506 matches
-
de tablouri alegoricosimbolice cu trimitere la mitologia românească. Scenele respective l-au consacrat pe artistul Sabin Bălașa. La Iași a abordat două teme: aceea a cunoașterii, a tinereții, a spiritului universitar liber, dezinvolt și, în același timp, a ales să gloseze pe tema marilor mituri ale culturii românești. Așa s-au născut miturile etnogenezei românești, mitul Meșterului Manole, al Mioriței, mitul eminescian. Tot aici, la Universitatea „Al.I. Cuza“ din Iași, una dintre marile lui lucrări, poate capodopera absolută a lui
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
eseu difuzat de Europa Liberă și publicat de revista pariziană L’Alternative în 1984 și de Ethos-ul lui Ioan Cușa, în românește, tot la Paris și apărut apoi în engleză și germană. Fără nici o legătură cu textul meu, diaristul glosează rituos: „După ce talentul lui D.T. a fost supralicitat în țară și în afară, acum, când este exilat, ar fi indecent să pui lucrurile la punct”. De ce să fie indecent? Nu e niciodată indecent să pui lucrurile la punct. Nici în legătură cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
în numeroase ț...ri vest-europene. Exist... o varietate semnificativ... de performant... în...untrul Uniunii, cu o arie scandinav... superioar... vizibil regiunii mediteraneene. Dar, parc... în mod simbolic, economiile ț...rilor fondatoare ale Uniunii dau evidente semne de oboseal.... Se poate glosa pe marginea disputei privind așa-numitul model liberal (anglo-saxon) vs cel continental (intervenționist). Cum am mai ar...țâț, sunt ț...ri (Danemarca, Finlanda, Suedia) care au performanțe relativ bune, în condițiile în care nu au demantelat modelul social european. Aceste
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
Salman Rushdie, Raymond Feder man, Saul Bellow, Petru Popescu, J.D. Salinger, Henry James, Thomas Hardy, Lawrence Durrell, Iris Murdoch și încă vreo câteva plutoane. Sunt roluri care încap anevoie într-un corp de bibliotecă. Roluri în marginea cărora criticii au glosat abundent, iar cusurgiii au plescăit decepționați din buze, fiindcă nivelul de execuție nu era doar înalt, ci de-a dreptul neretușabil. Lângă baleiajul ăsta atent ca farurile unui mirador, care te face să te gândești că e mai simplu să
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
lumii în date, Editura Enciclopedică, București, 1972. Oxford Latin Dictionary, ed. P.G.W. Glare, reprinted, Oxford Univerity Press, Oxford, 1996. Calciu, A., Samharadze, Z., 1992, Dicționar spaniol-român, Editura Științifică, București. Calveras, J., 1958, Ejercicios, Directorio y Documentos de San Ignacio. Glosa y Vocabulario de los Ejercicios Espirituales, Editorial Balmes, Barcelona. Horia, V., 1999, Dicționarul Papilor, Saeculum, București. Kasper, W., (ed.), 19933, Lexikon für Theologie und Kirche, Herder, Freiburg, Basel, Rom, Wien. B. Lucrări de specialitate I. Ediții critice generale ale operei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
pe "filosofia romantică germană și modul în care a creat-o și, pe de altă parte, și-a însușit-o Novalis" în perspectiva căreia Eminescu "aduce imagini sau motive poetice" pe care autorul studiului le analizează nuanțat (Oglinzi paralele). Sunt glosate contribuțiile de cercetare eminescologică ale lui Marco Cugno, Magda și Petru Ursache (Dinspre Italia) sau Marina Mureșanu-Ionescu (Conexiuni franceze). Evantaiul larg de probleme pe care le abordează Dan Mănucă în studiile sale impun mai ales spiritul critic profund și obiectiv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
disciplinei clasiciste (așa-zisele antume), dar și din bucăți pe care nu le considera demne de publicare (postumele)", manuscrisele aducând dovada unui "proces de exercitare permanentizat, asemănător cu actele de solfegiere la care se dedau instrumentiștii și vocaliștii". Exercițiile sunt glosate pe ani, începând din 1866 și terminând cu 1882. În continuare avem tratate, tot în manieră de inventar, Texte aferente și variante, fragmente, exerciții, încercări timpurii. Proza este înfățișată și analizată în cadre ample, fiind urmărită în cadrul "marilor viziuni romantice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
tom așezat în rafturi, apoi ieșit din ele e fixat în veghea ochiului de cititor ca pe un "palimpsest recuperat", cum spune poetul. Altfel precizat, verbul e scos din starea de somnolență, e pus să provoace gândirea și polemica, să gloseze despre plăcerea sentimentului de înălțare pulsând când liric și epic, când dramatic. Sub bolta metafizică se întâmplă insemnele devenirii și continuității, de unde, poate, reflexivitatea, profundul cântec al inimii și momentele de relevanță impunătoare, răsărituri de metafore proiectate pe fundalul istoric
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
articole cu o tematică la ordinea ideologică a zilei: Louise Michel - o eroină a Comunei, Lenin și problema culturii și Un animator: Alexandru Herțen. Și Al. Cerna-Rădulescu, cronicar literar în câteva numere de început, scrie articolul Elogiul științei sovietice ori glosează festiv, ca în Un titan al muncii: Alexei Stahanov, iar Gala Galaction, prezență altminteri întâmplătoare în revistă, i se alătură cu însemnările intitulate Sfințenia muncii. Laurențiu Fulga, și el autor al unor articole conjuncturale, publică și fragmente din romanul în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290506_a_291835]
-
de inventarierea schingiuirilor, este, la rându-i, o hartă elaborată și o suprafișă despre patologia creierului uman în condiții de represiune. Alin Mureșan este riguros și exact ca un geometru. Nu acceptă speculațiile alunecoase (are chiar alergie la ele), nu glosează în gol, nu este un raisonneur gratuit, nu vrea să întrerupă filmul evenimentelor, ci să-l descrie anatomic. Scrie această carte ca un scenarist meticulos și sec, fără tropi, fără labirinturi, fără camuflaje. Cartea sa este aproape un roman documentar
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
10 15 ani (convertit în 35? Mort în 64?). În schimb, faptul de a nu putea localiza cu exactitate Cana, de a nu putea repera pe o hartă "deșertul", "muntele", nu i-a împiedicat câtuși de puțin pe exegeți să gloseze asupra simbolisticii vinului și a singurătății. Laice sau nu, științele despre religie discută chestiuni de datare, niciodată de localizare (sociologul memoriei Maurice Halbwachs e singurul care a făcut excepție, înainte de război, cu a sa topografie a Evangheliilor, lucrare care n-
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
posesiv-genitival a (pentru seria al, a, ai, ale); unele forme verbale iotacizate, ca în cazurile să se auză, să vază, să vânză etc. Cuvintele și expresiile din limbi străine au fost traduse în subsolul paginii și tot aici au fost glosate elementele lexicale arhaice sau regionale, care sunt numerotate. Notele autorului din text poartă mențiunea: (n.a.). Greșelile de tipar (numeroase!) au fost corectate în mod tacit. I.D. PAGINI RĂZLEȚE (1901) AMINTIRI DIN TIMPURILE "UNIREI" I Nu am intențiunea să fac o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
4 Revoluție națională Revoluție agroindustrială Revoluție internațională Clivaje Clivaje Clivaje Teritorial Centru / periferie Piață contra natură Postcomuniști contra democrați Funcțional Biserică / stat Proprietari contra muncitori Ultraliberali contra socioliberali Principalul merit al schemei noastre este acela că există și am putea glosa mult pe marginea denumirilor care să fie date unui clivaj sau altuia. Am avut ocazia să vorbim pe larg despre această chestiune și să propunem atribuirea anumitor partide unui versant sau altuia al celor două clivaje suplimentare generate de "revoluția
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
imperativ, corespunzând unor verbe de mișcare) Vino! veniți! să mergem!". De altfel, el este redat de dicționare, în traducere, după cum urmează: En avant!, marche, va-t-en! (SIO, II: 195) geh!, komm!, gehen wir!, geht!, kommt! (TDRG), Allons! (DA). DA (s.v.) îl glosează, " Hai(de) e o interjecție prin care îndemnăm, încurajăm s. provocăm pe cineva să săvârșască o acțiune. Are deci funcția unui imperativ, care poate avea un înțeles foarte variat ...", specificând " În mod firesc va corespunde însă mai ales imperativelor unor
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
când sunt mai mulți destinatari sau într-o exprimare politicoasă." 35 Forma haidem nu a fost identificată în CLRA. 36Ca elemente de expresie-tip (necontextualizate comunicativ), "interjecțiile (cu excepția celor "imitative", onomatopeice), ca și imperativele au un sens care poate fi glosat în termenii unei acțiuni verbale exercitate de un locutor virtual asupra unui/unor alocutor(i) virtuali, sau ai unei atitudini exprimate de locutorul virtual în legătură cu o stare sau un eveniment făcând parte din contextul comunicării. Actualizarea interjecțiilor-tip într-un
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
Cartea unui blajin îndoctrinat), N. Morcovescu relatează detaliat despre o conferință a lui Mircea Eliade, Cultura română și orientalismul, și analizează observațiile lui Berdeaev despre comunismul rusesc, H. Borza scrie articolul Creștinismul, soluția crizei mondiale, iar Leonid Mămăligă (L.M. Arcade) glosează despre marginalism și consecințele sale doctrinare. În septembrie 1951 intră în sumar un articol al lui Th. Cazaban, Falsele probleme din exil, și un altul al lui Anton Zigmund Cerbu, Întâlnirea tineretului european (Loreley). Din cel de-al doilea an
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289339_a_290668]
-
zică lumea: și ăsta-i de la țară...”. Contrapunctic sunt celebrate universul vegetal, anotimpurile, momentele zilei - toate având conotații de auroral. U. este un sensibil poet al mirărilor și al gesturilor suave, aproape inextricabile; de aceea el și evită să le gloseze, limitându-se la momentul prim, de luare la cunoștință și de încântare. E o poezie exclamativă, nu și retorică, ci discretă: o lirică a confesiunii șoptite. Poetul e cel ce comunică semenilor apariția miracolului, epifania: „Auziți, se desfac / frunzele merilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290395_a_291724]
-
a sociologiei cu istoria, având ca ambiții „prezentul ca termen final al devenirii istorice” și „reconstituirea trecutului în lumina prezentului”. Majoritatea lucrărilor românești care au căutat să se introducă în discuția purtată în lumea intelectuală pe teme marxiste și să gloseze euristic pe acele teme au fost veritabile eșecuri, caracterizate printr-un penibil parti-pris cu direcțiile regimului politic național-stalinist al lui Nicolae Ceaușescu. O întrebare legitimă se poate pune: de ce ar fi legat pluralismul semantic al istoriei, cel puțin în România
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
problematica reformei și cea a nereușitelor ei nu sunt deloc noi, expunerea practicilor curente, ignorate sau exersate tacit ca daturi ale învățământului nostru, poate surprinde neplăcut mulți lectori nepregătiți. Mihaela Miroiu concentrează în două capitole tarele neasumate ale școlii românești, glosând mai ales despre autoconcentrare și autosuficiență, elitism, excepționalism și intelectualism, segregare și asocialitate, autoritarism, hiperierarhizare și hipercentralizare, depersonalizare și antihedonism, respectiv discriminări etnice, sociale și de gen. Toate aceste aspecte pot fi așezate conclusiv sub semnul conservatorismului și al subdezvoltării
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
n legătură cu rezolvarea crizei [guvernamentale, n.n.] circulă patru nume: General Avramescu, Barbu Știrbey, Savel Rădulescu și Cons. Vișoianu” (Semnalul, nr. 868, 27 februarie, p. 4). Și `n ziarul Fapta din 27 februarie 1945 apăruse un articol `n care se glosa pe marginea celui care avea să formeze noul guvern. Informația era preluată de S.I. din Direcția Generală a Poliției, `ntr-un material intitulat „Guvern Barbu Știrbey sau general Avramescu?”, `n care se nota că „s`nt indicații serioase că național-liberalii, național-țărăniștii
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
dintre piesele lui L. au avut oarecare succes la public, fiind gustate critica politicianismului veros ori melodramaticele relații sentimentale. În poezie, scriitorul se încearcă în poemul amplu, de factură modernă; limbajul este însă prozaic, lipsit de expresivitate și sugestie. El glosează predilect pe tema morții iubitei, a deșertăciunii vieții, a naturii, într-o cheie mult uzitată la 1900, dar fără personalitate. A scris și amintiri despre B. P. Hasdeu, G. Ionnescu-Gion și Nicolae Vaschide, reunite sub titlul Noi, românii. Trei oameni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287764_a_289093]
-
Gioconda a lui Corneliu Moldovanu). Pentru St. O. Iosif, plecat dintre cei vii, dar care atunci când se pregătea apariția Z. își anunțase colaborarea, A. Orna-Galați scrie un necrolog unde inserează informații biografice inedite, în timp ce, în Cântărețul erou, George Emil Botez glosează asupra semnificațiilor sociale ale liricii acestuia. Alături de o inedită (Întâiul cântec) și de republicarea unor poezii de St. O. Iosif, cu versuri sunt prezenți Octavian Goga (Taina), Mihail Săulescu, G. Tutoveanu, Sandu Teleajen, Leontin Iliescu, Soare I. Mateescu, Ion Iordăchescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290722_a_292051]
-
că este vorba de eseistica lui Emil Cioran sau de Imagini și simboluri în teatrul lui Eugen Ionescu, de traducerile shakespeariene ale lui George Ciorănescu din Pătimașul pelerin sau de relevarea importanței operei filosofice a lui Ștefan Lupașcu, fie că glosează în marginea permanențelor liricii argheziene sau evocă personalitatea lui I. Creangă ca purtător de mesaj românesc esențial, fie că oferă relecturi interesante ale poeziei lui Ion Barbu sau exprimă admirația covârșitoare pentru opera lui Lucian Blaga. SCRIERI: Parages, Paris, 1963
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286147_a_287476]
-
Petru Comarnescu, Ionel Jianu și Constantin Noica. Purtând subtitlul „Caete semestriale de sinteză națională în cadrul secolului XX”, A. și r. este o publicație de orientare antitradiționalistă, în care genul cel mai bine reprezentat este eseul. În primul volum, semnatarii articolelor glosează despre Ideea veacului și spiritualitatea (Petru Comarnescu), Între misticism și religie (Ionel Jianu) sau despre Problema echilibrului spiritual (Constantin Noica). La rubrica „Mișcarea ideilor românești”, Petru Comarnescu face o analiză critică a revistei „Gândirea”, decretând falimentul acesteia. Volumul al doilea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285159_a_286488]
-
că este un interpret complet al fenomenului literar, dovedind calități remarcabile de critic, istoric literar și editor. Polemic și obstinat disociativ, îndeosebi în Incursiuni critice (1975), cronicarul literar încearcă, într-o suită de articole, o definire a condiției debutului. El glosează asupra actului critic, pe care îl înțelege ca pe o formă de meditație asupra existenței umane. Termenul de referință pentru o ars critica, bazată pe conceptul moral al „bunului-simț”, ar fi umanismul activ. Poziția sa tranșantă poate crea impresia inaderenței
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286237_a_287566]