411 matches
-
ghicitură” (1Cor. 13,12). Din perspectiva eticii intelectuale, Deslușirea Tainei ne oferă o superbă lecție de modestie: excelența începe acolo unde începi să ai curajul de a te recunoaște înfrânt. Faptul de-a admite - împreună cu Părinții Capadocieni - condiționarea oricărui proiect gnoseologic poate avea un binefăcător efect tonic. Din agonia epistemologiilor recente reiese figura intelectuală a incertitudinii. Într-o generoasă panoramă a revelațiilor filozofice oferite de modernitatea târzie, Pr. Nicolae Steinhardt jubila în marginea acestei evidențe: „axiomele nu se pot demonstra, simultaneitate
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
în situațiile cele mai umile, implică o ruptură majoră de planuri (lume/Viață). Într-un eseu celebru despre cele „Patru principii ale fenomenologiei” (1990), Michel Henry a demontat blocajul ontologic (teza despre „identitatea de esență” dintre apariție și ființă), cel gnoseologic (reductibilitatea fenomenalității la intuiție, fie ea și categorială), cel ontic (fenomenologia ca descripție a „lucrurilor însele”) sau donologic („câtă reducție, atâta donație”). M. Henry crede că formele de manifestare intramundane (pentru care trupul înseamnă doar un suport al calităților sensibile
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
explicit, substanța în actul manifestării sale - dinamismul de natură intuitivă al integrării datului (a faptelor și întâmplărilor mundane) în ordinea esențelor. Operând în oglindă, esențele, la rândul lor, pot fi redate concretului, care devine, prin aceasta, semnificativ, „substanțial”. În plan gnoseologic - conform definiției din prefața la Teze și antiteze - autenticitatea, în calitatea sa de proces, nu este altceva decât cercul hermeneutic însuși, metoda prin care partea anticipează întregul și îl conține în chip prezumtiv („intuitiv”), în vreme ce, invers, înțelegerea părții se revelează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
Aceeași noțiune poate fi fin același timp și generala și concretă și colectivă și independenta și pozitiva, dar nu poate fi în același timp și concreta și abstractă sau și individuala și generală. Dacă din punctul de vedere al procesului gnoseologic, toate noțiunile sunt punctul de vedere al structurii logice, toate noțiunile se împart, după sfera lor, în individuale și generale, iar după conținutul lor, în concrete și abstracte 30. Gândirea poate opera fie asupra sferei noțiunilor, fie asupra conținutului lor
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
și generale, iar după conținutul lor, în concrete și abstracte 30. Gândirea poate opera fie asupra sferei noțiunilor, fie asupra conținutului lor. Principalele operații asupra sferei noțiunilor sunt generalizarea și specificarea, respectiv clasificarea și diviziunea. Generalizarea nu este numai operația gnoseologică prin oare se formează sfera noțiunilor ci și operația logică prin care se poate extinde aceasta sferă. Specificarea este operația logică prin care se poate restrânge sfera noțiunilor. Generalizarea gnoseologică este dialectic legată de abstractizare iar generalizarea logică este dialectic
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
specificarea, respectiv clasificarea și diviziunea. Generalizarea nu este numai operația gnoseologică prin oare se formează sfera noțiunilor ci și operația logică prin care se poate extinde aceasta sferă. Specificarea este operația logică prin care se poate restrânge sfera noțiunilor. Generalizarea gnoseologică este dialectic legată de abstractizare iar generalizarea logică este dialectic legata de specificare. Generalizarea și specificarea sunt operații logice care nu se aplică niciodată sferei unei singure noțiuni, ci sferelor unui lanț de noțiuni supra și subordonate. 30 H.Wald
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
evitarea repetițiilor. 57 Alexandru Graur, Lucia Vald, "Scurtă istorie a lingvisticii", Editura Didactică și Pedagogica», București, 1977, p.5. 39 În lingvistica veche indiană, în cercetarea limbilor s-a pus accentul asupra raportului dintre limbă și realitate, afirmându-se rolul gnoseologic "instrumentalist" al cuvântului 58. Gramaticii din vechea Indie au dovedit un remarcabil simț al analizei, au folosit metode foarte precise de descriere, care au fost luate ca model de chinezi și arabi, iar la sfârșitul secolului al XVIII-lea și
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
în cursul automatizării și amplificării formelor de limbaj, iar limbajul se modifică progresiv, pe măsură ce se dezvoltă gândirea. O dată automatizate în forma și substanța lor corectă, legăturile verbale permit gândirii să se miște mai ușor, într-un sistem ierarhic de valori gnoseologice bine definite și stabile. „Zestrea” lingvistică ou oare copilul vine la școală o constituie limba vorbită învățată exclusiv prin mijloace auditive. În școală se pune problema dezvoltării limbii materne, a perfecționării posibilităților de exprimare spre a se apropia tot mai
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
Cu ajutorul proceselor de conducere sistemul se apără de creșterea entropiei și se reorganizează continuu, Își reconsideră starea entropică, luând măsuri de reducere a ei. În această situație este vorba de unicitatea a două concepte diferite; În timp ce noțiunea de sistem este gnoseologică, cea de conducere este ontologică. Prin conceptul de sistem se determină câmpul, baza obiectivă, structurală și temporal-spațială ca proces propriu lumii obiective. Un fenomen, un obiect sau un proces devin sisteme numai În cadrul procesului de cunoaștere. Deci, pentru a avea
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
a sistemelor. Orice fenomen, proces sau obiect poate fi privit ca un sistem de elemente interdependente sau de alte formații care sunt componente ale unui sistem mai mare. Considerarea obiectelor, fenomenelor și organismelor sociale ca sisteme are o semnificație metodologică (gnoseologică) și nu este direct determinată de obiect ca atare, chiar dacă reflectă anumite trăsături și Însușiri ale acestuia. Evoluția sau progresul perfecționează continuu organizarea internă a obiectelor, interacțiunea generală, care se reflectă ca recepționare, prelucrare și transmitere a informației, asigură o
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
forme specifice care se sprijină pe capacitatea intelectual-pedagogică a profesorului. Învățământul programat reprezintă metoda de transmitere și recepție a conținutului informației instructiv-educative, În procesul de Învățământ, după un program bine fundamentat, prin segmentarea rațională a informației după principii ontologice și gnoseologice, având drept rezultat ridicarea muncii independente a elevilor sau studenților, ca și individualizarea conducerii procesului de Învățare de către personalul didactic. Pentru ca cei instruiți să obțină succese În Însușirea cunoștințelor În timpul muncii lor independente, activitatea de Învățare trebuie să fie condusă
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
zum dialektischen Bilde - zusammenzieht, geht sie in die unwillkürliche Erinnerung der Menschheit ein.“ Fenomenul memoriei involuntare, despre care am amintit în primul capitol în legătură cu considerațiile lui Benjamin despre Bergson și Baudelaire, nu poate fi gândit doar din perspectiva unui scenariu gnoseologic. El conține o dimensiune teologică importantă, în măsura în care aparține unei „umanități mântuite“ (erlösten Menschheit), prin care poten țialitățile trecutului își află actualizarea. Ideea de „istorie universală“ este varianta degradată, ideolo gică a memoriei involuntare, prin faptul că ea suprapune obiectului istoric
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
al imaginii vizuale capacitatea de a vizualiza ideile. Acest fenomen este reversibil putem vorbi de o vizualizare a ideilor, dar și de o idealizare (în sens de logicizare) a imaginilor, adică de o convertire a lor în idei. Din perspectiva gnoseologică, în primul plan apare fenomenul de logicizare a imaginilor. Dar din punct de vedere al psihologiei învățarii ne interesează ambele aspecte, și mai ales fenomenul de vizualizare a ideilor. În continuare, ideea imaginii trebuie sa-și găsească corespondentul întrun obiect
ASPECTE PSIHO PEDAGOGICE ALE CREATIVITĂŢII ELEVILOR. GHID METODOLOGIC PENTRU PROFESORI by MIHAELA BĂSU, MARIANA DUMITRU () [Corola-publishinghouse/Science/312_a_609]
-
de mulțime." (p. 13) 3.1.1.2. Chiar dacă Domnu Stamatin expune în amănunt doctrina "cunoașterii spirituale", acela care o ilustrează în modul cel mai convingător de-a lungul romanului este Kesarion Breb. Inițiat timp de șapte ani în misterele gnoseologice ale Egipetului, ucenicul dac ajunge să învețe "a ceti semnele pe care le-a pus Dumnezeu în lucruri și în oameni" (p. 98). Această "învățătură" cuprinde, e drept, și cunoașterea rațională, aristotelică, după "ritoriceasca rânduială" (v. în acest sens dezlegarea
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
a ideologiei victoriene a celor două sfere - cea publică și cea privată, mediul academic continuă să marginalizeze sau chiar să excludă aspectele vieții personale, ale privatității din domeniul cunoașterii legitimate, al vieții profesionale, ostracizându-le ca aspecte neprofesionale, fără valoare gnoseologică; iar în vreme ce productivitatea și vizibilitatea internațională devin criterii tot mai presante ale sistemului academic, acesta se îndepărtează tot mai mult de valorile întrupatului, trăitului, pe de o parte, și de comunitatea civilă, intelectuală, socială, pe de altă parte, definiția însăși
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
a ideologiei victoriene a celor două sfere - cea publică și cea privată, mediul academic continuă să marginalizeze sau chiar să excludă aspectele vieții personale, ale privatității din domeniul cunoașterii legitimate, al vieții profesionale, ostracizându-le ca aspecte neprofesionale, fără valoare gnoseologică; iar în vreme ce productivitatea și vizibilitatea internațională devin criterii tot mai presante ale sistemului academic, acesta se îndepărtează tot mai mult de valorile întrupatului, trăitului, pe de o parte, și de comunitatea civilă, intelectuală, socială, pe de altă parte, definiția însăși
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
al lui Dostoievski: valorile ontologice ale iubirii active și ale nevoii de ideal (probleme legate de existența cosmică, istorică și umană, de transcendent), valorile etice ale credinței, considerate de romancier nu teologal, ci filosofic (normele morale - conștiința, fericirea, binele), valorile gnoseologice, care pun problema răului instaurat în gândirea reflexivă ca rezultat al „conștiinței sfâșiate” (cunoaștere rațională și intuitivă), în sfârșit, valorile estetice ale paradigmei dostoievskiene, întemeiată pe echivalența frumos-Hristos- ideal (specificul artei ca fenomen al conștiinței). Două subcapitole ale cărții analizează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287723_a_289052]
-
operatum), ca și «instrumente de dominare» (printre care puterea și ideologiile). Puterea ideologică era definită aici drept locul de trecere de la violență simbolică (ortodoxie) la violență politică (dominare), În vreme ce sociologia formelor simbolice este o contribuție a puterii simbolice la ordinea gnoseologica (producția de sens fiind egală cu producția de consens, deci de doxa) (cf. Bourdieu, 1977, p. 406). Fără a relua aici istoricul noțiunii de ideologie, aș spune doar că poate fi reprezentat sub forma unei spirale: Într-un prim moment
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
alt „favorit”) și trecând prin Aristotel, Goethe, Friedrich Nietzsche, Johannes Volkelt, Georg Lukács, Sșren Kierkegaard, Martin Heidegger, Albert Camus, Lucian Blaga, Constantin Noica, Gabriel Liiceanu ș.a., S. face un fel de inventariere a opiniilor filosofice (din perspectivă ontologică, estetică sau gnoseologică) despre variantele și posibilitățile de realizare ale tragicului modern. Partea originală a cărții o constituie exegeza propriu-zisă a operelor, într-o scurtă istorie a liricii tragice românești (înțelegând prin „tragic” ceea ce provine dintr-o tensiune ori antinomie ireconciliabilă): de la poeziile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289798_a_291127]
-
complexă asupra științei, cât și un instrument de progres științific. Prin acest demers critic, se verifică valabilitatea cunoștințelor din acest domeniu (logos) și nivelul de cunoaștere științifică (episteme), avându-se în vedere cele trei mari întrebări: Ce este cunoașterea (întrebarea gnoseologică)? Cum este ea constituită sau creată (întrebarea metodologică)? Cum se poate aprecia valoarea sau validitatea sa (întrebarea etică)? Tocmai de aceea, unificarea conceptuală între epistemologie și constructivism devine tot mai necesară în domeniul securității și apărării comune europene, făcându-se
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
logos) și a domeniului cunoașterii (episteme). Această definiție, propusă de Piaget în lucrarea amintită mai sus, are marele merit de a desprinde trei mari întrebări despre legitimitatea cunoștințelor pentru a elabora rațional comportamentele cognitive și sociale: Ce este cunoașterea (întrebarea gnoseologică)? Cum este ea constituită sau creată (întrebarea metodologică)? Cum se poate aprecia valoarea sau validitatea sa (întrebarea etică)? Aceste trei întrebări au obținut răspunsuri diferite potrivit culturilor la care ele s-au referit și în concordanță cu ideile gânditorilor care
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
într-o teorie unitară. Paradigma științelor complexității permite argumentarea modelului multidimensional al organizării disciplinelor. Paradigma complexității cunoașterii se bazează pe atribuirea rolului prim al subiectului în actul de cunoaștere: subiectul se cunoaște construind singur cunoașterea. Acesta este, de fapt, statutul gnoseologic al epistemologiei constructiviste, care oferă subiectului puteri de descifrare a realității în care trăiește. Prin "paradigma complexității" se reelaborează cunoașterea umană: cunoaștere activă prin conexiuni inverse care construiesc legături noi cu rol de regenerare continuă a cunoașterii. Această paradigmă a
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
știință adevărat, aceasta nu presupune că este necesar și moral. Întreaga cunoaștere apelează la meditație etică pentru a realiza consonanța sa cu binele moral din cultura unei societăți. Dacă acest adevăr este o iluzie, dacă unele culturi nu acceptă ipotezele gnoseologice și metodologice pe care se fundamentează criteriul adevărului, atunci cunoașterea epistemologică și valoarea etică a acestei cunoașteri pentru societate nu mai este valabilă. Modelatorul trebuie să recunoască necesitatea unei meditații etice exigente care duce la deliberarea cunoștințelor valabile: economistul să
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
noțiuni din expresia politica de securitate și apărare comună a Uniunii Europene, demers care contribuie la înțelegerea adecvată a dezvoltării conceptuale a acestei politici în decursul istoriei. Politica de securitate și apărare comună europeană se construiește prin răspunsuri științifice și gnoseologice și mai puțin prin sprijin emoțional, apel la sentimente și la contexte internaționale. Caracterul obiectiv al acestei politici trebuie să primeze în raport cu tendințele subiective ale actorilor naționali și internaționali. 2.1. Explicația epistemologică modulară a expresiei "politica de securitate și
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
știință adevărat, nu presupune, în mod automat, că este și moral. De aceea, prin elaborarea normelor etice în cunoașterea științifică trebuie să se realizeze compatibilitatea cu binele moral din cultura societăților naționale și transnaționale. Dacă aceste culturi nu acceptă ipotezele gnoseologice și metodologice pe care se fundamentează criteriul adevărului, atunci cunoașterea epistemologică și valoarea etică nu mai sunt valabile. Pe filiera ideilor prezentate, S.E.S., adoptată prin consens în decembrie 2003, a fost considerată ca un document autentic european, de înaltă ținută
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]