387 matches
-
de vreo zece ani se sfătuiesc sub mărul de peste douăzeci de ani. Nu le deslușesc vorbele, dar le văd mișcările... una slăbuță tare și una grăsuță bine ticluiesc un plan, cum să cucerească mărul... până la urmă o văd pe cea grăsuță că începe să se urce. În fiecare an am văzut fel de fel băieți mai mici sau mai mari, dar fetițe nu prea... și mă interesează deznodământul. Fetița mai durdulie ajunge la prima ramificație, se oprește îngândurată și încearcă să
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
mă interesează deznodământul. Fetița mai durdulie ajunge la prima ramificație, se oprește îngândurată și încearcă să se întindă după mere, ajunge vreo două, dar ei îi trebuie mai multe, strigă ceva către cea de jos, care îi aruncă coarda... cea grăsuță pocnește cu coarda merele mici și necoapte, mai cade câte unu, care nu e înfipt ca lumea în vârful crengii. Între timp cea slăbuță de jos ca să nu stea nici ea degeaba, începe să arunce cu mingea după fructe, dar
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
nu e înfipt ca lumea în vârful crengii. Între timp cea slăbuță de jos ca să nu stea nici ea degeaba, începe să arunce cu mingea după fructe, dar nu cade niciun măr. Explorarea mea continuă împreună cu cea a fetițelor, cea grăsuță nu se lasă și urcă tot mai sus pe pom, am emoții să nu cadă, mă vede, dar nu zice nimic, se bucură că nu intevin și nu-i interzic dijmuirea mărului. Anul trecut venea Ovidiu, un copil de clasa
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
sau săturat de năzdrăvăniile lui și au renunțat să-l mai ia în familie. În acest caz mi-ar fi milă de suflețelul lui. Sper că de data asta a nimerit la niște părinți mai preocupați și mai pricepuți! Fetița grăsuță, care a îndrăznit să se cațere în pom, după ce a încercat să dea cu coarda după mere fără vreun rezultat, a început din răsputeri să scutere creanga... și merele mici se rostogoleau unul după altul pe pământ... mă bucuram și
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
În dormitor și să cânte la clarinet În fața geamului. Acum, cu Desdemona mânându-l de la spate, veni jos s-o vadă pe Gaia Vasilakis. Tânăra stătea Între părinții ei, pe sofaua durdulie de culoare verde marin, ea Însăși o fată grăsuță, Îmbrăcată cu o rochie albă cu crinolină, tivită cu volane și cu mâneci bufante. Șosetele albe, scurte, aveau și ele volane. Îi aminteau lui Milton de mileul care acoperea coșul de gunoi din baie. ― Mamă, da’ știu că ai ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe lîngă ei. Bărbatul se uitase și el la ei și zîmbise. Ba chiar ai fi zis că voia să vină la comisar să dea mîna cu el. — Nu. Nu cred. Nu știu..., răspunse Maigret. Personajul era mic de statură, grăsuț, iar soția lui nu-l depășea În Înălțime, fiind și ea durdulie. De ce avea Maigret impresia că era belgiancă? Din cauza culorii deschise a tenului, a părului aproape blond și a ochilor albaștri bulbucați? Era cel puțin a cincea oară cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
de diabetici. Se străduia să ghicească povestea fiecăruia, să și-i imagineze În viața lor normală și, uneori, o Îndemna și pe soția lui să ia parte la această distracție. Cei doi, pe care Îi numeau „caraghioșii”, Îi fascinau; bărbatul grăsuț, parcă tot timpul pe punctul de a veni să dea mîna cu el, și soțioara lui care semăna cu o bomboană. Cu ce se ocupau? Îl recunoscuseră pe comisar după fotografia din ziare? Aici prea puțini Îl recunoșteau, mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
ați mai telefonat? — Am simțit că mă urmărește cineva. Ați văzut ceva? — Ceva mișca În spatele unui copac. În același timp, mi-am spus că era inutil. — De ce? Nu răspunse. Își ținea mâinile pe genunchi, cu palmele În jos; niște mâini grăsuțe, albe și Îngrijite. Dacă doriți să fumați... Nu fumez. Nu vă deranjează fumul? — Soția mea fumează mult. Prea mult... — Bănuiați că Francine Lange că nu vă va răspunde? Bărbatul nu spuse nimic, dar nici nu negă. — I-ați telefonat ieri-seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
care, pentru a se pune capăt certurilor dintre cele trei mari triburi admise în Căminul Statului - Ramnes, Tities și Luceres - au mai adăugat încă două. Astăzi s-a pierdut semnificația numărului, dar șase vor rămâne până la sfârșitul veacurilor. Mângâie mâna grăsuță a Asiniei, drept recompensă pentru buna ei purtare. O să le pună diseară pe astea tinere să citească cu voce tare din istoria cultului lor, ca ea să audă și ele să învețe. Dă drumul unui nou suspin. Cunoașterea nu te
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Jemima Jones, de la Kilburn Herald. Aveți idee cum se îndepărtează mirosul de pipi de pisică de pe draperii? Jemima Jones deschide ușa de la intrare, și imediat îi îngheață inima. În fiecare zi când se întoarce acasă cu autobuzul, își încrucișează degetele grăsuțe și se roagă să fi plecat colegele ei de apartament, se roagă pentru puțină liniște și pace, pentru ocazia să fie singură. Dar cum deschide ușa, aude muzica bubuind în sufragerie, le aude chicotelile ce le punctează conversația, și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
e lipită de brațul meu. ― Aș fi foarte încântat să-ți arăt împrejurimile. ― Mulțumesc, dar am venit aici la un prieten. ― Uite, ai aici cartea mea de vizită, spune el, și-mi întinde o carte de vizită cu o mână grăsuță. Când eu o iau fără tragere de inimă, vine cu ceea ce este în mod evident cea mai bună replică de agățat pe care o știe: ― Știu că nu ești actriță, dar am un rol în noul meu film, pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
chipurile celor doi japonezi. Ca și cum ar fi băgat de seamă, Gotō se întoarse către el: — Îl cunoașteți pe seniorul Ishida? Acesta este seniorul Velasco. I s-a îngăduit să rămână în Edo ca tălmaci... îl prezentă Gotō pe misionar omului grăsuț. Samuraiul rotofei zâmbi și se înclină ușor: Ați fost vreodată în Tōhoku? Așezat cu mâinile pe genunchi, misionarul dădu din cap. După ani îndelungați, își însușise și el regulile de purtare cuviincioasă. — Domeniul seniorului Ishida nu seamănă cu Edo, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
culegi dulceața cu buricul degetelor sau cu vârful buzelor Însetate să soarbă toată sfințenia ce plutea În Înălțimi. La aeroport, pe Mașa o aștepta un delegat al firmei Golden Weyr, care o angajase să lucreze În Țara Sfântă, un domn grăsuț, Între două vârste, Îmbrăcat Într-un costum de un alb impecabil, un anume Ruby Cohl care, urcând-o Într-un „Opel“ verde, o duse mai Întâi la el acasă, făcându-i cunoștință cu tânăra-i soție Maya și cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Ce fel de sfânt ar fi acela care n-ar vedea diferențele? Plăcerea pe care i-o trezea ființa fizică a lui Steven nu era mai mult sau mai puțin suspectă decât plăcerea pe care o simțise odată față de corpurile grăsuțe, catifelate, ale copiilor ei. O plăcere senzorială, sigur, dar departe de una senzuală. Într-o după-amiază de vineri, nu cu mult înainte de vacanța de Crăciun, Connolly a apărut la Homework Club-ul de care avea grijă Sheba. Cei doi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Sue i-a căzut fața cea grasă. — De unde ai știut? — Adevărat? a zis Sheba. O, da asta e o veste grozavă, Sue! Sue zâmbea iar satisfăcută. — Nu sunt încă trei luni, așa că e încă secret. Dar probabil ați văzut ce grăsuță m-am făcut. Sheba a tăcut diplomatic. De fapt, sarcina incipientă nu făcea nici o diferență față de grăsimea și așa pantagruelică a lui Sue. — Arăți splendid, a zis Sheba. Incredibil de bine. Sue a continuat să trăncănească o vreme despre nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
normal că ne-așteptăm și noi la o câștigătoare, a spus Bob de la „Bob și Sue Dimineața. Cine e mai dihai decât Maria cea fără de prihană ? Care are aproape patruzeci de ani și nu e chiar urâțenia întruchipată. E cam grăsuță și-are păru’ de parc-ar fi băgat degetele la priză, da’ ce naiba ?! Pot și eu să-nchid ochii ! Bob ! l-a dojenit Sue, pentru ca imediat intervenția ei să fie urmată de efecte sonore imitând un solo de tobă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
zărea o firmă pe care scria Camelia exact ca pe cutia de chibrituri. Era o cafenea obișnuită cu o capacitate de vreo optsprezece locuri. În afară de mandatar, se mai afla acolo o chelneriță de vreo douăzeci și doi de ani cam grăsuță, rotunjoară la față, cu ochii mici și cu urme de coșuri pe frunte. Îi plăceau lucrurile extravagante, probabil, așa că purta ciorapi cu model, dar nu era cîtuși de puțin atrăgătoare. SÎnt sigur că ea nu prezintă nici un interes pentru investigațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
M-am trezit la casă cu difuzorul: „Doamna care voia apă minerală să vină la mine că i-am găsit o singură sticlă, din păcate”. Și femeia de la casă, și cea care îmi punea cumpărăturile în pachete (o negresă tare grăsuță) ne-au surâs din toată inima și ne-au zis: „Dacă vă pregătiți după cum se vede, vă urăm Crăciun fericit și să vă bucurați de viață”. Șoferul de pe autobuz se poartă de parcă i-am fi nepoți, proprietarul iranian de la Sahara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
poți să te miști de colo-colo, pe insule, ce mare lucru să faci pod peste ocean? Hristoase, câtă înmărmurire! Câtă minte și câtă muncă pentru ca, uite, și patru români să își facă festivalul privirii printre pelicani, palmieri, flori mov și grăsuțe, case albe fără parter, ca să se plimbe oceanul când are năbădăi, ambarcațiuni, rulote, vile și viloaie, într-o democrație reală unde se pot întâlni sărăntocul americănesc cu middle-clasul românesc și miliardarii de pe unde or fi. Am să opresc aici povestirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
un sentiment vecin cu isteria, începu să deseneze pe pereții murdari și pătați ai casei. Desenă în jurul pozelor cu bebeluși agățate de Ammaji. Copii care mâncau terci, care pozau cu păpuși și puișori pufoși de găină, care făceau tumbe. Bebeluși grăsuți și gingași și băieți care, spera Ammaji, vor reuși prin vreun misterios proces osmotic, să influențeze formarea nepoțelului ei. Kulfi desena în jurul acestor poze și uneori peste ele. Desenă un heleșteu întunecat, dar plin de pește colorat. Un câmp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de E. Simion. Cerea colegilor să fie foarte atenți la cele spuse de N.M. la seminarii. O ascultam, o priveam și nu-mi venea să cred că amorfa de Lia putea fi atât de virulentă. O credeam doar o fetișcană grăsuță, prostuță, dornică de pipăieli. Mi se părea feroce acum. Nu atât prin ceea ce spunea, cât prin brusca dezvăluire a virulenței ei. O priveam și parcă atunci o vedeam pentru prima dată. A sfârșit. S-a așezat, oftând, cu vocea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
un băiat atât de inteligent, încât trebuia să facă ceva și atunci când i se preda o lecție. Mal rămase în dreptul ușii, privindu-l, fiindcă îi drag Stefan și îi plăcea spiritul lui rebel. Se bucura că puștiul era brunet și grăsuț, ca tatăl lui adevărat, nu subțirel și blond, ca Celeste - deși Mal era blond, iar oamenii își dădeau seama de la bun început că nu erau rude. Celeste spunea: — ... și e limba poporului tău. Stefan clădea cu mosoarele o casă - culori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de crepe marocain maron, culoarea la modă, era brodată în întregime cu un desen cam zgomotos, dar părea "un model" pe care îl compromitea puțin manechinul. Eliza, care probabil își îngrijea mult silueta, rămăsese totuși o femeie de talie mijlocie, grăsuță. Bustul, cam prea bombat și ceva prea multă rotunjime subt eșarfa-odaliscă ce-i strângea șoldurile prea precis. Desigur, purta o cingătoare, ceea ce o făcea cam țeapănă. Eliza nu era croită după tiparul cel mai nou. Pălăria de satin laque părea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
după tiparul cel mai nou. Pălăria de satin laque părea neatinsă. Lui Mini, strălucirea și forma geometrică a acelui fel de pălării nu-i plăceau, dar erau foarte scumpe. Amănunte multe ale toaletei: mănuși de piele foarte strânse pe mâna grăsuță, lanțul cu briliante al brățărei, poșeta de fir colorat, ondulațiile recente ale pieptănăturei arătau o eleganță de rangul al doilea, cel mult. Cu trei-patru solitari pe degete - o avere - cercei lungi din perle albe și negre, Eliza era o expoziție
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
taifas. Patricia îmi povesti că taică-său, care era director de școală, a părăsit-o pe maică-sa cu doi copii, fugind cu secretara. Pe-atunci ea avea doar cinci anișori. Înțelegeam greu nostalgia ei pentru acel bărbat scund și grăsuț, altminteri bine făcut, a cărui figură, dacă îi puneai păr și-i rădeai barbișonul, era leit Patricia. Mă simțeam înduioșat șil condamnai pe individ. Înfiptă în rama oglinzii, o fotografie mică o înfățișa pe Patricia pe vremea cînd era copil
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]