870 matches
-
este o comedie muzicală ce reprezintă "„o experiență, în fapt, insolită a cineastului, dat fiind tonul parodic, auto-ironic, regizorul fiind primul care «sancționează» poncifele tehnocrate ale intrigii, salvând - totodată - trama amoroasă de capcanele dulcegăriei și șablonului, printr-un ton persiflant, glumeț, dând gag-ului ce este al gag-ului și plonjând, el însuși, în atmosfera degajată a filmului ca personaj «retras în enigmistică»". Vorbind despre "Eu, tu și... Ovidiu", criticul de teatru Natalia Stancu a avut cuvinte elogioase la adresa lui: "„Filmul făcut
Eu, tu, și... Ovidiu () [Corola-website/Science/327340_a_328669]
-
de o solemnitate filosofică care-l face precursor al lui Eminescu. Poet foarte delicat, evocă adesea ochii iubitei care „Năvălesc cuprinși de gene/ Săgetează din sprîncene”; ochii devin ființe care se ceartă și se dezmiardă, în jurul cărora se creează scenarii glumețe, din care nu lipsesc răpirile, săgețile, otrăvirile etc. Poezia erotică evocă iubirea, matrimoniul și tragedia lor, sentimentul naturii suprapunîndu-se stărilor de spirit. Cea mai puțin valoroasă este poezia văicăreață („Plîng, oftez, suspin, mă vaiet!”) deși ea l-a impresionat pe
Costache Conachi () [Corola-website/Science/304254_a_305583]
-
cântul spiritului etern”, fie „cântecul tulpinii de lotus”; muzicologul George Sbârcea l-a tradus drept „"cântec pentru cei luminați"”. Întrebând-o de proveniența numelui ei, muzicianul Romeo Vanica (membru în anii 1960 al formației rock Mondial) a primit un răspuns glumeț: „"Există Harghita, există Marghita, m-am gândit să existe și Narghita."” Primul disc Electrecord al Naarghitei a fost bine primit de public. După nouă ani de așteptare, interpretei i s-a înmânat atestatul Oficiului de Spectacole și Turnee Artistice, care
Naarghita () [Corola-website/Science/317043_a_318372]
-
să abordeze "San Nicolas" trecând peste puntea lui "San Jose". Această manevră atât de neobișnuită, a fost admirată de Marina Regală Britanică, astfel încât folosirea unei nave inamice pentru a trece pe o altă navă, a fost cunoscută apoi în mod glumeț drept "Nelson's patent bridge for boarding ennemy vessels" (podul brevetat de Nelson pentru a aborda navele inamice). La căderea nopții flota spaniolă se retrage spre Cadiz. În afară de cele două nave capturate de Nelson, britanicii au capturat alte două nave
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]
-
cuprinzând 6 instalații artistice bazate pe poezii. Expoziția a fost găzduită de galeria Hamumhe din partea Muzeului Israel și pe urmele ei, lucrarea de video art „Fabrică naturii” în regia lui Shahar Ben Hur. În anul 2004 a expus sub titlul glumeț „Hawaja Bialik” (Hogea Bialik) 10 desene și o poezie inspirate de sapte poezii ale lui Hâim Nahman Bialik. În 2007 a expus o expozitie „RIhAL Madrid” (joc de cuvinte între Real Madrid și numele prescurtat al lui Rabi Yehuda Halevi
Ronny Someck () [Corola-website/Science/335140_a_336469]
-
facilă transformă „Îngrijirea feței feminine” într-o parodie a „Georgicelor” lui Virgil. În a doua jumătate a lucrării „Îngrijirea feței feminine”, Ovidiu arată că stăpânește arta poeziei prin transformarea unui manual plin de detalii tehnice în adevărate versuri. În ciuda introuducerii glumețe, cele cinci rețete incluse în ultimele cincezeci de versuri par a fi originale sau cel puțin tratamente cosmetice plauzibile. Un exemplu grăitor este un amestec de orz, măzăriche, ou, corn de cerb, bulb de narcisă, gumă de mestecat, alac toscan
De medicamine facies feminae () [Corola-website/Science/317944_a_319273]
-
Tratatul despre stil"" (167), a remarcat că, în seria cântecelor de nuntă arta poetei variază simțitor față de maniera ei obișnuită, străbătută de un intens lirism. Sappho se aproprie acum de vorbirea populară și devine când ironică, când iubitoare de hiperbole glumețe; altădată totul devine laudativ, ca și în fragmentul de față: ""fericit mire, căsătoria s-a împlinit așa cum ți-a fost pe plac, ai fecioara pe care ți-ai dorit-o; înfățișarea ta, mireasă, este numai grație, privirea ți-e nespus
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
iar dumneata ești foarte învățat. Eu m-am născut la țară, dumneata ești fiul seniorului unui castel. Oricum, te consider superiorul meu. — Dacă așa e să fie, voi fi mai atent de-acum încolo. — Bine, bine, spuse pe un ton glumeț Hideyoshi. Vom deveni, treptat, senior și vasal. Dacă ajung un om și mai mare. Pentru stăpânul unui castel, avea să facă eforturi extraordinare spre a nu-și călca în picioare demnitatea. Ba chiar, era dispus să stea în fața lui Hanbei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
profesie, se refugiază în amintire ca să facă față unei boli grave de inimă. Literar, analiza este convingătoare, însă reluarea temei într-o „continuare” se soldează cu rezultate mai puțin fericite, scriitorul cedând prețiozității și imboldului de a cultiva o vervă glumeață, în fond banală. De aceea, sub titlul poetic Iubirea ca o mânză neagră (1995) se află un roman destul de inconsistent, confesiv, despre iubirile succesive sau simultane ale protagonistului, un om afectat de o maladie cardiacă etc., „felii de viață”, narate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288386_a_289715]
-
a burgejilor și oamenii își șoptesc la ureche că întreaga capitală sau măcar unele cartiere vor zbura în aer prin mijlocul dinamitului pe care hornarii îl vor pune pe drumuri. Toate acestea se spun firește într-un ton pe jumătate glumeț: însă bagi în curând de seamă că această veselie prefăcută ascunde o neliniște reală și că viitorul se anunță plin de nouri grei. În aceste proclamații, dintre cari una din cele din urmă poartă titlul Moarte pentru moarte, se găsește
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
advocatul ăsta? " ne întrebarăm noi atunci; și ca să scăpăm de tăcăitură, ne hotărârăm a-i spune astăzi ca Mușat: "De, domnule avocat, o fi și cum zici dumneata". * Acum, lăsând de-o parte povestea înțeleptului Mușat, să vorbim mai puțin glumeț. Punem o dată pentru totdeauna o întrebare organului marelui om de stat: la ce servește discuția de cuvinte, șicana de vorbe fără fond? Este Centrul un mare partid sau nu? Daca ar fi mare, buzumflarea "Presei" n-ar avea înțeles; vorbele
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
tot mureau: cine era mai slab de inimă murea. Țin minte că aveam un vecin de pat, un domn mai În vârstă, Herdan Îl chema, rudă cu acel Herdan care avea moară mare În București, era un tip foarte optimist, glumeț, ne făcea și pe noi să râdem, cât de amărâți eram. Dar În momentul când am ajuns și eu În delir, când m-am trezit, mi s-a spus că murise: intrase și el În delir, dar n-a suportat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
reminiscențe” (Din alte vremi) sau istorioare („pățanii”), uneori nostime, mai adeseori fade, cu palide sclipiri de umor. Mici exerciții narative, ele caută să-și coloreze anecdotica prin conturarea câte unui profil (de pildă, „apașul gazetăresc”). Prozele din Schițe-filme (1913), fie glumețe (cu haz sărăcuț), fie duioase ca la carte, se nutresc din întâmplări mărunte, pe care nici surpriza din final, care vrea să spună că aparențele înșală, nu le smulge din sălciu. Rar, schițele acestea se interferează cu literatura (Frunzele veștede
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288099_a_289428]
-
de-acolo anecdote dacă or să mai aibă chef, și dai două lovituri deodată, fertilizezi Dobrogea, despre care mi s-a spus că suferă de lipsă de apă, și deschizi o cale spre mare și scapi și de acești inși glumeți... O să-ți dau și unele excavatoare și echipament electric, să ridici ici colo uzine electrice, și o să-ți dau ceva cadre de-ale noastre care au mai făcut canale. Trei: în chestiunea devierii: cunoști pericolele unei devieri. Lenin a fost
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
prima - trăsături specifice prozei, narațiunea și descrierea fiind aici procedeele dominante. De altfel și dispunerea în pagină sugerează același lucru, propozițiile succedându-se într-o totală indiferență față de criterii de natură metrică sau prozodică. Stilul este colocvial, de o familiaritate glumeață, nonșalantă, iar elementele de oralitate („păi”, „să vă zic”, „am dat o raită”) se împacă foarte bine cu aluziile livrești și calificările exotic-extravagante („figură oriental-aristocratică”, „lene flajeolată”). Pasajul cel mai semnificativ rămâne, desigur, acela în care este creionat portretul protagonistei
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
termenului subiect (chiar cu alt sens) atrage, printr-un joc de cuvinte, continuarea previzibilă: „Mă mai uit la câte un film, le vânez pe cele vechi, cu subiect (și predicat)” (anca-onlooker.blogspot.com). Se pare că există și o categorizare (glumeață) a cărților „cu subiect si predicat, adică acțiune” (facebook). Cele mai vechi înregistrări ale formulei, disponibile în spațiul internetului, nu sunt identificabile înainte de 2004; până în ultimii ani, atestările sunt foarte puține și limitate la semnificația „clar” („data viitoare o să folosesc
„Cu subiect și predicat“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4530_a_5855]
-
imaginației, memoria lui Creangă îl înserează unei categorii "de ordine senzațională" în creativitate, datorită - crede Iorga - unei sanguinități cu totul deosebite în sfera cerebrală, aceasta fiind cea care determină abundența senzorială: "el vede admirabil; faptele care trec pe dinaintea ochilor lui glumeți își pun adânc pecetea în masa creierilor lui, scăldați de un sânge îmbielșugat în globule (!), și urma lăsată nu se mai șterge niciodată. În orice moment, Creangă poate dispune de dânsa; ea, senzația, i se prezintă înainte cu bogăția ei
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
în articolul "Argot-ul delicvenților", publicat în Adevărul literar și artistic din 21 ianuarie 1923), iar cloncan a fost discutat de Iorgu Iordan (1943). Metaforele au fost explicate de Iordan (în 1935, 1937) prin factori istorici: prin extindere de la vechea denumire glumeață a dorobanților (a se vedea Peneș Curcanul al lui Alecsandri) sau pornind de la o imagine: "atitudinea (comic de țanțoșă)" sau, mai curând, uniforma colorată a agenților din secolul al XIX-lea. Astăzi este încă în uz metafora sticlete ("Sticleții procurori
Polițist, substantive by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7018_a_8343]
-
5 stele din 4, elogiind filmul, considerându-l "un mare deliciu de zăpadă, cu un miez emoționant, melodii în stilul Broadway briliante, și o poveste descurcăreață. Primul său act și al 3-lea, sunt mai bune decât partea cea mai glumeață din mijloc, dar acesta este un exemplu rar de efort de la studiourile de animație Walt Disney, care se situează în profunzime, precum o animație Pixar ". Scott Mendelson de la Forbes a notat: ""Frozen este o declarație a Disney pentru cultura sa
Regatul de gheață (film) () [Corola-website/Science/329609_a_330938]
-
și singur și ar trebui să ne bucurăm de el așa cum este". După ceremonia de decernare a doctoratului, a primit o plăcintă cu banane în față de la Rebecca Lush reprezentantă a Roadblock. Clarkson a luat această insulă cu un ton glumeț, spunând că plăcinta avea prea mult zahăr. În mai 2006, un conflict de lungă durată dintre Clarkson și Sir Jonathon Porrit, un adept al protejării mediului și președintele comisiei de dezvoltare durabilă a Marii Britanii, a luat amploare atunci când domnul Porrit
Jeremy Clarkson () [Corola-website/Science/304029_a_305358]
-
ai fost așa de agitat. Harry aprobă: — Faptul că mi-a luat foc căsuța noaptea trecută nu prea m-a ajutat, ce-i drept. Heinrich râse cu poftă prefăcută și apoi le spuse noilor oaspeți câteva cuvinte pe un ton glumeț: „Ein berauschter und abgeschmackter Witz“, informându-i că Harry nu era decât un bețiv prost. Dar deja jumătate dintre noii oaspeți se Încruntaseră de-a binelea, În timp ce restul pretindeau mai multe detalii. Chiar dacă americanul glumea doar, cu ce fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
oră după ce Harry fusese luat pe sus. —De ce nu ați apărut acum o mie de ani, oameni buni, atunci când prietenii mei au fost dați dispăruți? Îi admonestă Harry. Un funcționar consular, pe nume Ralph Anzenberger, Îi răspunse pe un ton glumeț: Ei bine, vedeți, domnule Bailley, stăteam pe bombeuri, așteptând ca guvernul birmanez să ne dea permisiunea să părăsim Rangoonul și să organizăm o expediție. Încă mai așteptam, de fapt, atunci când v-ați materializat, Într-un târziu, la Rangoon pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
aceasta de "porumbei"? Cine a născocit-o? Cine a întrebuințat-o pentru prima dată? Nu știu. Nici articolul din "Era nouă" intitulat Porumbeii, care mi-a evocat toate câte le-am spus, nu lămurește problema aceasta. Articolul e totuși interesant, glumeț, spiritual; are o factură de cronică ușoară și nu poartă nici o semnătură. El a apărut în No. 4 al oficiosului junimist, cu data de Duminică 22 Octombrie 1889. Nu știu pentru ce, am sentimentul că el s-ar datori lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
înțelegere și de omenie. E atitudinea prostului care persiflează pe omul timid, a bogatului care sfidează pe sărac, a parvenitului care privește de sus pe cel prigonit de soartă. Îndeobște, eu n-am prea recunoscut-o pe cea dintâi în glumețele atacuri ale detractorilor Iașului. Dar nu insist prea mult; poate că nu înțeleg bine unele lucruri; poate gustul meu e pervertit sau încă neformat. În orice caz, iată o probă de acest gen de literatură. (E vorba, în pasagiul ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
sau pentru ideile mele ci pentru atitudinea și ideile altora, ale celor în numele cărora vorbeam. (Fusesem delegat, cu sarcina aceasta, de un partid politic). Când mă gândesc acum la lucrurile acestea, zâmbesc cu puțintică înduioșare, ca la o întâmplare veche, glumeață, copilărească, naivă, povestită de un străin. Ce umilit și îndurerat m-am simțit însă atunci, de ostilitatea nedreaptă și absurdă a publicului. La urma toată, fapt e c-am fost fost fluerat (lucru care nu se-ntâmplă oricui; care nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]