553 matches
-
disprețul față de trup (antisomatism), ideea unui „păcat” neprecizat care sortește sufletele individuale căderii și reîntrupării, metensomatoza 22. Contrar acelora care, asemenea lui Arthur Darby Nock, fac din gnosticism un fel de platonism „ieșit din matcă”, Bianchi e de părere că gnosticismul se află atît de aproape de platonism deoarece ambele Își au originea În speculațiile dualiste de felul celor Întrupate de orfism 23. Cu acesta din urmă, gnosticismul mai are În comun și ideea alegerii și consubtanțialității cu divinitatea, căci În mitul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
din gnosticism un fel de platonism „ieșit din matcă”, Bianchi e de părere că gnosticismul se află atît de aproape de platonism deoarece ambele Își au originea În speculațiile dualiste de felul celor Întrupate de orfism 23. Cu acesta din urmă, gnosticismul mai are În comun și ideea alegerii și consubtanțialității cu divinitatea, căci În mitul orfic omenirea ia naștere din cenușa Titanilor izbiți de fulgerul lui Zeus În chip de pedeapsă pentru deicidul comis și, În felul acesta, avem cu toții În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de pedeapsă pentru deicidul comis și, În felul acesta, avem cu toții În alcătuirea noastră fragmente din trupul lui Dionysos devorat de Titani. Cu toate că Bianchi a atras atenția În repetate rînduri că ar fi o simplificare excesivă să se atribuie derivarea gnosticismului din orfism, teoria sa privitoare la invarianți n-a reușit să ofere o explicație a situațiilor istorice concrete. Dacă gnosticismul nu derivă din orfism, atunci unde este legătura dintre ele? Dar legătura dintre gnosticism și platonism? În ciuda cunoașterii sale fără
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de Titani. Cu toate că Bianchi a atras atenția În repetate rînduri că ar fi o simplificare excesivă să se atribuie derivarea gnosticismului din orfism, teoria sa privitoare la invarianți n-a reușit să ofere o explicație a situațiilor istorice concrete. Dacă gnosticismul nu derivă din orfism, atunci unde este legătura dintre ele? Dar legătura dintre gnosticism și platonism? În ciuda cunoașterii sale fără egal a dualismului și a sistemului de trăsături distinctive care definesc speciile și subspeciile acestuia, Bianchi a continuat să privească
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
simplificare excesivă să se atribuie derivarea gnosticismului din orfism, teoria sa privitoare la invarianți n-a reușit să ofere o explicație a situațiilor istorice concrete. Dacă gnosticismul nu derivă din orfism, atunci unde este legătura dintre ele? Dar legătura dintre gnosticism și platonism? În ciuda cunoașterii sale fără egal a dualismului și a sistemului de trăsături distinctive care definesc speciile și subspeciile acestuia, Bianchi a continuat să privească relația dintre ele drept „istorică”, adică de ordin cronologic și nu de ordin pur
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
istorică”, adică de ordin cronologic și nu de ordin pur și simplu logic. Bianchi n-a considerat niciodată dualismul ca pe un „obiect ideal” și, În consecință, n-a acceptat că dimensiunea pe care o au În comun orfismul, platonismul, gnosticismul și curentele dualiste ale Occidentului este În primul rînd de ordin logic. În loc de a se naște una din alta, aceste concepții derivă toate dintr-o sursă comună: mintea omenească 24. 4. Dualismul occidental: o cronologie Sistemul dualismului intersectează totuși timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a Nordului Africii. Marcion era din Sinope, oraș din Asia Mică. Mani era persan și a predicat În Persia. Paulicienii au Înflorit În Mesopotamia, iar bogomilii În Bulgaria și pe teritoriul Bizanțului. Și totuși, cu excepția paulicienilor, toate aceste curente, de la gnosticism pînă la catharismul francez și italian, au avut un impact considerabil asupra istoriei Occidentului și au fost tratate drept erezii interne de către Biserica Apuseană 25. „Originea” gnosticismului este, practic, necunoscută, istoria Începuturilor sale este controversată, Însă pare probabilă o dată de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Bulgaria și pe teritoriul Bizanțului. Și totuși, cu excepția paulicienilor, toate aceste curente, de la gnosticism pînă la catharismul francez și italian, au avut un impact considerabil asupra istoriei Occidentului și au fost tratate drept erezii interne de către Biserica Apuseană 25. „Originea” gnosticismului este, practic, necunoscută, istoria Începuturilor sale este controversată, Însă pare probabilă o dată de naștere ulterioară anului 70, p. C., legată sau nu de distrugerea Templului din Ierusalim. Atunci trebuie situat „protognosticismul” (vezi, În continuare, capitolul 1.7). Marii gînditori gnostici
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pentru cultele siriene, circa douăzeci de mii de creștini și zece mii de adepți ai lui Mithra. Se presupune că numărul gnosticilor nu depășea cîteva sute, poate chiar mai puțin 27. Chiar dacă cifrele acestea sînt supoziții, rezultă că adevărata pondere a gnosticismului nu era una numerică, ci intelectuală. Prin anii 215-217, Origen pune mîna pe condei pentru a readuce În sînul Bisericii o oaie rătăcită - pe prietenul său, bogătașul Ambrozie din Alexandria, care dădea semne că Înclină spre gnoza valentiniană 28. Pe la mijlocul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În Egipt, la sfîrșitul secolului al IV-lea, după cum o dovedesc traducerile În limba coptă ale tratatelor lor originale; cele mai tîrzii, cum este Pistis Sophia, apar puternic influențate de maniheism. Nu se cunosc prea multe În legătură cu istoria socială a gnosticismului tîrziu. Este, cu toate acestea, probabil ca scrierile gnostice să fi circulat printre cenobiții asceți din primele mînăstiri creștine, fondate În Egipt, de către Pahomie, În a doua jumătate a secolului al III-lea. Îngroparea misteriosului vas de lut de la Nag
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
creștine, fondate În Egipt, de către Pahomie, În a doua jumătate a secolului al III-lea. Îngroparea misteriosului vas de lut de la Nag Hammadi, a cărui descoperire, În 1945, a deschis un capitol nou (și nici pe departe Încheiat) În studierea gnosticismului, s-ar putea explica prin enciclica energicului Patriarh al Alexandriei, Atanasie (mort la 373), prin care se interzicea, În anul 367, păstrarea cărților extracanonice. În cazul acesta, Înseamnă că scrierile de la Nag Hammadi erau proprietatea unui călugăr 30. Sistemul gnostic
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În 692 și 787, la cel de-al VII-lea Conciliu ecumenic de la Niceea 61. Ceva mai departe (În capitolul 9) vom lua În discuție origenismul, așa cum apare el În izvoarele ereziologice din ultima parte a secolului al IV-lea62. 5. Gnosticism În Orientul Mijlociu? Savantul german Heinz Halm este campionul teoriei asupra continuității dintre gnosticism și două tradiții șiite: cea a extremiștilor (ghul@2@t), apăruți În veacul al VIII-lea În Irak și reprezentați astăzi de nusairii sirieni, și cea a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Niceea 61. Ceva mai departe (În capitolul 9) vom lua În discuție origenismul, așa cum apare el În izvoarele ereziologice din ultima parte a secolului al IV-lea62. 5. Gnosticism În Orientul Mijlociu? Savantul german Heinz Halm este campionul teoriei asupra continuității dintre gnosticism și două tradiții șiite: cea a extremiștilor (ghul@2@t), apăruți În veacul al VIII-lea În Irak și reprezentați astăzi de nusairii sirieni, și cea a ismaeliților sau qarmaților (Irak, secolul al IX-lea), din care s-au desprins
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Analogiile pe care le descoperă Halm sînt mai degrabă superficiale și implică speculații esoterice asupra genezei, asupra literelor alfabetului, a syzygiilor (perechilor) de eoni cerești, a șirului de profeți și așa mai departe 64 - toate acestea fiind teme prezente În gnosticism (ca și În mistica iudaică), dar nu specific gnostice. Argumentul principal pe care Halm Îl aduce În favoarea tezei sale constă În pretinsele asemănări pe care le descoperă Între Demiurgul gnostic și Demiurgul din unele scrieri șiite sectare. De pildă, o
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
al doilea principiu, iar cerurile sînt, toate, create de Dumnezeu dintr-o substanță - culoarea roșie - provenită de la arhanghelul Azazil. Ne vedem obligați să conchidem că nici unul dintre paralelismele puse În evidență de Halm nu trimite spre o posibilă convergență Între gnosticism și doctrinele șiite, ca să nu mai vorbim de o posibilă derivare a celor din urmă din primul. Același lucru este valabil și pentru materialele nestudiate de Halm, cum ar fi, de pildă, cosmogonia sectei Ahl-i-haqq, care mai putea fi Încă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
controversatul punct de vedere al școlii germane de istorie a religiilor, susținut de un număr de specialiști moderni, conform căruia mandeismul ar reprezenta nu numai un amestec recent de motive religioase Împrumutate din toate direcțiile, ci și un exemplu de „gnosticism precreștin”, este absolut neverificabil. Chiar cele mai vechi straturi ale mandeismului, care nu sînt defel gnostice ci pur și simplu iudeo-creștine și baptiste, nu pot fi cu mult anterioare maniheismului. Din mandeism nu se poate deduce nimic legat de gnosticismul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
gnosticism precreștin”, este absolut neverificabil. Chiar cele mai vechi straturi ale mandeismului, care nu sînt defel gnostice ci pur și simplu iudeo-creștine și baptiste, nu pot fi cu mult anterioare maniheismului. Din mandeism nu se poate deduce nimic legat de gnosticismul timpuriu, cum ar fi originea, cronologia, mitologia acestuia. Adevărat, un anumit contact Între gnosticism și mandeism, În forma sa actuală, a avut loc la un moment dat, probabil după secolul al III-lea sau al IV-lea, ceea ce nu e
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
sînt defel gnostice ci pur și simplu iudeo-creștine și baptiste, nu pot fi cu mult anterioare maniheismului. Din mandeism nu se poate deduce nimic legat de gnosticismul timpuriu, cum ar fi originea, cronologia, mitologia acestuia. Adevărat, un anumit contact Între gnosticism și mandeism, În forma sa actuală, a avut loc la un moment dat, probabil după secolul al III-lea sau al IV-lea, ceea ce nu e cazul cînd e vorba de sectele șiite. Orice asemănări ar putea exista Între doctrinele
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În forma sa actuală, a avut loc la un moment dat, probabil după secolul al III-lea sau al IV-lea, ceea ce nu e cazul cînd e vorba de sectele șiite. Orice asemănări ar putea exista Între doctrinele șiite și gnosticism - și ele se dovedesc foarte palide - se datorează unor procese mentale similare, Însă pornind de data aceasta de la premise mult diferite. 6. Orient și Occident: o istorie comună? Dacă sînt corecte datele pe care ni le furnizează scriitorul bizantin Petru
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ei fug În Sicilia sau se pierd În Alpii piemontezi. După 1412 nu se mai vorbește despre ei79. Jean Duvernoy vede o legătură Între emigrarea catharilor spre Lombardia și apariția bruscă a faimoșilor bancheri lombarzi din secolul al XIV-lea80. 7. Gnosticism iudaic? Una dintre ideile preferate ale lui Gershom Scholem a fost aceea că mistica iudaică timpurie este o formă de gnosticism 81. Este evident că lucrurile nu stau așa: Înmulțirea numărului de Îngeri cerești, cuvinte-cheie și peceți sînt elemente pe
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
o legătură Între emigrarea catharilor spre Lombardia și apariția bruscă a faimoșilor bancheri lombarzi din secolul al XIV-lea80. 7. Gnosticism iudaic? Una dintre ideile preferate ale lui Gershom Scholem a fost aceea că mistica iudaică timpurie este o formă de gnosticism 81. Este evident că lucrurile nu stau așa: Înmulțirea numărului de Îngeri cerești, cuvinte-cheie și peceți sînt elemente pe care textele gnostice le au În comun cu mistica Merkaba, fără a fi totuși nici gnostice, nici iudaice. Este vorba de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
magice. Dacă am Încerca să-i căutăm „originile”, e probabil că nu vom reuși să ne apropiem de ele dincolo de derivatele egiptene tîrzii ale textelor Piramidei și Sarcofagului, cunoscute drept „Cartea morților”82. Din păcate, legătura dintre mistica iudaică și gnosticism a devenit una dintre renumitele idées fixes ale lui Scholem, ducîndu-l la inventarea unei „tradiții gnostice” care ar conduce, prin bogomilism și catharism, pînă la primii kabbaliști din Provența și la cartea Bahir din secolul al XI-lea, unde Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cel care a afirmat că numărul de locuri din cer, pentru Cei Drepți, este egal cu numărul de locuri lăsate libere de Îngerii căzuți. Calcule de acest fel erau curente În mediul bogomililor și al catharilor, nu Însă și În gnosticism. CÎt despre reîncarnare, aceasta este o idee atît de răspîndită, Încît o Împărtășește jumătate din populația globului. Nu e prea greu să intri În această jumătate fără a fi nici gnostic, nici hindus. Unii dintre gnostici intră În această categorie
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
figurate din veșnicie de către Înțelepciune și pe care l-a avut cîndva și Lucifer. Celălalt este un trup de Întuneric, după chipul spiritului acestei lumi, spiritul macrocosmosului”93. Böhme reprezintă o verigă importantă dintr-o teorie care vrea să aducă gnosticismul foarte aproape de noi. Vom examina aici numai acea parte din ea care se bazează pe continuitatea istorică (de rest ne vom ocupa În capitolul 11). Ernst Topitsch crede că, mai mult decît orice alt curent de gîndire din zorii modernității
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
gnostice” pînă la tînărul Hegel, Topitsch Îi atribuie un rol-cheie teozofului pietist Friedrich Christoph Oetinger (1702-1782; vezi capitolul 11)94. Dacă un filozof contemporan s-a inspirat puternic din vechea „Ideologie germană”, acela e cu siguranță Martin Heidegger. Discutarea presupusului gnosticism al lui Heidegger se va face spre sfîrșitul acestei cărți. Aici se Încheie scurta noastră cronologie a dualismului. Istoria dualismului nu formează În nici un fel obiectul prezentului studiu. Această cercetare se ocupă exclusiv de structurile mitice ale curentelor dualiste occidentale
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]