575 matches
-
oricine dorește să aibă o percepție globală a gândirii sale. În afară de faptul că lipsa unor ediții serioase ale scrierilor sale îngreunează teribil munca de interpretare, în plus, preocupările sale se dispersează în sfera gramaticii și a retoricii (etimologii, diferențe, analogii, glose) și acest lucru conferă întregii sale producții un caracter aproape impersonal; aceasta pare a fi exclusiv fructul unor compilații unde sunt juxtapuse adesea izvoare sacre și izvoare profane; pe deasupra, s-au pierdut corespondența și omiletica sa. Toate acestea fac dificilă
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care au fost publicate în 1746 sub numele lui Atanasie, însă nu aparțin episcopului de Alexandria (cf. pp. ???-???). După cum rezultă din titlu, opera e constituită dintr-o culegere de scolii, în acest caz foarte scurte, în general sub forma unor glose pe marginea textului, alcătuite adesea din puține cuvinte, prin care este explicată o expresie sau alta, ori este parafrazat un verset, și care au drept scop nu atât exegeza adevărată cât educația morală. Pentru acest tip de exegeză, Esihie preferă
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și metoda exegetică pe care a explicat-o S. Leanza) și vrea să spună că textul biblic era divizat în unități mici (stichoi) chiar de către Esihie, altfel decât este el împărțit acum în Septuaginta, și că pe marginea textului existau glose explicative pentru pasajele complicate. Fiecare pericopă era precedată de un „capitol” sau „sumar” care expunea pe scurt subiectul pericopei în discuție. Alte scolii ale lui Esihie, consacrate unui număr de 13 cântări din Vechiul și Noul Testament s-au păstrat într-
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
gigantic Comentariu la Epistolele lui Pavel, alcătuit după sfârșitul epocii lui Fotie. Așadar, Ecumenius ar fi scris un comentariu cu un subiect analog: acesta, dacă judecăm după ceea ce se poate vedea în compilația ulterioară, ar fi fost format din scurte glose. Mai scurte sunt Comentariul la Faptele Apostolilor și Comentariul la epistolele catolice care, din câte se pare, conțin o mai mare cantitate de material original. Totuși, nici situația acestor comentarii nu e limpede pentru că textul lor coincide, se poate spune
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lăsat Integrala poetică a lui Rimbaud, apărută postum, în 1992), rusă ș.a. Intensa lui activitate în această direcție, concretizată în peste șaptezeci de titluri, s-a distins prin acuratețea transpunerii, atașamentul față de opere prelungindu-se în numeroase introduceri și prefețe, glose și comentarii care să faciliteze cititorului mai puțin avizat înțelegerea textului, iar uneori prin virtuozitate și har. Eseistica lui S. evoluează de la biografii de popularizare pentru colecția „Oameni de seamă” a Editurii Tineretului - Mark Twain sau Aventurile umorului (1958), John
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289787_a_291116]
-
Camil Petrescu, teoretician literar, în Viața românească, nr. 4, 1967; Popa, Marian, Camil Petrescu, Editura Albatros, București, 1972; Streinu, Vl., Pagini de critică literară, vol. I, E.P.L., București, 1968; Ungureanu, C., Contextul operei, Editura Cartea Românească, București. 1978; Zaciu, M., Glose, Editura Dacia, Cluj, 1970. MARIN PREDA (1922-1980) Marin Preda s-a născut la 5 august, în comuna Siliștea-Gumești, județul Teleorman. A studiat la: Siliștea-Gumești, Abrud, Cristur-Odorhei, București. Opere: Întâlnirea din Pământuri (1948); Ana Roșculeț (1949); Desfășurarea (1952); Ferestre întunecate (1956
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Editura Eminescu, București, 1977. Vlad I., Cărțile lui Mihail Sadoveanu, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1981. Vlad, I., Lectura romanului, Editura Dacia, Cluj, 1983. Vlad, I., Lectura prozei, Editura Cartea Românească, București, 1991. Zaciu, Mircea, Masca geniului, E.P.L., București, 1967. Zaciu, Mircea, Glose, Editura Dacia, Cluj, 1970. Zaciu, Mircea, Colaje, Editura Dacia, Cluj, 1972. Zaciu, Mircea, Ordinea și aventura, Editura Dacia, Cluj, 1973. Zaciu, Mircea, Lecturi și zile, Editura Eminescu, București, 1975. Zamfirescu, Dan, Contribuții la istoria literaturii române vechi, Editura științifică și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
evenimentelor care s-au produs, ineficiența și eșecul în a produce generalizări pe temeiul evenimentelor specifice și modele teoretice pe baza datelor empirice. Invers, în viziunea istoricilor, disciplina relațiilor internaționale era susceptibilă, în cel mai bun caz, să ofere o glosă academică a afacerilor internaționale curente ori, și mai rău, să rămână angajată în nesfârșite și sterile speculații teoretice asupra sistemelor internaționale, speculații care n-aveau nici o relevanță în ceea ce privește complexitatea lumii reale.95 Astăzi se apreciază că identitatea culturală, aplicată la
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
nu textul copiat în paralel cu tălmăcirea sa reprezintă izvorul principal. Textul slavon pare să fi fost transcris ulterior și „potrivit” după versiunea românească de cineva care știa slavonește destul de bine, operație dovedită de unele neconcordanțe, de spațiile libere, de glosele marginale și de feluritele „ajustări” datorate presiunii textului românesc. Se pare că versiunea slavonă pe care a lucrat Udriște Năsturel aparține familiei redacțiilor răsăritene, fiind mai scurtă decât redacția slavă completă. Acesta a pus la contribuție și alte izvoare, cum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290432_a_291761]
-
la studii, sponsorizat de însăși împărăteasa Beatrice, de care goliardicul nostru erou e îndrăgostit, bineînțeles în taină. Compune poezii în spirirul febrei dolcestilnoviste, și chiar un epistolar amoros. Mai importantă va fi pregătirea sa enciclopedică printre cărți rare, dispute și glose cu tovarășii săi de Universitate, ce-l vor însoți și în picaresca aventură la capătul lumii. Eroul este parte activă în dispute religioase, dar și în controverse științifice, cum ar fi existența vidului, geocentrism vs heliocentrism ș.a.m.d. Teorii
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
creație o sinucidere", astfel încât nu trebuie să ne mire că hrana spirituală a cititorului postmodern poate fi un cocteil de Purcell și Prince. Anxiosul, febrilul, cinicul contratimp în care se agită personajele capătă o și mai mare expresivitate, sun incidența gloselor autorului, fie că e vorba de meditație filosofică, de frivolitate relaxantă sau paradox în contra ideilor primite de-a gata. Memorabile sunt comentariile și formulările privind muzica instrumentală și, în general, tot ceea ce înseamnă limbaj tehnic, valoare, interpretare, partitură, compoziție, o
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
o femeie bătrână". Ceea ce ni se pare a continua firesc, chiar dacă prin schimbare de semn, paginile unui roman de dragoste, sugerat prin grila mirosurilor adulmecate de adolescent pe trupul Hannei, dar și cele de analiză grafologică a scrisului ei, precum și glosele la masca mortuară a sinucigașei. Cititorul, o suită de 46 de secvențe narative, admirabil traduse de Ana Mureșan, uneori poate prea fidel, este versiunea publică a poveștii trăite de protagonist și scrise cu aceeași intensitate de Bernhard Schlink, legatar al
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
profiluri” (sau, mai pompos, „efigii”), „creionările” acestea elaborate, neocolite de pedanterie, rămân discrete sub raportul contribuției proprii. Ceea ce îi înviorează scrisul sunt nu metaforele, rare și artificioase, ci fluxul amintirii, evocările, cu deosebire cele plasate în ambianță ieșeană, dând austerelor glose ceva culoare și un pic de fior. Seriozitate și rigoare dovedesc monografiile pe care B. le-a consacrat unor glorii ale teatrului ieșean - Matei Millo (1963), unde interpretul preferat al lui V. Alecsandri e văzut ca un „reformator pe linia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285625_a_286954]
-
formatul cel mai agreabil adecvat, să asigure cât mai ademenitoare coperți, să ornamenteze paginile, copios, cu ilustrații splendide, să procure, pentru imprimarea textelor, cerneluri speciale, de culori diferite. Inspirația e livrescă prin excelență. [...] Unele sunt parafraze, pastișe, rezumate, comentarii, adnotări, glose, parodii. În conținut, versurile sunt, adeseori, clasice stricto sensu, cuminți, însă clasicismul este mistificat în permanență prin neologizări, ce introduc o notă de parodie subțire (cam de felul celei călinesciene) sau, mai rar, coborât în zona anecdoticului. [...] Estet de maxim
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
Lamartine, Hugo, Sully Prudhomme. Sedusă de câte un model, absoarbe și apoi dezvoltă, ca într-un foarte personal jurnal de lectură, substanța unui vers celebru, a unui aforism. Versurile ei, desen liniștit, limpede, aproape caligrafic, închid însă mărturisiri, reflecții și glose care vin dintr-o zonă a căutării continue, neliniștite. Înstrăinat, refractar și disprețuitor față de banalitate și prozaism, eul se regăsește pe sine într-un Ev Mediu idealizat. În multe reverii sentimentale este contemplată dragostea, trăire gravă, unică, însoțită de gesturi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287417_a_288746]
-
414-426; Al. Rosetti, Cartea albă, București, 1968, 49-61; N. Tertulian, Eseuri, București, 1968, 250-313; Balotă, Euphorion, 350-364; Liviu Petrescu, Realitate și romanesc, București, 1969, 123-167, 257-260; Brădățeanu, Comedia, 332-340; Georgeta Horodincă, Structuri libere, București, 1970, 29-40; Paleologu, Spiritul, 109-145; Zaciu, Glose, 146-164; Mihail Ilovici, Tinerețea lui Camil Petrescu, București, 1971; George, Semne, 93-193; Martin, Poeți, II, 25-32; Oprea, 5 prozatori, 155-199; Eugen Simion, E. Lovinescu, scepticul mântuit, București, 1971, 102, 433-437, passim; Stănescu, Cronici, 19-23; Liviu Călin, Portrete și opinii literare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
latul și de-a dura vocabularului de bază, Iași, 2002. Traduceri: Aristotel, Metafizica, București, 1997; Plotin, Opere, București, 2003. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Scribul și retorul, RL, 1989, 2; Al. Tănase, Povestea vorbei, RL, 1989, 23; Ion Bogdan Lefter, Trei glose la „penumbra”, „22”, 1992, 17; Țeposu, Istoria, 178-180; Dan C. Mihăilescu, La demontat utopii, „22”, 1996, 1; Liviu Andreescu, Post-relativisme, „22”, 1998, 31; Ion Bogdan Lefter, Un model explicativ al lumii postmoderne, „22”, 1998, 31; Spiridon, Interpretarea, 146-149; Petraș, Panorama
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286422_a_287751]
-
a stilului său, le-a expus în mod temperat, uneori prin aluzii și sugestii, privilegiind citatul, evitând duritățile de expresie și postura apodictică. Liviu Rebreanu credea că P. „aduce o notă nouă în critica românească: omenia”. Pe de altă parte, glosele lui impun stilul artist al criticii. Fraza este bogat ornamentată, are o vibrație euritmică, o fluiditate melopeică, discursul se desfășoară în falduri, somptuos, ca în arta barocului. Interpretul cultivă cu voluptate fraza de bogată și complicată broderie, apelează la perioada
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
Varietăți, 408-414; Negoițescu, Scriitori, 361-365; Regman, Confluențe, 301-312; Omagiu lui Perpessicius, RITL, 1967, 1 (număr special); Ciopraga, Portrete, 260-273; Martin, Poeți, I, 36-44; Regman, Cărți, 292-300; Baconsky, Marginalii, 66-77, 193-198; Piru, Panorama, 491-493; Cesereanu, Ipostaze, 55-89; Vârgolici, Retrospective, 264-285; Zaciu, Glose, 199-204; Alexandrescu, Confesiuni, 116-125; Manolescu, Poezia, 44-47, 159-171; Excurs sentimental Perpessicius, București, 1971; Felea, Poezie, 214-220; Liviu Călin, Portrete și opinii literare, București, 1972, 132-141; Vasile Netea, Interviuri literare, București, 1972, 221-230; Rotaru, O ist., II, 738-742; Grigurcu, Teritoriu, 18-22
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
un număr de cuvinte simple servesc ca bază pentru realizarea a numeroase formații noi, derivate și compuse. În privința lexicului germanic moștenit se apropie cel mai mult de dialectele olandeze și de cele care reprezintă germana de jos. Primele inscripții și glose datează de la sfîrșitul secolului al V-lea, numărul lor crescînd în secolele următoare. Limba literară engleză a cunoscut însă unele sincope, pentru că dacă în această primă fază avea bază dialectală cu forme complicate de tip germanic, după ce peste 200 de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
presă, au fost introduse totuși împrumuturi din daneză și din norvegiană. În cazul limbilor germanice vestice, aspectul literar s-a realizat într-o manieră foarte diferită de la un idiom la altul. Cele mai vechi documente de limbă germană sînt cîteva glose de la jumătatea secolului al VIII-lea, iar din secolul al IX-lea datează cel mai vechi cîntec eroic (Cîntecul lui Hildebrand Hildebranslied), pentru ca în secolul al XIII-lea să se realizeze poemul Cîntecul nibelungilor 99 (Nibelungenlied). Datorită influenței culturii cavalerești
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
grecești au fost preluați de limba latină și de limbile literare moderne, încît ei favorizează realizarea traducerilor. În cazul limbii germane, raportul cu limbile primitoare este diferențiat, deoarece împrumutul de termeni este în general mai rar, dar mijloacele metatextuale (perifrazele, glosele și notele îndeosebi) pot contribui cu succes la realizarea unor traduceri valabile. Ca atare, de cele mai multe ori, textul-traducere, deși este comparabil prin conținut cu originalul, poate fi diferit sub aspect structural, devenind uneori și un comentariu al originalului, iar nu
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
1967; Manolescu, Metamorfozele, 7-12; Adriana Iliescu, „Literatorul”, București, 1968, passim; Tomuș, 15 poeți, 46-61; Nicoletta Corteanu Loffredo, Alexandru Macedonski - perspettive critiche di ieri e di oggi, Napoli, 1969; Mincu, Critice, I, 58-75; Ciopraga, Lit. rom., 144-151; Micu, Început, 144-151; Zaciu, Glose, 39-45; Rotaru, O ist., I, 513-537; Ulici, Recurs, 128-131; Comentarii macedonskiene, îngr. Florea Firan, București, 1971; Gáldi, Introducere, 249-279; Zamfir, Proza poetică, 249-288; Matei Călinescu, Conceptul modern de poezie, București, 1972, 239-245; Zaciu, Colaje, 114-118; Mihai Zamfir, Introducere în opera
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
agenție de publicitate și colaborează la „Sydney Morning Herald” și „The Australian”. În anii ’70, își adună în volume, prin fotocopiere, articolele din presa literară interbelică. Înainte de cartea de debut, B. publicase în reviste o suită de articole despre Eminescu: glose, al căror liant poate fi considerată perspectiva etnopsihologică și psihanalitică a abordării (cea dintâi, mai ales, la ordinea zilei în epocă). Autorul are marota determinismelor, crezând a putea deduce din etnosul „mixt” al poetului (slav, romanic, mongol chiar) tensiuni ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285847_a_287176]
-
contemporani, II, București, 1962, 252-267; Ardeleanu, Însemnări, 231-236; Dimisianu, Schițe, 61-64; Matei Călinescu, „Orga de bambus”, VR, 1967, 2; Regman, Cărți, 186-192; Adrian Marino, „Orga de bambus”, CRC, 1967, 14; Marian Popa, „Triunghiul”, LCF, 1967, 52; Bălan, Condiția, 133-137; Sorianu, Glose, 121-125; Gabriel Dimisianu, „Criza de timp”, FLC, 1969, 49; Constantin Cubleșan, „Paralela 45”, TR, 1970, 31; Adrian Păunescu, Sub semnul întrebării, București, 1971, 356-363; Martin, Pro Patria, 173-175; Stănescu, Jurnal, I, 291-295; Popescu, Cărți, 148-150; Sultana Craia, „Bestiariu”, LCF, 1982
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288893_a_290222]