1,935 matches
-
mă grăbeam deloc. Apartamentul era călduros - În sfârșit sosise primăvara - și cum stăteam gol În Întunericul misterios, simțeam cum mă cuprinde o fericire minunată, Încărcată de furtuni mute. Preșul Împletit din hol scârțâia plăcut sub picioare; cineva umbla cu pași greoi În apartamentul de deasupra. După ce am ajuns În dormitorul care dă spre curte și am zăbovit În lumina mătăsoasă, dar deloc defavorabilă a lunii, am descoperit că Dora se Îmbrăcase din nou. Stând pe pat În chimonoul ei de mătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
târziu, ajuns la clădirea cea mare din cărămidă roșie, ofițerii de poliție m-au escortat pe coridoarele aparent nesfârșite, cu linoleum. Până la urmă am ajuns la o ușă. Pieplack a deschis-o cu o cheie obosită și c-o expresie greoaie - sau poate era invers. Spațiul În care am pășit mirosea a vestiar și nu avea nici geamuri și nici aerisire. Un tub de neon bâzâia de parcă ar fi fost gata să renunțe În orice moment la epuizanta sa luptă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
timp mi se făcuse o greață Încât era bucuros pentru orice fel de Întrerupere. Spre consternarea mea Însă, starea mea reuși să se schimbe În acea fracțiune de secundă cât a durat ca ușa să fie deschisă de o cheie greoaie. Imediat gâtul mi se umplu de rumeguș și picioarele mi se transformară În tăiței. Juliturile mă dureau de parcă le-aș fi făcut tocmai acum. Nu știam ce metode aveau de gând să folosească Diels și Pieplack, dar cu un grad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să mănânce șarlotă cu ciocolată. Ăhă, de-aia am mâncat-o eu! Și-apoi, Hannah, doctorul ți-a spus categoric că n-ai voie așa ceva, ce mama dracu’; nu e invenția mea. Ce vină am eu că ești grăsană și „greoaie“, iar eu sunt sfrijit și strălucit. Ce vină am eu că-s așa frumușel, de-o oprește lumea pe mama, când mă scoate cu căruciorul la plimbare, ca să-mi admire punimul 1 superb - doar o auzi și tu povestind treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
În piept, privind prin geam, pe fundalul cerului cenușiu și luminos, la un grup de coșuri de fabrică și un rezervor uriaș, negru și metalic. Compartimentul se umplu cu un miros de gaz. Pe loturi mici era plantată varză, buchete greoaie, Împovărate de brumă, În aerul poluat. El vorbi atât de Încet, că ea trebui să se aplece În față ca să-i prindă cuvintele. — N-am nici un motiv să mă tem de dumneavoastră: Era potolit, era sigur pe el și calmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mecanic. Lukici puse fișic toate monedele de aramă pe care le câștigase pe același pachet ca și funcționarul de la mesagerie. Prinse privirea funcționarului și-i făcu cu ochiul. Celălalt mai adăugă câteva monede. Ninici era prea absorbit În gândurile lui greoaie și Încete ca să-și dea seama că lăsase să se vadă unde era valetul când făcuse cărțile. Funcționarul de la mesagerie nu-și putu reține un chicotit. — La urma urmelor, spuse Ninici, și eu sunt sărac. — Am pariat deja, spuse Lukici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
urmașii noștri, își vor aminti cu amarnică rușine timpul acela ciudat, cînd cinstea noastră cea de toate zilele se numea curaj... Evgheni Evtușenko din poemul Convorbire cu un scriitor american, 1960 (traducere publicată în revista Ateneu în anii '70) Mare, greoaie, cu botul ei imens, de cetaceu pornit agale, cursa iese din garaj, se strecoară printre celelalte care așteaptă, înșiruite pe pista de beton, ocolește rondul plin cu flori pînă deunăzi, caută o clipă, nehotărîtă, cu parbrizul bombat, ca un ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dar... Te rog! Vrei, îmi împrumuți; nu, nu. Fără comentarii. Oricum, eu trebuie să fac rost de banii ăștia. Vreți să divorțați? Nu. Adică nu m-am hotărît. Ea însă vrea. După un timp de tăcere, Muraru, cu limba deja greoaie, împleticită, spune: Cred că pot avea încredere; n-ai să mă torni tocmai dumneata; este gravidă. A patra oară în doi ani de căsnicie. Și nici de data asta, sub nici o formă nu vrea să-l lase... E totuși soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
acele zile și parcă îl vede pe bătrîn venind de la secerat cu cîte un snop de grîu în spate, să-l arunce în ogradă, să aibă găinile ce ciuguli. S-a topit repede bătrînul, ajungînd un moșneag gîrbov, cu mîini greoaie pe lîngă corp, legănîndu-și în permanență capul, cînd înainte, cînd înapoi, cînd într-o parte și-n alta, oprindu-se numai atunci cînd e deja îmbătat și vrea să iasă în fața bufetului. Peste imaginea lui, suprapusă, înfățișarea lui Theodor Săteanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că discut cu un om cult, care a depășit de mult mentalitatea îngustă în perimetrul căreia nici măcar metaforele nu-și mai aveau rostul. Trimiterea la religie nu-i o metaforă, doamnă. Nu. Poate. Dar necunoașterea unor elemente de religie face greoaie pătrunderea în Cultură, asemeni necunoașterii, măcar sumară, a Limbii latine. Cum vor înțelege tinerii de peste douăzeci-treizeci de ani marile opere literare neștiind măcar ce-i aia o Evanghelie?, cum la fel de bine nu poți pricepe întreaga cultură greacă fără să ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ceva, că pe cînd eu jucam pocher, șoferul și cei de la restaurant, retrași în dormitoare, topeau ce mai rămăsese prin geamantane. Salut! face Lazăr un gest și se întoarce spre centru. Felicitări doamnei! îi strigă Mihai, pornind înainte, spre autogară. *** Greoaie, abia mișcîndu-se, cursa rapidă trage la peronul central, oprind printr-o frînă bruscă, poticnindu-se, asemeni unui animal rănit. Șoferul coboară și deschide obloanele de la bagaje. În urma lui, coboară Ovidiu și Pavel, care au stat pe culoar, apoi se întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
albe, ce zici? Mihai răspunde că "da, dar și o vodcă i-ar prinde bine", fata întoarce privirea spre el din mers, izbucnesc amîndoi în rîs și-și continuă drumul spre centru. În urma lor, cursa rapidă se strecoară printre celelalte, greoaie, sigură pe ea, ca un animal uriaș, intrînd cuminte la peronul unu. Șoferul coboară și izbește portiera. Unde merge cursa asta? întreabă un călător. Înfuriat, șoferul urcă un pas în cursă, întoarce tăblița pe care scrie: "Cursa rapidă Valea Brândușelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
atunci, ceva mai pretențioasă decât proza (acum îmi pare doar mincinoasă: de exemplu, de ce naiba n-am adăugat că neoanele alea pâlpâiau stins, ca în baie, în așa fel încât simțeam cum se naște spaima ca o amenințare difuză și greoaie? Și de ce am spus „dincolo de marginile prăpastiei“ când în vis era vorba clar de o poieniță cu iarbă sfrijită la marginea prăpastiei?). Oricum, nu cred că mai are sens să mă învârt prea mult în jurul acelui vis. Știu doar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de vedere, erau superioare mîncării. Trebuie să țineți minte că aceste puțuri intramurale se aflau În obscuritate totală. Am o vedere de noapte excelentă, Însă aici trebuia să-mi croiesc drumul cu ajutorul mirosului și al simțului tactil. Era o muncă greoaie și epuizantă și au trecut cîteva zile pînă cînd am dat peste un rostogol care m-a dus direct la tavanul Încăperii principale din prăvălie. Ca majoritatea clădirilor din zona respectivă, era o construcție foarte veche, fără izolare termică la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
considerare faptul că, printre alte efecte lamentabile induse de condiția mea, se numără și nevoia aproape patologică de a mă ascunde sau, În cazul În care acest lucru dă greș sau nu este posibil, de a purta măști. Combinația căpățînă greoaie și membre lipsite de vigoare m-a forțat să adopt un mers tihnit și potolit și, deși ulterior, În decursul vieții mele, mi-a plăcut să-mi Închipui că acesta Îmi dădea un aer metodic și demn, la momentul respectiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
complet, nu se mai auzeau decît ici și colo cîte o sirenă, un claxon și zvîcnetul asurzitor din piciorul meu, și s-a culcat fără să mai aprindă lumina. Mirosea ca mama. L-am auzit dormind, cu respirația lentă și greoaie, apoi rîzÎnd În somn, iar dimineața am văzut că s-a culcat cu hainele În care era. Și așa a Început viața mea cu Jerry Magoon, a doua ființă omenească pe care am iubit-o În viața mea. Vreme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de o repetiție, Anna porni cu sfeșnicul - care, bineînțeles, n-ar fi fost aprins decît În seara „premierei“. În apartament, totul era urît, În afară de ea; Rowe simți mai mult ca oricînd cît de străin le era acest cadru amîndurora. Mobila greoaie fusese probabil livrată la prețuri reduse, În urma unei comenzi telefonice: „Trimiteți mobilă tip 56a din catalogul dumneavoastră de toamnă“... Doar un buchet de flori, cîteva cărți, un ziar și un ciorap bărbătesc găurit, arătau că apartamentul era locuit. Ciorapul Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
familiară, mi-am plimbat privirea peste grota tabloului de bord, învelișul proeminent al ansamblului de direcție și peste capetele cromate ale manetelor peste de control. Pe strada de serviciu din spatele nostru apăru o mașină de poliție, caroseria ei albă înaintând greoaie printre gropi și șanțuri de roți. Helen se ridică și își puse la loc sânul cu o mână expertă. Se îmbrăcă repede și începu să-și refacă machiajul în oglinda parasolarului ei. Începuserăm brusc: la fel de brusc, acum, ea se distanțase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mică dintre copii, își ridică fața spre acoperișul mașinii și înălță mâinile într-un gest politicos de alarmă pe când capul mamei sale izbi luneta și, după o serie de salturi prin mașină, ieși prin portiera stângă. Încet, după câteva salturi greoaie, mașina se opri. Cei patru pasageri se liniștiră în cabina decorată cu cioburi. Membrele lor fosforescente, ocupate cu o enciclopedie de semafoare ignorate, se așezare din nou într-o postură grosolan umană. În jurul lor, tromba de sticlă jivrată se îndepărtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
altele dobândite în postcomunism. Cei trei premieri ai coaliției (Ciorbea, Vasile, Isărescu), dintre care primii doi au reprezentat PNȚCD-ul, au dus o politică de protejare a sectorului bugetar de stat, pe modelul Stolojan sau Văcăroiu. Reforma a devenit extrem de greoaie, iar nivelul de trai al oamenilor a scăzut în loc să crească. Am intrat în perioada 1996-2000 pentru a arăta că, în ciuda alternanței la putere din 1996, a existat o continuitate a politicilor de stânga, protecționist nereformiste, indiferent cine s-a aflat
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ofertele politice. PNȚCD, spre exemplu, partidul în care foarte mulți tineri - și încă dintre cei mai spilcuiți - și-au pus speranțele la un moment dat, nu a știut decât cum să se fragmenteze mai irevocabil, nicidecum să renunțe la mecanismele greoaie de promovare. Și culmea: în ciuda suspiciunii arhetipale care plana asupra oricărui prozelit, tocmai PNȚCD a avut parte de trădările cele mai spectaculoase. PNL pare ceva mai dezghețat, dar nu poate masca aerul de masonerie care domnește asupra «recrutărilor». Nici măcar partidul
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
meu mă făcea să nu simt frigul decât cu vârful nasului. Orașul era linștit, doar câte-un taxi ce mai trecea încet și plin pe lângă noi. Zăpada ne scârțâia sub picioare, tăceam amândoi și mă simțeam cuprins de o energie greoaie, care mă ducea cu gândul la Beethoven. Nu la muzica lui, ci la nume, țintuit parcă la pământ de consoanele b, t, v, și n ca de patru țăruși ruginiți. Știam ce voia să însemne energia; o mai simțisem și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
nu era printre ultimii care ajungeau acolo - de leșurile a trei masculi bătrîni, care Îl precedaseră În lunga-i călătorie. VÎrsta Îi făcuse să-și piardă reflexele pe cei mai bătrîni dintre ei, care erau, În același timp, cei mai greoi și cu aripile de cea mai mare anvergură, pricină din care, pentru ei, primejdiile sporeau cînd ocheau pista și ocoleau obstacolele, Într-o aterizare nebună și cu o viteză sinucigașă, În care venea un moment, la doi metri de pămînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care șerpuia printre stînci, pîlcuri dese de cactuși Înalți și tufișuri Încîlcite, pînă la plaja albă din golful liniștit. Două baleniere lungi și elegante erau ancorate la țărm și vreo douăzeci de bărbați se chinuiau să le Încarce cu broaște-țestoase greoaie, sub privirea atentă a altor trei, care, la adăpost sub o copertină din trestii și foaie de cort, țineau socoteala animalelor Îmbarcate. - Mii de tunete! exclamă cel mai În vîrstă dintre ei, un omuleț cu mustăți lungi și părul vîlvoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care, deși pe jumătate căzut, Încă se mai afla În picioare refugiul grosolan pe care-l Înălțase echipajul de pe María Alejandra, de al cărei stîlp fusese legat pentru a fi biciuit. Odată cu primele lumini ale zilei Începu vînzoleala la bordul greoaiei nave, care purta sonorul nume de Monterrey, și ajunseră pînă la el, cît se poate de clare, vocile care ordonau să fie trimisă la apă feluca de la pupa. Cinci bărbați săriră În ea și vîsliră fără grabă, printre rîsete și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]