6,153 matches
-
confiscată de statul comunist, spre norocul nostru, a constat numai în cea înregistrată la Primărie, în registrul agricol, la numele tatei, Cotlarciuc Vladimir, adică : o bucătărie de vară îcăsoaia unde stătea bunica); o standoală îmagazia cu scule și unelte); un grajd, toate construite de tata după ce s-a întors din prizonierat; două hectare de pădure în dealul Runc; trei hectare de pășune și fânaț. Restul averii era trecut pe numele bunicii: casa, curți, grădini, acareturi, moara, animale, mai puțin cele 60
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
locatari și de proprietari, la care era angajată, de mai bine de trei decenii. Orele de până la amiază trecură destul de repede. După prânz se duse grăbită acasă. O bojdeucă de nici doi bani, ca de la marginea fostelor vii ale fostului grajd. După ce numără, să vadă, câți euri are, se mai liniști. Față de cât fură ăia, și ăia, conchise ea, e un fleac.O sună la telefon pe fiicăsa, Paraschiva, din Italia. O găsi. Îi spuse: fata mea, am o mare bucurie
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
bunghii de la tunică. Și unde nu s-o trezit cei douăzeci și trei de ani din mine cu toate celea!!! Am uitat unde sunt, am uitat cine sunt, am uitat peste cine sunt încălecat... Și călăream ca pe surul din grajdurile reghimentului... Surul... Surul... Ce să ți spun? Surul era un mielușel pe lângă cucoană!!! <Și?> a întrebat din nou Ion Prispă. Peste vreo două ceasuri m-o pus să mă îmbrac și să mănânc boierește. Când o venit Catrina, cucoana mă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pentru că mie mi s-o părut că cântă fără motiv. De ce ar cânta cocoșul, când afară ninge de atâta vreme, fără semne de oprire... Așa că m-am liniștit, dar în acest timp am auzit o bătaie de copită în podeaua grajdului... Surul cerea de mâncare sau apă. Eu cred că Surul cela era câinele. Numai că potaia nu stă în grajd, ci în cușcă. Da’ mai știi? - l-a luat la vale moș Dumitru. Apoi află tu, Dumitre, că Surul era
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
fără semne de oprire... Așa că m-am liniștit, dar în acest timp am auzit o bătaie de copită în podeaua grajdului... Surul cerea de mâncare sau apă. Eu cred că Surul cela era câinele. Numai că potaia nu stă în grajd, ci în cușcă. Da’ mai știi? - l-a luat la vale moș Dumitru. Apoi află tu, Dumitre, că Surul era un armăsar de toată frumusețea. Și cum spuneam... M-am dus să-i ascult dorința. M-a primit cu un
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
să-i ascult dorința. M-a primit cu un nechezat murmurat, prietenos: „Bine ai venit, prietene!” - părea să spună armăsarul. Dintr-o privire, mi-am dat seama că îi este foame și am coborât un braț de fân din podul grajdului. Înainte de a începe să ronțăie, m-a privit ca și cum ar fi vrut să-mi spună „Mulțămesc, vere!” Măi, d-a deștept armăsar aveai, Pâcule! - l-a luat din nou în primire moș Dumitru. Păi uite-te la mine. Am eu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
mutră de băiat neîmplinit la cap - ca să nu spun altfel? Eu vorbeam de armăsar,Pâcule, nu de tine - l-a contrat moș Dumitru. Dacă-i așa,atunci m-am liniștit. Liniștit, neliniștit, povestește mai departe! Numai ce am ieșit din grajd și prin puful fulgilor a ajuns din nou un zvon de cântec cocoșesc. „De foame ori de sete cocoșul nu cântâ. Atunci îl apucă cârâitul. Și asta o face în cor cu suratele lui. Acuma cred că s-a gândit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
gândit eu, luptând să ies din troianul care creștea în jurul meu...Până la urmă, am reușit să mă prind de cel mai apropiat dereg și să salt pe prispă. Am privit în jur și am băgat de seamă că în ușa grajdului se mișcă ceva...Era mama, care începuse să arunce - fără prea mare spor - omătul, pentru a face cât de cât o cărare spre portiță... Când a terminat, a intrat în casă fără să bage de seamă că eu ședeam îngropat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
doar cu o ureche... Gândul îmi era la drumul pe care aveam să-l fac până la fântână, prin nămeți, în urma calului...Am scos găleata mică din casă și am așezat-o la îndemână, pe marginea prispei. Am scos calul din grajd fără căpăstru și i-am dat drumul. Armăsarul a pornit să zburde prin omătul proaspăt... În clipa următoare însă, n-am văzut în urma lui decât un nor de zăpadă aruncată ca dintr-un vulcan și o rostogolire nefirească a calului
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
înțeles, a întins botul și cu buza de sus, ca un pămătuf, a cules zăpada din palma mamei...După ce l-a mai mângâiat o dată pe bot, mama a continuat să vorbească, așa ca pentru ea: „Acum o să-l băgăm în grajd, ca să nu-i obrintească rana, iar mâine ne om duce la târg ca să aducem ce trebuie ca să se vindece”... Până în seară am tot cărat apă ca să adăp calul și să fie și în casă. O întrebare însă mă frământa: „De ce
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
această lămurire, Pâcu a gustat pe îndelete din vinul din ulcică, ca și cum ar fi vrut să-și adune gândurile. A rămas câteva clipe tăcut și apoi a reluat firul povestirii: După ce l-a cusut, cum spuneam, mama mergea des în grajd, să vadă ce face calul... Și el... el o primea de fiecare dată cu un nechezat abia murmurat. M-am mirat mult de faptul că nu a avut nici o tresărire de frică la revederea mamei, ci de fiecare dată o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
să se dezagrege lent. În cei câțiva ani În care a mai stat În picioare, neînșeuatul trebuie să fi fost expresia supremă a frumuseții: o formă perfectă, așteptându-și inutil materia constitutivă, un biet cal care, aidoma semenilor săi din grajduri și de pe câmpii, murea cu fiecare moment. Trebuie să fi fost minunat să-l vezi cambrându-și grațios spinarea la fiecare bici al ploii, nechezând mut la orice pală de vânt, aplecându-și greabănul sub mângâierea soarelui, pînă când din el
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
prea mică, prea iute, prea Îndepărtată. O dată, o singură dată, a Încolțit-o În interiorul unui țarc, convins fiind că nu mai avea scăpare, Îi simțea deja aroma pătrunzându-i prin filtrul de polen, Însă ea a zbughit-o dintr-un grajd alăturat și aproape că i-a atins portiera când a trecut pe lângă el claxonând vesel. Apoi, când Fauvé abandonase aproape orice speranță de-a o regăsi și mergea blestemând la turație joasă În căutarea urmelor pierdute, Alfina i-a ieșit
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
acestei experiențe am întocmit anexa privind protecția animalelor, la Regulamentul de protecție a trupelor împotriva A.N.M.), dar au început surprizele. Am încercat să repet experiența și pe micuții și harnicii huțuli (cărăușii de bază în teren muntos), dar în grajd. Am pus masca contra gazelor unui cal, dar când ceilalți cai, la vederea ,,mascatului”, au ieșit din conovețe și au umplut, razna, curtea B.V.M. Bineînțeles cu replicile de rigoare între comandantul B.V.M. și acest ,,obraznic” tânăr ofițer chimist care i-
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Aurel MIHĂIESCU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93210]
-
având în considerație că norma de hrană la capitolul brânzeturi prevedea circa 50 grame de persoană, cantitate ce nu crea probleme. În aceste condiții dezastruoase care se vehiculau pe piață toți vânzătorii afirmau față de cumpărători că ei țin vitele în grajd și nu le scot la păscut lucru pe care cumpărătorii nu-l puteau controla neavând posibilități. La poarta unității veneau tot mai mulți cetățeni cu probe de apă de la diferite surse pentru a le oferi unele lămuriri, eu de regulă
CADENȚE PESTE TIMP by Maistru militar Mihai BRIGHIU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93212]
-
o asemenea problemă, că nu aveam pic de suflet și minte, degeaba am încercat să-i explic că astfel de evenimente sînt inevitabile, că s-a mai întîmplat, că și alții au mai dărîmat biserici, că le-au transformat în grajduri, că s-au părăginit, dar nu era tot una, ăsta era secolul douăzeci, nicăieri în lume nu se mai petrecea așa ceva, a fost prima noastră ruptură, ce-i de făcut, numai asta o auzeam cît era ziua de lungă, dacă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Am visat un ozene care aterizase În curtea bunicilor. Două vaci bălțate au mugit lugubru ore În șir până ce eu, copil nevinovat l-am tras de barbă pe bunicul mahmur și i-am spus: de câte ori se aude mugetul vacilor În grajd, se aprinde câte o căpiță de paie. Bunicul semăna leit cu necuratul. Se strâmba la mine, și mă chema la cină. M-a trezit un zgomot surd venit de undeva din curtea din spate a casei. Ferestrele uriașe de la parterul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care l-am văzut de departe. Ce caut eu În acest loc, nu știu, și nu-mi dau seama cum am ajuns acolo. Urc niște trepte de lemn, deschid o ușă care scârțâie și intru cu frică. Un miros de grajd Îmi umple nările. Casa are o singură Încăpere mare, deși de afară mi se părea că este o casă adevărată, cu sufragerie, dormitoare, bucătărie, cămară, baie și holuri. În mijlocul Încăperii, mama și tata, Întrețin Într-o vatră, un foc mocnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pentru o clipă, de o făptură atât de banală și grasă. O altă inimă creștină pe care am zdrobit-o a fost aceea a Pelerinului, Sarah Abbott Maulsby - originară din New Canaan, Foxcroft, și absolventă a colegiului Vassar (unde, în grajdul din Poughkeepsie, își ținea frumosul ei cal bălan). O absolventă de douăzeci și doi de ani, înaltă, delicată, în banca ei, care lucra ca secretară de protocol în biroul senatorului de Connecticut în toamna lui 1959, când ne-am cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
saci În Încăperea vecină. Un câine amușina. Văzu câmpurile plate și monotone de lângă Nottingham, Într-o duminică, micul grup de mineri cu care fusese cândva la vânătoare de șobolani, apoi un câine pe nume Spot. Câinele intra și ieșea din grajduri În timp ce ei stăteau toți În cerc, Înarmați cu bețe. Afară avea loc o discuție În contradictoriu, dar nu putu recunoaște nici una dintre voci. Mașina se oprise, dar motorul fusese lăsat să meargă molcom. Apoi ușa șopronului se deschise și lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
în oglinda retrovizoare și zice: — Poate că ar fi bine să vă duceți la niște ședințe de terapie pentru agresivitate. Și număr - 578, 579, 580... Capitolul 14 După cum scrie în Architectural Digest, conacele mari înconjurate de grădini vaste și de grajduri sunt niște spații de locuit foarte bune. După cum scrie în Town & Country, șiragurile de perle mari sunt splendide. După cum scrie în Travel & Leisure, un iaht privat ancorat pe țărmurile însorite ale Mediteranei îți oferă relaxarea de care ai nevoie. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
rampa spre locul de tăiere. Vitele sunt aduse cu camionul de la ferme; sunt năuce și speriate. După ore întregi sau chiar zile în care au stat înghesuite în camioane, deshidratate și treze tot timpul, vacile sunt aruncate la grămadă în grajdurile de lângă abator. Ca să le faci să urce rampa, trimiți vaca-fariseu. Așa i se zice. E o vită crescută la abator. Se amestecă printre vacile condamnate, apoi le conduce pe rampa spre locul de tăiere. Vacile speriate, îngrozite, nu ar merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
condiția de cocoș... dă din mînă Runca a lehamite. Ce-ai fi vrut să fac? Știi măcar cum e la Sălcii? Sau tu nu te duci pe-acolo, că n-au camere de închiriat și nici porumb în jur... Un grajd! țipă Runca, văzîndu-l pe Radu că face un pas spre el. Într-un grajd e mai bine, mai cald! Radu a rămas descumpănit, înfiorat de țipătul colegului, cu privirea fixă prin fereastră, afară, unde viscolul se dezlănțuie din plin. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fac? Știi măcar cum e la Sălcii? Sau tu nu te duci pe-acolo, că n-au camere de închiriat și nici porumb în jur... Un grajd! țipă Runca, văzîndu-l pe Radu că face un pas spre el. Într-un grajd e mai bine, mai cald! Radu a rămas descumpănit, înfiorat de țipătul colegului, cu privirea fixă prin fereastră, afară, unde viscolul se dezlănțuie din plin. Cum naiba de mai poți sta locului?! coboară vocea Runca, arătînd cu privirea spre viscol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și Poduri din Iași declară deschise toate șoselele principale. Asta nu-i principală pufnește nervos profesorul -, asta-i internațională. Se dau numele tuturor căilor de acces deschise spre unitățile industriale, apoi, din zootehnie, se anunță că se poate circula spre grajduri și spre silozurile cu furaje. Urmează un scurt program de muzică după care, de la București, se anunță deschiderea unei expoziții naționale de canari. Se insistă în special pe "surpriza acestei expoziții: varietatea culorilor; pot fi admirați, în coliviile lor, canari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]