858 matches
-
zburând spre cuibul ei ascuns sub un tufiș; și-a întors capul spre noi și a pornit tăcută mai departe zburând aproape de covorul de zăpadă. În ultimele raze ale amurgului i-am zărit ochiul și ciocul portocaliu. „Mierloiul negru și glumeț Cu ciocul lui gălbui...“ — Citatul tău se potrivește chiar prea bine, frățioare, zise Alexander. — Prea bine? Nu-ți amintești mai departe? — Nu-mi mai amintesc. „Și sturzul, meșter cântăreț Și sprintenul scatiu, Și vrăbii, grauri, ciocârlii, Și cucul cântă-acu, Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
acest secol a însemnat că ele au dobândit - sigur, într-un mod mai degrabă metaforic - câte ceva din caracteristicile bărbaților. — Câte ceva din caracteristicile sexuale? i se insinuă din nou tenta răutăcioasă în voce. Se poate. Am încercat să par împăciuitor și glumeț, astfel încât să-i fiu pe plac. Dar el mi-a întors-o pe un ton agresiv: — Mi se pare că vorbești în clișee. Asta e greșeala pe care voi, tinerii, o faceți mereu când vine vorba de astfel de lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
iubești dușmanul decît să-ți amintești cît rău ți-a făcut... — Filmul! spuse Rowe, Încet. — Filmul, Îngînă Hilfe, cu un zîmbet franc. Da, Îl am... Era, firește, conștient că totul se sfîrșise - totul, inclusiv viața - și totuși Își păstra aerul glumeț, și chiar vocabularul acela Împănat cu expresii vetuste, care făceau din vorbirea lui un soi de dans al ghilimelelor. Recunosc, urmă el, „te-am dus cu preșul“, iar acum „am făcut-o de oaie“... Aruncă o privire spre sfeșnicul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
stătea în privirea de un albastru paralizant. Dar răspunsul la acea întrebare nu-l știau și chiar dacă l-ar fi știut nu s-ar fi încumetat să-l rostească. Cel puțin nu acolo, în fața unei evidențe și a atîtor băiețandri glumeți și cu totul neștiutori de ceea ce se petrece cu adevărat. N-ar fi putut spune că el, Mihai Mihail, adolescentul de atunci, a priceput pe de-a întregul întrebarea tăcută a domnului Schmeltzer. A doua oară nu i-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
-l lăsară să dea binețe și dânsul să întrebe: Aveți, fraților, autorizație, că și săriră cu gura. Poftiți domnule inspector înăuntru, poftiți! Ați cam încurcat-o zise Viorel sec, îmi umplu chitanțierul cu amenzi, da, da. Lăsa însă din tonul glumeț al spuselor lui să se înțeleagă că, totuși se mai putea discuta. Băieților, firește, nu le scăpă una ca asta: Cum să nu, domnul... A urmat o tatonare reciprocă în care vreme ițele se urzeau. Așezați la masă, în bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe-o scară veche, neagră, stropită de vopsea. M-am gândit la faptul că, de la moartea lui, bunicul devenise pentru mine mai mult o colecție de scene decât un om adevărat, că mi-l aminteam fiind amabil, furios, serios și glumeț, dar că marginile acestor amintiri nu se prea potriveau laolaltă și tot ce-mi rămânea era un soi de colaj schizofrenic în locul omului real, bine definit, pe care probabil îl cunoscusem în copilărie. Simțurile mele, încercând să-mi rețină atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
copchilului, Ionele!, Îl amendă bunica Ileana. Nici Ionel nu se lăsă și o drese: L-aș lua, mamă, să spună În locul meu dar ...de dincolo de gard! Alișpranchi, nene Ioani, spuse copilul În semn că a Înțeles aprecierea poeziei, dincolo de aluzia glumeață. Și totuși, soarele care În fiecare zi străbate de la răsărit la apus un arc de cerc, rotindu-se implacabil pe firmament În jurul Pământului, așa cum mai toți pământenii cred, În pofida adevărului cosmic, În acea dimineață răsărise și se Înălțase de „o
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
te speli pe mâni Înainte de fiecare masă și seara pe picioare, să vorbești cât poți tu mai frumos, pe cât posibil să uzezi de cuvintele din vocabularul meu, atât cât ai reținut tu! S-a-nțeles, soldat! Întrebarea finală se voia glumeață, termenii ei au fost reținuți Întocmai. Și rostul vorbelor de mai Înainte a fost Înțeles de către Valerică, chit că nu prea știa cu ce se mănâncă celelalte cuvinte: vocabular, uzezi și riscă o Întrebare: Pot să n-o sărut pe
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
terasă și lăudau palinca românească. Como esta usted? întreabă zîmbind larg. I-a omorît lighioana, spune Viorel. Am pregătit alta, spune mexicanul. Mai frumoasă. Chiar, de ce nu? Monica reapare cu noua ploșniță. Radiază și chiar este frumoasă. Un cîntăreț anunță glumeț: Atenție, ploșnița este vie. Chiar? se apropie Ramona. Fufa dracului, o întîmpină Monica cu un fulger de răutate. Ce suflete urîte, comentează un filosof bătrîn, imun la frumusețe. CAPITOLUL IV Taina eternității S-a însurat Costică Nu aduce anul ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
hainele pe umerașe și soțul le așează frumos. În sufragerie era o lumină abundentă, masa era plină cu de toate și Raul a înșfăcat o sticlă de țuică. Lasă sticla aia. Îți tremură mîinile deja... Dar el nu bea, intervin glumeț. Numai dacă nu are ce bea, decretează acru Diana. În timpul mesei am fost șocați să auzim conversații ciudate. Țigările le-ai strîns la tine. Dacă te serveai ca din ale tale... Adă suportul de lumînări de la tine. Nu mai am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cîți colți v-au intrat în... Șase, mă tontule. Dar grebla are doar cinci colți. Cînd o să-ți dispară cașul de la gură o să vezi că totuși au intrat șase. Femeia rîde gîlgîit și găliganii se uită aiuriți unii la alții. Glumeață muiere Saveta asta! Angela Angela se bosumflase tare cînd a auzit că Raul a găsit o fătucă la Predeal, la cursul de perfecționare. A urcat în mașină și a pornit val-vîrtej ca să-l prindă în flagrant pe infidelul ei prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a suferit enorm de mult pînă s-a atașat de Raul. Nici nu-și dă seama, nenorocitul (Raul), cît efort am făcut să-l accept! Angela nu mai adăuga faptul că chiar se îndrăgostise enorm de Raul. Era proaspăt, jucăuș, glumeț și atent. Nici măcar prost nu era, deloc. Angela sună la profesor, mai mult așa, de curiozitate. Știți cine sînt? Oh, Angela. Ce mai faci? Te-ai măritat? Sînt pe aproape. Da? Pe cînd nunta? Nu, am zis că sînt aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Ai uitat să mai treci pe la mine!... N-am avut timp, că aș fi venit, se scuză Virgil, intrând în curte și îi întinse ardeleanului mâna. Dar ce, te-ai făcut șef de moară sau tată de albine? îi replică glumeț celălalt. Aflând că i se mai născuse încă un fiu, el îi scutură mâna bărbătește și îi ură din suflet să fie un părinte mândru și mulțumit de copiii lui; în ceea ce-l privea, "porumbica" lui de nevastă avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
profesorul Barbilian pentru stilul său degajat și neconformist; toți trei, în fine, disprețuiau din tot sufletul brutalitatea, demagogia și prostia cultivate de regimul comunist. Bucureșteanul Paulică Dobrescu era de felul său un tip cam zeflemist și foarte vesel, vorbăreț și glumeț, mare amator de bancuri și vorbe cu două tăișuri, gata oricând să treacă cu cea mai mare naturalețe de la lucrurile cele mai serioase la năzdrăvănii juvenile și din amfiteatre ori săli de seminar, în salonul zugrăvit și dichisit de la Carul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Ei, fraților, ați văzut că gulașul unguresc frige al dracului? întrebă retoric un student bondoc și mustăcios, purtând pe scăfârlie o șapcă de elev cu cozorocul întors la spate. Și mămăliga frige, mă! îi replică un alt student, deșirat și glumeț, care se apucă apoi să-i zică din fundul bojocilor o veche doină de haiducie din colecția lui G. Dem Teodorescu. Nelu Ianolide, care era și el pe-acolo, îl completă, spunând că românii aveau tradiția pandurilor lui Tudor Vladimirescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și îi atinse gâtul cu sabia lui. Clipă magică. Ambii învinseră. Asta era ceea ce trebuiau să înțeleagă: în luptă au învins amândoi. De ce? De ce atâtea poze? Trebuia să știu cine e ultimul rival! Trebuia numai să întrebi, dulceață! Vocea lui glumeață contrastă cu demnitatea ei. Aruncă sabia, o luă aproape de el și, înainte s-o sărute cum nimeni n-a mai sărutat vreodată, rosti: Să-ți arăt! Nu! se desprinse. Trebuie să știi ceva. Mai târziu. Se treziră dimineața. S-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
el se bucura ca un copil mic și o săruta cu dragoste. Își amintea de ziua în care Matei o văzuse pe stradă cu colegul ei din barou mergând pe stradă și râzând, veselindu-se, fiindcă acesta, fiind un băiat glumeț, îi spunea unele poante, înveselind-o pe Cecilia și bineînțeles și pe el. Cât i-a urmărit Matei, i-a văzut în permanență în această stare de bună dispoziție și l-a pus pe gânduri. Când s-a întâlnit cu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
că poate face primii pași singură, erau totuși obositoare și n-o scuteau de căzături. La aceste „antrenamente” era asistată de multe ori de Matei și ei îi plăcea foarte mult să lucreze cu el, fiind mai tolerant și mai glumeț. — Hai, încearcă să vii la mine ca și cum ai alerga la Aurel, o îndemna Matei. Făcea câțiva pași nesiguri, gata să cadă. — Nu te grăbi, că Aurel te așteaptă, o sprijinea Matei. Domnule doctor, râdeți de mine, zâmbea Natalia. —Te-ai
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
vecine, de ce te-ai supărat? Cu ce te-am deranjat? -Cum nu vezi că mă grăbesc? De ce îmi tai calea? -Iartă-mă vecine, am încercat și eu să glumesc cu dumneata, dar nu am știut că azi ești țâfnos. Te știam glumeț, vesel și uite că m-am înșelat. -Sunt foarte supărat, vecină. -Dar ... ce ți s-a întâmplat? Nu ... cumva ai probleme cu sănătatea? -Mai rău; un băiețel m-a călcat și mi-a spart casa. -Cum așa? -Cât se poate
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
nu este necesar să fim moraliști aroganți pentru a prefera să rămânem la distanță de reprezentanții unui astfel de comportament, în special când aceștia se consideră cinici (în greacă Kynikós = câinesc, fără rușine). Nu am nimic împotriva unui spectacol politic glumeț și distractiv sau a comediei de bun gust, ironică și satirică. Însă mă indignez în fața unui cinism care, tocmai în mediul luptei puterii politice și economice, supune cu rea intenție la o critică disprețuitoare, jignitoare, chiar distructivă pe cine gândește
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
fabricilor, al automobilelor, al trenurilor zvăpăiate care merg pe sub pământ și pe deasupra caselor; al harabanelor de căruțe și trăsuri; auzi șuieratul ascuțit al vapoarelor mari de pe fluviul Sena și bâzâitul subțiratic al unor mici vapoare de plimbare, pe care Francezii glumeți le-au botezat "Vapoare muște" și în toate părțile vezi lucruri înveselitoare, care te fac să uiți necazurile zilnice. Sunt un popor de viață Francezii, iar Parisul este casa unde se plămădesc cele mai curate visuri ale omenirii. Ca ori
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
din vremea noastră, lectura naivă devine tot mai rară: obișnuiți cu regulile genului, spectatorii îi recunosc convențiile și trucurile. Simpatia și antipatia pentru publicitate sînt deopotrivă de răspîndite: pentru mulți reclama e un gen de divertisment, o sursă de clișee glumețe, dar și de repere pentru ierarhiile de forță economică și popularitate; pentru alții, e doar un zgomot de fond supărător sau o formă de agresare prin bombardarea cu informații nedorite... Aceste atitudini și reacții se transferă și publicității de campanie
Publicitate electorală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7853_a_9178]
-
cît Berilă". Sensul expresiei este intensiv, chiar superlativ, indicînd o perioadă foarte lungă. Prin specializare, se pare că formula ar fi descris chiar situația militarilor de carieră: autorul articolului considera că Berilă era echivalent cu apevist (termen derivat de la sigla glumeață A.P.V. - ,armata pe viață"). Sintagma reapare din cînd în cînd, în internet: ,așa cum există "coana Mița biciclista", "Bulă și cu Ștrul", "faci armata cît Berilă", va exista pe vecie asocierea "Năstase-Mătușa Tamara"" (nastase.wordpress.com, 2007). Comparația în discuție
"Cît berilă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7873_a_9198]
-
în articolul "Argot-ul delicvenților", publicat în Adevărul literar și artistic din 21 ianuarie 1923), iar cloncan a fost discutat de Iorgu Iordan (1943). Metaforele au fost explicate de Iordan (în 1935, 1937) prin factori istorici: prin extindere de la vechea denumire glumeață a dorobanților (a se vedea Peneș Curcanul al lui Alecsandri) sau pornind de la o imagine: "atitudinea (comic de țanțoșă)" sau, mai curând, uniforma colorată a agenților din secolul al XIX-lea. Astăzi este încă în uz metafora sticlete ("Sticleții procurori
Polițist, substantive by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7018_a_8343]
-
icoana omului în luptă cu propriile limite. Cele două vedete duc tot filmul în spate, desigur, dacă nu punem la socoteală imensele dotări tehnologice. Sandra Bullok mărturisea că aceasta a fost cea mai dură experiență din întreaga ei carieră. Mai glumeț, George Clooney recunoaște că greul a revenit Sandrei, rolul său reducându-se, zice el, la câteva exerciții de yoga și îngurgitarea câtorva pahare. Adevărul este altul, actoul a muncit chiar și la rescrierea dialogurilor, după ce la montaj, frazele nu i
Veneția 2013: George Clooney la el acasă by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/74088_a_75413]