591 matches
-
complet adusă la zi la lucrarea clasică a lui Steven Runciman The Medieval Manichees, ieșită astăzi din uz; și, mai mult decît atît, cei care se ocupă de studiul Antichității tîrzii vor Întîlni aici cea mai completă expunere a mitologiei gnostice (incluzînd maniheismul și pe negnosticul Marcion) Întreprinsă vreodată pînă acum. Cu toate că, potrivit așteptărilor mele, cartea se va dovedi destul de incitantă pentru specialiștii din domeniile mai sus menționate, de la istoricii Antichității tîrzii și pînă la medievaliști, cred totuși că noutatea ei
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
gnosticism aproape o erezie a iudaismului, reprezintă cu siguranță un progres, Însă numai În măsura În care gnosticii s-au folosit de Tanakh și poate de comentariile midrașice timpurii nu mai puțin decît creștinii, iar uneori, se pare, ceva mai mult. Mitologia inițială gnostică este evreiască la fel de puțin cum este și iraniană sau creștină. Atunci ce este mitologia gnostică? Studioșii gnosticismului au de obicei formație de filologi și de teologi, dar nu prea sînt la curent cu modul În care antropologii definesc și analizează
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
s-au folosit de Tanakh și poate de comentariile midrașice timpurii nu mai puțin decît creștinii, iar uneori, se pare, ceva mai mult. Mitologia inițială gnostică este evreiască la fel de puțin cum este și iraniană sau creștină. Atunci ce este mitologia gnostică? Studioșii gnosticismului au de obicei formație de filologi și de teologi, dar nu prea sînt la curent cu modul În care antropologii definesc și analizează mitul. Prin urmare, ori de cîte ori li se atrage atenția asupra rădăcinilor pur și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
orice, de ce mai susținem existența unui fenomen numit gnosticism? Cartea de față Își propune să arate că sistemul dualismului occidental pornește de la anumite premise și că are o inconstestabilă existență În dimensiunea lui logică. Voi delimita prin acest sistem secțiuni gnostice care se transformă reciproc, În măsura În care sistemul le Îngăduie. La un nivel mai general Însă, dispunem de două criterii apte să ne permită a Înțelege de ce, și În ce măsură anume, gnosticismul a fost revoluționar În contextul său cultural. În stadiul de-acum
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
rămîne, În linii mari, aceeași pentru toate curentele dualiste occidentale pe care le vom analiza În continuare. Sistemul gnosticismului este extrem de complex, implicînd nenumărate transformări. În comparație cu el, celelalte curente dualiste sînt mai simple. Marcion (vezi capitolul 5) adoptă regulile exegezei gnostice fără a fi el Însuși un gnostic. Maniheismul (capitolul 6) reprezintă o transformare ulterioară a unui anumit tip de gnosticism. În cadrul mișcărilor medievale, situațiile se diferențiază pe o gamă amplă. Paulicianismul (capitolul 7) Înseamnă o transformare a marcionismului, În vreme ce bogomilismul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
dar o fază tîrzie a doctrinei sale se află expusă Într-o serie de izvoare (vezi, mai departe, capitolele 3 și 4), izvoare mult mai avare atunci cînd e vorba de „fiul” său - trupesc ori spiritual - Isidor, cel căruia Învățătura gnostică Îi datorează un tratat, azi pierdut, asupra Învelișurilor astrale ale sufletului. Cam În aceeași perioadă se situează activitatea lui Marcion, născut În Asia Mică, pe malul Pontului Euxin (Marea Neagră), la Sinope, unde tatăl său e posibil să fi fost episcop
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
o dovedesc traducerile În limba coptă ale tratatelor lor originale; cele mai tîrzii, cum este Pistis Sophia, apar puternic influențate de maniheism. Nu se cunosc prea multe În legătură cu istoria socială a gnosticismului tîrziu. Este, cu toate acestea, probabil ca scrierile gnostice să fi circulat printre cenobiții asceți din primele mînăstiri creștine, fondate În Egipt, de către Pahomie, În a doua jumătate a secolului al III-lea. Îngroparea misteriosului vas de lut de la Nag Hammadi, a cărui descoperire, În 1945, a deschis un
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
superficiale și implică speculații esoterice asupra genezei, asupra literelor alfabetului, a syzygiilor (perechilor) de eoni cerești, a șirului de profeți și așa mai departe 64 - toate acestea fiind teme prezente În gnosticism (ca și În mistica iudaică), dar nu specific gnostice. Argumentul principal pe care Halm Îl aduce În favoarea tezei sale constă În pretinsele asemănări pe care le descoperă Între Demiurgul gnostic și Demiurgul din unele scrieri șiite sectare. De pildă, o cosmogonie ismaelită din veacul al X-lea Înfățișează o
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Gabriel este iertat, Își recunoaște neputința și se declară sluga smerită a lui Dumnezeu 70. Această scurtă demonstrație a omnipotenței lui Dumnezeu nu este urmată de nici un alt episod de geneză. Cosmogonia sectei Ahl-i-haqq nu conține nici un fel de motive gnostice, cum nu conține nici mitul yazidiților 71. Situația mandeenilor din Irak și Iran este total diferită de cea a sectelor șiite. Ca și evreii, creștinii și zoroastrienii, ei sînt un „popor al cărții” (ahl al-kitab). Limba lor este un dialect
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
aripi de vultur, carapace de broască țestoasă, mîini și picioare de monstru (vezi mai jos, capitolul 6). Cosmogoniile mandeene oscilează Între dualismul radical și cel monarhian. Mandeismul reprezintă o sursă prețioasă, În măsura În care Încorporează, fără a le digera, numeroase motive autentice gnostice și maniheene Într-un fel de patchwork unic, alcătuit din elemente de iudaism, zoroastrism și Islam, pe cuprinsul căruia domină tonul gnostic, polemic la adresa Stăpînilor cosmici ai Lumii, ai Planetelor și ai semnelor Zodiacale - cu toții fii ai unei singure mame
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
specialiști moderni, conform căruia mandeismul ar reprezenta nu numai un amestec recent de motive religioase Împrumutate din toate direcțiile, ci și un exemplu de „gnosticism precreștin”, este absolut neverificabil. Chiar cele mai vechi straturi ale mandeismului, care nu sînt defel gnostice ci pur și simplu iudeo-creștine și baptiste, nu pot fi cu mult anterioare maniheismului. Din mandeism nu se poate deduce nimic legat de gnosticismul timpuriu, cum ar fi originea, cronologia, mitologia acestuia. Adevărat, un anumit contact Între gnosticism și mandeism
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
dintre ideile preferate ale lui Gershom Scholem a fost aceea că mistica iudaică timpurie este o formă de gnosticism 81. Este evident că lucrurile nu stau așa: Înmulțirea numărului de Îngeri cerești, cuvinte-cheie și peceți sînt elemente pe care textele gnostice le au În comun cu mistica Merkaba, fără a fi totuși nici gnostice, nici iudaice. Este vorba de o monedă curentă elenistică, aflată În circulație și pe cuprinsul papirusurilor magice. Dacă am Încerca să-i căutăm „originile”, e probabil că
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
timpurie este o formă de gnosticism 81. Este evident că lucrurile nu stau așa: Înmulțirea numărului de Îngeri cerești, cuvinte-cheie și peceți sînt elemente pe care textele gnostice le au În comun cu mistica Merkaba, fără a fi totuși nici gnostice, nici iudaice. Este vorba de o monedă curentă elenistică, aflată În circulație și pe cuprinsul papirusurilor magice. Dacă am Încerca să-i căutăm „originile”, e probabil că nu vom reuși să ne apropiem de ele dincolo de derivatele egiptene tîrzii ale
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
apropiem de ele dincolo de derivatele egiptene tîrzii ale textelor Piramidei și Sarcofagului, cunoscute drept „Cartea morților”82. Din păcate, legătura dintre mistica iudaică și gnosticism a devenit una dintre renumitele idées fixes ale lui Scholem, ducîndu-l la inventarea unei „tradiții gnostice” care ar conduce, prin bogomilism și catharism, pînă la primii kabbaliști din Provența și la cartea Bahir din secolul al XI-lea, unde Dumnezeu este Înfățișat ca „deținător al puterilor cosmice... ipostaziate În eoni”83. Dar nimic nu justifică o
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
se bazează pe continuitatea istorică (de rest ne vom ocupa În capitolul 11). Ernst Topitsch crede că, mai mult decît orice alt curent de gîndire din zorii modernității, teologia evanghelică germană a păstrat o bună parte din motivele neoplatonice și gnostice preluate de Kabbala creștină. Această solidă combinație a format, pînă Într-o epocă foarte recentă, „Ideologia germană”, un soi de „moștenire de familie” pe care numai foarte puțini filozofi germani au abandonat-o vreodată. În transmiterea motivelor „gnostice” pînă la
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
neoplatonice și gnostice preluate de Kabbala creștină. Această solidă combinație a format, pînă Într-o epocă foarte recentă, „Ideologia germană”, un soi de „moștenire de familie” pe care numai foarte puțini filozofi germani au abandonat-o vreodată. În transmiterea motivelor „gnostice” pînă la tînărul Hegel, Topitsch Îi atribuie un rol-cheie teozofului pietist Friedrich Christoph Oetinger (1702-1782; vezi capitolul 11)94. Dacă un filozof contemporan s-a inspirat puternic din vechea „Ideologie germană”, acela e cu siguranță Martin Heidegger. Discutarea presupusului gnosticism
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Mokri, „Introducere” la Nur Ali-Shah Elahi, L’Esotérisme kurde, trad. M. Mokri, Albin Michel, Paris, 1966, p. 9. 69. Idem, pp. 19-20. 70. Idem, p. 22. 71. Pentru o opinie diferită, vezi articolul „I miti cosmogonici degli Yezidi” În vol. Gnostica et Hermetica, Ateneo, Roma, 1982, de Giulia Sfameni Gasparro. 72. Vezi Kurt Rudolph, Die Mandäer I: Prolegomena, das Mandäerproblem, Vandenhoeck & Ruprecht, Göttingen, 1960, p. 13. Trilogia lui Rudolph este și astăzi cea mai bună prezentare sintetică a credințelor mandeene, În ciuda
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
limpede că asemenea presupuneri nu pot fi demonstrate decît dacă autorul Însuși devine „gnostic” - respectiv, dacă se pretinde În posesia unei cunoașteri secrete care Îi Îngăduie să perceapă verigi de legătură Între sisteme, astfel Încît să obțină informații cu privire la grupările gnostice. Asemenea cunoaștere este, prin natura ei, neverificabilă pe alte căi. Fără Îndoială că există un număr de erudiți „gnostici” ai gnosticismului, după cum am mai observat și cu alte prilejuri 9. Însă specia acestora pare a fi În declin, sub presiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
la principala teorie a gnosticismului dezvoltată de Bousset În lucrarea sa creatoare de școală Principalele probleme ale Gnozei (1907)13, pe care se bazează cea mai mare parte a documentării lui Hans Jonas pentru nu mai puțin Însemnata sa Religie gnostică 14. Ideea lui Bousset că dualismul gnostic ar fi În Întregime de origine iraniană s-a transformat Într-o dogmă științifică cu ajutorul unora dintre cei mai mari Învățați ai secolului XX: Albert Dieterich, Richard Reitzenstein, Joseph Kroll, Franz Cumont, Rudolf
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
dualism: dacă o putere divină subordonată care o ia razna creează o lume inferioară ce are totuși asemănări cu lumea superioară, este acesta dualism? Iar dacă da, atunci unde este deosebirea dintre acest dualism și doctrina creștină? Totuși unele doctrine gnostice, fie că le definim drept dualiste, fie că nu. nu sînt „anticosmice”: ele se mărginesc la a atribui o inteligență și o putere redusă cauzei care a generat ecosistemul uman (universul). Și, În fine, platonismul Îi concepe și el pe
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
idei - nu și-a putut avea originea În altă parte decît În mintea omenească, istoricului Îi revine sarcina de a stabili cît mai precis cu putință cînd s-a petrecut acest lucru și care minți omenești au produs configurația gîndirii gnostice. În mod tradițional, paternitatea tuturor ereziilor creștine Îi era atribuită lui Simon Magul din Samaria. „Simon autem Samaritanus ex quo universae haereses substituerunt”, cum spunea Irineu din Lyon33. Pentru a verifica validitatea acestei opinii, contestată adesea, este imperativ să examinăm
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
negativă (-/-): el nu este nici gnostic, nici autor al Revelației. Astfel, pentru Karlmann Beyschlag Revelația nu are nici o legătură cu Simon, fiind un produs al platonismului din secolul al II-lea43. Însă doctrina originală a lui Simon n-ar fi nici gnostică. Toate informațiile cu privire la Simon au fost deformate de către ereziologi, care au Încercat să facă din el un gnostic, atribuindu-i trăsături ale unui gnosticism creștin ulterior 44. Cu cîteva deosebiri, aceasta este și teza lui Gerd Lüdemann: Irineu Îi va
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
se tîra asemenea viermilor, fără a izbuti să se ridice În picioare. Tatăl i-a trimis o scînteie de viață ca să-l Însuflețească. După moarte „scînteia se va salva, În rest omul va pieri”55. Aceasta este, in nuce, antropologia gnostică. Irineu lasă impresia că doctrina gnostică ar fi rezultatul unei evoluții de la simplitatea primitivă a scenariului lui Simon, cu lipsa lui de precizie În privința identității Îngerilor cerești, spre un sistem embrionic În care Dumnezeul Vechiului Testament este una din cele
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
izbuti să se ridice În picioare. Tatăl i-a trimis o scînteie de viață ca să-l Însuflețească. După moarte „scînteia se va salva, În rest omul va pieri”55. Aceasta este, in nuce, antropologia gnostică. Irineu lasă impresia că doctrina gnostică ar fi rezultatul unei evoluții de la simplitatea primitivă a scenariului lui Simon, cu lipsa lui de precizie În privința identității Îngerilor cerești, spre un sistem embrionic În care Dumnezeul Vechiului Testament este una din cele șapte planete care guvernează lumea și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cosmici ar putea fi ceva nou, Însă elementele constituente există Încă de la sfîrșitul secolului al III-lea a.C., de la Începuturile astrologiei eleniste pseudo-hermetice. Tentativa ereziologilor de a prezenta gnosticismul ca pe rezultatul unei evoluții pare să fie contrazisă de sistemele gnostice pe deplin dezvoltate ale secolului al II-lea p.C., care apar mai degrabă drept produse ale unei revoluții. Dacă originile gnosticismului rămîn Învăluite de mister, În afară de cazul că le dăm crezare ereziologilor creștini care consideră gnosticismul născut Între Simon și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]