2,506 matches
-
autorității, n-a fost depășită decât de oroarea ce se citea pe chipul crainicei. Asemeni anticelor bocitoare, frumoasa femeie își smulgea smocuri de păr, își dădea pumni în piept, lacrimi de sânge îi picurau din ochi, țipetele ei ritualice au gonit motanul de pe calorifer, sub pat. Câinele de stână, din fundul curții, începu să urle, luna intră în nori. Acei aleși ai sorții, la dispoziția oricărui post de televiziune ce se respectă, mai adesea în număr impar și care, în virtutea unei
Aveți ceva împotrivă? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8903_a_10228]
-
Realizând că nu pot păstra nimic în loc. Și nu înțeleg acum, de ce vrei să cedezi Văzând cum arunci cu apă peste viul foc... Încă nu îmi dau seama de greșeala ce ai văzut-o Care te-a împins să mă gonești din acel colț stingher. Nu mi-ai arătat că era pasiune dar am simțit-o; Acum am ajuns să nu mai știu ce vreau, ce să ofer... De la incertitudine ai ajuns repede la nepăsare Și sper să nu fi uitat
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
Recreația mare, 1978), care poate avea sensul "a scuipa", dar și, contextual, "a lovi". De la elementul lexical principal al locuțiunilor s-a format și un verb: a flitui "a ironiza", "a alunga", "a scuipa" (Croitoru-Bobârniche), "a mustra, a dojeni", "a goni, a alunga" (Volceanov). Expresia colocvială a da cu flit este foarte des folosită în stilul publicistic actual; toate exemplele care urmează sînt titluri jurnalistice: "Bucur îi dă cu flit latifundiarului din Pipera: "Nu plec de la Buzău!" (Gardianul, 11.12.2007
Flit și zacherlină by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8987_a_10312]
-
păstrîndu-i imaginea inalterată în suflet, Asachi nu numai că n-a uitat niciodată sejurul italian, dar, cu trecerea anilor, l-a amplificat, ridicîndu-l la proporții mítice. Pentru el, acea țară a luat forma Paradisului pierdut, din care omul a fost gonit. Nu s-a mai întors în Italia poate și pentru a păstra neschimbată imaginea ei dintîi. Pe parcursul lungii sale vieți trăite la Iași, în Nordul brumoasei Moldove, în frigul și ceața iernii, amintirea țării din Sud trebuie să fi acționat
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
nemișcați, cu figuri cadaverice, în fața televizoarelor. Ei rămân astfel nu pentru că programul ar fi atrăgător, ci pentru că îndeplinește funcția unui drog. Televiziunea ideală este aceea care îi cheamă pe oameni în întunericul ei magic și care, în același timp, îi gonește afară, în lumina matinală a acțiunii.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9283_a_10608]
-
cuibar. Lângă stup, un roi, Pe povârniș multe oi. Un purcel sub un copac Fluturași pe flori de mac, În gutui un cocoșel Lângă poartă un vițel. PE ARIPI DE PRIMĂVARĂ Primăvară, primăvară Aduci bucurie-n țară Înverzești câmpiile Și gonești vânturile. Înflorești copacii goi Și-aduci cucul în zăvoi. Limpezești izvoarele Și se-ntorc cocoarele. Vine rândunica-n țară Pe aripi de primăvară. Duduie tractoarele Ce ară ogoarele.
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
Cel dintâi este Câmpulung, în ținutul Sucevei, împresurat de piscurile unor munți foarte înalți. Acest ținut are cam 15 sate, toate cu obiceiurile și judecățile lor deosebite. Uneori primesc și doi vornici trimiși de la domnie; însă de multe ori îi gonesc afară din ținut, la câmpie, când aceștia întărâtă cugetele locuitorilor și se bizuie pe întăriturile ce le-a dat lor firea. Nu se pricep la meșteșugul lucrării pământului cu sapa, fiindcă în munții lor nu au defel țarini; toată munca
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
ale judicioasei folosiri a spațiilor albe. De orice fel, risc să presupun, de la cele tipografice până la cele ale globulelor din sânge. Microscopice, și una, și cealaltă, pentru că aceasta e scara la care Vlad Moldovan își instrumentează vocea. Dacă și-ar goni animalele de pradă din texte și dacă ar înlocui gamele majore care sparg timpanele câtorva poeme realmente frumoase, am avea, în Blank, cea mai intransigentă formă de minimalism din poezia ultimilor ani. Iar aceasta fără a apela, comod, la deliciile
Vara patriarhilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8179_a_9504]
-
nu te așteaptă pe dumneata..." Nefericitul ofițer, împăcat deja cu ideea eșecului, ordonă la întîmplare: "- Cavaleria înainte... Artileria lîngă oi, pe dealul din dreapta... Infanteria înapoi..." Manevra este executată, iar peste puțin în preajma căpitanului se ivește un cioban, căruia artileria îi gonise oile la vale: "- Mută antileria pe dealul celalt, dinspre răsărit... ascultă-mă pe mine... am îmbătrînit pe locurile astea; cîți au trimes-o acolo unde ai trimis-o dumneata nu s-a mai făcut maiuri... am fost și la Crănicean
D-ale examenelor by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9646_a_10971]
-
mine ca într-o joacă, probabil datorită frigului ce intra pe fereastră și căldurii din sobă ce-și căuta loc afară (...) călare am pornit galop pe străzi și pe câmpul plin de zăpadă și cu cât mergeam mai departe el gonea mai lin și se ridica în zbor trecând prin locuri cu verdeață și pline de lumină. Dar de-abia atunci am simțit un miros de baltă stătută și am simțit în gură gustul apei de baltă clocită, de-abia atunci când
Oameni de piatră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9725_a_11050]
-
-ul, în forma în care îl cunoaștem noi azi, a apărut abia de vreo 150 de ani. Până atunci, buda se înfățișa privirii precum în bancurile cu olteni. Din doi pari. De unul te ții și cu unul încerci să gonești câinii. Nu era o instituție autonomă. Norbert Elias înțelegea civilizația drept o fugă a omului de propriul corp. O încercare de a-și ascunde corpul în tot felul de straturi, de învelișuri protectoare, haine, parfumuri care să camufleze, să curme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
de matematician a contabilului creionul și să-i 1 Cuvinte atribuite lui Charles-Maurice de Talleyrand-Périgord. pui în loc condeiul artistic al poetului. Ar fi o utopie! Așa că, însuflețit de aceste gânduri, care îi reînviară în întregime țelul râvnit și care îi goniră norii negri, ce îi întunecaseră lui sufletul, Osvald porni din nou, cu un avânt și mai puternic parcă, să scrie, căci această nobilă și mistuitoare îndeletnicire se dovedea a fi perfect croită pe firea lui înnăscută. Cu niciun chip nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
hol și mi-a cerut să-i Împrumut, pentru câteva minute, un creion. Avea prima oră geometria și venise mai devreme la școală, ca să se consulte cu o colegă asupra temei. Toate peșterile din lăuntrul meu se iluminară dintr-o dată, gonind beznele cuibărite acolo, și, pentru o clipă, am crezut că-mi pierd echilibrul, că mă lichefiez pe mozaicul rece, la picioarele ei. I-aș fi dat nu unul, ci o sută, o mie de creioane dac-aș fi avut. Dar
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Încercă să-i spună precipitat tot felul de cuvinte, silabisind mai mult, cu vocea sugrumată de o mare nemulțumire. Numai că, fără a mai rămâne să asculte, el se desprinse cu iuțeală din locul acela și, Întinzându-și gâtul Înainte, goni speriat la Întâmplare, nemaiuitându-se Înapoi. Alerga cu pumnii strânși, puțin șchiopătat, până când nu mai distinse niciun sunet din vacarmul acela tembel, care-l acaparase cu atâta violență. Ajunse În dreptul unor case furișate În umbră și se opri gâfâind asurzitor
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
disperarea. Am început să strig, să implor, să ameninț, să mă ascund. Degeaba. Guma îmi șterse trei degete. Mă zbăteam, dar ceva mă ținea țintuit în scaunul cu rotile. Singura scăpare era să ies din casă, din bloc, din oraș. Goneam pe străzi,împingând cu mâna rămasă scaunul mecanizat, uitasem total de baterii și de mecanism. Împingeam cu toată forța și nu mă uitam înapoi. Voi începe o altă viață în alt oraș, nu eram singurul handicapat din lume, puteam inventa
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
din apă, Încă zvârcolindu-se În Încercarea de a-și face un rost sau de a-și satisface o plăcere, Încă Învăluiți În stratul protector prin care Înotau cu doar o fracțiune de secundă În urmă, șoferi care nu demult goneau cu viteză pe o autostradă, părând invulnerabili În cochilia lor de tablă, directori de bancă subtilizați din miezul aurei de mânuitori ai banilor, coafeze care Încă aveau föhnurile În mâini și căutau cu degetele șuvițele pe care să le aranjeze
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mai puteau fi altfel decât personale, Fauvé oprise sirena și girofarul și renunțase la a chema Întăriri. Voia ori totul, ori nimic, să fie el cel care-o va zăgăzui sau o va pierde, iar pentru asta știa că va goni chiar și după ce ultimul strop de benzină se va evapora sau ultima fărâmă de cauciuc va fi așternută pe asfalt, se simțea capabil să Împingă bielele prin propria voință și să crape pământul cu jantele În căutarea ei. Toate trucurile
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În spate Îi flutura deja șalul de fum al avioanelor rănite. Un stejar bătrân, nu Fauvé, i-a dat Alfinei Îmbrățișarea finală și atunci natura s-a Îmbrăcat Într-o mantie de foc. În zăpăceala generală, mașina de poliție care gonea singură, Încălcând consemnul drastic al neînsuflețitelor de-a nu se urni cu de la sine putere În vecinătatea oamenilor, a trecut neobservată. Cei care au remarcat ciudățenia Îl vor fi considerat pe Fauvé drept un fel de „olandez zburător“, o iluzie
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
oră mai târziu, eram pe autostrada care ducea spre Napoli. Când m-am trezit, era dimineață. Anna conducea cu ochii mijiți din cauza soarelui ridicat la o suliță deasupra orizontului. Era obosită. Trecuserăm deja de Caserta. Pe lângă noi, În ambele sensuri, goneau mașini cu șoferi la volan. Capotele scânteiau vesel, oamenii se grăbeau, trași de resortul treburilor zilnice. — Ce s-a-ntâmplat? am Întrebat, ridicându-mi spătarul. Ce-i cu ăștia? Nu știu, a răspuns Anna, au apărut brusc, când a răsărit
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de o pârtie pe care schiasem cândva, o rână domoală a muntelui, unde schiurile Își trăiau propriile vieți. Sus, te simțeai stăpân, apoi, pe durata coborârii, vântul Îți sculpta alte trăsături, schiul stâng ți se rotea ca o elice, dreptul gonea ca un râu de munte, iar jos ajungeai un om diferit, cu alte amintiri. Așa era și Anette, o enigmă suflată În glazură albă, modificându-și relieful Într-un mod aproape insesizabil. Spre noapte, când zgomotele celor pe deplin mișcători
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
-i bustieră, un basc de pensionar mâncat de molii și cu moțul rupt, un șorț pătat de bucătăreasă, șalul mai lung decât Calea Lactee, o băsmăluță, o altă bustieră, un portjartier, o cizmă cu carâmbul rupt, inutil să vă spun că goneam ca un expres prin halte neluminate, incitat de acest puzzle intelectual, ce vrea să-mi transmită?, cine e ea?, de unde venim și Încotro ne ducem? La poalele unei scări În formă de melc, plutind Într-un nor de făină, mă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Experimentul tocmai asta urmărește: separarea noastră“, la care mama a Început să plângă și să-l acuze: „Tu ți-ai găsit pe alta!“ În ce mă privește, e inutil să mai spun că eram absolut Încântat de ideea de-a goni pe un circuit de curse cu o viteză apropiată de cea a luminii sau de-a mă vedea scăpat de gemenii W- și W+. Aceștia erau doi bosoni din vecini care se purtau de parc-ar fi fost singuri În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de piatră, smulse și Înlocuite cu o limbă de asfalt ridicată la rangul de șosea Întrucât căpătase un nou sens, al vitezei. Totuși, printr-o ciudată evoluție a lucrurilor, tocmai această nouă șosea cu patru benzi și cu mașinile ei gonind În ambele direcții ajutase la Întârzierea asaltului, după cum un fluviu pare-a fi lăsat de la Începuturi drept graniță naturală Între două state. Astfel, ambele armate, cea de piatră și lemn, cu pieptarele ciuruite de săgețile timpului, și cea a năvălitorilor
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cei mai atenți observatori ai plurietnicității transilvane: lui i se datorează o conturare a arhetipurilor etnice din Transilvania care a făcut epocă (românul - "de origine traco-slavo-romană, cioban", ungurul - "euro-asiat fino-ugric, vânător și războinic", germanul - "de origine germanică, țăran" și "țiganii", goniți în secolul al 14-lea de către ostașii lui Timur Lenk spre Europa de Sud-Est, denumiți astfel după grecescul thingano (pronunțat thigano - numele unei secte din Asia Mică). George Guțu observă că Erich Bergel nu pune în prim plan pitorescul și
Prezicători, aurari, lăutari...- "țiganii" în literaturile Europei Centrale și de Est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9187_a_10512]
-
și crudă; brutarul frămîntă din nou aluatul, la geam o copilă privește În zare, un bărbat taie lemne, mai Încolo, un altul meșterește ceva la un plug, să-l repare; pe mare, pescarul aruncă năvodul la pește, pe străzi prăfuite gonesc camioane; un soare enorm se ridică și crește În miros de grele miasme umane; acolo jos e-un tumult confuz și bizar, vorbesc mult și fac gesturi degeaba, aleargă-n zadar - spre ce, nu se știe; se-ntrec să ajungă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]