411 matches
-
într-o teorie unitară. Paradigma științelor complexității permite argumentarea modelului multidimensional al organizării disciplinelor. Paradigma complexității cunoașterii se bazează pe atribuirea rolului prim al subiectului în actul de cunoaștere: subiectul se cunoaște construind singur cunoașterea. Acesta este, de fapt, statutul gnoseologic al epistemologiei constructiviste, care oferă subiectului puteri de descifrare a realității în care trăiește. Prin "paradigma complexității" se reelaborează cunoașterea umană: cunoaștere activă prin conexiuni inverse care construiesc legături noi cu rol de regenerare continuă a cunoașterii. Această paradigmă a
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
știință adevărat, aceasta nu presupune că este necesar și moral. Întreaga cunoaștere apelează la meditație etică pentru a realiza consonanța sa cu binele moral din cultura unei societăți. Dacă acest adevăr este o iluzie, dacă unele culturi nu acceptă ipotezele gnoseologice și metodologice pe care se fundamentează criteriul adevărului, atunci cunoașterea epistemologică și valoarea etică a acestei cunoașteri pentru societate nu mai este valabilă. Modelatorul trebuie să recunoască necesitatea unei meditații etice exigente care duce la deliberarea cunoștințelor valabile: economistul să
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
noțiuni din expresia politica de securitate și apărare comună a Uniunii Europene, demers care contribuie la înțelegerea adecvată a dezvoltării conceptuale a acestei politici în decursul istoriei. Politica de securitate și apărare comună europeană se construiește prin răspunsuri științifice și gnoseologice și mai puțin prin sprijin emoțional, apel la sentimente și la contexte internaționale. Caracterul obiectiv al acestei politici trebuie să primeze în raport cu tendințele subiective ale actorilor naționali și internaționali. 2.1. Explicația epistemologică modulară a expresiei "politica de securitate și
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
știință adevărat, nu presupune, în mod automat, că este și moral. De aceea, prin elaborarea normelor etice în cunoașterea științifică trebuie să se realizeze compatibilitatea cu binele moral din cultura societăților naționale și transnaționale. Dacă aceste culturi nu acceptă ipotezele gnoseologice și metodologice pe care se fundamentează criteriul adevărului, atunci cunoașterea epistemologică și valoarea etică nu mai sunt valabile. Pe filiera ideilor prezentate, S.E.S., adoptată prin consens în decembrie 2003, a fost considerată ca un document autentic european, de înaltă ținută
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
durkheimiană conform căreia solidaritatea și, implicit, ordinea socială sunt posibile numai În măsura În care indivizii Împărtășesc aceleași categorii de judecată rațională. Astfel, „clasificările, operațiunile logice și metaforele călăuzitoare sunt primite de individ de la societate” (p. 25). Toate acestea ar constitui un sistem gnoseologic Împărtășit de Întreaga comunitate. Acțiunea rațională nu ar fi astfel decât o construcție socială ce nu poate explica instituțiile, ci este mai degrabă explicată de către acestea. Durkheim a fost convins că utilitarismul și contractualismul nu vor putea justifica niciodată fundamentele
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
civile. Solidaritatea și ordinea socială se bazează pe elemente non-contractuale, ce Își au originea În societate, și nu În indivizi. M. Douglas Împărtășește teza durkheimiană a originii și funcției sociale a instituțiilor, contestând doar modul de construcție socială a sistemului gnoseologic sau a stilului comun de gândire. Ea consideră că instituțiile se bazează pe un stil comun de gândire care naturalizează și raționalizează clasificările sociale și astfel le Îndreptățește. Sursa legitimității nu va apărea niciodată Însă din echilibrarea intereselor individuale (care
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
o logică socială care nu este neapărat una instrumentală, a eficienței, ci mai degrabă una a legitimității și reasertării unor credințe/concepții sociale, atât În privința scopurilor organizaționale, cât și În privința mijloacelor. Ele sunt instituite, așa cum afirmă Douglas, de un sistem gnoseologic Împărtășit de către societate. În acest sens, prin standardizare nu se pune numai problema integrării cu sens a rolurilor diferențiate (rezultând din diviziunea muncii), ci și problema legitimării activității unui tip de actor În raport cu cele ale altui tip de actor, a
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
integrând organizația „În ordinea instituțională a unei colectivități sau societăți”. Astfel, concepția neo-instituționalistă În sociologie consideră că expansiunea instituțiilor formale - standardizarea profesiilor, regulilor de organizare, programelor, tehnologiilor - percepute ca legitime În baza unor justificări raționale integrate la nivel societal (sistem gnoseologic) - determină creșterea incidenței organizării acțiunii colective; economiștii neo-instituționaliști explicau același fenomen al creșterii incidenței organizaționale prin gradul mai ridicat de eficiență obținut cu ajutorul integrării tranzacțiilor, grad evaluat obiectiv, de un observator exterior. Totodată, justificările raționale integrante pot fi, În același
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
orice construcție socială de categorii, În cazul nostru de categorii raționale, este un act de putere, impunând semnificații În interesul anumitor grupuri. Ea nu poate Întruni pentru totdeauna acordul tuturor, chiar dacă dispune de un fundament cognitiv (integrarea Într-un sistem gnoseologic). Standardizările au, În acest sens, un conținut moral și politic. Astfel, atunci când vorbim de valorizarea socială, performanța sau eficacitatea organizației ne referim la un criteriu de evaluare externă a organizației ce se operaționalizează ca grad de satisfacție a constituenților, fie
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
juriștilor, folcloriștilor, geografilor sau altor specialiști ce se apleacă asupra unor aspecte ale realității sociale să întreprindă anchete și sondaje de opinie. Dar fără a cunoaște temeinic achizițiile din științele socioumane de profil (în particular, sociologie și psihologie socială), riscurile gnoseologice sunt enorme. Și nu este vorba numai de cunoașterea unor subtile chestiuni tehnice, cum ar fi cele implicate în eșantionare, în construcția chestionarului, în analiza și interpretarea datelor, ci și de înțelegerea raportului valori-atitudini-opinii-comportament, a fenomenului mentalității și opiniei publice
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
realitate de a fi. „De fapt, fără profan, fără epifanie, fără forme Într-o existență profană, sacrul nu poate fi accesibil omului... orice hierofanie este un paradox, deoarece sacrul se manifestă Într-un obiect profan.” ( ). Distincția fanic-criptic este opera momentului gnoseologic. „Aspectul fanic și aspectul criptic se echilibrează În structura reală și Închipuită a obiectelor. Ar fi greșit să se creadă că cripticul este exclusiv rodul fanteziei”. ( /66). Dacă echilibrul fanic-criptic se deplasează În sensul dominării fanicului de către criptic, atunci are
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
limita conferă identitate unui corp și determină locul pe care acesta îl ocupă în cadrul ființei, atunci contactul cu limita lui este prima modalitate prin care ființa poate fi ridicată la nivelul cunoașterii.1 Reperul este limita introdusă într-un scenariu gnoseologic. Însă în cazul corpurilor mari, când limita nu mai poate fi percepută direct, ne aflăm în situația incomodă și paradoxală de a transforma în reper limita unui obiect care cade în afara percepțiilor noastre și care abia urmează să fie cunoscut
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Cu ajutorul proceselor de conducere sistemul se apără de creșterea entropiei și se reorganizează continuu, Își reconsideră starea entropică, luând măsuri de reducere a ei. În această situație este vorba de unicitatea a două concepte diferite; În timp ce noțiunea de sistem este gnoseologică, cea de conducere este ontologică. Prin conceptul de sistem se determină câmpul, baza obiectivă, structurală și temporal-spațială ca proces propriu lumii obiective. Un fenomen, un obiect sau un proces devin sisteme numai În cadrul procesului de cunoaștere. Deci, pentru a avea
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
a sistemelor. Orice fenomen, proces sau obiect poate fi privit ca un sistem de elemente interdependente sau de alte formații care sunt componente ale unui sistem mai mare. Considerarea obiectelor, fenomenelor și organismelor sociale ca sisteme are o semnificație metodologică (gnoseologică) și nu este direct determinată de obiect ca atare, chiar dacă reflectă anumite trăsături și Însușiri ale acestuia. Evoluția sau progresul perfecționează continuu organizarea internă a obiectelor, interacțiunea generală, care se reflectă ca recepționare, prelucrare și transmitere a informației, asigură o
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
forme specifice care se sprijină pe capacitatea intelectual-pedagogică a profesorului. Învățământul programat reprezintă metoda de transmitere și recepție a conținutului informației instructiv-educative, În procesul de Învățământ, după un program bine fundamentat, prin segmentarea rațională a informației după principii ontologice și gnoseologice, având drept rezultat ridicarea muncii independente a elevilor sau studenților, ca și individualizarea conducerii procesului de Învățare de către personalul didactic. Pentru ca cei instruiți să obțină succese În Însușirea cunoștințelor În timpul muncii lor independente, activitatea de Învățare trebuie să fie condusă
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
precedat, este total neadecvat ca emblemă pentru un model epistemologic acronic. Ca orice curent de gîndire, structuralismul comportă o latură teoretică și una metodologică; de la bun început latura metodologică (analiza structurală sau "activitatea structuralistă") a fost considerată un imens cîștig gnoseologic (Lévi-Strauss compara însemnătatea fonologiei pentru științele omului cu rolul revoluționar al fizicii nu-cleare), în timp ce latura teoretică a fost controversată: "Structuralismul este o metodă, nu o doctrină, iar în măsura în care devine doctrinal conduce la o multitudine de doctrine" (J. Piaget, 1970: 123
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
pe lectura critică a discursului public (instituțional și mediatic). 10.3. Mass-media și tranziția în România. O lectură diacronică Într-o manieră sintetică, putem defini trecerea de la totalitarism la democrație prin înlocuirea presupozițiilor ontologice (materia ca sursă a performanței umane), gnoseologice (cunoașterea ca reflex al realității obiective), antropologice (specificitatea umană limitată la muncă, mai ales cea manuală) și politice (relațiile politice ca instrument de dominare cf. A. Marga, 1994:10) cu noile concepte de : schimbare societală, reformă, (democratizare și economie de
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
ale conceptului de lumină, când se observă, că acestea se regăsesc și în principalele tipuri de discurs cognitiv istoric elaborate de om: magico ritualic, mitic, inițiatic, religios, filosofic, artistic, științific și tehnologic, dar are în funcție de parametri și o corespondență ontologică, gnoseologică sau axiologică etc. în ansamblul acestor accepțiuni (între care un loc privilegiat îl ocupă cea tehnico-științifică), atunci se definește lumina din spațiul complex C pentru a descrie în termenii pulstonicii particularitățile unei lumini universale definite astfel, chiar prin constatarea, că
VIII. FUNDAMENTELE TEORETICE ALE INFOLASERBIOENERGETICII (ILBE). In: Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Viorel D. Donţu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2099]
-
sunteți frați... Nici învățători să nu vă numiți, că Învățătorul vostru unul este, Cel din ceruri” (Matei 23, 8, 10). Aceste idei subliniază, într-un fel, unitatea originară a cunoașterii determinată de o instanță unică, care, din punct de vedere gnoseologic, s-ar lăsa cucerită treptat, secvențial de către ființa umană. Expresia „învățătorul lăuntric” nu este o simplă figură de stil, ci se referă la principiul hristocentric, temeiul cunoașterii, scopul ultim al tuturor eforturilor spiritului uman în perspectiva desăvârșirii creștinului. II.3
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
semnalizate, în parte, chiar construite de proprietățile formale ale discursului.“ (Rodica Zafiu, Narațiune și poezie) Viziunea poetică numește nucleul generativ al imaginarului poetic, modul propriu de reprezentare a „subiectului“ și a „obiectului“ liric. Viziunea poetică nu preexistă poeziei ca element gnoseologic, ci devine idee „poetizată“ („idee emoțională“, cum o numea Titu Maiorescu), nod de semnificații formulate explicit (Nu credeam să învăț a muri vreodată. - M. Eminescu; Eu cred că veșnicia s a născut la sat. - L. Blaga etc.) sau doar sugerate
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
complexe, îndeosebi psihice", a fost demonstrată tot atât de pregnant și de valoroasele cercetări ale etnografului și folcloristului francez Arnold van Gennep 10. Aceste lucrări au deschis perspective noi, dar exemplele nu sunt limitative. Ideea care se reține este aceea a capacității gnoseologice a folclorului. Sub această incidență etnopsihologia (și etnopsihiatria) se situează în cel dintâi plan prin capacitatea lor de dezvăluire a trecutului sufletesc al poporului*. Cele mai multe producții folcloristice, de la descântec până la spectacole (unele cu aspect de psihodramă), conțin elemente de observație
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
și instituie norma stilistică, adică o particularizare a normei limbii. Cît privește dimensiunile ce trebuie avute în vedere în delimitarea stilurilor funcționale, dimensiuni care trebuie luate în considerare și în cercetarea speciilor subordonate lor, acestea sînt următoarele: dimensiunea ontică, dimensiunea gnoseologică, dimensiunea cultural-istorică și dimensiunea lingvistică (și etimologică). Ca atare, un stil funcțional se definește mai întîi printr-o latură ontică, care vizează segmentul de aplicare din lumea obiectivă. În relația cu lumea, lingviștii menționează deseori triada om limbă lume, în
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
lumea obiectivă, corespunzătoare stilului științific, 2) lumea divină, corespunzătoare stilului religios, 3) lumea instituționalizată (supraindi-viduală), corespunzătoare stilului juridic-administrativ, 4) lumea interpretată, corespunzătoare stilului publicistic, și 5) lumea imaginată (fundamentată pe imaginație și exprimată prin imagini), corespunzătoare stilului beletristic. Sub raport gnoseologic, determinarea stilului funcțional privește tipul de cunoaștere, care poate fi empiric sau rațional, perspectiva din care este privit segmentul cosmic vizat și maniera de redare lingvistică a lui. Dimensiunea cultural-istorică are în vedere statutul stilului în evoluția culturală a vorbitorilor
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
apoi să raporteze libertatea sa la noțiunile de "bine" și de "rău", admițînd că libertatea trebuie să se înscrie în sfera binelui, dincolo de acesta, în sfera răului, înscriindu-se abaterea, adică libertatea rău înțeleasă sau libertinismul. Ca atare, între etapa gnoseologică, a cunoașterii, și cea praxiologică, a acțiunii, se interpune etapa axiologică, a aprecierii, evaluării și opțiunii, dominată de o deontologie ce cuprinde categorii precum "bine", "frumos", "drept", "corect" etc. și, în acest caz, orice libertate presupune și o responsabilitate, care
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
nostalgie gnostică. În spectralul Eu al celui ispitit de intermundii se pot recunoaște toți tânjitorii lumii, toți Ceilalți în proiecții simetrice. În Tripticul termenilor sau încercare asupra cuvintelor obsedează tipic mirajul "esenței a cincea" (quintesența), motiv de speculație filozofică-filologică; produs gnoseologic "imponderabil", inefabil, quintesența lunecă printre degete: "Nu este Formă, / ci doar o formulă / spre dezlegarea formulelor (...) / Printr-un foc nesfârșit, de a cărui natură tratez în Opuscul, / socot că se poate obține cristal de cuvinte, / Res intensissima, Forma formarum / și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]