382 matches
-
folclorul școlar, tocmai ca reacție la rigiditatea clișeului istoric exersat de atâtea generații. Dorința de apropriere a personajului istoric prin aducerea lui într-un registru foarte omenesc, chiar trivial, este, în definitiv, o tentație la fel de normală ca și aceea de glorificare perpetuă. Dincolo de scenariile mai mult sau mai puțin reușite ale comemorării, imaginea domnitorului și-a dovedit clar anduranța la ofensiva politică, mediatică sau pedagogică, printr-un alt eveniment. În 2006, un concurs național de televiziune a provocat serioase discuții pe
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
înlăturarea simbolurilor sale. Titulatura statului, imnul, steagul, stema, ziua națională, toate au fost mai întâi contestate spontan, schimbările permanetizându-se apoi prin acte normative. Alegerea noii zile naționale a oscilat între unele date-cheie ale istoriei anterioare regimului comunist și o eventuală glorificare a momentului când dictatura lua sfârșit. Zilele de 16-25 decembrie 1989 șocaseră însă prin violența confruntărilor și dezamăgiseră prin rapida apariție a noilor partizanate postcomuniste. Semnificația restitutiv-monarhică atribuită zilei de 10 mai (cu referire la cele petrecute în 1866 și
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
într-o singură zi și într-un singur loc, ignorând dezastrul războiului mondial? Sau dacă românii au știut de la început să vadă, în această zi, reperul major al istoriei lor naționale, dacă nu cumva au fost și alte opțiuni de glorificare a unității de stat? Investigația noastră urmărește, în ansamblu, modul în care cultura istorică școlară a contribuit la forjarea acelei majorități favorabile alegerii zilei de 1 decembrie 1918 ca simbol național suprem. Luăm în calcul influența textelor de manual, dar
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
23. În scurt timp, pornind de la coexistența celor două dimensiuni, s-a impus o viziune categoric națională, după modelul oferit de Constantin Kirițescu, în lucrarea sa Istoria războiului pentru întregirea României, 1916-191924. Războiul a ajuns să fie principala sursă de glorificare a regelui Ferdinand I, oferindu-i șansa să se desprindă de posteritatea copleșitorului său înaintaș, Carol I. Povestirea despre război a devenit parte integrantă a biografiei regale, cultivată intens în mediul școlar 25. Din perspectiva combativă a extinderilor teritoriale, Carol
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Ăia care erau mai merituoși i-a făcut pionieri la Casa Armatei, pentru că unul din părinți era militar, tatăl lui Bogdan M. Iar la Palat [...] nu mai știu ce "pilă" a avut învățătoarea" (A.G.). Spre sfârșitul "Epocii de Aur", rutina glorificării simultane a școlii și a regimului începea să se destructureze. Degringolada era greu de ascuns, chiar și în fața copiilor: "pionier am fost făcută de două ori. O dată la școală și o dată [de formă], pentru că venise nu știu cine de pe la armată"; fiindcă în
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Românilor, clasa a IV-a, Editura Sigma, București, 1998, p. 38). 59 Liviu Burlec, Liviu Lazăr, Bogdan Teodorescu, op. cit., p. 57. 60 Prezentat ca realizarea prin excelență a culturii medievale moldave, Voronețul este amintit în manuale pentru a contribui la glorificarea lui Ștefan, ceea ce nu este întru totul corect, de vreme ce splendida pictură exterioară, pentru care este de fapt invocat, a fost realizată după încheierea domniei sale. 61 Simona Grigore, Adina Berciu-Drăghicescu, Niculae Cristea, op. cit., p. 35. 62 "Ce după moartea lui, până
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
și națională, se poate distinge un mesaj revendicativ foarte explicit: pe hartă inscripționată cu anul 1994 se poate identifica figura lui Ion Antonescu, orientându-și ostașii spre Prut. În martie 2012, monumentul respectiv părea încă netulburat de legislația care interzice glorificarea publică a mareșalului. 169 Landiana Mihnevici, Nicolae Ionescu, Silvia Rotaru, Elena Simionică, op. cit., p. 30, 31, 33. 170 Ibidem, p. 34. 171 Exprimându-și opiniile pe această temă, Șerban Rădulescu-Zoner deplângea faptul că "la Ștefan cel Mare este trecută sub
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
care am avut dreptate, dușmanii au fost răi și s-au Înșelat În mod fundamental (unii, mai „progresiști”, și-au dat seama, până la urmă, că au greșit Împotrivindu-se revoluției „noastre”, și s-au căit apoi amarnic) ș.a.m.d. Glorificarea și prezentarea Într-o lumină extrem de favorabilă, ca pe un model exemplar, a unor evenimente care au lăsat În urmă cadavrele câtorva zeci de mii de oameni nevinovați ar trebui să fie resimțită ca un paradox uimitor, dacă nu ar
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
de cinci: a) Profesiunea de credință (Shahada). Este obligația esențială. Ea afirmă că „nu există dumnezeu în afară de Dumnezeu” și că „Mahomed este trimisul lui Dumnezeu”. Aceste cuvinte sunt alfa și omega în viața fiecărui credincios musulman. b) Rugăciunea (Salat) presupune glorificarea lui allah, faptul de a binecuvânta. Există cinci momente zilnice ale rugăciunii, fixate în funcție de poziția soarelui: în zori, în miezul zilei, în intervalul dintre prânz și apusul soarelui, în timpul crepusculului, la apusul soarelui. „Orele variază așadar în funcție de anotimp și de
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
starea excepțională; căminele erau pichetate în permanență, pentru a se evita alte solidarizări ale studenților cu muncitorii. La nivel propagandistic, orașului Brașov i s-a impus să fie zelos în adularea figurii lui Ceaușescu, printr-o propagandă la scară uriașă, glorificări în presă etc.: izbucnise un fel de isterie de manipulare și falsificare a realității. La un an de la revolta brașovenilor, după ce zona fusese învăluită și reeducată (la fel ca în Valea Jiului), în 1988, Ceaușescu se deplasează într-o vizită de
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
putea fi la sorginte figuri reale, iar un al treilea, Anghel Imperator, este o caricatură a lui Corneliu Zelea Codreanu. Obiect al pamfletului nu este doar acesta din urmă, „insurgentul”, teroristul cu voie de la poliție, ce năzuiește la propria-i glorificare, ci și celelalte personaje, satira alunecând astfel într-o neagră mizantropie. SCRIERI: Minunea, București, 1926; Cărarea cenușie, București, 1929; Un strigăt în noapte, București, 1933. Repere bibliografice: Pompiliu Constantinescu, O nădejde literară, „Mișcarea literară”, 1925, 31; Pompiliu Constantinescu, „Minunea”, SBR
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287468_a_288797]
-
Regimentului 40 infanterie sovietic, a dat ordin soldaților să forțeze locuitorii să muncescă și ziua și noaptea la treerarea cerealelor, pe care le-au luat pe toate peste 10 tone."2 Această relatare infirmă scrierile unor "istorici" puși în slujba glorificării faptelor Armatei Roșii, care susțineau că soldații sovietici "au ajutat atât cu forțe umane cât și cu mașini la strângerea recoltei"3. Din motive subiective fondul arhivistic al județului Baia, pentru anul 1944, nu a putut fi consultat, fapt ce
Editura Bucovina : adevăruri trecute sub tăcere by Huţu Cătălin [Corola-publishinghouse/Science/902_a_2410]
-
trimite prin titlu către sistemul normelor clasice, însă repertoriul temelor se limitează, mai evident de această dată, la prelucrări axate pe simbolul baladesc al călărețului pribeag (Cântec transilvan, Balada mezinului, Bătrânul Petru, Omul cu nume Ioan) și la imnuri de glorificare a latinității, strămoșilor traci și a țării (Scrisoare latină, România, Burebista). Mesianismul, mistica și retorica naționalistă, acordurile psaltice domină versurile din Avram Iancu sau Întemeierea prin jertfă (1984), stabilindu-se corespondențe metaforice între simboluri ale istoriei țării și personaje biblice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288907_a_290236]
-
a pătruns religiozitatea în literatura romantică (mai ales germană) și cîtă putere și valoare spirituală religioasă și mai cu seamă creștină a simțit Romantismul în general. Atenție, ca să nu greșim. Religiozitate, da, dar ca și cult panteist al naturii și glorificării omului, religiozitate fără dogme și misticism, resimțită mai degrabă ca un cult al persoanei. Este necredința (ce include și ateismul) fundamentală a unei perioade ce a resimțit puternic, repet, fascinația valorilor religioase, mai ales creștine. Dar este o fascinație estetică
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
stăpân pe inventarul procedeelor menite să asigure succes compunerilor destinate reprezentării scenice. Talentul lui e considerat îndeobște a fi fost totuși unul „minor”, limitat de o viziune fără profunzime, de complacere în frecventarea subiectelor facile, „de salon”, ori convențional-oportune, precum glorificarea unor personalități din panteonul cultural ori istoric al națiunii, prin reconstituiri evocatoare desuet-naive, în genul unor „images d’Épinal” dramatizate. Privit cu simpatie de un public deloc neglijabil, Ș. apare ca un reprezentant de elită al teatrului de bulevard. Nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]
-
șuvoiul evenimentelor.” A fost recunoscut ca Mesia datorită „ucenicului” său, Nathan din Gaza. Același discipol avea să organizeze și teologia mișcării, asigurându-i răspândirea. Tocmai vestea sosirii lui Sabbatai e aceea care provoacă entuziasmul poporului evreu. În realitate, o asemenea glorificare a „Răscumpărătorului apostat”, posibilă, pe fondul unei chinuitoare instabilități (în care o civilizație intră în dialog cu toate celelalte) e un „sacrilegiu groaznic” pentru gândirea iudaică, fiind socotită un mister profund și paradoxal. E o primă deviație serioasă a iudaismului
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
raport cu observații privitoare la cele ce a auzit. Propaganda era dublată deci de un control permanent din partea puterii. Politizarea se făcea În general pe temele antialiya și antiisraeliană, dar avea și alte teme, ca „războiul imperialist din Coreea” sau glorificarea Uniunii Sovietice și a „genialului său conducător”. Un loc aparte era rezervat „luptei pentru pace”, una dintre găselnițele politicii de propagandă sovietică - care trebuia să neutralizeze lupta opiniei publice din Occident pentru drepturi cetățenești. Însuși mesajul rabinului-șef, trimis la
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
de 24 august 1994 a celei de a 50-a aniversări de la eliberarea Chișinăului și a Moldovei de sub ocupația fascistă”. În realitate, această comemorare efectuată la Chișinău sub simbolurile bolșevice (steagul roșu, secera și ciocanul), nu e altceva decât o glorificare a „eliberatorilor” sovietici, o reabilitare a regimului totalitar comunist restabilit în Basarabia în 1994. Hotărârea respectivă a însemnat de facto abrogarea „Legii Republicii Moldova privind reabilitarea victimelor represiunilor politice săvârșite de regimul totalitar comunist de ocupație - 7 noiembrie 1917 - 23 iunie
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
tradiție și mărturiile pelerinilor care veneau în Țara Sfântă pentru a duce cu ei o imagine sacră; după tradițiile Țării Sfinte, imagi‑ nile lui Cristos erau puse în locul unde erau înhumați sfinții și martirii care aveau triplul rol simbolistic de glorificare și beatificare, de exprimare a supre‑ mei judecăți pentru cei vii, și ca o chezășie a fericirii cerești. Asistăm evident la o identificare între semnificant și semnificat, între reprezentare și reprezen‑ tat; granița dintre simbol și realitate devenind foarte labilă
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
frumusețe a durerii. Această frumusețe apare, de exemplu, în tablourile lui Beato Angeli‑ co90, unde chipul său calm, exprimă o stăpânire de sine desăvârșită și o fasci‑ nație misterioasă a Mântuitorului răstignit. Cât privește chipul lui Cristos după înviere și glorificare, doar marii mistici și vizionari și‑au putut face o idee pe care cu greu au fost capabili să o expri‑ me prin cuvinte omenești. Cât de frumos ești pentru îngerii tăi, Doamne Isu‑ se în firea ta de Dumnezeu
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
Arta Renașterii a creat genuri noi cum ar fi: bustul‑portret, medalia, statu‑ ia ecvestră. Sculptura își concentrează interesul asupra feței și privirii pentru a exprima esența personalității. Bustul‑portret este un omagiu adus individu‑ lui; medaliile au servit la glorificarea individului dezvăluind prin profil și prin viziunea frontală a capului, fizionomia personajului; iar statuia ecvestră era omagiul suprem adus gloriei unui personaj ilustru, sau unui comandant de oști. Statuile erau așezate în piețe publice pe socluri înalte ca omagii ale
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
creștinismul secolelor al II-lea și al III-lea, deoarece tradițiile greacă și evreiască nu-l încurajau, chiar dacă ideea evreiască a profetului-martir ocupă un loc important în sursele evreiești. Martirul ar fi rămas un simplu martor. N-ar fi cunoscut glorificarea de care s-a bucurat până la urmă, în asemenea măsură încât în lumea creștină abia odată cu Augustin, în secolul al IV-lea, Biserica a început să se opună viguros suicidului. Căci acela care se ucide nu ucide altceva decât un
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
de laici. Astfel, spațiul din Ierusalim dedicat memoriei genocidului, Yad Vashem, a cărui construcție se prelungește din anii 1950 până în 1980, poartă în engleză numele oficial de Holocaust Martyrs' and Heroes' Remembrance Authority, făcând o împărțire echilibrată între martirologiu și glorificarea eroismului. Acceptarea seculară a noțiunii de "martir" se înrudește, fără îndoială, cu o distorsiune culturală, dar ea introduce totodată victimele în sfera de înțelegere a ne-evreilor, furnizând un conținut suferinței și morții lor și reintroducând pe nesimțite elementul religios
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
imaginea glorioasă a unui popor activ și învingător. Eroul căzut pe câmpul de luptă pentru apărarea țării devine figura centrală a renașterii israeliene, lider și simbol al unității, într-o societate ce căuta să se înrădăcineze într-un pământ nou. Glorificarea luptătorilor morți pentru existența Israelului este legată de o prezentare a sacrificiului dominantă în istoriografia evreiască, mergând de la Massada la Tel-Haikkkkk și trecând prin ghetoul Varșoviei, precum și prin martirologia evreiască tradițională. Această mitizare a soldaților căzuți pentru patrie apare devreme
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
în ciuda ireductibilei lor specificități, ne ajută poate, în schimb, să anticipăm evoluția probabilă a revendicărilor memoriale care emană în prezent, în Franța, dinspre diferite alte grupuri. Nu este o întâmplare că datoria de memorie a evreilor le servește drept paradigmă. Glorificarea victimității este o tendință generală care reduce universalismul Luminilor la un "universalism al suferinței"3. Ea atinge toate straturile societății și impregnează toate revendicările memoriale, indiferent de legitimitatea lor. Și ajungem cu toții prinși în aceste relații care împart lumea între
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]