KorAP: Find »[drukola/base=gnosticism & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...7 8 9 ...23 >

556 matches

Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192

creștine, fondate În Egipt, de către Pahomie, În a doua jumătate a secolului al III-lea. Îngroparea misteriosului vas de lut de la Nag Hammadi, a cărui descoperire, În 1945, a deschis un capitol nou (și nici pe departe Încheiat) În studierea gnosticismului, s-ar putea explica prin enciclica energicului Patriarh al Alexandriei, Atanasie (mort la 373), prin care se interzicea, În anul 367, păstrarea cărților extracanonice. În cazul acesta, Înseamnă că scrierile de la Nag Hammadi erau proprietatea unui călugăr 30. Sistemul gnostic

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
În 692 și 787, la cel de-al VII-lea Conciliu ecumenic de la Niceea 61. Ceva mai departe (În capitolul 9) vom lua În discuție origenismul, așa cum apare el În izvoarele ereziologice din ultima parte a secolului al IV-lea62. 5. Gnosticism În Orientul Mijlociu? Savantul german Heinz Halm este campionul teoriei asupra continuității dintre gnosticism și două tradiții șiite: cea a extremiștilor (ghul@2@t), apăruți În veacul al VIII-lea În Irak și reprezentați astăzi de nusairii sirieni, și cea a

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
Niceea 61. Ceva mai departe (În capitolul 9) vom lua În discuție origenismul, așa cum apare el În izvoarele ereziologice din ultima parte a secolului al IV-lea62. 5. Gnosticism În Orientul Mijlociu? Savantul german Heinz Halm este campionul teoriei asupra continuității dintre gnosticism și două tradiții șiite: cea a extremiștilor (ghul@2@t), apăruți În veacul al VIII-lea În Irak și reprezentați astăzi de nusairii sirieni, și cea a ismaeliților sau qarmaților (Irak, secolul al IX-lea), din care s-au desprins

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
Analogiile pe care le descoperă Halm sînt mai degrabă superficiale și implică speculații esoterice asupra genezei, asupra literelor alfabetului, a syzygiilor (perechilor) de eoni cerești, a șirului de profeți și așa mai departe 64 - toate acestea fiind teme prezente În gnosticism (ca și În mistica iudaică), dar nu specific gnostice. Argumentul principal pe care Halm Îl aduce În favoarea tezei sale constă În pretinsele asemănări pe care le descoperă Între Demiurgul gnostic și Demiurgul din unele scrieri șiite sectare. De pildă, o

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
al doilea principiu, iar cerurile sînt, toate, create de Dumnezeu dintr-o substanță - culoarea roșie - provenită de la arhanghelul Azazil. Ne vedem obligați să conchidem că nici unul dintre paralelismele puse În evidență de Halm nu trimite spre o posibilă convergență Între gnosticism și doctrinele șiite, ca să nu mai vorbim de o posibilă derivare a celor din urmă din primul. Același lucru este valabil și pentru materialele nestudiate de Halm, cum ar fi, de pildă, cosmogonia sectei Ahl-i-haqq, care mai putea fi Încă

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
controversatul punct de vedere al școlii germane de istorie a religiilor, susținut de un număr de specialiști moderni, conform căruia mandeismul ar reprezenta nu numai un amestec recent de motive religioase Împrumutate din toate direcțiile, ci și un exemplu de „gnosticism precreștin”, este absolut neverificabil. Chiar cele mai vechi straturi ale mandeismului, care nu sînt defel gnostice ci pur și simplu iudeo-creștine și baptiste, nu pot fi cu mult anterioare maniheismului. Din mandeism nu se poate deduce nimic legat de gnosticismul

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
gnosticism precreștin”, este absolut neverificabil. Chiar cele mai vechi straturi ale mandeismului, care nu sînt defel gnostice ci pur și simplu iudeo-creștine și baptiste, nu pot fi cu mult anterioare maniheismului. Din mandeism nu se poate deduce nimic legat de gnosticismul timpuriu, cum ar fi originea, cronologia, mitologia acestuia. Adevărat, un anumit contact Între gnosticism și mandeism, În forma sa actuală, a avut loc la un moment dat, probabil după secolul al III-lea sau al IV-lea, ceea ce nu e

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
sînt defel gnostice ci pur și simplu iudeo-creștine și baptiste, nu pot fi cu mult anterioare maniheismului. Din mandeism nu se poate deduce nimic legat de gnosticismul timpuriu, cum ar fi originea, cronologia, mitologia acestuia. Adevărat, un anumit contact Între gnosticism și mandeism, În forma sa actuală, a avut loc la un moment dat, probabil după secolul al III-lea sau al IV-lea, ceea ce nu e cazul cînd e vorba de sectele șiite. Orice asemănări ar putea exista Între doctrinele

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
În forma sa actuală, a avut loc la un moment dat, probabil după secolul al III-lea sau al IV-lea, ceea ce nu e cazul cînd e vorba de sectele șiite. Orice asemănări ar putea exista Între doctrinele șiite și gnosticism - și ele se dovedesc foarte palide - se datorează unor procese mentale similare, Însă pornind de data aceasta de la premise mult diferite. 6. Orient și Occident: o istorie comună? Dacă sînt corecte datele pe care ni le furnizează scriitorul bizantin Petru

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
ei fug În Sicilia sau se pierd În Alpii piemontezi. După 1412 nu se mai vorbește despre ei79. Jean Duvernoy vede o legătură Între emigrarea catharilor spre Lombardia și apariția bruscă a faimoșilor bancheri lombarzi din secolul al XIV-lea80. 7. Gnosticism iudaic? Una dintre ideile preferate ale lui Gershom Scholem a fost aceea că mistica iudaică timpurie este o formă de gnosticism 81. Este evident că lucrurile nu stau așa: Înmulțirea numărului de Îngeri cerești, cuvinte-cheie și peceți sînt elemente pe

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
o legătură Între emigrarea catharilor spre Lombardia și apariția bruscă a faimoșilor bancheri lombarzi din secolul al XIV-lea80. 7. Gnosticism iudaic? Una dintre ideile preferate ale lui Gershom Scholem a fost aceea că mistica iudaică timpurie este o formă de gnosticism 81. Este evident că lucrurile nu stau așa: Înmulțirea numărului de Îngeri cerești, cuvinte-cheie și peceți sînt elemente pe care textele gnostice le au În comun cu mistica Merkaba, fără a fi totuși nici gnostice, nici iudaice. Este vorba de

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
magice. Dacă am Încerca să-i căutăm „originile”, e probabil că nu vom reuși să ne apropiem de ele dincolo de derivatele egiptene tîrzii ale textelor Piramidei și Sarcofagului, cunoscute drept „Cartea morților”82. Din păcate, legătura dintre mistica iudaică și gnosticism a devenit una dintre renumitele idées fixes ale lui Scholem, ducîndu-l la inventarea unei „tradiții gnostice” care ar conduce, prin bogomilism și catharism, pînă la primii kabbaliști din Provența și la cartea Bahir din secolul al XI-lea, unde Dumnezeu

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
cel care a afirmat că numărul de locuri din cer, pentru Cei Drepți, este egal cu numărul de locuri lăsate libere de Îngerii căzuți. Calcule de acest fel erau curente În mediul bogomililor și al catharilor, nu Însă și În gnosticism. CÎt despre reîncarnare, aceasta este o idee atît de răspîndită, Încît o Împărtășește jumătate din populația globului. Nu e prea greu să intri În această jumătate fără a fi nici gnostic, nici hindus. Unii dintre gnostici intră În această categorie

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
figurate din veșnicie de către Înțelepciune și pe care l-a avut cîndva și Lucifer. Celălalt este un trup de Întuneric, după chipul spiritului acestei lumi, spiritul macrocosmosului”93. Böhme reprezintă o verigă importantă dintr-o teorie care vrea să aducă gnosticismul foarte aproape de noi. Vom examina aici numai acea parte din ea care se bazează pe continuitatea istorică (de rest ne vom ocupa În capitolul 11). Ernst Topitsch crede că, mai mult decît orice alt curent de gîndire din zorii modernității

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
gnostice” pînă la tînărul Hegel, Topitsch Îi atribuie un rol-cheie teozofului pietist Friedrich Christoph Oetinger (1702-1782; vezi capitolul 11)94. Dacă un filozof contemporan s-a inspirat puternic din vechea „Ideologie germană”, acela e cu siguranță Martin Heidegger. Discutarea presupusului gnosticism al lui Heidegger se va face spre sfîrșitul acestei cărți. Aici se Încheie scurta noastră cronologie a dualismului. Istoria dualismului nu formează În nici un fel obiectul prezentului studiu. Această cercetare se ocupă exclusiv de structurile mitice ale curentelor dualiste occidentale

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
lui Heidegger se va face spre sfîrșitul acestei cărți. Aici se Încheie scurta noastră cronologie a dualismului. Istoria dualismului nu formează În nici un fel obiectul prezentului studiu. Această cercetare se ocupă exclusiv de structurile mitice ale curentelor dualiste occidentale, de la gnosticism la catharism, și de discuția cu privire la existența unui gnosticism modern. De fapt, chiar dezbaterea În jurul gnosticismului și al nihilismului modern aparține tot sistemului dualismului occidental și poate fi analizată ca o prelungire a acestuia; numai că a avut loc o

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
Aici se Încheie scurta noastră cronologie a dualismului. Istoria dualismului nu formează În nici un fel obiectul prezentului studiu. Această cercetare se ocupă exclusiv de structurile mitice ale curentelor dualiste occidentale, de la gnosticism la catharism, și de discuția cu privire la existența unui gnosticism modern. De fapt, chiar dezbaterea În jurul gnosticismului și al nihilismului modern aparține tot sistemului dualismului occidental și poate fi analizată ca o prelungire a acestuia; numai că a avut loc o inversare a polarității În regulile fundamentale de generare a

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
dualismului. Istoria dualismului nu formează În nici un fel obiectul prezentului studiu. Această cercetare se ocupă exclusiv de structurile mitice ale curentelor dualiste occidentale, de la gnosticism la catharism, și de discuția cu privire la existența unui gnosticism modern. De fapt, chiar dezbaterea În jurul gnosticismului și al nihilismului modern aparține tot sistemului dualismului occidental și poate fi analizată ca o prelungire a acestuia; numai că a avut loc o inversare a polarității În regulile fundamentale de generare a miturilor și stărilor de spirit nihiliste (a

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
analizată ca o prelungire a acestuia; numai că a avut loc o inversare a polarității În regulile fundamentale de generare a miturilor și stărilor de spirit nihiliste (a se vedea capitolul 11). Această inversare de polaritate explică principala diferență dintre gnosticism și nihilismul existențialist: cel dintîi este optimist În exces, cel de-al doilea peste măsură de pesimist. NOTE 1. Numeroase definiții ale dualismului sînt date În lucrările lui Ugo Bianchi, de la prima ediție a cărții sale clasice Il Dualismo religioso

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
L’Erma di Brettschneider, Roma, 1958 și pînă la articolul „Dualism” din The Encyclopedia of Religion, Macmillan, New York, 1987. Alte definiții se mai pot găsi În ediția a doua cărții lui Bianchi Dualismo (1983), În volumul său Selected Essays on Gnosticism, Dualism and Mysteriosophy, Brill, Leiden, 1978 și În Prometeo Orfeo Adamo: Tematiche religiose sul destino, il male, la salvezza, Ateneo & Bizzarri, Roma, 1976. 2. J.B. Russell, Dissent and Reform in the Early Middle Ages, Univ. of California Press, Berkeley, 1965

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
este, cred, punctul de vedere al unei Întregi generații de specialiști - În legătură cu reprezentanții recenți ai școlii germane Într-o serie de articole și de recenzii. Nu voi Împovăra cititorul cu detaliile acestei dezbateri. 13. Ugo Bianchi (ed.), The Origins of Gnosticism, Brill, Leiden, 1967. 14. Simone Pétrement, Le Dualisme chez Platon, les Gnostiques et les Manichéens, 1947; reprint, G. Monfort, Brionne, 1982. 15. Bianchi, Il Dualismo; Selected Essays. 16. Raffaele Pettazzoni, I Misteri: Saggio di una teoria storico-religiosa, Bologna, 1923. 17

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
opoziții binare, Bianchi a definit prin trăsături distinctive formele individuale de dualism, după cum urmează: Zoroastrismul: radical, eschatologic, procosmic; Orficii, Empedocle, Heraclit: radical, dialectic; Dualismul hindus (@2@tm@2@n versus m@2@y@2@): radical, dialectic; Platon: radical, dialectic, procosmic; Gnosticismul: moderat, eschatologic, anticosmic; Maniheismul: radical, anticosmic; Neoplatonismul: moderat, eschatologic, procosmic; Mandeismul: radical; Bogomilismul: moderat, eschatologic, anticosmic; Catharii (radicali): radical, anticosmic; Catharii (monarhieni): moderat, anticosmic. Unele trăsături n-au fost indicate, din lipsă de informații sau din lipsă de certitudine. 18

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
a suplimentat acest studiu printr-un articol, „Catharisme médiéval et bogomilisme”, din cartea sa Sur le Manichéisme et autres essais, Flammarion, Paris, 1979, pp. 395-427. Cea mai recentă cercetare biografică aparține Giuliei Sfameni Gasparro: „Sur l’histoire des influences du gnosticisme”, În B. Aland (ed.), Gnosis: Festschrift für Hans Jonas, Vandenhoeck & Ruprecht, Göttingen, 1979, pp. 316-350. Există și o tentativă, incompletă și neconcludentă, de a se compara Între ele mitologiile curentelor dualiste: Hans Söderberg, La Religion des Cathares, Uppsala, 1949. 26

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
vechile erezii. Într-un anume fel, este ceea ce au făcut și călugării bizantini, dar ei erau profesioniști. 78. Duvernoy, op.cit., pp. 216-217. 79. Vezi Arno Borst, Die Katharer, Stuttgart, 1953. 80. Duvernoy, op.cit., pp. 245-254. 81. Vezi G. Scholem, Jewish Gnosticism, Merkabah Mysticism and talmudic Tradition, JTS, New York, 1970. 82. Vezi cartea mea Out of this World: A History of Otherworldly and Out-of-Body Experiences, from Gilgames to Albert Einstein, Shambhala, Boston, 1991. 83. G. Scholem, Origins of the Kabbalah, ed. R.J.

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
Idem, p. 175. 90. Idem, p. 164. 91. idem, p. 174. 92. Idem, pp. 169-176. 93. Idem, p. 181. 94. Ernst Topitsch, „Marxismus und Gnosis”, În Sozialphilosophie zwischen Ideologie und Wissenschaft, Luchterhand, Neuwied-Berlin, 19662, pp. 261-296. Capitolul II MITURI DESPRE GNOSTICISM: O INTRODUCERE Gnosticismul a fost prima și cea mai puternică dintre Deconstrucții. Harold Bloom, Agon, 1982 Vreme de treizeci de ani a fost la modă să se Înceapă orice prezentare a gnosticismului cu povestirea plină de suspans a felului cum

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]