242 matches
-
formarea structurilor destinate să asigure protejarea informației genetice, motilitatea și suportul energetic al spermatozoizilor. La specia umană spermatogeneza durează 74 +/ 4 zile. Din perioada fetală și până la pubertate, numărul de spermatogonii crește de la 300. 000 la 600 milioane pentru fiecare gonadă. 2. Evoluția spermatocitelor primare prin prima meioză către spermatocite secundare haploide (N cromosomi) și apoi prin a doua meioză către spermatide. Fiecare spermatogonie poate da potențial 64 de spermatide, dar jumătate din materialul spermatic se pierde inevitabil în timpul meiozei. 3
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
feminizare testiculară completă) se caracterizează la naștere prin fenotip feminin fără ambiguități. Identitatea de gen este feminină. La pubertate, testosteronul testicular nu este activ datorită absenței complete a receptorului specific, în vreme ce receptorul estrogenic este funcțional și permite estradiolului secretat de gonadă să producă feminizarea completă a fenotipului cu dezvoltarea sânilor, dar cu absența pilozității sexual dependente și amenoree primară. Uneori testiculul poate fi decelat la nivelul unei labii. Diagnosticul se stabilește prin investigare citogenetică (cariotip 46 XY) la un caz suspectat
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
poate fi decelat la nivelul unei labii. Diagnosticul se stabilește prin investigare citogenetică (cariotip 46 XY) la un caz suspectat pe baze clinice. Conduita terapeutică presupune lăsarea testiculului in situ până la desăvârșirea femininzării (18 ani), după care se practică rezecția gonadei, care are un apreciabil risc de malignizare. Subiectul este supus ulterior unui tratament de substituție cu estrogeni și progesteron în formula ciclică sau combinată. Sindromul de insensibilitate parțială la androgeni (feminizare testiculară incompletă) se caracterizează prin ambiguitate genitală: clitoromegalie, fuziune
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
zile, situația se numește oligomenoree, iar când durează peste 7 zile, polimenoree. Temenul de hipermenoree definește fluxul menstrual foarte abundent, acela de hipomenoree fluxul prea redus, iar acela de dismenoree durerea asociată menstruației. Există diferite modalități de explorare a disfuncțiilor gonadei feminine, adaptate în funcție de datele clinice, simptomele asociate, disponibilitățile tehnice, financiare și de timp. Când amenoreea este primară, datele clinice pot orienta spre următoarele eventualități: amenoree primară, absența dezvoltării caracterelor sexuale secundare: cu talie mică și malformații: sindrom Turner și variante
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
pentru brațul scurt al cromosomului X și variante 45X/46XY (cu intersexualitate). Importantă este absența genelor care determină și mențin viabilitatea ovarului din zona pericentrică a brațului scurt al cromosomului X. Absența acestora nu împiedică dezvoltarea prenatală a ovarului, dar gonada involuează prenatal, transformându-se într-un rudiment fibros, fără foliculi (streak gonadă). Absența foliculilor este responsabilă de absența dezvoltării caracterelor sexuale secundare și amenoree primară. în cazurile cu linii 46XX, absența foliculilor nu este constantă, raportându-se menstre și chiar
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
Importantă este absența genelor care determină și mențin viabilitatea ovarului din zona pericentrică a brațului scurt al cromosomului X. Absența acestora nu împiedică dezvoltarea prenatală a ovarului, dar gonada involuează prenatal, transformându-se într-un rudiment fibros, fără foliculi (streak gonadă). Absența foliculilor este responsabilă de absența dezvoltării caracterelor sexuale secundare și amenoree primară. în cazurile cu linii 46XX, absența foliculilor nu este constantă, raportându-se menstre și chiar sarcini. Aspectul clinic al sindromului Turner Varianta clasică 45X a sindromului se
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
infertilității feminine). PUBERTATEA Pubertatea este stadiul dezvoltării umane în care se produce maturizarea sexuală și achiziționarea fertilității. în această perioadă, ca rezultat al funcției axului hipotalamus-hipofiză-gonadă și creșterii producției de steroizi, se produc: puseul de creștere pubertară; dezvoltarea completă a gonadelor, organelor genitale externe și interne, cu posibilitatea fertilității; dezvoltarea caracterelor sexuale secundare; modificări psihologice și comportamentale fundamentale. Debutul pubertății este influențat de factori genetici și nutriționali. Factorii nutriționali sunt responsabili de apariția mai precoce a pubertății la fetițele supraponderale sau
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
în toată perioada reproductivă. 2. Mecanismul inhibitor steroid-independent (mecanismul inhibitor intrinsec al sistemului nervos central) este situat la nivelul sistemului nervos central și este principalul mecanism care inhibă declanșarea pubertății între 4-11 ani. Acest mecanism, care funcționează independent de prezența gonadei, inclusiv la copii agonadici, își exercită acțiunea prin intermediul inhibiției centrului hipotalamic care reprezintă generatorul de pulsuri de GnRH. Mecanismul inhibitor intrinsec implică o dominanță la nivelul hipotalamusului a sistemelor peptidergice care inhibă secreția de GnRH, acidul gamma-amino-butiric (GABA), acidul N-metil-D-aspartic
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
pragului sensibilității sistemului hipotalamo-hipofizar la steroizii gonadali; creșterea amplitudinii și frecvenței pulsurilor de GnRH, care apare mai ales în timpul somnului; amplificarea sensibilității celulelor gonadotrope hipofizare la GnRH (prin dezvoltarea de receptori specifici); creșterea secreției de FSH și LH; creșterea sensibilității gonadei la stimuli gonadotropi prin dezvoltarea de receptori specifici; creșterea secreției de steroizi gonadici. Odată cu progresiunea pubertății, mecanismele de control se stabilesc pe noi coordonate, permițând achiziționarea unui model secretor de tip adult al sistemului hipotalamus-hipofiză-gonadă, care se corelează cu următoarele
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
consens cu sexul genetic și gonadic al subiectului). 2. Falsa pubertate precoce, gonadotrofin (GnRH) independentă (pseudo-pubertatea precoce): maturația sexuală nu se realizează prin activarea axului hipotalamus-hipofiză-gonadă, ci este determinată fie de steroizi proveniți prin alte mecanisme o activare independentă a gonadei , fie de steroizi sexuali de proveniență extragonadală. Pseudo-pubertatea precoce poate fi: 2. a. izosexuală, derulată în sensul sexului genetic și gonadic al subiectului 2. b. heterosexuală, în sensul că pubertatea produce sexualizarea subiectului în sens opus sexului său genetic (feminizare
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
toate situațiile de mai sus, se observă câteva sectoare ale organizării și dinamicii psihofiziologice direct implicate în actul de intersexualitate, și anume: aă viața psihică: sfera emoțional-afectivă, caracterul, temperamentul, imaginea de sine etc.; bă sfera sexualității: dezvoltarea organelor genitale, dezvoltarea gonadelor și implicit a secreției interne hormonale, caracterele sexuale secundare etc.; că sfera psihosexuală: interesul pentru sexul opus sau pentru partenerii de același sex, scăderea libidoului și dezinteres pentru activitatea sexuală, identitate psihosexuală incertă etc.; Tipurile intersexuale Deși tipurile intersexuale constituie
[Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
de specialiști sunt următoarele; hermafroditismul și pseudohermafroditismul; criptorhidia și hipospadiasul; ginecomastia; virilizarea și feminizarea; homosexualitatea. Le vom analiza pe fiecare în cele ce urmează. l. Hermafroditismul și pseudohermafroditismul Hermafroditismul este o formă de intersexualitate caracterizată prin coexistența în structura aceleiași gonade atât a țesutului ovarian, cât și a țesutului testicular. Este cazul cunoscut de „ovar virilizant”. Această anomalie genetică antrenează și o modificare corespunzătoare a organelor sexuale, precum și a caracterelor sexuale secundare și, în final, modificarea comportamentului și a personalității individului
[Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
a țesutului testicular. Este cazul cunoscut de „ovar virilizant”. Această anomalie genetică antrenează și o modificare corespunzătoare a organelor sexuale, precum și a caracterelor sexuale secundare și, în final, modificarea comportamentului și a personalității individului. Pseudohermafroditismul se caracterizează prin faptul că gonadele au, într-o mare măsură, o aparență monosexuală în contrast cu aspectul bisexual al individului respectiv. Acest aspect îl diferențiază de hermafroditism, la care structura bisexuală a gonadelor este evidentă. În cazul pseudohermafroditismului avem de-a face cu persoane cu aspect feminin
[Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
în final, modificarea comportamentului și a personalității individului. Pseudohermafroditismul se caracterizează prin faptul că gonadele au, într-o mare măsură, o aparență monosexuală în contrast cu aspectul bisexual al individului respectiv. Acest aspect îl diferențiază de hermafroditism, la care structura bisexuală a gonadelor este evidentă. În cazul pseudohermafroditismului avem de-a face cu persoane cu aspect feminin, dar cu testicule sau cu persoane de aspect masculin, dar cu ovare. Sunt semnalate situații în care, după o anumită perioadă de evoluție biologică, pseudohermafroditismul se
[Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
franceză zece ani mai târziu 134. Cei care aveau îngăduința de a primi cărți prin poștă sau beneficiau de posibilitatea de a le aduce în bibliotecile de specialitate știau de ea. Mai puteau afla că la amfibiene larvele au o gonadă nediferențiată, compusă din două părți: zona centrală dădea prin dezvoltare testicolele, zona numită "cortex" ajungea să devină ovare, deci capabile de pontă (Stoller, 23). Psihocrații urmărind viața larvară Froggistan nu aveau deci prea multe probleme, trebuiau doar să dirijeze procesul
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
produc modificări histologice). Iradirea produce creșterea sau micșorarea secreției hormonilor specifici iar oprirea totală a eliberării de hormoni se produce la doze foarte mari. In schimb, glandele suprarenale sunt sensibile la acțiunea radiațiilor ionizante. O radiosensibilitate foarte mare o au gonadele, atât cele masculine cât și cele feminine. La om iradierea cu circa 600 R duce la încetarea activității endocrine și sterilitate. La animale la doze de 200-800 R după câteva zile dispar spermatozoizii. Ovarele animalelor iradiate prezintă degenerescențe celulare și
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
primară. Rezultatul chirurgiei: - fără restanță macroscopică; - cu restanțe < 5 mm; < 2 cm, pelvin sau abdominal, >2 cm sau inoperabil. RADIOTERAPIA EXTERĂ Indicații reduse: - boală localizată inoperabilă persistentă după chimioterapie; - restanțe sub 2 cm; Carcinomul mucinos este radiorezistent. Tumorile germinale și gonadele stromaie sunt sensibile. Tehnică: - open-field pelviabdominal: 26-28 Gy pe întreg abdomenul și 45-50 Gy pelvis, cu protecția rinichilor la 15 Gy și ficatului la 20 Gy; - moving-strip. Radioizotopi intraperitoneal: P32 în doză de 7-10 mCi. Chimioterapie: 1. Compușii de platinum
Radio-oncologia cancerului genital feminin by Bild E. () [Corola-publishinghouse/Science/91719_a_92366]
-
se află vechiul „motiv al creării artificiale a omului” - homunculus. Acest experiment din laboratoarele alchimiștilor prefigurează și cuprinde ideea multor „experimente” ale medicinei moderne. Nu vom face decât să le enumerăm pe cele mai importante și mai cunoscute: grefele de gonade pentru întinerire (S. Voronoff), cultura de țesuturi (A. Carell), codul genetic (J. Monod), fecundarea in vitro, clonarea etc. Aceste cercetări experimentale interesante și îndrăznețe, de o incontestabilă valoare pentru progresul dezvoltării științei, au însă în centrul lor o anumită „motivație
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
a caror funcție este posibilă la nivelul celulei. Împreună cu sistemul nervos, sistemul endocrin joacă un rol esențial în mentinearea homeostaziei, în desfășurarea normală a proceselor de creștere, nutriție și reproducere a organismului uman. Glandele endocrine sunt: hipofiza, tiroidă, paratiroidele, suprarenalele, gonadele (ovarele și testiculele), pancreasul endocrin, epifiza, timusul. Deși structura și originea lor este diferită actiuneaza în strânsă interrelație. Parenchimul glandelor este format din: cordoane de celule aflate în strânsă corelație cu: bogată rețea de capilare sanguine (adenohipofiza, paratiroidele, corticosuprarenalele); vezicule
Bolile pe înțelesul tuturor by Maria Onica () [Corola-publishinghouse/Science/456_a_764]
-
care secretă hormonii glucocortizoizi) și zona reticulata, care secretă estrogeni și androgeni. zona centrală sau medulara formează medulosuprarenala, care secretă adrenalină și noradrenalina, hormoni cunoscuți și sub denumirea de catecolamine. Disfuncția glandelor suprarenale determina un numar variat de boli. Fiziologic gonadele au și rol de glande cu secreție internă prin producerea de hormoni numiți hormoni sexuali, pe lîngă cea de reproducere. În perioada de creștere și dezvoltare acest efect este mai puțin evident dar devine foarte pregnat în jurul virstei de 1o-12
Bolile pe înțelesul tuturor by Maria Onica () [Corola-publishinghouse/Science/456_a_764]
-
funcția să principala de producere de ovule secretă și doi hormoni foliculina și luteina (progesteronul). Aparatul genital masculin este format din: testiculi, căi spermatice, glande anexe (prostată, veziculele seminale, si glandele bulbouretrale) care participă la formarea lichidului spermatic. Tulburările funcțiilor gonadelor sunt: hipogonadismul produs de insuficiență hormonală pubertatea precoce și hiperfoliculinismul produs de excesul de hormoni În categoria anomaliilor sexuale intra intersexualitatea. 130 131 132 Bolile hipofizei Bolile hipofizei sunt datorate excesului sau lipsei hormonilor hipofizari. Din prima categorie fac parte
Bolile pe înțelesul tuturor by Maria Onica () [Corola-publishinghouse/Science/456_a_764]
-
tahicardie, hipertensiune paroxistica. Diagnosticarea și tratarea bolii este în competența medicului specialist endocrinolog. Hipogonadismul Hipogonadismul este determinat de tulburări ale hormonilor tropi hipofizari de creștere, apare la ambele sexe și depinde de vîrsta apariției. 134 Cauzele sunt: lipsa congenitala a gonadelor îndepărtarea chirurgicală a gonadelor efectele unor boli că: scarlatina, febra tifoida, parotidita epidemica, sifilisul, carențe alimentare. Aparita la pubertate va duce la: închiderea cu intirziere a cartilajelor de creștere, membre lungi, cu o musculatură slabă, disproporții corporale. La fete determina
Bolile pe înțelesul tuturor by Maria Onica () [Corola-publishinghouse/Science/456_a_764]
-
și tratarea bolii este în competența medicului specialist endocrinolog. Hipogonadismul Hipogonadismul este determinat de tulburări ale hormonilor tropi hipofizari de creștere, apare la ambele sexe și depinde de vîrsta apariției. 134 Cauzele sunt: lipsa congenitala a gonadelor îndepărtarea chirurgicală a gonadelor efectele unor boli că: scarlatina, febra tifoida, parotidita epidemica, sifilisul, carențe alimentare. Aparita la pubertate va duce la: închiderea cu intirziere a cartilajelor de creștere, membre lungi, cu o musculatură slabă, disproporții corporale. La fete determina ne apariția menstruației, sâni
Bolile pe înțelesul tuturor by Maria Onica () [Corola-publishinghouse/Science/456_a_764]
-
Spermă (gr. σπέρμα, spérma, „sămânță“, de la verbul σπείρειν, speírein „a însămânța“) este un fluid organic, cunoscut de asemenea și sub denumirea de lichid seminal, care poate să conțină spermatozoizi. Este secretata de gonade și alte organe sexuale ale unor masculi sau hermafrodiți și pot fertiliza ovulele femelelor. La oameni, lichidul seminal conține câteva elemente alături de spermatozoizi: proteolitic și alte enzime precum și fructoza sunt elemente ale spermei care constituie mediul de supraviețuire al spermatozoizilor
Spermă () [Corola-website/Science/309019_a_310348]
-
medii, așa cum un copac trăiește-n aer și-n pământ, crengile fiindu-i rădăcini aeriene, iar rădăcinile - crengi subterane. Simetria bilaterală a organismului nostru, căci avem două brațe, două picioare, două emisfere cerebrale, doi ochi, doi plămâni, doi rinichi, două gonade, umbrește de obicei mai subtila simetrie sus-jos, mai înaltă totuși și mai adevărată. Căci diafragma, asemeni unui zid între două regate, împarte corpul nostru în două zone cu polarități opuse. Peste diafragmă domină semnele de aer și foc, iar dedesubt
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]