416 matches
-
săpun, uniforme murdare și abur venit din baie. Manolita, spanioloaica, foarte curățică, Îmbrăcată cuminte, etalînd ostentativ un fel de șic franțuzesc, foarte jovială, foarte demnă și cu o privire rece, stătea de vorbă pe pat cu un ziarist englez. În afară de gramofon, nu se auzea prea mare gălĂgie. — Asta e camera ta, nu? mă-ntrebă ziaristul englez. — E Înregistrată pe numele meu la recepție. CÎteodată mai dorm aici. Dar whisky-ul al cui e? mai Întrebă el. — Al meu, spuse Manolita. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
aruncă-le. Am pus eu pentru tine. Dacă faci rost de niște bani, vino să te bagi și tu-n joc. În afară de Manolita, mai cunoșteam pe Încă cineva din cameră. Era din brigada a douășpea și el punea discurile la gramofon. Era ungur, un ungur trist, nu din Ăia veseli. — Salud camarade, Îmi spuse. Mulțumesc pentru ospitalitate. — Tu nu joci? N-am eu banii lor. SÎnt aviatori sub contract. Mercenari... Fac o mie de dolari pe lună. Au fost pe frontul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
copii de școală și sfinții marilor catedrale, tot infernul descris de gazete mi-e de fapt imposibil să mi-l imaginez. Văd însă că ultimul meu voiaj rămâne cel de acum doi ani de la Viena, când am mers să aleg gramofoanele și piesele trebuitoare pentru înregistrare și tot ce-mi mai poate fi util pentru laboratorul de fonetică ce intenționez să-l instalez, de cum mă voi simți mai în puteri, la demisolul Universității. Nimic nu trebuie să ne împiedice să ne
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nici ce dejecții însângerate să scoată din trupul deshidratat, uscat ca o iască ? Providențială, desigur, întâlnirea cu amicul Jorj Athanasiu : Cum, dragă, dumneata aici ? Fii serios, domnule, nu vezi în ce te-ai băgat ? ! Du-te înapoi la înregistrările pe gramofon și la atlasele dialectale ! — Am avut ocazia să văd de aproape cum stau lucrurile, data trecută, și Cel de Sus m-a ajutat să scap cu viață ! Providențială a fost întâlnirea cu amicul Jorj Athanasiu, călărind alături de Ionel Brătianu ! Ei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vechituri. Sala era, fară îndoială, părăsită, și Alex își dădea seama că nimeni nu mai pătrunsese acolo de multă vreme. Mese, scaune, cuti, mormane de diverse obiecte, etajere pentru lămpi, ceasornice stricate, zăceau talmeș-balmeș, iar în mijlocul încăperii se afla un gramofon de modă veche cu o pâlnie uriașă. Alex, privind de sus în sala pustie, tăcută, întunecoasă, se simțea cuprinsă de o frică îngrozitoare. Își spunea: „Dar nu exista o astfel de cameră la Belmont. Unde poate exista o asemenea sală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mine...Pot s-o iau cu mine ? UU Da, dar numai după ce vă terminăm. EL Neee...Uite, domnule, ai aici trei chitanțe de la amanet, le plătești și te faci c-un ceas pendulă cu cuc, un aparat Opereta și un gramofon de la bunicu. Aici ai clasorul cu timbrele care au mai rămas plus o scrisoare olografă a poetului Vasile Mâță Cudalbi. U Marele tribun care scrie la ziarul Noi și ai noștri ? EL Exact. E de valoare fiincă mă somează că
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
cârciumă. Mai erau Fotache Ștefăniu, negustor și cămătar, frații Ghiță și Alecu Gheorghiu, negustori specializați în pește apoi, după primul război mondial, Mitriță Ciubotaru - băcănie și textile, Costică Drăgan - articole de lux între care nu lipseau pompele de stropit și gramofoanele. Era și pâine, renumită sau nu, oricum fabricată și manual de Franț Tătaru și Petrică. Primului i se mai zicea și Babanu, poate pentru că făcea cea mai bună pâine din sat și ca atare din țară, că la comparații de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
au spus: “Tu pe cine vrei să prostești? Cum poate să vină cântecul și vorba pe sus? Ce, este cineva în par și cântă? Uite, o să facem drăcia asta bucăți ca să vezi că știm că-n ea sunt plăci de gramofon!" Ei bine, cu toată munca de a-i face să renunțe la pornirea dintâi, spartul, nimeni nu a înțeles pe deplin cum funcționează aparatul. Teofan Munteanu era un bărbat înalt, fumos, blond și umbla îmbrăcat într-o haină îmblănită scurtă
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Mika-Le stricase logodna Elenei cu Maxențiu. - Dar ... de ce a luat-o la ea? întrebă Mini stângaci. Ar fi pus o întrebare mai bine formulată și ar fi arătat o mirare încă mai mare dacă un trombon, o pianolă și un gramofon nu s-ar fi produs deodată din trei puncte ale magazinului. Nory își astupă urechile și începu a țipa în neștire: - Știi că Mika-Le trăia cu unul! Tipul s-a însurat și ea a vrut să-1 omoare. Purta un briceag
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
lăptarii model - profesa violoncelul, și doamna Schmidt pianul. Adunare virtuoasă și virtuoză! Colț de lume tihnit și nebănuit în zgomotul orașului. într-una din acele zile blânde, în pauza danturilor de Brahms, doamna Schmidt, ca glumă, pusese o placă la gramofonul nou al tânărului Schmidt, o haimana de licean, francofil aprig, și care proclama că neamțul Schmidt e pur alsacian. Placa era vestitul Oyral Melodie purtată prin toată Europa de turneul revistei Tour du Monde. Oyral nu era numai o canțonetă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
dar Thaw îi găsi pe ceilalți descurajați. Erau de vîrsta lui, dar erau îmbrăcați și vorbeau ca niște adulți care cîștigau salarii lunare. Descoperi un colț într-o cameră obscură, unde cuplurile se prindeau și se învîrteau în sunetul unui gramofon. Brusc, o femeie în rochie neagră zise tare: — Sfinte Dumnezeule, tu ești Duncan? Nu vrei să dansezi cu mine? Dansară, și el îi privea fascinat părul blond și umerii goi. Ea chiocoti și-i spuse: — Nu-ți mai amintești de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
muzică. Mirciulică se întoarse cam după vreo oră. Mirosi cutia neagră din care ieșeau sunetele ciudate, ciulindu-și alternativ urechile. Cu privirea subțiată, Melania încerca să deslușească titlul unei plăci. Peste literele mici un câine de vânătoare adulmeca pâlnia unui gramofon. ― Cum e afară, Mirciulică? Destul de umed, nu-i așa? Mi-am închipuit. Adăugă importantă: Vom avea o seară muzicală. Trebuie să recunoști, educația noastră lasă mult de dorit în privința aceasta. Pentru început vom pune piese mai ușoare. Ce preferi? Tino
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
privi spre Jones care, într-un nor de fum și praf, mătura separeurile și-i spuse: — Pune discul. — Regret. Pun discu’ numa’ de la trei’j’ de dolari pe săptămână-n sus. Aia-i. Pune mătura jos și du-te la gramofon până nu sun la secție, strigă Lana la el. — Ba ridică-ți tu fundu’ de pe scaun și pune gramofonu’ pân’ nu sun eu la secsie să le ciripesc mutrelor ălora de polițai, să-l cate pe pretenu’ tău, orfanu’ care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mai afle câte ceva despre tine de la un vechi prieten de-a’ lor cum sunt eu. Pe care dintre noi gândești că o să-l creadă? Lana privi spre Jones și văzu că tăcerea lui îi dă răspunsul. Acu’ du-te la gramofon. Jones aruncă mătura într-un separeu și puse discul Stranger in Paradise. — Atenție toată lumea că intrăm, spuse Darlene țâșnind în scenă cu papagalul pe braț. Purta o rochie portocalie de seară, foarte decoltată, și în părul strâns într-un coc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cioc și rochia se desfăcu brusc. — Oh, suspină Darlene, făcând un salt până la marginea micii scene ca să arate publicului lenjeria de corp ce se vedea prin deschizătură. Oh! Oh! — Ăău! — Stop, stop! țipă Lana, sărind de pe scaun și oprind brusc gramofonul. — Hei, ce s-a-ntâmplat? întrebă Darlene cu o voce jignită. — E un număr împuțit, asta e. Mai întâi, tu ești îmbrăcată ca o femeie de stradă. Eu vreau să prezint la mine-n club un număr nostim și rafinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
este un articol-program incisiv: „Apariția acestei reviste e antipatică. Explicațiunile de rigoare, oricît de abile, nu pot demonstra utilitatea unui portevoix mai mult, în bîlciul de surle și trompete de azi. Vom fi deci imediat și cu rea-credință asimilați unui gramofon care cîntă nasal plăcile de altul pregătite și așezate. Iar massa amorfă și brută a cititorilor o cunoaștem. Să ieșim deci cu platoșe tari sub veste. Să înlocuim hărțile din redacții cu panoplii la îndemînă, să avem bombe asfixiante prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
stăteam chiar în ușă, acoperind-o pe jumătate, dar când Zsolt a smuls prelata veche de la geam, s-a putut vedea destul de bine, în baracă era, într-adevăr, o harababură de zile mari, în mijlocul încăperii, pe un taburet, trona un gramofon cu o pâlnie uriașă, în jur podeaua era plină de ziare mototolite, cutii de conserve și sticle de bere, m-am și împiedicat de una, de era cât pe-aci să cad, dar am reușit să mă agăț la timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de aur, pe care s-ar putea s-o și găsim, iar dacă nu, nu, dar, în orice caz să zicem mulțam dacă scăpăm numai cu atâta, apoi a tăcut, a apucat prelata, a azvârlind-o afară, a scos și gramofonul de pe taburet, atunci am luat și eu vreo trei paltoane, ducându-le până la ușă și aruncându-le afară, praful s-a împrăștiat în aer și duhoarea s-a făcut mai suportabilă, așa c-am început să arunc pe rând și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
treia pantofi eleganți de damă, pe puțin cinșpe perechi, printre care și unele cu toc foarte înalt, o altă valiză era ticsită cu cravate și pantaloni împăturiți, doar în două valize nu erau haine, una era plină cu plăci de gramofon, iar în cealaltă, sub un teanc de bancnote vechi mototolite, am găsit un cărțoi legat în piele, cu titlul, scris cu aur, Istoria enciclopedică a omenirii de la facerea lumii până în prezent, când l-a văzut, caporalul a aruncat pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a făcut, și a strigat că e-n regulă, de plâns, am plâns destul, acum să petrecem, să nu privim în urmă, numai spre viitor, tot înainte, apoi a luat o placă din maldărul de lucruri, a pus-o la gramofon, zicând că ăsta fusese cântecul preferat al lui taică-su, azi nu se mai găsește nimeni pe lume care să știe să cânte așa, apoi a așezat acul pe placă, și i-a spus lui Jancsi să se ocupe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
zicând că ăsta fusese cântecul preferat al lui taică-su, azi nu se mai găsește nimeni pe lume care să știe să cânte așa, apoi a așezat acul pe placă, și i-a spus lui Jancsi să se ocupe de gramofon, nu mai auzisem un gramofon atât de vechi cântând, suna strident, cu hârâituri și scârțâieli, dar se puteau auzi clar fluierul, vioara, acordeonul și o voce răgușită de femeie, cântecul zicea despre un codru des, umbros și întunecat, atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
preferat al lui taică-su, azi nu se mai găsește nimeni pe lume care să știe să cânte așa, apoi a așezat acul pe placă, și i-a spus lui Jancsi să se ocupe de gramofon, nu mai auzisem un gramofon atât de vechi cântând, suna strident, cu hârâituri și scârțâieli, dar se puteau auzi clar fluierul, vioara, acordeonul și o voce răgușită de femeie, cântecul zicea despre un codru des, umbros și întunecat, atât de des încât ucide bunătatea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
era caraghios, și-n vreme ce mă uitam la el, spirtul a început deodată să-și facă efectul, dar nu numai asupra mea, ci și asupra lui Zsolt și al lui Csabi, până și asupra lui Jancsi, care stătea lângă gramofon, în același timp am început să ne mișcăm picioarele, în același timp ne-am întins brațele, în același timp am început să dansăm și noi, acolo, printre lucrurile aruncate de-a valma, la început mai aveam grijă ca nu cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
se lăsa în jos pe picioru-i zdravăn, se ridica, sălta în aer, sprijinindu-se de cârje, obiectele zburau în jurul lui, cravatele, învelitorile de discuri, fotografiile, bucățile de hârtie, bancnotele, batistele și ciorapii se înălțau într-un vârtej, țopăiam și noi, gramofonul urla, scârțâitul acului îl simțeam parcă în piept, îmi vâjâia capul de sunetul acordeonului, îl vedeam pe caporal aruncându-și cârjele, ridicând canistra de benzină pe care o îmbrățișa ca pe-o femeie, dansând într-un picior, învârtindu-se, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a amestecat cu mirosul de pământ, era foarte puternic, între timp canistra se golise, caporalul a aruncat-o cât colo și a căzut pe spate, placa ajunsese la capăt, deodată s-a făcut liniște deplină, Jancsi n-a mai manevrat gramofonul, ne-am oprit și noi, amețeam, totul se învârtea în jurul meu, de parcă aș mai fi dansat încă, pământul mi se ondula sub picioare, abia mai puteam să stau drept, se clătinau și ceilalți, se bălăngăneau înainte și-napoi, aburii spirtului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]