888 matches
-
mazdeismul persan, iudaismul palestinian, foarte probabil orfismul helenistic și bineînțeles, pitagorismul și platonismul grecești. Dualismul maniheismului chaldeean - secolul III al erei noastre - este și el coborâtor din aceste influențe amestecate atunci când opune binele și răul pe același principiu ca și gnosticii. Luptă între Lumini și Tenebre la Ormuz și Ahriman la perși, mesianism apocaliptic și profetic venit din Palestina, inițieri și practici comunitare secrete asemănătoare celor ale discipolilor lui Orfeu, dar și cosmogonii moștenite de la Pitagora și Platon, iată tot atâtea
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
în locul său. Acestea sunt și apele în care se scaldă începuturile creștinismului. Cum Isus este imaginat de cei care cred în el pornind de la citate din Vechiul Testament destinate să arate că el este Mesia cel anunțat, profetul așteptat de evrei, gnosticii ciugulesc din anumite cărți vetero-testamentare pentru a-și elabora propria ideologie: Geneza, de exemplu, le dă ocazia unor lungi dezvoltări privitoare la apariția răului, la originea negativității în lume sau la decăderea umanității. Cartea lui Enoh furnizează o teză esențială
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
elabora propria ideologie: Geneza, de exemplu, le dă ocazia unor lungi dezvoltări privitoare la apariția răului, la originea negativității în lume sau la decăderea umanității. Cartea lui Enoh furnizează o teză esențială pentru înțelegerea caracterului indiferentist sau licențios al anumitor gnostici: teza mântuirii și a predestinării care, de la Augustin până în secolul al XVII-lea jansenist și pascalian, a făcut să curgă multă cerneală... Anumite pasaje din Actele apostolilor, din Epistolele lui Pavel sau din Apocalipsa lui Ioan stau mărturie a confruntărilor
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
secolul al XVII-lea jansenist și pascalian, a făcut să curgă multă cerneală... Anumite pasaje din Actele apostolilor, din Epistolele lui Pavel sau din Apocalipsa lui Ioan stau mărturie a confruntărilor dintre creștinii primitivi - în speță, Petru și Pavel - și gnostici, îndeosebi Simon. Cele două curente se adaptă din aceleași izvoare, răspund acelorași nevoi dintr-o aceeași epocă. Climatul apasă asupra lor într-un mod asemănător: angoasă, teamă, frică, sentimentul unei lumi care se prăbușește și așteptarea înfrigurată a altceva; de unde
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de profeți, de milenariști, de figuri mesianice, de anunțări ale sfârșitului iminent al lumii. Gnoza croiește și însăilează folosindu-se de timpurile mai vechi, își face partea și se hrănește din influențe ale momentului. Creștinismul nu procedează altfel. Numai că gnosticii nu dispun de un Constantin pentru a se impune. în asta constă diferența. - 8 - Căderea în timp. Gnosticismul trece adesea drept o religie în fața filosofilor și viceversa... Astfel încât nici unii nici alții nu abordează acest continent, convinși că aparține celeilalte corporații
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
al filosofiei! Epoca se caracterizează prin schimbarea orientării, a întregii filosofii, către cer: ea scrutează o lume ipotetică pentru a încerca să se acomodeze cu realitatea, dar chiar și pentru a o nega ori pentru a o părăsi mai ușor. Gnosticii și Părinții Bisericii au în comun o aceeași preocupare de a inventa un univers susceptibil de a-i scuti să suporte tirania lui aici și acum. îi apropie și oroarea de lume. Secolele I și II - de fapt și următoarele
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
o altă lume se manifestă în zonele teologice. în lipsa unei Cetăți a oamenilor, demnă de acest nume, se inventează o Cetate a lui Dumnezeu plină de promisiuni de fericire și de satisfacții eterne. Eșecul din plan politic pregătește terenul religiei. Gnosticii afirmă că răul este cel care guvernează lumea, căderea în timp n-ar fi decât o confirmare a acestei realități. Lumea s-a născut din voința perversă a unui demiurg răutăcios. Spre deosebire de creștini, care cred că negativitatea este un produs
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
voința perversă a unui demiurg răutăcios. Spre deosebire de creștini, care cred că negativitatea este un produs al liberului arbitru al primului om - respectiv al primei femei - și care-l despovărează pe Dumnezeu de orice responsabilitate în materie de genealogie a răului, gnosticii cred în ratarea Creației. Pentru adepții lui Hristos, culpabilitatea apasă cu o greutate considerabilă, dat fiind că păcatul originar se transmite din generație în generație; în ce-i privește pe gnostici, este exclus ca ei să se simtă vinovați de
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de orice responsabilitate în materie de genealogie a răului, gnosticii cred în ratarea Creației. Pentru adepții lui Hristos, culpabilitatea apasă cu o greutate considerabilă, dat fiind că păcatul originar se transmite din generație în generație; în ce-i privește pe gnostici, este exclus ca ei să se simtă vinovați de o vină pe care n-au comis-o; dacă răul există, aceasta este din vina Dumnezeului răutăcios, conceptor unic și integral al închisorii. Această idee fundamentală e suficientă pentru a-l
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de o vină pe care n-au comis-o; dacă răul există, aceasta este din vina Dumnezeului răutăcios, conceptor unic și integral al închisorii. Această idee fundamentală e suficientă pentru a-l contrazice pe Renan și pentru a demonstra că gnosticii nu sunt creștini ci filosofi get-beget, luptând și activând pe același teren ca și discipolii lui Isus, dar propunând niște concepții despre lume cu consecințe metafizice diametral opuse. Ontologia fără iluzii a creștinilor îl condamnă pe om la o pedeapsă
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
gnostică îi disculpă pe oameni și-i lasă liberi să se miște într-o lume asimilabilă cu un câmp în ruină. Adam vinovat pentru unii, victimă pentru ceilalți: între aceste două poziții radical antinomice se joacă destinul omenirii. Astfel, pentru gnostici, Binele și Răul există, dar nicidecum separat: ba chiar împletite cât se poate de evident și chiar de nedisociat. Dacă momentul amestecului și cel al nedisocierii sunt insesizabile, cum să mai gândești și să acționezi dacă într-un plan dincolo de
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cu eternitatea, imaterialitatea și nemurirea - cu lipsa de corporalitate. După această cădere vertiginoasă, noi trăim exact inversul acestora: timpul, materia și moartea - trăim adică în trup. Nu ne rămâne decât să ne acomodăm cu aceste date imposibil de contestat - proiectul gnostic, proiecția lui terestră. Tot într-o perspectivă platoniciană, și cu toate deformările intelectuale și mentale provocate de mai bine de șapte veacuri de existență a curentului, gnoza îndeamnă la regăsirea drumului spre cer, singura perspectivă în stare să aducă mântuirea
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și cu toate deformările intelectuale și mentale provocate de mai bine de șapte veacuri de existență a curentului, gnoza îndeamnă la regăsirea drumului spre cer, singura perspectivă în stare să aducă mântuirea. Plotin trece drept unul care-i combate pe gnostici într-una din Eneadele sale îII, 9). Totuși, opera lui pare să ilustreze una din modalitățile gnosticismului: și el condamnă lumea materiei și aspiră la contopirea cu Unu-Bine, principiu al oricărui lucru, după un efort de purificare și de
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
una din Eneadele sale îII, 9). Totuși, opera lui pare să ilustreze una din modalitățile gnosticismului: și el condamnă lumea materiei și aspiră la contopirea cu Unu-Bine, principiu al oricărui lucru, după un efort de purificare și de asceză. Gnosticii cred și acționează exact pe același principiu: trebuie să părăsim această lume și să accedem la starea de grație a Pleromului, în care Eonii jubilează într-un dans cu Arhonții și cu alte figuri ilustre din paradis. O diferență totuși
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
în care Eonii jubilează într-un dans cu Arhonții și cu alte figuri ilustre din paradis. O diferență totuși, și ea este de talie, întrucât permite situarea lui Plotin, a filosofilor alexandrini și platonicieni ortodocși în planul idealului ascetic, în timp ce gnosticii, cel puțin cei care ne rețin atenția, gnosticii licențioși, se înscriu în tradiția gândirii hedoniste: această diferență rezidă în luarea în considerație a trupului. Lui Plotin îi era rușine că avea un trup, ne spune Porfir, de exemplu, în Viața
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Arhonții și cu alte figuri ilustre din paradis. O diferență totuși, și ea este de talie, întrucât permite situarea lui Plotin, a filosofilor alexandrini și platonicieni ortodocși în planul idealului ascetic, în timp ce gnosticii, cel puțin cei care ne rețin atenția, gnosticii licențioși, se înscriu în tradiția gândirii hedoniste: această diferență rezidă în luarea în considerație a trupului. Lui Plotin îi era rușine că avea un trup, ne spune Porfir, de exemplu, în Viața lui Plotin. în ce-i privește, gnosticii consideră
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
atenția, gnosticii licențioși, se înscriu în tradiția gândirii hedoniste: această diferență rezidă în luarea în considerație a trupului. Lui Plotin îi era rușine că avea un trup, ne spune Porfir, de exemplu, în Viața lui Plotin. în ce-i privește, gnosticii consideră ca indiferent faptul de a avea unul și că, așa stând lucrurile, e mai bine să te acomodezi cu el, să ții cont de el, să-l utilizezi și să nu ți-l faci dușman, ba chiar să-l
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Magicianul gândește. El teoretizează, avansează idei. Dimpreună cu trăsnăile - asemănătoare celor ale tuturor actorilor Antichității, s-o spunem încă o dată, și lucrul este valabil nu numai pentru marile figuri ale creștinătății - unei vieți cotidiene, frământate și nelipsite de veselie, filosoful gnostic pune la punct o teorie menită să producă un număr considerabil de efecte de-a lungul veacurilor, dat fiind că este vorba de cea a mântuirii și a predestinării - atât de dragă augustinismului, janseniștilor, luteranismului și calvinismului. O miză majoră
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
un număr considerabil de efecte de-a lungul veacurilor, dat fiind că este vorba de cea a mântuirii și a predestinării - atât de dragă augustinismului, janseniștilor, luteranismului și calvinismului. O miză majoră, așadar. O lectură propusă de Simon - și de gnosticii licențioși - trece prin interpretarea anumitor versete din textele lui Pavel din Tarsus. De unde și mânia și iritarea oficialilor Bisericii care constată că atunci când te adapi din izvorul creștin, poți găsi și altceva decât ape clocite. Irineu din Lyon, de exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
avuții. Drept pentru care, precizează Simon: femeile făcând parte din patrimoniu trebuie să fie comune pentru toate și pentru toți! Ocrotiți de milosârdie și îndemnați la comunitarism integral, justificați prin textele lui Pavel și printr-un adevăr profesat în Vechiul Testament, gnosticilor nu le rămâne decât să tragă concluziile, edificând teoria corespunzătoare... în lucrarea care i se atribuie - Revelația puterii celei mari - Simon preconizează libertatea de a acționa după bunul plac: dacă ești apărat de milosârdie, n-ai a te teme de
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
nici ele bune. Pentru a întoarce spatele răului, n-avem nimic altceva mai bun de făcut decât să aplicăm exact contrariul învățăturilor moralei tradiționale, tot rea și ea. Aceasta celebrează cumva vreun ideal ascetic? înseamnă că-i o virtute negativă. Gnosticii licențioși anunța așadar vestea cea bună: trăiască idealul hedonist! Trebuie oare să ne sprijinim pe Scripturi pentru a justifica urmările? Să examinăm sensul îndemnului din Vechiul Testament: binecuvântați-vă unii pe alții. Gnosticii oferă următoarea cheie: lăsați frâu liber dorințelor voastre
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ideal ascetic? înseamnă că-i o virtute negativă. Gnosticii licențioși anunța așadar vestea cea bună: trăiască idealul hedonist! Trebuie oare să ne sprijinim pe Scripturi pentru a justifica urmările? Să examinăm sensul îndemnului din Vechiul Testament: binecuvântați-vă unii pe alții. Gnosticii oferă următoarea cheie: lăsați frâu liber dorințelor voastre, practicați sexualitatea mai abitir ca niciodată. Și nu numai între soț și soție, ci cu cine se întâmplă: n-are a face unde-ți faci de cap atâta vreme cât urmezi un îndemn... Acest
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
numai între soț și soție, ci cu cine se întâmplă: n-are a face unde-ți faci de cap atâta vreme cât urmezi un îndemn... Acest fel de a proceda definește adevărata iubire de aproapele tău. Iubirea perfectă, iată poarta Templului. La gnostici, paradisul nu era o promisiune pentru mai târziu... Situarea oricărei fapte, a oricărui grad dincolo de bine și de rău se instalează de fapt dincolo de orice sancțiune. Pentru a pedepsi, este nevoie de un liber arbitru, de o opțiune, de o
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
VASILIDE și „dezmățul” Râsul sardonic al lui Isus. Vasilide moare prin anul 130. Despre el nu se știe aproape nimic, cu excepția unui periplu de misionar care-l duce în Cipru, în Grecia și la Roma, unde un mare număr de gnostici oficiază în forum. Să ne imaginăm - datele o permit - o întâlnire cu Epictet, sclav în casa lui Epaphroditos, eliberat din sclavie de Nero, și cu alți filosofi stoici, depozitari ai virtuții romane și ai tradiției antice, atât de precară și
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ziua morții. Evangheliștii tergiversează: ori Isus își poartă singur crucea, și acesta este sensul creștinismului, ori, conform spuselor lui Luca, Simon din Cirene este cel care i-o poartă, ceea ce pare ciudat: cum adică să poarte crucea unui Mântuitor? Filosoful gnostic pune toată lumea de acord și acționează precum cel care pleda cauza neghiobilor din povestea știută. Isus dispunea de puterile unui magician, este un fapt admis. Vindecările miraculoase o atestă. Ei bine, în ziua aceea care ar fi putut să-i
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]