a_14312]
-
raită prin Franța. Conducea pe hipodromurile noastre, întîi la Floreasca, apoi la Băneasa. Era un om mărunt, în zilele de antrenament mi-l amintesc într-un palton lung, kaki și aspru, vorbind românește pe franțuzește, cu accent rusesc! Ť- Cette gloaba abasit!ť șGloaba asta a obosit, n.n.ț Dar era un as! îi plăcea și reușea să dozeze efortul calului, cît să cîștige în finiș cu un minimum de avans: un cap, un bot, față de plasat. Menaja astfel efortul calului
Despre cai și nu numai by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7364_a_8689]