482 matches
-
Arborele Gnozei Mitologia gnostică de la creștinismul timpuriu la nihilismul modern Elogiu lui Ioan Culianu și Arborelui Gnozei „Dacă nar fi dispărut pe neașteptate dintre noi, Ioan Culianu ne-ar fi dăruit multe alte cărți deschizătoare de drumuri cum este cea de față. O capodoperă de erudiție.” Umberto ECO The Mind is its own place, and in it
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cei care le urmăresc activitatea. La Încheierea lecturii acestei cărți, unii ar putea obiecta că ea nu trece cu mult dincolo de metodologia structuralismului, În măsura În care se poate spune că principala ei realizare constă În a demonstra că ideile diverselor curente ale gnozelor dualiste - de la gnosticism la cathari, la poeții romantici și la filozofii ori biologii secolului douăzeci - au o coeziune În virtutea faptului că aparțin aceluiași sistem, generat de premise similare. Aceste curente de idei nu pot fi privite ca derivînd unul din
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
s-a făcut auzită, cu Iustin Martirul (mort În jur de 165) prima condamnare argumentată a gnosticismului (și a lui Marcion, considerat gnostic, ceea ce nu e adevărat). În jurul anilor 180-185, cînd și-a scris lunga sa Dezvăluire și răsturnare a Gnozei mincinoase (Elenchos kai anatrope tes pseudonymou gnoseos) ereziologul Irineu din Asia Mică, cel care ajunsese episcop de Lyon În provincia romană a Galiei (Franța de azi), gnosticii constituiau deja cel mai important motiv de Îngrijorare pentru curentul principal al creștinismului
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
echivoc ale mitului gnostic este, În acest fel, refuzată ca fiind redundantă, din moment ce oricare din transformările prin care trece mitul are, prin definiție, o origine cognitivă. O deplasare radicală a accentului de la „originile” dualismului occidental la sistemul În sine al gnozei a devenit necesară, iar cartea de față are intenția de a o efectua. Această perspectivă ne va ajuta să Înțelegem că prima verigă din lanțul dualismului occidental, gnosticismul, nu este o doctrină monolitică, ci doar un set de transformări aparținînd
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pînă În prezent. (Au fost remarcate și mai Înainte analogii Între aceste ocurențe, dar ele n-au fost toate studiate, pînă acum, În legătură una cu alta.) Înainte de a porni să conturăm mecanismul complex al sistemului a ceea ce vom numi gnozele dualiste ale Occidentului, ar trebui să ne oprim asupra unui exemplu ceva mai simplu, cu rolul atît de a arăta În mod explicit ce sînt obiectele ideale și de cîte feluri sînt ele, cît și de a ne pregăti pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
oprim asupra unui exemplu ceva mai simplu, cu rolul atît de a arăta În mod explicit ce sînt obiectele ideale și de cîte feluri sînt ele, cît și de a ne pregăti pentru o Înțelegere a apariției și a structurii Gnozei. Școala germană de istorie a religiilor (religionsgeschichtliche Schule) a postulat o origine timpurie, precreștină a gnosticismului. Astăzi s-a renunțat pe scară largă la această idee. Într-adevăr, sîntem martorii unui model de interacțiune complexă Între gnosticism și creștinismul timpuriu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
adevărata pondere a gnosticismului nu era una numerică, ci intelectuală. Prin anii 215-217, Origen pune mîna pe condei pentru a readuce În sînul Bisericii o oaie rătăcită - pe prietenul său, bogătașul Ambrozie din Alexandria, care dădea semne că Înclină spre gnoza valentiniană 28. Pe la mijlocul secolului al III-lea, Plotin adresează critici gnosticilor valentinieni prezenți În propria sa școală 29. Mai existau Încă gnostici În Egipt, la sfîrșitul secolului al IV-lea, după cum o dovedesc traducerile În limba coptă ale tratatelor lor
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
este doar o invenție a școlii germane. Chiar dacă acest lucru pare adevărat, tot atît de adevărat este și că un gnosticism ne-creștin, fie el și foarte tîrziu (pe la jumătatea secolului al III-lea?), a existat cu siguranță. CÎt despre gnoza pre-creștină, la capătul unei analize laborioase a tuturor dovezilor existente, Edwin M. Yamauchi conclude: „Un gnosticism cu o teologie, o cosmogonie, o antropologie și o soteriologie bine articulate nu poate fi clar identificat Înaintea erei creștine”6. Cu alte cuvinte
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
rămase moștenire de pe urma școlii germane de istorie a religiilor. Nu fără similitudini cu situația științei din secolul al XVII-lea, cercetarea asupra gnosticismului din prima jumătate a secolului nostru (cu excepția parțială a frumoasei analize existențialiste a lui Hans Jonas din Gnoza și spiritul Antichității tîrzii, volumul I, 1934) a fost dominată de două preocupări: 1. originile; 2. clasificarea. Un istoric al cercetărilor, pe care l-am Întreprins Într-o altă lucrare 7, nu intră În intențiile paginilor de-acum. Ne vom
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Această ipoteză l-a tentat mai Întîi pe Wilhelm Anz11 și a fost reluată, cîțiva ani mai tîrziu, de Wilhelm Bousset 12, ducînd la principala teorie a gnosticismului dezvoltată de Bousset În lucrarea sa creatoare de școală Principalele probleme ale Gnozei (1907)13, pe care se bazează cea mai mare parte a documentării lui Hans Jonas pentru nu mai puțin Însemnata sa Religie gnostică 14. Ideea lui Bousset că dualismul gnostic ar fi În Întregime de origine iraniană s-a transformat
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
justifică antagonismul vădit care Îi leagă și Îi desparte totodată pe cei doi Dumnezei ai gnosticismului. Căutarea originilor gnosticismului nu reprezintă singura preocupare a științei moderne. Nu mai departe de anii douăzeci s-a impus conștiința că adevăratele probleme ale gnozei nu sînt nici originea ei și nici clasificările. În anii 1924-1925, H.H. Schaeder putea, astfel, să scrie, criticîndu-l pe precedesorul său Wilhelm Bousset: „Cartea lui Bousset despre Problemele principale ale gnozei nu pune, de fapt, În lumină nici o astfel de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
douăzeci s-a impus conștiința că adevăratele probleme ale gnozei nu sînt nici originea ei și nici clasificările. În anii 1924-1925, H.H. Schaeder putea, astfel, să scrie, criticîndu-l pe precedesorul său Wilhelm Bousset: „Cartea lui Bousset despre Problemele principale ale gnozei nu pune, de fapt, În lumină nici o astfel de «problemă»; nu se ocupă deloc de «probleme», ci de cîteva tradiții și simboluri mai mult sau mai puțin fortuite, care constituie expresia imaginară a acestor probleme. N-ar trebui să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
nu se ocupă deloc de «probleme», ci de cîteva tradiții și simboluri mai mult sau mai puțin fortuite, care constituie expresia imaginară a acestor probleme. N-ar trebui să fie intitulată Problemele principale, ci mai degrabă Elementele stilistice principale ale gnozei”26. O dată cu Hans Jonas (1934) se face prima tentativă de a defini esența gnosticismului prin invarianți. La Începutul anilor treizeci invarianții nu ajunseseră Încă la modă. Definirea fonemului În lingvistică drept „invariant” datează de la N.S. Trubețkoi (1939) și a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
gnosticism. 3. Alegerea Sophiei Numele Sophiei nu este menționat de ereziologi În legătură cu Simon Magul, Însă o formă primitivă a mitului Îi este atribuită lui Simon de către Irineu 8. Conform surselor ereziologice, mitul Sophiei, ocupînd un loc de prim rang În gnoza valentiniană, se regăsește și la barbelognostici 9, precum și În sistemul ofiților lui Irineu 10. În plus, În Cartea lui Baruh a lui Iustin Gnosticul ni se oferă o variantă independentă 11. Se cunoaște de multă vreme că rezumatul făcut de către
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
asupra lumii (atribuită de el doar gnosticismului, dar care este, de fapt, platonică În general) are cumva o „rădăcină existențială”; derivă ea oare dintr-o „experiență a lumii”? Aici răspunsul nostru diferă categoric de cel al marilor interpreți existențialiști ai Gnozei. Platonismul este un sistem de gîndire care pleacă de la premise simple. O dată ce asemenea premise intră În acțiune, sistemul continuă să producă soluții care nu cer nici o „experiență a lumii” prealabilă pentru a fi susținute și chiar apărate pînă la moarte
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
etern preexistentul Coran”. 2. Asupra originii platonice a acestei opoziții, vezi În special remarcabila carte a lui Hans Joachim Krämer, Der Ursprung der Geistmetaphysik: Untersuchungen zur Geschichte des Platonismus zwischen Platon und Plotin, Scippers, Amsterdam, 1964, pp. 223-264. Krämer tratează gnoza ca pe un fenomen aparținînd istoriei platonismului, În care se pot detecta „abgesunkenes philosophisches Lehrgut altakademischer Herkunft in charakteristischer Gestaltverfremdung” (p. 253). Teza sa stă În picioare. Din păcate, cea mai mare parte a documentației lui Krämer cu privire la gnosticism provine
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
amăgit”) drept mărturisirea Evei că Șarpele a violat-o152. 9. Demiurgul pocăit Căința Demiurgului și punerea lui În slujba Pleromei reprezintă constante ale tradiției valentiniene conciliatoare. Opinia cea mai răspîndită printre specialiști este că valentinismul ar fi o formă „intelectuală” de gnoză, În opoziție cu gnoza „vulgară”; și că anterioară este gnoza „vulgară”, deoarece demonstrează un dispreț radical față de Demiurg, identificat cu Dumnezeul inferior al Vechiului Testament. De fapt, nu există nici o „gnoză vulgară”, Însă există destulă Învățătură vulgară. În cronologiile alcătuite
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
că Șarpele a violat-o152. 9. Demiurgul pocăit Căința Demiurgului și punerea lui În slujba Pleromei reprezintă constante ale tradiției valentiniene conciliatoare. Opinia cea mai răspîndită printre specialiști este că valentinismul ar fi o formă „intelectuală” de gnoză, În opoziție cu gnoza „vulgară”; și că anterioară este gnoza „vulgară”, deoarece demonstrează un dispreț radical față de Demiurg, identificat cu Dumnezeul inferior al Vechiului Testament. De fapt, nu există nici o „gnoză vulgară”, Însă există destulă Învățătură vulgară. În cronologiile alcătuite de ereziologi - singurele de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pocăit Căința Demiurgului și punerea lui În slujba Pleromei reprezintă constante ale tradiției valentiniene conciliatoare. Opinia cea mai răspîndită printre specialiști este că valentinismul ar fi o formă „intelectuală” de gnoză, În opoziție cu gnoza „vulgară”; și că anterioară este gnoza „vulgară”, deoarece demonstrează un dispreț radical față de Demiurg, identificat cu Dumnezeul inferior al Vechiului Testament. De fapt, nu există nici o „gnoză vulgară”, Însă există destulă Învățătură vulgară. În cronologiile alcătuite de ereziologi - singurele de care dispunem, din păcate - nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
este că valentinismul ar fi o formă „intelectuală” de gnoză, În opoziție cu gnoza „vulgară”; și că anterioară este gnoza „vulgară”, deoarece demonstrează un dispreț radical față de Demiurg, identificat cu Dumnezeul inferior al Vechiului Testament. De fapt, nu există nici o „gnoză vulgară”, Însă există destulă Învățătură vulgară. În cronologiile alcătuite de ereziologi - singurele de care dispunem, din păcate - nu se află nici un indiciu că poziția moderată valentiniană ar fi posterioară unei „faze acute” a gnozei radicale antiiudaice, și că ar deriva
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Testament. De fapt, nu există nici o „gnoză vulgară”, Însă există destulă Învățătură vulgară. În cronologiile alcătuite de ereziologi - singurele de care dispunem, din păcate - nu se află nici un indiciu că poziția moderată valentiniană ar fi posterioară unei „faze acute” a gnozei radicale antiiudaice, și că ar deriva dintr-aceasta. Istoricul care intenționează să se ferească de răspunsuri neverificabile la problemele insolubile se vede obligat să recunoască existența unor numeroase transformări ale gnozei, care pot fi abordate drept serie de fenomene simultane
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
moderată valentiniană ar fi posterioară unei „faze acute” a gnozei radicale antiiudaice, și că ar deriva dintr-aceasta. Istoricul care intenționează să se ferească de răspunsuri neverificabile la problemele insolubile se vede obligat să recunoască existența unor numeroase transformări ale gnozei, care pot fi abordate drept serie de fenomene simultane. Dedublarea Demiurgului Într-o putere „de(din) dreapta” și o putere „de(din) stînga” este un alt procedeu utilizat În texte de tipuri diferite (valentiniene sau nu) pentru a-l absolvi
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
precum și alți trei arhangheli. Curtea lui Sabaot, ascunsă Într-un nor luminos, Îi conține pe cei șaptezeci și doi de Îngeri ai neamurilor de pe pămînt 154. La stînga lui stă Zoe, la dreapta - Isus Cristos, iar Sophia se află ascunsă În norul gnozei, În așa fel Încît Sabaot e În dreapta ei și Ialdabaot În stînga. Din nou invidios pe Sabaot, Ialdabaot zămislește Moartea androgină, care generează, la rîndul ei, șapte fii: Invidia, MÎnia, Plînsul, Suspinele, Jalea, Lamentațiile și Gemetele, Împreună cu partenerele lor feminine
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cît și Valentin au fost locuitori ai Alexandriei; la fel și gnosticul creștin Clement și marele platonician Origen din secolul următor, care mai numea Încă Logosul - Sophia, cum făcea cu două secole Înainte Filon din Alexandria. CÎt despre existența unei „gnoze vulgare”, să lăsăm pe seama Învățăturii vulgare dovedirea sau infirmarea ei. Gnoza de care putem lua cunoștință, chiar deformată grav de ereziologi vulgari sau, lucru poate și mai grav, de traducători egipteni, este, În Întregimea ei, Înalt intelectuală. 18. „Dualism” gnostic
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
gnosticul creștin Clement și marele platonician Origen din secolul următor, care mai numea Încă Logosul - Sophia, cum făcea cu două secole Înainte Filon din Alexandria. CÎt despre existența unei „gnoze vulgare”, să lăsăm pe seama Învățăturii vulgare dovedirea sau infirmarea ei. Gnoza de care putem lua cunoștință, chiar deformată grav de ereziologi vulgari sau, lucru poate și mai grav, de traducători egipteni, este, În Întregimea ei, Înalt intelectuală. 18. „Dualism” gnostic? În ce măsură oare ipoteza generativă explică faptul că gnosticii erau exegeți platonicieni
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]