380 matches
-
Hofstede 2005: 7). Orice organizație trebuie să ia în considerație cinci elemente ale culturii organizaționale: povestirile (despre reușite și eșecuri referitoare la crearea întreprinderilor), miturile (construite pe credințe cu o bază non-rațională), riturile (activități standardizate și recurente), ritualurile (acțiuni de glorificare a reușitelor), eroii (persoane vii sau decedate, reale sau imaginare, care servesc ca model) și simbolurile (obiecte, acțiuni sau evenimente cu o semnificație culturală). În opinia autorilor teoriei excelentei în relații publice, termenul "imagine" trimite la prea multe concepte (reputație
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
vale? Sau de ce am căuta să zugrăvim rău gheț arii Alpilor, pe care nu i am zărit niciodată, când Ceahlăul mai s trăjuiește încă în hotarul încărunțit al Moldovei?” Era o chemare la zugrăvirea actualităților și ade vărurilor zilelor căci „glorificarea trecutului și a vieții neamului nostru vor readuce entuziasmul din alte vremi și vor da celor aleși zborul de vulturi” - avea să scrie Ștefan Petică în numărul 5 al aceleași reviste... Zborul de vultur avea să se manifeste în răzb
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Lazar Koganovici, Gheorghi Malenkov, Viaceslav Molotov și Dimitri Șepilov. A doua zi, presa românească relata epurarea lui Chișinevski și a lui Constantinescu 905. Partidul îi acuza pe cei doi de "activități fracționiste" și de "promovarea cultului personalității... și, mai ales, glorificarea Anei Pauker"906. Epurările nu erau însă toate identice. La Moscova, Hrușciov a eliminat stalinismul, pe cînd la București, Gheorghiu-Dej i-a îndepărtat pe hrușcioviști. Ceea ce nu știa încă Occidentul era faptul că Gheorghiu-Dej nu-i imita pe sovietici decît
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
creștinismul secolelor al II-lea și al III-lea, deoarece tradițiile greacă și evreiască nu-l încurajau, chiar dacă ideea evreiască a profetului-martir ocupă un loc important în sursele evreiești. Martirul ar fi rămas un simplu martor. N-ar fi cunoscut glorificarea de care s-a bucurat până la urmă, în asemenea măsură încât în lumea creștină abia odată cu Augustin, în secolul al IV-lea, Biserica a început să se opună viguros suicidului. Căci acela care se ucide nu ucide altceva decât un
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
de laici. Astfel, spațiul din Ierusalim dedicat memoriei genocidului, Yad Vashem, a cărui construcție se prelungește din anii 1950 până în 1980, poartă în engleză numele oficial de Holocaust Martyrs' and Heroes' Remembrance Authority, făcând o împărțire echilibrată între martirologiu și glorificarea eroismului. Acceptarea seculară a noțiunii de "martir" se înrudește, fără îndoială, cu o distorsiune culturală, dar ea introduce totodată victimele în sfera de înțelegere a ne-evreilor, furnizând un conținut suferinței și morții lor și reintroducând pe nesimțite elementul religios
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
imaginea glorioasă a unui popor activ și învingător. Eroul căzut pe câmpul de luptă pentru apărarea țării devine figura centrală a renașterii israeliene, lider și simbol al unității, într-o societate ce căuta să se înrădăcineze într-un pământ nou. Glorificarea luptătorilor morți pentru existența Israelului este legată de o prezentare a sacrificiului dominantă în istoriografia evreiască, mergând de la Massada la Tel-Haikkkkk și trecând prin ghetoul Varșoviei, precum și prin martirologia evreiască tradițională. Această mitizare a soldaților căzuți pentru patrie apare devreme
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
în ciuda ireductibilei lor specificități, ne ajută poate, în schimb, să anticipăm evoluția probabilă a revendicărilor memoriale care emană în prezent, în Franța, dinspre diferite alte grupuri. Nu este o întâmplare că datoria de memorie a evreilor le servește drept paradigmă. Glorificarea victimității este o tendință generală care reduce universalismul Luminilor la un "universalism al suferinței"3. Ea atinge toate straturile societății și impregnează toate revendicările memoriale, indiferent de legitimitatea lor. Și ajungem cu toții prinși în aceste relații care împart lumea între
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
mai află doar imaginea pinului, neclintită, figurare a permanenței ce biruie în cele din urmă jocul capricios al aparițiilor/disparițiilor. N-ar trebui, așadar, să ne mire faptul că Zeami a scris un no închinat de la un capăt la altul glorificării pinului. În prima parte din Takasago, sub pinul indiferent la trecerea timpului, la schimbarea anotimpurilor, doi bătrâni soți stau de vorbă, iar mai apoi aceștia se vor dovedi a fi spiritele a doi pini crescuți împreună, două spirite divine - unul
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
reflectării teatrale triumfă, până la urmă, un spectral în care corpul își pierde realitatea, dar în care se afirmă forța imaginilor. În reflexul spectral, ceva persistă totuși din puterea adevăratelor fantome. Corpul costumat și manechinul sau actorul-statuie ca „bloc de absență” Glorificare a imaginii și a reflexului, construcție a cărei arhitectură țesută din materie și din cuvinte se deschide spre vid, pentru ca „din acest vid să se desprindă o aparență care să arate vidul”, cum se spune în „Straniul cuvânt de...”, teatrul
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
episodul geometriei aplicate contează poate ca o ocazie de reconciliere... 2 Un platonician hedonist! Platonician și hedonist! Performanța merită să zăbovim puțin... Evident, platonismul lui Eudoxos nu poate fi ortodox: nu dualism maniheist, nu ură față de trup dublată de o glorificare a sufletului, nu pasiune pentru pulsiunea de moarte, nu desconsiderare a cărnii senzuale, ci o poziție ontologică și metafizică cu totul diferită. Ceea ce se cunoaște ca esențial pentru înțelegerea articulării acestor două opțiuni filosofice a priori contradictorii constă în negarea
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
fie considerat doar ceea ce este operațional, situat la interfața calculatorului. În cadrul raportului filosofic artificial-natural, se remarcă, în diacronie, cu precădere două atitudini: una care protejează prevalența naturalului, ca amprentă a esenței sau a adevărului, iar alta care părtinește artificialul, ca glorificare a activității umane. Dacă filosofia în descendență tradițională atribuie naturalului un statut de necontestat, în timp ce artificialul este depreciat ca aparență a unei imitări a naturii „adevărate”, filosofia virtualității tehnologice desfide orice privilegiere. De pildă, acest recent tip de mintal respinge
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
o anatomie a trupului uman în cadre tehnoștiințifice digitale, tridimensionale și specifice realității virtuale (de la tehnologiile razelor X utilizate în tomografia computată sau XRAY Computed Tomography - XRAY-CT - la câmpurile ultrasonice cu rezonanță magnetică sau Magnetic Resonance Imaging - MRIĂ. Constituind o glorificare a „cărnii digitale”, acest proiect are în vedere regândirea proprietății personale asupra corpului deopotrivă în viață și după moarte, în realitatea fizică și în spațiul numeric, ridicând întrebări, nu doar ontologic-medicale, ci și sociale, politice și etice. Proiectul construiește două
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
ci unul oportunist), de poezia patriotică intrinsecă, menită să trezească conștiința națională. De exemplu, autoarea spune: "Poetul glorifică, fără zgomot, prezența lor permanentă în viziuni cromatice și muzicale: "Și dorm cu somnul celor ce-au tras la coasă o vară. "". Glorificarea "fără zgomot" este un fenomen rar în poezia militantă a anilor, un model exemplar de decență și domolire a poetaștrilor ditirambiști, ce nu fac obiectul acestei teze, cu toată densitatea lor în epocă. Secțiunea dedicată poeziei militante este cuprinzătoare, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cam mult, matrozul nostru a reprodus doar... patruzeci și șapte, din cele cincizeci. Oricum, a fost aplaudat și i s-a oferit de băut de la multe mese, fiind decretat eroul serii. Eram și eu mîndru că am contribuit, modest, la glorificarea lui caransebeșeană. Ca să vezi, dintr-o joacă... O seară cu marele boem Pîcă 1972 sau 1973. În "România literară", pe pagina a doua, apărea, într-o vreme, o rubrică intitulată Confluențe. Rostul ei? Să publice oameni care nu sînt scriitori
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
mariajul abia încheiat, începe procedura de divorț. Argumentele ating direct chestiuni esențiale: politica financiară, dar mai ales, cîntărind greu în plan afectiv, războiul din Spania și procesele de la Moscova. Simbolistica războiului civil din Spania Răscruce a tuturor pasiunilor, loc de glorificare atît a antifascismului, cît și a revoluției, teritoriu situat în inima stîngii din lumea întreagă, războiul civil din Spania este, de asemenea, și tragedia în care se spulberă, după ce le-a întruchipat, unitatea și fervoarea fronturilor populare și, mai direct
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
simțuri într-un om liber, adică, conform concepției indiene, într-un zeu. Eliade vorbește, de asemena, de școala Sahajiya, care instruiește în această practică ceremonială. Se ajunge la zeu, la libertatea supremă, nu prin ,,anihilarea cărnii", ci prin ,,transfigurarea și glorificarea" ei. Actul sexual, conform acestei practici, trebuie să aibă caracterul unui ceremonial. Mistica erotică indiană presupune eliberarea omului de propriile sale limite, transformând aceste bariere în mijloace ale ascensiunii, în vederea atingerii perfecțiunii. În ceea ce privește riturile maithunei, scopul lor este acela de
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
imagini demoniace", nu posedă asemănare cu un model și sunt identificate cu sofismele, începând cu filosofia modernă s-a instaurat sarcina răsturnării platonismului: "a răsturna platonismul înseamnă următorul lucru: tăgăduirea primatului unui original asupra copiei, a unui model asupra imaginii. Glorificarea domniei simulacrelor și a reflectărilor"478. Dacă mai recunoaștem și faptul că virtualul nu se opune realului, din moment ce el are o realitate proprie, deplină, atunci trebuie să înțelegem, la nivel strict teoretic, acea supremație a lumii simulacrelor de care ne
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
plecăm de la presupoziții și de la o filosofie critică, o filosofie a judecății, care face din obiectivitatea de tip științific însăși măsura cunoașterii. Filosofia romantică a adus unele completări cunoașterii bazată pe tradiții, dar a comis și erori, cum au fost: glorificarea mythos-ului în dauna logos-ului; valorizarea vechiului în detrimentul noului; pledoaria pentru creștinătatea istorică și nu pentru statul modern, pentru comunitatea fraternă împotriva socialismului juridic, pentru inconștientul genial împotriva conștiinței sterile, pentru trecutul mitic împotriva viitorului utopiilor raționale, pentru imaginația poetică
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de culori sau de sonuri; trebuie, fermecând ochiul să vorbească, de asemenea, spiritului, să aibă propria logică". Intră în joc ceea ce criticul numește "atribuirea estetică" ("l'appropriation esthétique"), gustul, "numai să fie semnificativ, simbolic". Teoria evoluționiștilor preconizează "un fel de glorificare a naturii și a umanității în ceea ce ele au emoționant, caracteristic, vital" fără să țină cont de o serie de elemente care configurează noua estetică, pe care Bachelin nu o numește, dar care se suprapune peste tematica literaturii simboliste și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care artistul iese din existența profană pentru a oficia, prin vocația sa artistică, într-un templu al artei. După Serafina Bruckner 468 se pot decela trei etape cu sens evolutiv în ce privește performanța artistică a Ceciliei Cuțescu-Storck: o primă etapă de glorificare a naturii, a doua intitulată "epopeea țiganilor" și o a treia filozofico-socială, fiind și etapa de maturitate a pictoriței, sau etapa de cristalizare a ideilor sale filozofice și sociale, etapa picturii de șevalet sau a picturii monumentale. Pentru Marin Mihalache
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Marx). În secolul al XVIII-lea se operează identificarea devenirii istorice cu progresul uman, iar această idee, în ciuda lui Rousseau, capătă la Condorcet o certitudine de neclintit. Revoluția franceză va declanșa în ideea însăși a devenirii istorice un antagonism între glorificarea noului (evoluție, revoluție) și glorificarea vechiului (tradiție, reacțiune). Acest antagonism nu va înceta, nici unul dintre parteneri nefiind zdrobit de celălalt, ci dimpotrivă va renaște, sub forme noi, din însuși excesul victoriei rivalului său. Europa înregistra un proces de devenire rapid
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
-lea se operează identificarea devenirii istorice cu progresul uman, iar această idee, în ciuda lui Rousseau, capătă la Condorcet o certitudine de neclintit. Revoluția franceză va declanșa în ideea însăși a devenirii istorice un antagonism între glorificarea noului (evoluție, revoluție) și glorificarea vechiului (tradiție, reacțiune). Acest antagonism nu va înceta, nici unul dintre parteneri nefiind zdrobit de celălalt, ci dimpotrivă va renaște, sub forme noi, din însuși excesul victoriei rivalului său. Europa înregistra un proces de devenire rapid din secolul al XV-lea
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
statului - legiferarea zilelor naționale, creionarea programului oficial al festivităților, implementarea lui prin intermediul instituțiilor prefecturii și primăriei ș.a. De aici a rezultat o anumită stereotipie a ceremoniilor, dar și o adevărată „inflație” a sărbătorilor cu caracter național. Pe de altă parte, glorificarea statului și a istoriei recente a dus la înlăturarea monopolului pe care religia l-a avut asupra domeniului celebrărilor comunitare. Varietatea și densitatea, cu care aceste manifestări s-au succedat de-a lungul timpului, pun numeroase bariere în calea încercărilor
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
acestui istoric. O altă resursă importantă și credibilă sunt arhivele statului la care s-a apelat cu încredere. Prezentarea cât mai obiectivă a istoriei bisericii creștine baptiste din Cuvin a fost întocmită cu scopul de a contura următoarele aspecte: 1. glorificarea numelui lui Dumnezeu care a ținut în existență biserica locală din Cuvin peste 100 de ani; 2. informarea credincioșilor cu privire la trecutul bisericii; 3. acționarea cu mai multă înțelepciune în diferite situații; 4. revizuirea viziunii; 5. zidirea bisericii prin apropierea generațiilor
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]
-
aggiungersi numerosi episodi a carattere politico che prepararano la causa occasionale che determinò finalmente l'esilio:episodi collegati colla domus Fabia"28. Viziunea lui Ovidiu asupra lumii (Weltanschaung), așa cum se înalță din opera sa, se bazează pe elogierea libertății, pe glorificarea Republicii, și pe cultivarea valorilor nobiliare, marginalizate de regimul augustan, coborât la dictatura personală. Ovidiu era un liber cugetător și soluția cumulării delictelor sale legate de ordin moral, religios, politic culminând cu un crimen laesae maiestatis, ar explica verosimil motivele
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]