194 matches
-
râs bătrâna coană mare, venind dinspre bucătărie. Tava cu otrăvuri o poartă ridicată, în fața danturii paradite. Un râs bărbătesc, gros și vechi, din care cuvintele răzbesc greu, parcă din alt veac : — Era, era să scap, să scap tava de râs ! Glumețul ăsta de Mitu... scâncește, lăcrimând, ciudata arătare. Apare și Mitu, ras, frezat, parfumat : „Trageți perdelele, să ne vedem mutrele, ce dracu’ !“ și intră lumina și se văd mutrele, domnul Mitu oferă țigări și zâmbete și glume proaspete, n-ai cum
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și opt... (Îngîndurat) Unu nouăzeci și trei-nouăzeci și cinci, zici?... Serios?... Credeam că ești mai Înalt! Străinul cel Înalt: Nu... ha, ha, ha... mulți cred asta... dar cred că nu greșesc... cam unu nouăzeci și trei-nouăzeci și cinci. Fiul orașului (glumeț): Ascultă!... Știi ce-ar trebui să faci?... Știi ce-aș face eu dac-aș fi Înalt ca tine? Străinul cel Înalt: Ce? Nu... ha, ha, ha. Ce-ai face? Fiul orașului: Aș intra În ring și m-aș bate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
în momentul acela, va fi primul suspectat de uciderea lui Edward. Le recomandă tuturor să se ducă imediat la culcare și să-și încuie ușile. Fisk spuse: — Ăsta e doar începutul. Va mai urma unul, vă zic eu. — Noapte bună, glumețule spuse Sidney. Kenneth și Sidney urcară la etaj, dar apoi, lăsat de capul lui, lui Kenneth nu-i fu greu să se rătăcească în vechea casă. Deschise ușa pe care o credea a dormitorului lui și descoperi că era deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
la asta? — L-am expediat, spuse Thomas, cu câtva cuvinte alese, odinioară adresate mie într-o ocazie memorabilă de câtre răposatul, marele și mult deplânsul Sid James. — O? — Am spus - și citez din memorie -: „Fă-ne, te rog, un serviciu, glumețule; șterge-o și să nu te mai întorci.“ Și apoi în cameră se auzi ecoul a ceea ce încerca să fie varianta lui de râs de comedian, gâjâit, inimitabil. Se întâmplase la sfârșitul primvăverii lui 1961. Thomas sosise la studiourile Twickenham
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
brusc înșfăcate de o pereche de mâini puternice. Își pierdu răsuflarea și era să cadă de pe scară, apoi se uită în jos. Văzu în fața ochilor chipul bombănitor al lui Sid James, care-i adresă un zâmbet amenințător și șopti: — Hai, glumețule. Cred că e timpul să mergem la o plimbare. Imobilizând ferm brațul lui Thomas la spate, îl împinse pe un coridor, ignorând protestele înfundate ale ilustrului bancher. — Știu că pare dubios, spunea el, dar verificam doar soliditatea materialelor de construcție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
copii, și era mai tot timpul posomorât și nemulțumit. De mine-i plăcea, așa că ne-nțelegeam bine. Și de Hogan Îi plăcea. Dar după o vreme, Soldier Bartlett Începu să-l calce pe nervi. Într-un loc de antrenament un glumeț devine cu timpul de nesuportat, mai ales când Încep să-i răsufle poantele. Soldier se lua mereu de Jack, râdea de el Întruna. Nu era foarte haios și poantele nu-i prea ieșeau, și până la urmă a Început să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
obștea satului, care îl cam șfichiuia cu câte o ironie usturătoare... Într-o zi, când a propus să se mai facă încă o nouă teică de beton - deci un nou jgheab colector al apei abundente ce curgea permanent, un mehenghi glumeț i-a zis-o de la obraz: - Vai, săracul domnul Tachi, o să-i moară vaca (pe care n-o avea) de sete. Înțelegând ironia incisivă a răbufnit cam ca atunci când m-a apostrofat pe mine la începutul uceniciei mele de școlar
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
suntem unul... Tecla surâdea. Iuga adăugă: ― Da, așa, cu surâsul dumitale, cu blândețea dumitale, cu copilașii dumitale... Cum să nu te invidiez, Victore? Mai ales când pe urmă mă uit la mine... Cum Grigore devenea prea sumbru, Predeleanu îl întrerupse, glumeț: ― De, Grigoriță, dacă te-ai pripit? Cine-i de vină? Iacă, ți-aș fi dat acuma o nevastă mai strașnică decât Tecla. Uite, pe dumneaei! Olga se roși până-n vârful urechilor, dar izbucni totuși în râs, ca să-și ascundă încurcătura
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
porunci oamenilor precum că bine au făcut de au izgonit pe boieri și să nu întîrzie deloc de-a face împărțeală dreaptă sărăcimii din toate moșiile. Țăranii erau obișnuiți cu proorocirile nebunului și-l luară mai mult în râs. Unii, glumeți, îl întrebară cum de n-a avut norocul să-l ia oamenii și pe el drept boier și să-i mai scurteze puțin limba, să scape lumea de năzdrăvăniile ce le vorbește. Pe când se hărșuiau astfel din gură cu nebunul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
contact: veselul voltairian Pogor cu sistematicul politic Carp, melancolicul Teodor Rosetti cu (pe atunci) humoristicul Iacob Negruzzi, scriitorul acestor rânduri cu militarul autodidact M. Cerchez, tra ducătorul lui Heine, N. Schelitti, cu franțuzitul M. Korné, închisul estetic Burghele cu vârtosul glumeț Creangă, juristul Mandrea cu hazliul Paicu, agerul și recele Buicliu cu sentimentalul Gane, spaniolul Vârgolici cu obscurul german Bodnărescu, horațianul OllănescuAscanio cu liricul ofițer Șerbănescu, tăcutul Tasu cu vorbărețul Ianov, viul cugetător Conta cu poligraful Xenopol, exactul Melic cu „volintirul
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
denigra pe cineva. De aceea, Înțelepciunea populară a formulat În legătură cu cei care nu știu când, cu cine și mai ales cât să glumească următorul proverb: „Cine glumește trebuie să știe și de glumă”.) „Nu e bine să fii atât de glumeț, Încât să devii ridicol.” (Heraclit) Fără vin e greu să primești oaspeți. (Într-adevăr, fără disponibilitatea de a te Înveseli, de a petrece În compania celor care prețuiesc vorbele de duh, casa Îți rămâne „necălcată”.) Este greu celor cu exigențe
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Tomy: Chiar adevărate? Octav: Sigur... în cadrul spectacolului puteți pune mîna pe ele... Tomy: Și ce program artistic fac? (Nae traduce) Octav: Păi... dansuri populare... cîntece de viață lungă... striptis... Tomy: (lui Nae) Prietenul tău e foarte glumeț... Nae: Cică ești glumeț... Octav: Mie-mi spui! Tomy: (înțelegînd că Octav e în plină farsă) Spune-i că o să venim la spectacol... (rîde cu poftă) Nae: Cică vrea să vină... Octav: (știe că e descoperit) O.K. Să mergem! (de fapt îi cam
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
acum învinșii în viață, micii melancolici, care, în loc să se urce pe Alpi ca solitarii lui Lamartine sau în câmpul sideric, caută liniștea provincială, suferind cu apatie agresiunea societății. Eroul din Liniște, soi de Jocelyn al câmpiei dunărene, rămâne impasibil când glumeți vulgari îi pun muște în mâncare. Ca mai toți scriitorii ieșiți din mahalaua bucureșteană, a căror reputație de vulgaritate nu se justifică, Delavrancea e un idilic cu înclinare spre policromie. Sultănica se deschide cu un peisaj hibernal de un colorit
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
un ajutor. Ținea mult la clasa pe care o păstorea ca diriginte, ne lua apărarea, ne ocrotea...Pedala pe lucrurile esențiale în viață; om echilibrat, calm, trecut prin multe...ne insufla și nouă, pe atunci foarte tineri, încredere și speranță. Glumeț din fire,atunci când situația o cerea, intervenea cu o replică bine ticluită, cu o glumă inspirată, fiind pentru noi elevii un bun prilej de a ne amuza. Uneori ne și «certa», iar expresia spusă de profesor care îmi vine cel
Paul Nechifor, Carmen Dimitriu, Angela Căşăriu, Adela Jitaru by Monografia Colegiului Național ,,Mihail Sadoveanu" Pașcani () [Corola-publishinghouse/Science/91876_a_107364]
-
pus în capul mesei. N-a mers liderul nostru pe firul roșu chiar pînă la Kremlin (ar fi fost nu știu cum în tevatura telefonică de-acum), dar pînă la frații intermediari n-a stricat. Singura stricăciune au produs-o, pare-se, glumeții BBC-ului, intrați în colimatorul iliescian, vinovați de darea aramei pe față în materie pedeseristă. Proaspătul laureat kișinăuan și-a adus aminte că umorul lui cu "golanii" din '90 făcuse înconjurul globului desculț, în sandale de aur, și, spontan (cum
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ați uitat (cei care de obicei nu uitați) cum a amenințat drăguțul de Hrușciov plenul ONU: cu pantoful. Nu mergem pînă acolo unde mersese Păstorel, apropo de parfumul emanat de cizma ostașului sovietic eliberator (factor agravant în înfundarea pușcăriei de către glumețul epigramist), dar nimic nu ne împiedică (cu atît mai puțin, azi, pușcăria) să ne imaginăm, olfactic, starea încălțărilor lui Nikita însuși. Și, mai mult, impresia produsă în areopagul subțirilor lumii de impardonabilul jest al celui care, să recunoaștem, produsese deja
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
afiș al editurii cu același nume, promovînd seria de proză veselă. Protagoniștii promoției: Liiceanu și Pleșu. Murind de rîs în poza litoului. Pleșu ca Pleșu, dar Liiceanu? Ei bine, amîndoi în egală măsură Liiceanu jucînd rolul sobrului, Pleșu pe al glumețului lansînd cartea postumă a dispărutului filozof Alexandru Dragomir, prietenul lui Noica, mentorul celor doi, ofereau, acum un an, un show magnific în aula Universității ieșene. Uitatul filozof fiind doar pretextul rîsului debordant al sălii. Ce-ar fi spus gravul Noica
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Tomy: Chiar adevărate? Octav: Sigur... în cadrul spectacolului puteți pune mîna pe ele... Tomy: Și ce program artistic fac? (Nae traduce) Octav: Păi... dansuri populare... cîntece de viață lungă... striptis... Tomy: (lui Nae) Prietenul tău e foarte glumeț... Nae: Cică ești glumeț... Octav: Mie-mi spui! Tomy: (înțelegînd că Octav e în plină farsă) Spune-i că o să venim la spectacol... (rîde cu poftă) Nae: Cică vrea să vină... Octav: (știe că e descoperit) O.K. Să mergem! (de fapt îi cam
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
prada unor scene de disperare cumplită (...) are darul să câștige toată ura cititorului. Bine construit e și Kerciulescu, cu toate că nu apare decât la începutul și sfârșitul romanului (...). Dar dacă autorul a excelat în crearea unor chipuri de moși hâtri și glumeți, și în conturarea unora din personajele negative, eforturile sale au eșuat acolo unde reușita lor era mai necesară: în prezentarea chipurilor de comuniști și oameni înaintați. Artimon e o figură palidă, ștearsă, ce nu poate capta. De unde vine acest defect
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]