802 matches
-
toxică, septică sau imunologică. Complicații toxice: șocul toxic, artrita, miocardita, hepatita, nefrita, encefalita Complicații septice: de vecinătate adenita, otita, sinuzita, flegmonul amigdalian la distanță septicemia, pneumonia, artrita, meningita, abcese cerebrale, hepatice, etc. Complicații imunologice tardive (bolile poststreptococice): reumatismul articular acut, glomerulonefrita acută difuză, eritemul nodos, coreea, uveita. Tratament Scarlatina este o boală cu izolare obligatorie în spital. Tratamentul vizează aspecte etiologice, patogenice, simptomatice și igieno-dietetice. a. Tratamentul etiologic: Penicilina G/V administrată în doze de 0,8 - 1,6 MU/zi
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
subacută (PESS) este o complicație tardivă, cu prognostic fatal, care apare după 5-10 ani de la erupție, cauzată de forme defective de virus, mai ale la copii care au avut rujeolă înaintea vârstei de 2 ani. Alte complicații rare sunt: miocardita, glomerulonefrita, purpura trombocitopenică postinfecțioasă, exacerbarea tuberculozei preexistente. Tratament Spitalizarea este necesară în formele severe și complicate. Tratamentul se bazează în mare parte pe măsuri suportive și simptomatice pentru febră, tuse, hiperlacrimație. Antibioticele sunt indicate în cazul complicațiilor bacteriene pulmonare și otice
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
sindromului șocului toxic stafilococic. Leziunile sistemice din STS sunt explicate de eliberarea excesivă de citokine inflamatorii mediate de superantigene, reprezentate de exotoxina streptococică. Complicațiile imunologice ale erizipelului apar după 2-3 săptămâni și sunt comune altor infecții streptococice (reumatismul articular acut, glomerulonefrita acută, eritemul nodos). Tratament Erizipelul poate fi izolat și tratat în spital sau la domiciliu. Tratamentul etiologic de elecție în formele obișnuite este Penicilina G, administrată în doze de 3-4 MU/zi, timp de 7 zile, urmată de Bezatinpenicilina. Alternativele
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
anginelor pot apare prin: Extinderea în vecinătate a procesului inflamator: adenita sau adenoflegmonul, otita, laringita, bronșita, sinuzita, meningita Suprainfecția bacteriană sau micotică Mecanism toxic: nefrita “in focar” Mecanism imunalergic: eritemul nodos (postviral sau postbacterian), purpura Henoch Schonlein (postviral sau postbacterian), glomerulonefrita acută, RAA (poststreptococic). Tratament Intervențiile de management pentru anginele infecțioase sunt: Igieno-dietetice: adaptarea dietei la toleranță și la pierderile de lichide (prin febră, transpirații, vărsături), spălături faringiene, gargare, antiseptice, comprese ușor alcoolizate aplicate pe fața anterioară a gâtului, administrarea de
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
prin mecanisme imune celulare și umorale. În funcție de intensitatea răspunsului imun, reacția patogenică a organismului față de VHB poate adopta patru scenarii. Particularități clinice Incubația hepatitei acute cu VHB este de 4 28 săptămâni. Perioada prodromală evoluează mai frecvent cu artralgii, erupții, glomerulonefrită, febră, în timp ce sindromul digestiv este mai atenuat față de hepatita cu VHA. Perioada de stare este lungă (peste 30 de zile), deseori însoțită de manifestări extrahepatice: cutanate, articulare, renale, neurologice. Formele subclinice și anicterice sunt mai frecvente la copii. Vindecarea infecției
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
Genotipul se corelează cu prognosticul bolii. Genotipul 1, prevalent în România, este cel mai agresiv și răspunde slab la tratamentul cu interferon. VHC are tropism hepatic, dar și extrahepatic, explicând implicarea sa întrun număr mare de afecțiuni extrahepatice: tiroidita autoimună, glomerulonefrita, vasculitele, crioglobulinemia, ulcerul cornean, etc. Replicarea VHC a fost evidențiată în limfocitele periferice, dar semnificația infectării limfocitelor nu este cunoscută. Agresiunea hepatică începe prin legarea VHC de receptorii CD81 hepatocitari și intrarea virusului în celulă. VHC se multiplică în hepatocit
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
sensibilitate de 70% în abordarea transtoracică și de 90% în abordarea transesofagiană. Chiar dacă echocardiografia nu decelează leziuni la un moment dat, ele se pot evidenția pe parcurs, fiind necesară repetarea examinării Examenul de urină cu hematurie microscopică și proteinurie indică glomerulonefrita asociată prin mecanism imun Markerii imunologici pun în evidență complexele imune circulante: factorul reumatoid, crioglobulinele serice, scăderea complementului seric Alte examene uzuale sunt: radiografia toracică, ECG, hemoleucograma, testele de inflamație. Diagnosticul endocarditei este definit de criterii histologice, echocardiografice și clinice
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
dehiscența valvei prostetice), sau instalarea unui suflu nou de insuficiență. Criterii minore (m) pentru diagnosticul endocarditei: Factori predispozanți (cardiopatie, utilizatori de droguri intravenoase Febră > 38șC Manifestări vasculare: embolii, anevrisme micotice, infarct pulmonar, hemoragie intracraniană sau conjunctivala, leziuni Janeway Manifestări imune: glomerulonefrita, leziuni Osler, pete Roth, factor reumatoid Argumente microbiologice (altele decât cele majore) Argumente ecografice compatibile cu endocardita (altele decât cele majore). Conform criteriilor Duke, endocardita poate fi exclusă, probabilă sau certă. Endocardita este exclusă dacă: Diagnosticul diferențial explică semnele clinice
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
50%, infecții urinare (20%), microhematurie (15%), macrohematurie (3%). Nefropatia HIV (hialinoza segmentară și focală) poate apare în orice stadiu al infecției HIV, de la forme asimptomatice sau oligosimptomatice (proteinurie), până la forme severe, cu anasarca, edeme, hipertensiune arterială, insuficiență renală și deces. Glomerulonefrita proliferativă difuză este asemănătoare nefropatiei, dar cu prognostic mai bun. Alte manifestări renale sunt microangiopatia trombotică prin purpură trombocitopenică sau sindrom hemolitic uremic, glomerulonefrita extramembranoasă asociată cu VHB, amiloidoza. Medicamentele antiretrovirale cu potențial nefrotoxic sunt Tenofovirul (nefropatie), Indinavirul (litiaza). Afecțiuni
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
asimptomatice sau oligosimptomatice (proteinurie), până la forme severe, cu anasarca, edeme, hipertensiune arterială, insuficiență renală și deces. Glomerulonefrita proliferativă difuză este asemănătoare nefropatiei, dar cu prognostic mai bun. Alte manifestări renale sunt microangiopatia trombotică prin purpură trombocitopenică sau sindrom hemolitic uremic, glomerulonefrita extramembranoasă asociată cu VHB, amiloidoza. Medicamentele antiretrovirale cu potențial nefrotoxic sunt Tenofovirul (nefropatie), Indinavirul (litiaza). Afecțiuni mucoase și tegumentare asociate HIV/SIDA Leziunile orale din cursul infecției cu HIV pot avea aspecte macroscopice diverse: ulcerative, eritematoase, pigmentate, pseudomembranoase, hipertrofice. Principalele
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
cerebrale cu alte suferințe cerebrale secundare. Encefalopatia hipertensivă este definită de tabloul clinic de hipertensiune intracraniană indusă de un puseu acut de hipertensiune arterială și apare în: - hipertensiunea arterială „malignă”, - hipertensiunea arterială necontrolată/netratată în sarcină (eclampsia), - hipertensiunea arterială din glomerulonefrită, feocromocitom etc. Creșterea acută a valorilor presiunii sanguine duce la ineficiența autoreglării vasculare cerebrale și apare o dilatație vasculară cerebrală generalizată și/sau crește permeabilitatea capilarelor cerebrale. Creșterea permeabilității barierei hemato-encefalice a fost constatată mai frecvent la nivelul substanței cenușii
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
ABREVIERI Ac - anticorp Ag - antigen AINS - antiinflamatorii nesteroidiene BCR - boală cronică de rinichi BRGE - boală de reflux gastro-esofagian Clc - clearence de creatinină DZ - diabet zaharat EDS - endoscopie digestivă superioară GN - glomerulonefrită GNA - glomeruolnefrită acută GNC - glomerulonefrită cronică HDS - hemoragie digestivă superioară HTA - hipertensiune arterială IECA - inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei Ig - imunoglobuline IRA - insuficiență renală acută IRC - insuficiență renală cronică LAL - leucemie acută limfoblastică LAM - leucemie acută mieloblastică LES
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
ABREVIERI Ac - anticorp Ag - antigen AINS - antiinflamatorii nesteroidiene BCR - boală cronică de rinichi BRGE - boală de reflux gastro-esofagian Clc - clearence de creatinină DZ - diabet zaharat EDS - endoscopie digestivă superioară GN - glomerulonefrită GNA - glomeruolnefrită acută GNC - glomerulonefrită cronică HDS - hemoragie digestivă superioară HTA - hipertensiune arterială IECA - inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei Ig - imunoglobuline IRA - insuficiență renală acută IRC - insuficiență renală cronică LAL - leucemie acută limfoblastică LAM - leucemie acută mieloblastică LES - lupus eritematos sistemic LLC - leucemie
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
pacientul este asimptomatic sau are manifestări nespecifice de tip neurasteniform și hepatalgii. Examenul obiectiv nu are particularități. Manifestările clinice devin evidente când apare ciroza hepatică. O particularitate a HVC este apariția manifestărilor extrahepatice: crioglobulinemie mixtă (purpură, mialgii, artralgii, neuropatie etc), glomerulonefrită membrano-proliferativă, porfiria cutanata tarda, tiroidită autoimună etc. Explorări paraclinice 1. Testele biochimice nespecifice evidențiază sindrom de citoliză cu caracter ondulant (valori normale care alternează cu creșteri ale transaminazelor) ± sindrom de colestază. 2. Testele serologice cu viză etiologică sunt viremia (încărcătura
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
nespecific prin: astenie, anorexie, febră, mialgii, artralgii, prurit, diaree, erupții cutanate, disconfort abdominal, amenoree etc - prin simptome și semne sugestive pentru o afecțiune imună extrahepatică (pot apărea și în evoluție): purpură trombocitopenică, anemie hemolitică, colită ulceroasă, boală celiacă (la copil), glomerulonefrită proliferativă, miopericardită, tiroidită autoimună, diabet zaharat, lichen plan, poliartrită reumatoidă, sclerodermie, eritem nodos, uveită, sindrom overlap etc. - prin semne de ciroză hepatică (20-40% din cazuri). Explorări paraclinice 1. Testele biochimice nespecifice pun în evidență sindrom de citoliză + colestază ușoară-moderată asociată
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
renale sunt sărace în simptome și semne proprii, frecvent acestea sunt nespecifice, dar abundă în manifestări clinice „de împrumut”. Anamneza trebuie să parcurgă următorii pași:date demografice, comportament față de mediu:vârsta, sexul - oferă informații despre incidența anumitor afecțiuni, de ex. glomerulonefrita acută (GNA) poststreptococică este mai frecventă la tineri, infecțiile urinare sunt mai frecvente la femei - ocupația - expunerea la frig favorizează infecțiile urinare la femei, expunerea cronică la metale grele (plumb, mercur, arsenic, fosfor, tetraclorură de carbon etc) determină nefropatii interstițiale
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
nefrotic - aspectul tulbure cu miros fetid - determinat de infecția urinară - prezența de fragmente tisulare - indică necroza papilară - caracterul debutului manifestărilor clinice: - acut: sugestiv pentru GNA, IRA, infecție urinară joasă sau înaltă (pielonefrită acută), colica renală - subacut: în glomerulopatii secundare sau glomerulonefrita (GN) rapid progresivă - insidios: în afecțiuni cronice ca nefropatii glomerulare cronice, boală cronică de rinichi (BCR), nefropatii tubulointerstițiale cronice, rinichi polichistic inaparent - afecțiuni care evoluează fără manifestări clinice evidente pentru pacient și sunt descoperite fortuit clinic sau prin explorări diverse
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
incluziuni celulare, infiltrate cu celule inflamatorii, depozite imune etc. Leziunile pot afecta unele structuri ale glomerulului - leziuni segmentare sau afectează întreg glomerulul - leziuni globale. Din punct de vedere histologic NG se pot clasifica astfel: 1. NG cu leziuni proliferative numite glomerulonefrite (GN). Proliferarea poate avea diverse localizări în relație cu etiologia. 2. NG cu leziuni neproliferative pentru care se utilizează termenul generic de glomerulopatii. În acest caz, leziunile includ alte categorii de modificări histologice decât proliferarea. Consecințele leziunilor glomerulare sunt:alterarea
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
medicație imunosupresoare reprezentată de: corticosteroizi (Prednison, Metilprednisolon), agenți alkilanți (Ciclofosfamida, Clorambucil), Ciclosporina A, Azatioprina, Mycofenolat mofetil. Deși medicația poate avea numeroase efecte secundare severe pe termen scurt, are beneficii reale asupra prognosticului renal și crește supraviețuirea pe termen lung. I. GLOMERULONEFRITE ACUTE Definiție Glomerulonefritele acute (GNA) sunt NG proliferative de diverse etiologii caracterizate clinic prin sindrom nefritic acut. GN ACUTĂ POSTSTREPTOCOCICĂ Epidemiologie Reprezintă prototipul GN acute. Este cea mai frecventă formă de GNA postinfecțioasă (60-68%), cu incidență maximă la copii între
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
de: corticosteroizi (Prednison, Metilprednisolon), agenți alkilanți (Ciclofosfamida, Clorambucil), Ciclosporina A, Azatioprina, Mycofenolat mofetil. Deși medicația poate avea numeroase efecte secundare severe pe termen scurt, are beneficii reale asupra prognosticului renal și crește supraviețuirea pe termen lung. I. GLOMERULONEFRITE ACUTE Definiție Glomerulonefritele acute (GNA) sunt NG proliferative de diverse etiologii caracterizate clinic prin sindrom nefritic acut. GN ACUTĂ POSTSTREPTOCOCICĂ Epidemiologie Reprezintă prototipul GN acute. Este cea mai frecventă formă de GNA postinfecțioasă (60-68%), cu incidență maximă la copii între 2-10 ani, de
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
Penicilină se poate administra Eritromicina. - tratament simptomatic cu diuretice de ansă în caz de edeme și HTA, antihipertensive cu efect antiproteinuric, în schemă adaptată statusului funcției renale - corticosteroizii sunt indicați numai în caz de GN rapid progresivă. ALTE TIPURI DE GLOMERULONEFRITE 1. GN postinfecțioase secundare Sunt diagnosticate pornind de la semnele bolii de bază. Pentru practica curentă sunt de menționat: - GN din endocardita infecțioasă care se poate manifesta clinic prin oricare din cele 5 sindroame clinice - GN asociate hepatitelor virale. În hepatita
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
congestivă, mixedem, ciroză hepatică decompensată vascular) 3. diagnostic de formă clinică: pur sau impur 4. diagnostic etiologic: primitiv sau secundar prin PBR. Există mai multe tipuri de NG primitive: glomerulopatia cu leziuni minime, cu scleroză segmentară și focală, glomerulopatia membranoasă, glomerulonefrita cronică proliferativă mezangială, glomerulonefrita cronică membrano-proliferativă. SN secundar poate fi cauzat de: a. medicamente (mercur, heroină, insecticide, bismut) b. alergeni (înțepături de albine, venin de șarpe, polenuri, vaccinuri) c. infecții d. neoplazii e. colagenoze și vasculite f. boli metabolice (diabet
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
decompensată vascular) 3. diagnostic de formă clinică: pur sau impur 4. diagnostic etiologic: primitiv sau secundar prin PBR. Există mai multe tipuri de NG primitive: glomerulopatia cu leziuni minime, cu scleroză segmentară și focală, glomerulopatia membranoasă, glomerulonefrita cronică proliferativă mezangială, glomerulonefrita cronică membrano-proliferativă. SN secundar poate fi cauzat de: a. medicamente (mercur, heroină, insecticide, bismut) b. alergeni (înțepături de albine, venin de șarpe, polenuri, vaccinuri) c. infecții d. neoplazii e. colagenoze și vasculite f. boli metabolice (diabet zaharat, hipertiroidie, amiloidoza). 5
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
dozări ale ureei, creatininei și acidului uric în sânge (se obțin valori crescute) și prin examene urinare (sumar de urină, sediment, urocultură + antibiogramă, probe de concentrație și diluție urinară). Sepsis-ul stafilococic poate determina leziuni de tipul: pielonefrită, abcese corticale multiple, glomerulonefrită focală sau difuză etc. Urina va conține leucocite, hematii, celule epiteliale, cilindri granuloși și hematici. Leziunile renale nu necesită tratament specific ci numai antibioticoterapie, motiv pentru care biopsia renală este rareori justificată. La stabilirea diagnosticului mai contribuie o serie întreagă
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
stabilit pentru peritonita primară la dializați în ambulator se bazează pe asocierea Targocid 4,5 g/zi + Vancomicină 2 g/zi sau cefalosporine de generația a III-a, Cefepime. Tabloul bolilor care au condus la dializă a fost dominat de glomerulonefrită asociată sau nu cu sindrom nefrotic (42,1%). La acest subgrup, tratamentul cu antibiotice utilizat a constat cel mai frecvent în asocierea Ceftriaxonă+Gentamicină la 42,1%, dar este de remarcat că la 26,3% dintre dializați s-a utilizat
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]